15,885 matches
-
Gândirea logică sistematizează faptele într-o procedură perfect logică, pornind de la o premisă acceptată ca axiomă și deducând totul pe baza ei; adică procedează cu o consecvență care nu mai există nicăieri pe planul realității” . Mai departe ea afirmă: “O ideologie este aproape literal ceea ce indică denumirea: logica unei idei. Subiectul ei principal este istoria, căreia i se aplică «ideea»; rezultatul aplicării nu este un corpus de afirmații despre ceva care există, ci desfășurarea unui proces aflat în permanentă transformare. Ideologia
Ideologie politică () [Corola-website/Science/296534_a_297863]
-
ideologie este aproape literal ceea ce indică denumirea: logica unei idei. Subiectul ei principal este istoria, căreia i se aplică «ideea»; rezultatul aplicării nu este un corpus de afirmații despre ceva care există, ci desfășurarea unui proces aflat în permanentă transformare. Ideologia tratează cursul evenimentelor ca și cum acesta a urmat aceeași «lege» cu expunerea logică a ideii sale. Ideologiile pretind cunoașterea misterelor întregului proces istoric - secretele trecutului, urzelile prezentului, nesiguranțele viitorului - datorită logicii inerente în ideile acestora” . În același spațiu, comparația între ideologie
Ideologie politică () [Corola-website/Science/296534_a_297863]
-
i se aplică «ideea»; rezultatul aplicării nu este un corpus de afirmații despre ceva care există, ci desfășurarea unui proces aflat în permanentă transformare. Ideologia tratează cursul evenimentelor ca și cum acesta a urmat aceeași «lege» cu expunerea logică a ideii sale. Ideologiile pretind cunoașterea misterelor întregului proces istoric - secretele trecutului, urzelile prezentului, nesiguranțele viitorului - datorită logicii inerente în ideile acestora” . În același spațiu, comparația între ideologie și știință va fi o temă ce va cunoaște o dezbatere foarte largă. Trebuie subliniat că
Ideologie politică () [Corola-website/Science/296534_a_297863]
-
Ideologia tratează cursul evenimentelor ca și cum acesta a urmat aceeași «lege» cu expunerea logică a ideii sale. Ideologiile pretind cunoașterea misterelor întregului proces istoric - secretele trecutului, urzelile prezentului, nesiguranțele viitorului - datorită logicii inerente în ideile acestora” . În același spațiu, comparația între ideologie și știință va fi o temă ce va cunoaște o dezbatere foarte largă. Trebuie subliniat că, în mediul academic anglo-saxon, metoda științifică trebuie să fie aceeași și în științele naturale, și în cele sociale, știința implicând recurgerea la observația empirică
Ideologie politică () [Corola-website/Science/296534_a_297863]
-
mediul academic anglo-saxon, metoda științifică trebuie să fie aceeași și în științele naturale, și în cele sociale, știința implicând recurgerea la observația empirică și la separarea clară, rigidă chiar, între evenimente și valori. Exponentul cel mai sofisticat al ideii că ideologia nu poate ajunge la nivelul unei științe, ci că poate surprinde doar părți sau aspecte ale unui sistem de idei sociale deformate sau exagerat selective din punct de vedere științific este Karl R. Popper. El susține o metodologie unificată a
Ideologie politică () [Corola-website/Science/296534_a_297863]
-
Arendt. Oricât ar fi de greu de separat, diferența este - sau ar trebui să fie, totuși - destul de evidentă. Teoriile științifice sunt empirice, în sensul că se ocupă de descrierea unei trăsături sau a unui set de trăsături ale lumii, pe când ideologiile se ocupă cu prescrierea a ceea ce ar trebui oamenii să facă. Problema este însă că teoriile științifice implică și oamenii și deci și cum ar trebui să trăiască aceștia. Componenta normativă apare astfel și în științe, mai ales în cele
