15,139 matches
-
și de antipatiile lui Iorga, el a încercat să susțină "Sistemul de la Versailles", care era un "Sistem de alianță francez". Iorga era îndrăgostit de Franța, faptul ca poziția României să fie legată de cea a Franței constituind pentru el un ideal. O asemenea politică externă a României părea justificată în anii '20. Dat fiind că Germania fusese înfrîntă, iar Rusia era la pămînt, Franța ajunsese cea mai mare putere de pe continentul european. Dar exista ceva artificial în situația aceasta, și măsura
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
al sufragiului universal într-o perioadă cînd este nevoie de oameni adevărați pentru rezolvarea problemelor"213. Maniu și Iorga au avut o soartă comună. Amîndoi erau de o integritate ireproșabilă, amîndoi erau lipsiți de abilitate politică și erau inflexibili în privința idealurilor lor. Maniu era la fel de neclintit în credința sa în democrație și moralitate creștină ca și Iorga în sămănătorismul său. Amîndoi erau patrioți români și naționaliști. Ce păcat pentru România că acești doi oameni nu au putut găsi o platformă comună
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de referirea lui Șeicaru la "zigzagurile" fanteziilor și reveriilor lui Iorga și la concluziile sale excentrice și exaltate. Erau aceste inconsecvențe bazate pe imoralitate? Nu. Aceste atitudini devin consecvente dacă nu uităm că Iorga încerca să apere România Mare în cadrul idealurilor lui sămănătoriste. România Mare și sămănătorismul constituiau temeliile lumii lui. Ele erau pentru el apogeul moralității și al conștiinței. Erau oare posibile aceste premise? Serveau pozițiile lui Iorga interesele României? Iorga credea sincer că da. El nu era avid în
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
fostul "Apostol" al tineretului și-a văzut în sfîrșit împlinită viziunea de-o viață. Fusese solicitat să-și ajute țara în împrejurări extrem de dificile. Înainte de numirea sa, Iorga i-a spus Regelui Carol: Voi sluji pe Majestatea Voastră doar conform idealurilor în care cred". Ulterior, s-a referit la propriul său guvern ca la o "sarcină lipsită de sprijin și înțelegere" și făcea următoarea remarcă: " Dacă aș fi avut un partid puternic sau o națiune curajoasă și inteligentă în spatele meu, lucrurile
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
sorginte bizantină, ca și cultura ei politică 42. Este vorba despre celebrul politicianism pe care Iorga îl numea disprețuitor Suprafanar caracterizat de treceri febrile dintr-o tabără în alta și eterne "realinieri", însoțite de intrigi și complicități rareori motivate de idealuri, ci de conveniență. Dacă Iorga făcea politică, participînd deci la acest proces, în ce măsură era acest lucru motivat de naționalismul său bazat pe albatrosul sămănătorismului sau, care era rezultatul temperamentului, al ego-ului și al personalității sale? Explicația era oare faptul că
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
una dintre acestea fiind cea legată de carieră. O altă tendință era pătrunsă de Mesianism. Cea de a treia era reprezentată de cei a căror motivație era antisemitismul, iar cea de a patra de cei care erau în căutarea unui ideal. Iorga a înțeles faptul că o carieră constituie o importantă forță de motivație aflată în strînsă legătură cu șomajul intelectual și cu dorința fierbinte de a duce un trai onorabil. În ceea ce privește mesianismul, el respingea ideea că ortodoxismul trebuie transformat în
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Olteniei). El le amintea tinerilor că el însuși fusese mai radical în privința aceasta, dar îi sfătuia pe studenți să nu iasă în stradă și să nu se lase pradă violenței. În sfîrșit, Iorga recunoștea în cei aflați în căutarea unui ideal vidul general al vieții românești din acel timp, văzînd tineretul orientîndu-se spre Hitler și Mussolini. Iorga dădea de subînțeles că "nu era germanofil" și asigura pe toată lumea că va lupta oricînd împotriva oricărei Germanii franceze sau românești, indiferent de moștenirea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
noastre. După aceste masacre, Legiunea era "ca un cartof, cea mai bună parte a ei fiind sub pămînt". Garda de Fier se pomenea lipsită de conducere tocmai atunci cînd trebuia să facă față răspunderilor puterii, să se ridice la înălțimea idealurilor pe care se angajaseră să le împlinească. Iorga nu a făcut nici un comentariu în legătură cu masacrele, deși, după spusele alor lui, era foarte tulburat de metodele utilizate de regim. După asasinarea lui Călinescu, a fost numit un guvern sub conducerea generalului
