15,245 matches
-
excepțiile ei reprobabile s-a ținut oarecum departe de ingerințele propagandei, nu mai este pîndită acum de jalnicele derapări, sculptura destinată forului încă este contaminată de trecut. Ca și în epoca depășită, veleitarii și interesații merg tandru, mînă în mînă, nas în nas, cu forțele de iz naționalist, urmărind, cu negustorească rapacitate, profituri propagandistice și pecuniare. Nu poate fi oare eradicată epidemia asta de voievodită, care întreține țării un aer desuet, de teritoriu retardat, la discreția profitorilor și demagogilor? A fost
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
reprobabile s-a ținut oarecum departe de ingerințele propagandei, nu mai este pîndită acum de jalnicele derapări, sculptura destinată forului încă este contaminată de trecut. Ca și în epoca depășită, veleitarii și interesații merg tandru, mînă în mînă, nas în nas, cu forțele de iz naționalist, urmărind, cu negustorească rapacitate, profituri propagandistice și pecuniare. Nu poate fi oare eradicată epidemia asta de voievodită, care întreține țării un aer desuet, de teritoriu retardat, la discreția profitorilor și demagogilor? A fost părăsită, din
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
posibil, dintr-un impuls aparent insurgent, dar, în definitiv, exprimînd doar cu sinceritate forța interioară, irepresibila forță a situării excepționalului în afara seriei. Cel care a formulat, de altfel, într-o fericită expresie pitoresc-neologistică situația, a fost Călinescu: ablația excesului de nas poate fi mortală pentru un creator. Creatorul autentic, genialul, se remarcă paradoxal și prin excesiva lui forță de a-și face vizibil și memorabil produsul creat, neținînd seama de eventualele indispoziții de receptare. Chiar existența însăși a lui Gauguin, părăsirea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lui forță de a-și face vizibil și memorabil produsul creat, neținînd seama de eventualele indispoziții de receptare. Chiar existența însăși a lui Gauguin, părăsirea bruscă a traiului îndestulat, alegerea sălbăticiei, într-o Oceanie frustă, necunoscută, model de... lăsare a nasului așa cum e, neintervenind din eventuale rațiuni de conveniență în forma lui primară. De aceea Gauguin e Gauguin, unicul, incomparabilul, de aceea modestul Puvis de Chavanne e modestul. Într-o serie modestă. Prin anii '60, unul din confrații mei, netrecut prin
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
-i ieșea de sub pensulă, agresiv, primar, confuz era imediat expus. Cu acea făloșenie neștiutoare, în stare, în schimb, să stîrnească vîlvă. Doar atît: vîlvă, pentru că toată această excesivă și necontrolată erupție a eșuat pînă la urmă în anonimat. Fusese un nas prea de tot, pe care doar cel, generic, din Insula Paștelui îl mai putea concura. La cealaltă extremitate, un alt confrate din neprihănita breaslă a lui messer Vasari, pentru care am o stimă autentică, om de instruire exemplară, placată pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
elanului. Pînă la a-l face oarecum șters, fad, anonim. De cîte ori îl văd finisîndu-și ramele în curte, ferindu-și astfel atelierul impecabil aseptic de praf, mă amuz în sine-mi, punînd și acest amănunt în legătură cu... ablația excesului de nas. (O paranteză în alt registru: profesorul Al. Dima, posesorul unui nas à la Cyrano, se enerva, sau, mă rog, se prefăcea că se enervează cînd cineva deschidea ușa în timp ce își ținea cursul în fața amfiteatrului arhipilin: vedeți? se alinta el, o să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cîte ori îl văd finisîndu-și ramele în curte, ferindu-și astfel atelierul impecabil aseptic de praf, mă amuz în sine-mi, punînd și acest amănunt în legătură cu... ablația excesului de nas. (O paranteză în alt registru: profesorul Al. Dima, posesorul unui nas à la Cyrano, se enerva, sau, mă rog, se prefăcea că se enervează cînd cineva deschidea ușa în timp ce își ținea cursul în fața amfiteatrului arhipilin: vedeți? se alinta el, o să mă supăr și nu o să mai pot vorbi... După care, ghiduș
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
se prefăcea că se enervează cînd cineva deschidea ușa în timp ce își ținea cursul în fața amfiteatrului arhipilin: vedeți? se alinta el, o să mă supăr și nu o să mai pot vorbi... După care, ghiduș, completa ca-n basme: cine se supără, tăiem nasul.) Mă uit în oglinda de lîngă calendarul Gauguin: cu cît trec anii, nasu-mi tine să-l egaleze pe-al lui De Gaulle. De ce să-l scurtez? 13 februarie Ce erau întîlnirile mele cu suavul poet Florin Mihai Petrescu decît niște
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