Ideologie politică () [Corola-website/Science/296534_a_297863]
-
științe, mai ales în cele umane, fiind de multe ori extrem de dificil de trasat o linie de demarcație între normativ și empiric. Totuși, a accepta faptul că teoriile științifice sunt deschise către lumea reală, nu înseamnă a le identifica cu ideologiile. ”Știința nu este și nu a fost niciodată parte a unei culturi ideologice. Mai mult chiar, spiritul în care operează știința este total opus ideologiei. În măsura în care științele sociale au fost reale explorări intelectuale cu legi proprii de apreciere și observare
Ideologie politică () [Corola-website/Science/296534_a_297863]
-
faptul că teoriile științifice sunt deschise către lumea reală, nu înseamnă a le identifica cu ideologiile. ”Știința nu este și nu a fost niciodată parte a unei culturi ideologice. Mai mult chiar, spiritul în care operează știința este total opus ideologiei. În măsura în care științele sociale au fost reale explorări intelectuale cu legi proprii de apreciere și observare, deschise criticilor și revizuirilor, ele sunt opuse ideologiei.” EDWARD SHILS Falsificare, falsifiare, falsificaționism, falsifiaționism, falsiabilitate, falsificație - atât de mulți termeni inventați de traducătorii români ai
Ideologie politică () [Corola-website/Science/296534_a_297863]
-
niciodată parte a unei culturi ideologice. Mai mult chiar, spiritul în care operează știința este total opus ideologiei. În măsura în care științele sociale au fost reale explorări intelectuale cu legi proprii de apreciere și observare, deschise criticilor și revizuirilor, ele sunt opuse ideologiei.” EDWARD SHILS Falsificare, falsifiare, falsificaționism, falsifiaționism, falsiabilitate, falsificație - atât de mulți termeni inventați de traducătorii români ai lui Popper pentru a descrie o teorie și o metodologie asociată ei, precum și proba că o teorie este științifică! Evident că lui sir
Ideologie politică () [Corola-website/Science/296534_a_297863]
-
ideea unor suflete alese sau inspirate, care «gândesc prin grația divină»... Asemănarea decisivă dintre aceste viziuni intelectual arogante constă în faptul că nu judecă ideile cum sunt acestea în sine. Abandonând astfel rațiunea, ele scindează omenirea în prieteni și dușmani...” ”Ideologia are o funcție cvadruplă: ea este instrument al puterii, mecanism de apărare împotriva informației, pretext de a te sustrage moralei, abrogând răul cu bună știință și mijloc de a anula criteriul experienței, adică de a elimina criteriile de reușită și
Ideologie politică () [Corola-website/Science/296534_a_297863]
-
temă este una la modă, mai ales în a doua jumătate a secolului al XX-lea. Autori influenți, de la Daniel Bell la Raymond Aron și de la Seymour Martin Lipset la Francis Fukuyama, au făcut ca discuția despre un sfârșit al ideologiilor să fie pe agenda de lucru în mediul universitar și academic. Deși chiar Daniel Bell se lamentează la un moment dat că “conceptul de ideologie s-a destrămat complet” , realitatea este că, atâta vreme cât discuțiile despre ideologii au loc, acest concept
Ideologie politică () [Corola-website/Science/296534_a_297863]
-
de la Seymour Martin Lipset la Francis Fukuyama, au făcut ca discuția despre un sfârșit al ideologiilor să fie pe agenda de lucru în mediul universitar și academic. Deși chiar Daniel Bell se lamentează la un moment dat că “conceptul de ideologie s-a destrămat complet” , realitatea este că, atâta vreme cât discuțiile despre ideologii au loc, acest concept ocupă un loc important în imaginarul colectiv al maselor, dar și al intelectualilor. Bineînțeles, din perspectivă empirică, conceptul poate fi desființat ca atare, cât și
