18,160 matches
-
să înțeleagă totuși mecanismul adevărat al recuperărilor totalitare. Ne aflăm încă să nu uităm în plin război rece și orice negociere, mișcare tactică duceau doar la concesii aparente. Joc de poker diplomatic. Editarea Aspectelor se înscria și ea în această logică. Prefața era diletantă, incompetentă, vag eseistică, dar autorul, Vasile Nicolescu, personajul-cheie al întregii afaceri pe atunci director al Publicațiilor din fostul Comitet de Cultură și Educație Socialistă putea susține că, în felul acesta, el a salvat totuși cartea, propulsându-se
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
un talent viguros, care și-a dat deja măsura (Bujor Nedelcovici a publicat 6 romane și numeroase scenarii). Nici o fisură sau sentimentalism ieftin, nimic dintr-o polemică naivă sau lungimi inutile. Și mereu perfecta legătură cu schema ideologică de bază (logica obligatorie a utopiei), de fapt esența romanului: mecanismul degradării, nivelării, încadrării rigide și al recuperării, instalat în insulă de iubitul său conducător... Tot ce se întâmplă era prevăzut mai înainte: mai întâi punerea în scenă, apoi stupoarea, urmată de revoltă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și uneori extrem de eficiente. Bujor Nedelcovici, credincios opticii sale intransigente, nu vede decât în alb și negru. Există însă și o întreagă diversitate de situații intermediare, care știu să evite cazurile limită. Situația literară, de pildă. încă două exemple de logică foarte utopică, deci absolută, mecanică, împinsă la extrem. Să luăm cazul lui Michel Fontaine, directorul faimosului Institut, cu cabinele sale electronice, cam prea orwelliene. El este pur și dur, convins și fanatic, o încarnare perfectă a sistemului. O invenție de la
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și simplu să ieșim din Europa, să fim protocronici în toate domeniile, să edificăm o cultură nouă. Sensul său era limpede: negarea întregii culturi anterioare, a face tabula rasa și a porni de la zero într-o direcție total opusă. Este logica revoluționară radicală de totdeauna. în viața socială, ca și în cea culturală și artistică. De unde al doilea aspect al culturii totalitare: caracterul propagandistic, îndoctrinarea sistematică, educația zisă patriotică, politizarea întregii culturi, citatele rituale și manipulările grosolane de texte, fapte și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
că a trecut la incredibila răfuială cu disidenții etc. Adevărul este că nomenclatura care se confundă cu aparatul de stat n-a pierdut nici o clipă puterea reală. Reflexele sale de autoapărare, oricât de detestabile ar fi, sunt și rămân, în logica sistemului totalitar, firești. Când și unde o astfel de putere a părăsit-o fără rezistență, fără luptă? Mai ales când ea are la spate și un formidabil sprijin extern? Situația geo politică nu îngăduie nici ea mari speranțe. Sferele de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
în primul rând, o lucrare de sinteză, de conținut istorico-enciclopedic. Cultura română, s-ar spune, n-a cultivat acest gen nici în ultimele decenii, ceaușiste, nici după 22 decembrie. Nu cunoaștem, de fapt, decât două lucrări de acest tip: Istoria logicii, de Anton Dumitriu (1966), și Istoria culturii și civilizației, de Ovidiu Drîmba (primul volum a apărut în 1984). Ele n-au avut, din nefericire, nici un ecou real, publicistic. Explicația fundamentală este, după mine, următoarea: cultura și publicistica română aparțin fragmentului
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
mitul situației ireversibile. Se poate cere însă unei întregi literaturi să nu mai scrie, să se saboteze, să se sinucidă? Un mecanism literar mutilat, profund falsificat, alterat, viciat etc. a continuat, deci, de bine-de rău, să funcționeze. Aceasta este însăși logica istoriei literaturii. Cu eroii săi, puțini (admirabili), cu o imensă majoritate de conformiști, în esență lași, și cu un număr important de victime, pentru care nu putem avea decât un profund respect. Dedublarea continuă dintre acceptarea publică a dogmei și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Ficțiunea totalitară impune peste tot suprarealitatea construcției sale abstracte, pur ideologice, datelor realității imediate. Fiindcă o contrazic în mod radical, acestea sunt total negate, ignorate, declarate inexistente. Nu sunt luate niciodată în calcul. Sistemul funcționează ca întotdeauna în gol, conform logicii sale mecanice, imanente. Și dacă în interior el se poate impune prin constrângere și poliție politică, în exterior aceste metode tipice se dovedesc total ineficiente. Cum să impui un... clasic al partidului, tradus în 30 de limbi (vezi, între altele
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
a lansa o carte despre dandism, în mizeria economică actuală, reprezintă un gest de independență morală, dar și de avangardă, ca să nu spunem chiar de sfidare socială. Oricum, o bună dovadă că formula culturală alternativă este și inevitabilă și irepresibilă. Logica sa funcționează autonom, în orice condiții. Mecanismul său intrinsec se dovedește destul de complicat. Am disocia, mai întâi, între ceea ce s-ar putea numi ambiguitatea primară și secundară. Cea dintâi este consubstanțială, proprie însuși modului său de funcționare. Ea este, în