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Cuget clar", "Noul sămănător" și "Neamul românesc literar" întru susținerea crezului sămănătorist. Pe lîngă curentele moderne din literatură și artă, Iorga și-a manifestat întotdeauna antipatia față de aspectele urîte ale civilizației moderne. El prezicea evoluția urîtă a sporturilor departe de idealul clasic al dictonului mens sana in corpore sano. A prezis și politizarea, comercializarea, brutalizarea și dezumanizarea din lumea sportului. Drept urmare, voia să elimine disciplinele sportive din universități și din învățămîntul liceal. În timpul Jocurilor Olimpice de la Berlin din 1936, a sesizat că
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
la baza prieteniei lui cu Lenin. Gorki susținea că literatura are de jucat un rol social și moral, adică trebuie să fie angajată în vederea atingerii anumitor țeluri. Literatura trebuie să-și aducă contribuția la modelarea unui "om nou" conform unui ideal, indiferent de aspirațiile individuale. Astfel, Gorki s-a alăturat de bunăvoie progresului în viziunea lui Lenin și ulterior a lui Stalin. Vezi lucrarea recentă a lui Henri Troyat asupra acestui subiect: Gorki Paris, 1986 62 Șeicaru, op. cit., p. 30 63
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
luptă literară este, alături de Generalități... , instrumentul esențial în înțelegerea conceptelor artistice și istorice ale lui Iorga. Dar O luptă literară reprezintă analiza lui a situației sociale și culturale din România la începutul secolului. Lucrarea constituie o expunere a doctrinelor și idealurilor lui Iorga 77 El îl avertiza pe blajinul poet ardelean Ștefan Octavian Iosif, deoarece îl văzuse în compania lui Ilarie Chendi, cu care Iorga era la cuțite. Despre unii dintre membrii redacției "Neamului românesc", Răcoasa, nu a putut afirma nimic
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ajunge la o soluție constructivă numai dacă toate națiunile își vor purifica cu fermitate propriile sanctuare naturale". "Neamul românesc", 20 august 1906. Doi ani mai tîrziu, Iorga comenta participarea românească la întrunirea socialiștilor unguri: Timpul a trecut de mult peste idealurile economice metafizice și abstracte ale lui Karl Marx". El explica însă clar că nu li se poate interzice muncitorilor de a avea propriile lor organizații sindicale, deoarece în societățile capitaliste există nedreptăți uriașe. După părerea lui Iorga, soluția nu trebuie
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
apărat si prosper, dar și de a Îmbunătăți nivelul de trai al populației sale, măsurat printr-o gamă tot mai largă de indicatori. Dacă statul putea sau nu să pună În practică aceste deziderate era cu totul altă problemă. Evident, idealurile statului asistențial erau mai ușor de realizat, pe durata Întregii vieți a cetățenilor, Într-o țară ca Suedia - bogată, omogenă și cu o populație mică - decât Într-o țară ca Italia. Dar Încrederea În capacitatea statului de a le pune
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
edificat În timp. Participanții la Bretton Woods anticipaseră că, până la sfârșitul anilor ’40, va exista o convertibilitate internațională universală, dar nu au luat În calcul consecințele economice și politice ale Războiului Rece (sau măcar ale Planului Marshall). Cu alte cuvinte, idealurile creatorilor de noi instituții presupuneau o eră a stabilității și cooperării internaționale din care toți ar fi avut de câștigat. Inițial, sistemul financiar propus la Bretton Woods includea URSS, care avea să fie al treilea cotizant, ca mărime, la resursele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
consecințe majore. În primul rând, a dus la crearea celor două state germane, rezultat pe care nici unul din cei patru Aliați nu Îl urmărise cu patru ani În urmă. Pentru puterile occidentale, divizarea devenise un obiectiv atrăgător și realizabil; dincolo de idealul proclamat al reunificării Germaniei, nimeni nu se grăbea să treacă la fapte. Nouă ani mai târziu, când Charles de Gaulle l-a Întrebat pe prim-ministrul britanic Harold Macmillan ce părere are despre o Germanie unită, acesta a răspuns: „Teoretic
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
bolșevismul rus ar sufoca independența și civilizația vechilor state europene. Deși În prezent e greu de spus cum, am convingerea că Europa poate acționa ca o familie, sub conducerea unui Consiliu European”. Dar circumstanțele politice postbelice nu erau favorabile acestor idealuri. În cel mai bun caz, se spera la crearea unui forum pentru discuții europene - ceea ce a propus la Haga, În mai 1948, Congresul Mișcării pentru Unitate Europeană. Rod al acestei sugestii, Consiliul Europei a fost inaugurat În mai 1949 la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
să mă Înșel; tu și ai tăi v-ați Înșelat când ați avut dreptate. Pierre Courtade (lui Edgar Morin) Ne place sau nu, construcția socialismului are avantajul că nu poate fi Înțeleasă decât dacă-i Îmbrățișăm cauza și Îi adoptăm idealurile. Jean-Paul Sartre N-ai ce-i face, uneori oamenii au păreri corecte din motive greșite... Teama de a nu fi Într-o bună companie nu-i expresia neîntinării politice; este expresia neîncrederii În sine. Arthur Koestler Cu o repeziciune ce