Ideologie politică () [Corola-website/Science/296534_a_297863]
-
despre un sfârșit al ideologiilor să fie pe agenda de lucru în mediul universitar și academic. Deși chiar Daniel Bell se lamentează la un moment dat că “conceptul de ideologie s-a destrămat complet” , realitatea este că, atâta vreme cât discuțiile despre ideologii au loc, acest concept ocupă un loc important în imaginarul colectiv al maselor, dar și al intelectualilor. Bineînțeles, din perspectivă empirică, conceptul poate fi desființat ca atare, cât și în corelație cu discursul științific. “Desființarea” ideologiei în mediul academic anglo-saxon
Ideologie politică () [Corola-website/Science/296534_a_297863]
-
că, atâta vreme cât discuțiile despre ideologii au loc, acest concept ocupă un loc important în imaginarul colectiv al maselor, dar și al intelectualilor. Bineînțeles, din perspectivă empirică, conceptul poate fi desființat ca atare, cât și în corelație cu discursul științific. “Desființarea” ideologiei în mediul academic anglo-saxon, în care Popper este doar unul dintre nume (e drept - unul dintre cele mai avizate și mai influente), ține doar de o latură a abordării problemei. Se poate spune chiar că dihotomia ideologie / știință este mult
Ideologie politică () [Corola-website/Science/296534_a_297863]
-
discursul științific. “Desființarea” ideologiei în mediul academic anglo-saxon, în care Popper este doar unul dintre nume (e drept - unul dintre cele mai avizate și mai influente), ține doar de o latură a abordării problemei. Se poate spune chiar că dihotomia ideologie / știință este mult prea restrictivă pentru științele sociale. Aceasta și din cauză că simpla afirmație că faptele - mai ales cele sociale - există pur și simplu, în vreme ce valorile sunt supuse alegerii libere este în sine o judecată de valoare.
Ideologie politică () [Corola-website/Science/296534_a_297863]
-
sclavagistă la cea feudală a însemnat, totodată, și trecerea de la sistemul de educație sclavagist la altul care corespundea cerințelor vieții economice și sociale specifice orânduirii, a cărei durată se întinde din secolul al V-lea până în secolul al XVIII-lea. Ideologia dominantă a orânduirii feudale a fost cea religioasă - creștinismul pentru Europa, islamismul pentru Orientul apropiat și nordul Africii, budhismul pentru Orientul îndepărtat. Biserica - îndeosebi cea creștină - acaparase pământ, putere politică și întreaga viață culturală. Dogmele religioase serveau integral intereselor claselor
Educație () [Corola-website/Science/296552_a_297881]
-
care punea creștinismul catolic în acord cu practicile moderne. Tradiționaliștii catolici condamnă însă evoluția pe care Biserica Romei a luat-o odată cu Conciliul Vatican II, ei preferând, mai degrabă, deciziile primului Conciliu (1869-1870), la care au fost condamnate curentele sau ideologiile moderne ale raționalismului, liberalismului și materialismului. În Rusia, după Marea Revoluție din octombrie 1917, regimul comunist a dezlănțuit o persecuție cruntă împotriva creștinismului (n-a fost scutită - ba, dimpotrivă - nici chiar Biserica Ortodoxă): confiscarea (naționalizarea) bunurilor, închiderea aproape a tuturor
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
dezvoltate din America Latină precum Argentina și Brazilia, unde există mii de suporteri. În alte țari ale lumii a treia, ideile troțkiste sunt mai difuze și în general limitate la lumea intelectualilor, dar pot fi găsite forme diluate de troțkism în ideologiile unor mișcări progresiste din Africa de Sud. Nici un partid comunist de guvernământ (sau vreo revoluție comunistă reușită) nu a recunoscut în mod deschis legăturile cu ideile troțkiste, deși influența lor în câteva mișcări sociale importante este foarte evidentă.