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
fi absolutist și inclement în judecățile sale definitive. Ele nu pot fi decât pur abstracte, total necontextuale. Deci, irelevante, inexacte și chiar false. Din care cauză, evităm pe cât posibil orice controverse pe astfel de teme, aduse în discuție doar prin logica demonstrației. Ele nu sunt, nu pot reprezenta, mai ales, decât un dialog de surzi. Și mai ales lamentabile plătiri de polițe și expresia întregului venin al vieții literare, alimentat din plin și de tot felul de dosare și cărți albe
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
imposibilitate manifestă. Totul este de a pune cultura română doar în situația de a fi cât mai cunoscută și studiată. Dacă se va produce o descoperire sau nu, a unor valori ale sale, fenomenul ține de o cu totul altă logică. Afinitățile, momentul istoric, o conjunctură favorabilă, relațiile, întâmplarea chiar au jucat și vor juca un mare rol. 4. Problema devine cu atât mai actuală, cu cât prin câteva cazuri, în țară și masiv în exil, scriitorul cu dublă (poate chiar
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
fibrozei chistice au ca marker pancreatic fibroza, în timp ce la pacienții fără diabet, caracteristică este încărcarea cu țesut adipos (3). O amiloidoză excesivă a fost, de asemenea, raportată (12). Studiul defectului insulinosecretor și cel al insulinorezistenței periferice a furnizat date contradictorii. Logica ar spune că la pacienții care au „secundar” un defect insulinosecretor, sensibilitatea periferică la insulină ar putea fi adaptativ crescută. Deși sensibilitatea HbA1c pentru diagnosticul diabetului zaharat la pacienții cu fibroză chistică este mică, în practică mai mult de jumătate
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Ovidiu Brădescu, Mirela Culman () [Corola-publishinghouse/Science/92222_a_92717]
-
și îmbunătățirile constante ale SincroDiab Echipa de software a dezvoltat sistemul astfel încât, atunci când se proiectează modificări necesare în sistem, astfel de modificări să nu afecteze „miezul codului sursă al programului”, adică modificările să rămână în afara “miezului codului sursă”. Miezul este logica centrală a programării, pe care se bazează aplicația software la SincroDiab. Modificările în miezul programului de cele mai multe ori nu mai pot fi asigurate de către producatorul software-ului, fapt ce paote complica capacitatea acestuia de a face up-gradarea programului pentru o
Tratat de diabet Paulescu by Simion Prună, Contantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92240_a_92735]
-
funcție de identificare și de depășire a cotidianului, precum și de evocare, convertind înțelesul lingvistic denotativ în înțeles logic, argumentativ și sensul în semnificație de gradul al doilea. Astfel "desemnatul din planul real este absorbit de arhetip. Numele devine un argument al logicii povestirii și desemnează funcțiile personajelor, împlinind în text condițiile aristotelice ale verosimilului și necesarului"24. Autoarea are în vedere personaje ca Ileana, Barbu, Mavrodin (Nuntă în Cer), Leana, Adrian, Una, Visarion, Cladova (În curte la Dionis), pictorul Prajan (Domnișoara Christina
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
spunem nu "aici se află un membru al clasei de persoane numite Juan", ci acest nume corespunde exclusiv acelei persoane). Lingvistul reia o veche distincție, între "cuvânt semnificativ" și "simplu cuvânt", care pornește de la vechii greci și ajunge la cercetătorii logicii simbolice, și delimitează "limbajul" de "metalimbaj". Lămurind o veche confuzie, Coșeriu afirmă că numele nu sunt multivoce în calitate de cuvinte (adică unități formate dintr-un semnificant și un semnificat), ci ca "simple cuvinte", ca semnificanți: "Două nume de Juan cu aplicare
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
impasuri ale teoriei referinței directe se referă la numele de ficțiune pe care Kripke le-a numit "pretend names" (ideea că un nume propriu trebuie să aibă referent real pentru a fi un "adevărat" nume propriu fiind destul de răspândită în logică, și în acest sens sunt citați Reichenbach, Lejewski, Kenny, Marcus). Remarcând incompatibilitatea dintre teza referinței directe și lingvistică (atât de evidentă că niciun lingvist nu va acorda credit unor logicieni russelieni care afirmă că sensul numelui propriu este cel care
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
propriu, cercetătorul afirmă că acceptarea omniprezenței ontologiei are consecință excluderea numelui propriu din limbă: caracterul unei persoane sau istoria unei țări nu pot fi analizate de către lingvistică, așa cum sintaxa numelor proprii sau fonologia lor nu pot fi analizate prin instrumentele logicii sau ale sociologiei. Fără a contesta interesul teoriilor logice, consecințele tezei designatorului rigid reprezintă pentru Vaxelaire, atât la nivelul referinței directe, cât și al implicațiilor metafizice, un regres. De aceea, tratarea lingvistică eficientă a numelui propriu trebuie să treacă printr-