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
conaționalii săi: „Trebuie să dăm o nouă ideologie poporului. Nu poate fi decât una europeană”. Germania de Vest era un caz unic prin faptul că era singura țară ce Încerca să-și recapete suveranitatea prin aderarea la organizații internaționale, iar idealul european avea potențialul de a umple vidul rămas În viața publică germană după eviscerarea naționalismului - conform speranțelor explicite ale lui Schuman. În cazul elitei intelectuale și politice, recanalizarea energiilor a avut efectul scontat. Însă pentru femeia de rând vechea politică
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Cu toate acestea, conducătorii arabi au sperat la Început că Înfrângerea lui Hitler va aduce reformele mult așteptate, iar În manifestul lansat la 10 februarie 1943, după debarcarea Aliaților În Africa de Nord, au avut mare grijă să evidențieze atașamentul lor față de idealurile de la 1789, precum și afecțiunea lor pentru „cultura Franței și a Vestului, pe care o primiseră și o prețuiau”. Apelurile lor n-au fost auzite. Guvernul Franței eliberate n-a arătat mare interes pentru starea de spirit a arabilor, iar când
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
război mondial nu erau atât de clare cum s-a presupus - tocmai (și nu Întâmplător) În țări precum Suedia, cu o conștiință colectivă aparent fără pată. În afara Scandinaviei, o altă țară mică, neutră, situată la marginea Europei de Vest, aproxima idealul social-democrat: Austria. Similaritatea era atât de mare la suprafață, Încât mulți vorbeau despre „modelul austro-scandinav”. Austria, o țară fără bogății, predominant rurală, ca și Suedia sau Norvegia, devenise o oază prosperă și calmă de bunăstare asigurată de stat. și În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
stat -, ea se deosebea de Suedia prin alocarea sistematică de posturi, fonduri și favoruri În funcție de afiliația politică. Felul În care statul austriac și resursele lui erau apropriate pentru a stabiliza piața preferințelor politice avea mai puțin de a face cu idealurile sociale decât cu amintirea traumelor din trecut. În umbra experienței lor interbelice, socialiștii din Austria se străduiau mai degrabă să stabilizeze o democrație fragilă decât să revoluționeze politica socială 5. Ca și restul societății austriece, social-democrații locali și-au uitat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Drept răspuns la afirmația lui Sartre că revoluția ungară a fost marcată de un „spirit de dreapta”, savantul maghiar refugiat François Fejtö a replicat că la dreapta erau staliniștii. Ei erau „versaillezii”. „Noi rămânem oamenii stângii, credincioși ideilor, tradițiilor și idealurilor noastre.” Insistența lui Fejtö asupra credibilității unei stângi antistaliniste avea să fie și tonul opoziției intelectuale est-europene din următorii doisprezece ani. Ideea nu era să condamni comunismul și cu atât mai puțin să-l răstorni; ei Își propuneau mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
consacrase o temă similară, suav schițată). Dar dramaturgii, poeții și romancierii - care erau adesea și scenariști, ca În cazul lui Kundera - au jucat un rol și mai important. În 1966, Ludvík Vaculík a publicat Securea, lucrare de ficțiune bazată pe idealurile comuniste ale tatălui său - și pe deziluziile fiului. În 1967, alt scriitor, Ladislav Mòačko, a publicat o critică usturătoare la adresa lui Novotný și a nomenclaturii de partid, abia deghizată Într-un roman cu titlu transparent, Gustul puterii. În același an, Kundera
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai Întâi Dubček, apoi partidul și, În cele din urmă, Întreaga societate s-au Înclinat În fața stăpânilor sovietici și a executanților locali nu era doar umilitoare (comparațiile cu Ungaria anului 1956 nu erau deloc flatante); ea Învăluia retrospectiv În scepticism idealurile și speranțele din era reformei. Amintindu-și de 21 august 1968, când trupele Armatei Roșii au descins Într-o Întâlnire a șefilor de partid cehi și câte un soldat s-a postat În spatele fiecărui membru al Biroului Politic, Mlynáø relata
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
legătură a marcat un punct de cotitură definitiv În istoria comunismului, mai mult chiar decât tragedia maghiară din 1956. Iluzia că era posibil să reformezi comunismul, că stalinismul fusese o direcție greșită, o greșeală care mai putea fi corectată, că idealurile fundamentale ale pluralismului democratic ar putea cumva deveni compatibile cu structurile marxismului colectivist - această iluzie a fost strivită de tancuri, o dată pentru totdeauna, la 21 august 1968. Alexander Dubček și Programul lui de Acțiune nu erau un Început, ci un
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]