Troțkism () [Corola-website/Science/298421_a_299750]
-
în creștinismul instituționalizat care legitimiza puterea represivă a statului prusac. În loc de aceasta, Marx dorea să dea prioritate ontologică la ceea ce el numea „procesul vieții adevărate” a ființelor umane adevărate, după cum el și Friedrich Engels au spus în 1846 în lucrarea „Ideologia germană”: "În direct contrast cu filozofia germană, care coboară din ceruri către pământ, noi urcăm de la pământ spre ceruri". Pe teren politic, pe baza marxismului s-au dezvoltat mișcările muncitorești, unele cu caracter reformator de tipul social-democrației, altele cu caracter
Marxism () [Corola-website/Science/298447_a_299776]
-
coboară din ceruri către pământ, noi urcăm de la pământ spre ceruri". Pe teren politic, pe baza marxismului s-au dezvoltat mișcările muncitorești, unele cu caracter reformator de tipul social-democrației, altele cu caracter revoluționar sub forma partidelor comuniste, având la bază ideologia marxist-leninistă, elaborată de Lenin. Deși cu veleități științifice, din momentul în care a fost transpus în realitate sub forma societăților socialiste din Uniunea Sovietică și țările din răsăritul Europei (așa zisul „Socialism real”), marxismul s-a dovedit a fi el
Marxism () [Corola-website/Science/298447_a_299776]
-
țară, și pentru toți locuitorii ei; promovarea unui neam printre celelalte, în cadrul democrației), ci prin xenofobie (iubirea exclusivă pentru un singur neam, însoțită de marginalizarea minorităților și de ostilitate față de străinătate, în cadrul unui regim autoritar). Este logic ca partidele cu ideologie naționalistă de tip nedemocrat să fie adversare ale masoneriei. Atitudinea net potrivnică francmasoneriei provine din incultură, superstiții, fanatism și din propaganda dictaturilor. Biserica Ortodoxă, initial tolerantă față de masonerie, ia în anii 1930 poziții ostile, în timp ce biserica catolică, dimpotrivă, și le
Francmasonerie () [Corola-website/Science/298443_a_299772]
-
ul este o gamă de sisteme economice și sociale caracterizate prin proprietatea socială a lucrătorilor și controlul asupra mijloacelor de producție; precum și ideologiile politice, teoriile și mișcările care au ca scop să le implementeze. Proprietate socială se poate referi la publică, colectivă, sau proprietate cooperativă sau la altă combinație formată de acestea. Deși există mai multe forme de socialism și nu există nici o
Socialism () [Corola-website/Science/298472_a_299801]
-
șeful de stat Nicolae Ceaușescu. Indiscutabil, orientarea politică a lui Păunescu a fost întotdeauna una de stânga. Relația lui Păunescu cu puterea comunistă poate fi considerată ca ambiguă, Păunescu manifestându-se nu ca un critic radical al sistemului sau al ideologiei. Critica sa se orientează mai degrabă asupra derapajelor puterii politice și a neajunsurilor economice. După 1989, Păunescu nu reneagă ideologia socialistă, intrând rapid în Partidul Socialist al Muncii creat de Ilie Verdeț. Deși născut în Basarabia (Republica Moldova de astăzi), Păunescu
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
cu puterea comunistă poate fi considerată ca ambiguă, Păunescu manifestându-se nu ca un critic radical al sistemului sau al ideologiei. Critica sa se orientează mai degrabă asupra derapajelor puterii politice și a neajunsurilor economice. După 1989, Păunescu nu reneagă ideologia socialistă, intrând rapid în Partidul Socialist al Muncii creat de Ilie Verdeț. Deși născut în Basarabia (Republica Moldova de astăzi), Păunescu și-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei la Bârca, în județul Dolj. A absolvit Colegiul Național Carol I
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
Lucrările din prima fază de creație a artistului au avut ca subiect scene religioase sau portrete realizate cu măiestrie. Cea de-a doua fază l-a făcut pe Caragea un important reprezentat al realismului socialist, el devenind sculptorul oficial al ideologiei comuniste, în care a crezut sincer, influențat fiind și de spiritul vremii. În această fază, Boris Caragea s-a dedicat spațiului exterior, propice ansamblurilor arhitectonice. În anul 1951, Boris Caragea a fost ales președintele Uniunii Artiștilor Plastici, la conducerea căreia
Boris Caragea () [Corola-website/Science/307145_a_308474]