doi și te luminezi cam ce vor de la aceștia (vor, de altfel, răspunsurile pe care le-ar da ei, întrebați). Ce seară de... visul unei nopți de vară! de data asta cu un fost demnitar asezonat, rămas același jovial corpolent, nas adulmecător, ochi de păsăroi la pîndă. Și cu... și cu... un pictor, "maestrul", apelativ producînd, de fiecare dată, celor doi moderatori aferenta humectare extatică. Subiectul? Dărîmarea statuilor. E bine, adică, de dărîmat statuile? Chiar dacă întruchipează personaje istorice, mde, odioase? E
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Frumos și Ileana Cosînzeana -, coboară de undeva, dintr-un eden potopit de flori, spre noi, aducîndu-ne, adicătelea, și nouă, ceva din paradisul acela. De ce, dom'le? Chiar de ce? par a bilabia, nu numai noi, naivii secolului, nu numai păsăroiul cu nas adulmecător, ci și cei doi ingenui moderatori de la 7 Păcate. 25 iunie Mă aflu, întîmplător, în compania cîtorva medici eminenți, ieșiți la o țigară, din agapa de mare ștaif, pe holul cu mochete pe care calci ca pe nori de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pe fostul eminent profesor, șarmantul conviv al briantelor libații, începîndu-și acum, de la poarta grea, de fier, marșul diurn al aprovizionării. Din bărbatul brun-chipeș de-al'dat' ce-a mai rămas? O firavă mașinărie pe două picioare, ca de patinator fricos, nasul rasat, de boier moldovean, lavaliera, ... sacoșa. Treaba asta, oarecum ignobilă, o făcea, pînă mai ieri, doamna lui, cu naturalețea fostei fiice de grof, nesimțindu-se căzută astfel din rang. El, profesorul de marcă, ieșea și intra, pe poarta de veche
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ofițeri de elită, mirajul domnișoarelor prenupțiale. Belicosul chipiu al lui de Gaulle! Da, dar militarismul acestui mare personaj al istoriei... E unul ivit ca nobilă antiteză la celălalt, iraționalul, agresivul. Iar seducătorul miles gloriosus gascon avea, la urma urmei, și nas pentru așa chipiu, nu? Lenin nu recursese, încă, la tunica permanent insurgentă. Monstrul istoriei mai păstra ceva din alura timpului din care venea (și pe care, tot psihanalitic, l-a distrus cu ură filială). Purta cravată și jiletcă, accesorii... burgheze
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de numai doi ani; cică trăiește vreo 30-40), tolănit pe spate, se joacă leneș cu propriu-i lanț, gemînd, precum cuțache de la Cumpătu, de plăcere. Îmi scot carnetul, să-i fac o schiță. Se ridică, se scutură, vine pînă sub nasul meu și-mi dă una peste carnet. Ca și cum mi-ar spune: Lasă asta; aici se fotografiază. Librăria din Sinaia. Unica, dar la zi cu de toate. Intru și, după o repede ochire generală, mă îndrept spre standul Polirom-ului. Da, ultima
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
asta dăruită nouă de însuși Iosif Visarionovici, atunci? Mă spintecă iar cu ochii ei de paukeriță fanată: Uite ce, dom' le, du-te și te culcă! Semn că n-are cu cine sta de vorbă. Bulgarii (pe care noi, cu nasul pe sus, îi așezăm totdeauna undeva, mai pe jos) au spus-o răspicat într-un sondaj de început de an: pentru ei, evenimentul secolului rămîne prăbușirea comunismului. Scurt. Cunoașteți un atare răspuns dat de minunata noastră nație? Sau măcar chestionarul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
care să-l fi provocat? Cînd se apropie decembrie, se reia (formal-comemorativ) chestiunea teroriștilor din '89. Justiția, oricum, a lăsat-o de mult baltă. Și-atunci? Doar presa (și ea oarecum plictisită) mai tulbură un pic balta cu miasme, strîmbînd nasurile celor care știu foarte bine adevărul gol-goluț. Cel pe care doar o singură voință ar fi fost în stare să-l pronunțe. Dar n-a fost în stare. Să ai în mînă, după 50 de ani de dictatură comunistă, puterea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
defulări atît de mult așteptate, că democrația brusc ivită presupunea pe loc și naveta despuiată între paturi de spital și trotuar. Naivitate! Naveta asta, chiar și după deceniul de rodaj democrat, continuă cu brio, iar pe trotuarele din preajma spitalelor dăm nas în nas cu pijamaliștii mirosind a iod și-a urină. Atunci, prin '90, îmi mai ardea și de glumă: observam (oarecum expresionist) că internații ăștia cu duiumul, ieșiți la cumpărături sau la plimbare, aveau, în lenevia lor, un aer teribil
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de mult așteptate, că democrația brusc ivită presupunea pe loc și naveta despuiată între paturi de spital și trotuar. Naivitate! Naveta asta, chiar și după deceniul de rodaj democrat, continuă cu brio, iar pe trotuarele din preajma spitalelor dăm nas în nas cu pijamaliștii mirosind a iod și-a urină. Atunci, prin '90, îmi mai ardea și de glumă: observam (oarecum expresionist) că internații ăștia cu duiumul, ieșiți la cumpărături sau la plimbare, aveau, în lenevia lor, un aer teribil de roz