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
De aici importanța esențială a reîntoarcerii la actul originar, la un arhè al lucrurilor, la un origo, pe care am remarcat-o în sfera spiritualității arhaice"91. Traducerea etimologică a arhetipului este de tipar (atât în ordine cronologică, cât și logică) a unor serii de fenomene 92. Termenul de arhetip devenit popular datorită lui Jung, deși folosit în alt sens ("structuri ale inconștientului colectiv") decât cel pe care i-l dă Eliade ("categorie anistorică preformală și preformativă, model la care se
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
face Eliade este legată de calea mitic-arhetipală pe care ar trebui să o urmeze interpretarea romanului care opune două mitologii: cea populară "de o bogăție vie și nesecată la bătrânul profesor" și cea a "lumii moderne... mitologia oamenilor înarmați cu logică și cu tot felul de instrumente"374. Pe strada Mântuleasa, cea mai bogată proză în mitologie românească - a și fost numită "o mitologie a mitului însuși"375, "un concentrat de mitologie națională romantică"376 "O mie și una de nopți
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
din somn"- s.m.). "Deasupra tuturora", Fărâmă, cu prodigioasa memorie, reînvie o lume populată de personaje care stau prost "cu memorizarea" sau dimpotrivă, cu o memorie singulară, depozitară a unei mitologii, pe care el trebuie să o trezească. Fie că reprezintă "logica mitului", fie "logica puterii"419 numele eliadești se organizează în serii sinonimice: Oana-Anca Vogel, Lixandru Gheorghiță-Iorgu Calomfir-Dumitrescu, Vasile I. Borza-Vasile Economu-Lixandru V. Gheorghiță- Anca Vogel, Arghira-Zamfira-Marina. În aceste lumi posibile definite de Eliade ca "două lumi mitologice diferite, antagonice și
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Deasupra tuturora", Fărâmă, cu prodigioasa memorie, reînvie o lume populată de personaje care stau prost "cu memorizarea" sau dimpotrivă, cu o memorie singulară, depozitară a unei mitologii, pe care el trebuie să o trezească. Fie că reprezintă "logica mitului", fie "logica puterii"419 numele eliadești se organizează în serii sinonimice: Oana-Anca Vogel, Lixandru Gheorghiță-Iorgu Calomfir-Dumitrescu, Vasile I. Borza-Vasile Economu-Lixandru V. Gheorghiță- Anca Vogel, Arghira-Zamfira-Marina. În aceste lumi posibile definite de Eliade ca "două lumi mitologice diferite, antagonice și totuși până la urmă
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
să funcționeze în chip fantastic"420 se realizează o sinonimie la nivelul etimologic al numelor personajelor, legitimată de echivalențele între cele două tipuri de reprezentanți aflați în "identități/realități alternative" dintre care cea mai evidentă este Oana-Anca Vogel (despre o logică a simetriilor vorbește Ștefan Borbély punând semnul egalității între grupul de prieteni din jurul uriașei Oanei și triada aflată în pătura de sus a ierahiei de partid și a celei polițenești 421). Tehnica lor de supraviețuire este camuflajul, caz în care
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
intrări (descuie lacăte, ajută nașterile etc.), rămășită evidentă a riturilor de trecere. Ea face parte dintr-un lung proces de asociere (luna, oceanul, scoicile, perla, voalul - spuma mării care a creat-o pe Afrodita - mătrăguna, iarba fiarelor), bazat pe aceeași logică folclorică prin care se încearcă explicarea marii taine: viața, fecunditatea, nașterea 435. Mătrăguna este o deschizătoare de porți (fiare, uși, nașteri) și legată de moarte, de sexualitatea neîncepută, hermafrodism, zonele lunare 436. Piatra șerpilor și mătrăguna au caracter magic 437
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
despre existența unui "complot vast și foarte inteligent organizat". Întrebarea pe care o adresează trecătorilor: "Vă rog, dacă nu vă supărați, îmi puteți spune în ce an suntem?"727 îl fac suspect în ochii anchetatorilor; pentru acești oameni "înarmați cu logică și cu tot felul de instrumente" (recompunând atmosfera din Pe strada Mântuleasa... nuvela readuce în atenție "hermeneutica suspiciunii") devine suspect și cel căruia îi adresează întrebarea, tânărul inventator Pantelimon. Zevedei le povestește trecătorilor dispuși să-l asculte despre existența unor
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
mult (sau mai puțin) decât în Pe strada Mântuleasa, unde faptele erau supuse unei duble lecturi și conduceau la două mesaje diferite, în funcție de cele două tipuri de mitologie, cea populară și cea a tehnocraților, în Pelerina, mitologia oamenilor înarmați cu logică nu va duce la niciun rezultat. Decriptarea care urmează codul lui Pantelimon, cod care uzează de mitologia lunii ("Greșelile de tipar și celelalte modificări aduse ediției originale și-ar putea găsi sensul ținându-se seama de indicațiile calendarului lunar"732
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]