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și restaurante. Dacă, în anii '60, la Restaurantul Casei Scriitorilor din Calea Victoriei libațiile prelungite nu sfîrșeau chiar în încăierări, la o Podgoria înfruntările dure țineau de obișnuit. Se răspîndea fulgerător noutatea că X (celebru) i-a dat un cap în nas lui Y (celebru). Și Iașii cunoșteau fenomenul. Pe-atunci, Casa Universitarilor era emblemată de figura pitorescului erudit Fănică Cuciureanu, maratonist păstorelian al paharelor fără număr și al improvizatelor paradigme neolatine. Dar și de alți atleți ai licorilor, unii concluzionînd pugilistic
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fi invocată. Ghici ciupercă, cine-i? Cînd nucile de cocos alb-vineții se-adună-n pîlcuri negre, de killer-i chilugi, gîndul se bifurcă: lumea în care noi, îngerașii, zburătăcim liberi, colcăie de bestii (cărora trebuie să li se aplice oricum o nucă-n nas), dar parcă, vorba lui Fișel al meu din Dorohoi, mai bine ar fi și fără bestii și fără nuci de cocos, nu? 25 octombrie Un NU hotărît actualității! În librării, un impunător tratat, Paraliziile nervului facial. Titlul e plasat pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Timpului pierdut îi ia locul un expresionism frisonat-nordic: "Te înspăimînți cînd te gîndești la tot timpul scurs pînă a ajunge la o astfel de revoluție geologică a feței, pînă a putea vedea ce eroziuni s-au produs de-a lungul nasului, ce aluviuni enorme pe marginea bujorilor ce înconjurau fața cu masa lor opacă și refractară". Parada măștilor (unui Ensor francez) umple cu surle vineții paginile de după (primul) război și numai cadența unică a frazei poate anula, prin perfecțiune, eventuala indispoziție
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
prin ardere, ca jertfă adusă zeului Moloh 2. simbol profetic al judecății; mai tîrziu, loc al pedepsei finale pentru păcătoși. Aș! Nu mai pot ei de enciclopedie! 10 ianuarie Rîsul histrionului de geniu. În amfiteatrul neîncăpător, studenții îi stau sub nas, nasul clonț cărnos, plecat, roman, din linia frunții; nu lată, placidă, ci atît cît să-i îngăduie părului să țîșnească în țepi de arici: George Călinescu. Fotografia e una deja celebră. Într-o mînă, bruionul prins nervos, cealaltă prelungind volutele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ardere, ca jertfă adusă zeului Moloh 2. simbol profetic al judecății; mai tîrziu, loc al pedepsei finale pentru păcătoși. Aș! Nu mai pot ei de enciclopedie! 10 ianuarie Rîsul histrionului de geniu. În amfiteatrul neîncăpător, studenții îi stau sub nas, nasul clonț cărnos, plecat, roman, din linia frunții; nu lată, placidă, ci atît cît să-i îngăduie părului să țîșnească în țepi de arici: George Călinescu. Fotografia e una deja celebră. Într-o mînă, bruionul prins nervos, cealaltă prelungind volutele ascendente
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
un rictus înghețat. Egalul mîinii salutînd. În fapt, nesalutînd pe nimeni. Egalul celui și mai tîmp silnic al consoartei întru dictatură. Rîsul monștrilor. Față autentică a avut doar în momentul anunțării pierderii alegerilor, noaptea, în '96. Perplexitatea cotropise totul: ochi, nas, gură, frunte. Nu putea pricepe ce se-ntîmplase. El, "președintele permanent". Treptat, și-a revenit. Rîsul confecționat însă nu avea să mai cunoască amploarea începutului, cea care-i servise de minune la năucirea prostimii proaspăt ieșite din comunism. Nici chiar recîștigarea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dacă nu mă gîtui, îți răspund. Și, cum știindu-i bine pictura și de altfel apreciindu-i-o, nu mi-e greu să recunosc: Îmi plac. Dar nu-i de-ajuns: ia una din lucrări și mi-o bagă sub nas, gata să mi-o vîre pe gît: Spune, îți place? Îmi place, zic. Și operațiunea se repetă cu încă cinci-șase pînze. Așa că, după minutele de... contemplație, simt nevoia să mărșăluiesc o oră pe trotuare. E și ăsta un fel de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
au ieșit, cel mai în vîrstă, a cărui chelie strălucește ud sub lună, i-a făcut curte fîței cu decolteu criminal, iar acum, în consecință, suportă prelucrarea tînărului mascul feroce, partenerul ei: la două-trei minute, încasează cîte un cap în nas, amețit fiind neavînd timp să se apere; nu fuge pentru a nu fi ajuns și călcat în picioare, sau poate suportă loviturile ca să-i dovedească decoltatei virilitatea. Ceea ce mă oripilează nu e prelungirea acestui pugilat unidirecțional, nici iminența spargerii parbrizului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]