18,350 matches
-
mine de sânge-nchegat Silințe-mi zadarnic puneau împotrivire; De-o rece sudoare eram inundat. Sufla un vânt iute, și luna-negrită În sațiuri veșnice trecea alergând, Cu stinsele-i raze, cu fața-i pălită Întinse pustiuri abia luminând. Apoi deodată, în nori se ascunse. Și lipsa ei dete cumplitul semnal: În spaima nespusă ce-atunci mă pătrunse, Văzui trecând moartea pe palidu-i cal. Schelet de-altă lume cu forme cumplite, Rânjind către mine privea neclintit: În mâna-i uscată, în unghii ascuțite
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
sat. Și, ce-mi zic: ian s-o iau încet spre casă, că nu alta dar m-am prea îndepărtat de sat și m-apucă noaptea, care vine din urmă. Vremea era răcoroasă. Cerul fusese toată ziua îmbrobodit cu niște nori albicioși, cum îi lâna oilor înaintea spălatului, și cerul părea gata-gata să sloboadă un roi de fulgi. Și uite-așa, când coboram valea Obrejii, uitându-mă, fără să vreau, în urmă în nădejdea că s-ar putea să-i zăresc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
fetele, săracele, luându-se cu joaca, uitaseră să ne tot toace la cap cu întrebările: "da, când vine tata?, da, cum e îmbrăcat?, da, rămâne, de-acum acasă, ori tot pleacă la oaste?" numai ce-am zărit, mai întâi un nor de colb, care se ridica și se târa deasupra șoselei, apoi am deslușit ca printr-o sită rară, coloana de militari; și, pe măsură ce se apropiau, ni se păreau învăluiți în mantale de colb. Veneau în pas de voie, cu ranițele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
cu gura până la urechi și făcând tot felul de glume la adresa mea: "Grigoriță, savantul mamei cel distrat, nu e rău că ți s-a întâmplat una ca asta! Te mai cobori și tu cu picioarele pe pământ, de-acolo, dintre nori, din sferele înalte, în care te învârți... Bine ți-au făcut! Fiindcă, drept să-ți spun, ești cam... căscat, cam mototol..."" Auzind și el o parte din cuvintele posibile să i le adreseze lui Moscovici soacră-sa la întoarcere, studentul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
tăbărască asupra mea că am luat fată cu vilă pe Karl Marx, că o las să muncească, întocmai ca pe-o roabă, la cărat și aranjat cărți pe rafturi, să se urce pe tot felul de scări, să înghită zilnic nori invizibili de praf și, în perspectivă, s-ajungă cu plămânii-n pioneze, ca minerii cu silicoză... Ienceanu, mai tânăr și mai rezervat, ascultă fără să scoată nici o vorbă. Din când în când dă aprobator din cap, se uită fix în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
de înălțime". Emetiral. Am și înghițit o bombonică înainte de decolare. Și parc-am și uitat de frică. Nici nu mi-am dat bine seama când avionul s-a ridicat la o înălțime de peste unsprezece mii de metri deasupra plafonului de nori. Priveam dedesubt și vedeam norii ca niște troiene uriașe de vată. Jos, printre spărturile de nori luceau în soare oglinzile unor lacuri sau luciul subțire al unor râuri, ca niște curelușe de oțel, azvârlite între dealuri și așezări, ale căror
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
înghițit o bombonică înainte de decolare. Și parc-am și uitat de frică. Nici nu mi-am dat bine seama când avionul s-a ridicat la o înălțime de peste unsprezece mii de metri deasupra plafonului de nori. Priveam dedesubt și vedeam norii ca niște troiene uriașe de vată. Jos, printre spărturile de nori luceau în soare oglinzile unor lacuri sau luciul subțire al unor râuri, ca niște curelușe de oțel, azvârlite între dealuri și așezări, ale căror acoperișuri de tablă sau ceramică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
frică. Nici nu mi-am dat bine seama când avionul s-a ridicat la o înălțime de peste unsprezece mii de metri deasupra plafonului de nori. Priveam dedesubt și vedeam norii ca niște troiene uriașe de vată. Jos, printre spărturile de nori luceau în soare oglinzile unor lacuri sau luciul subțire al unor râuri, ca niște curelușe de oțel, azvârlite între dealuri și așezări, ale căror acoperișuri de tablă sau ceramică punctau multicolor fundalul gri-cenușiu al pământului. După vreo oră și ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Între timp, vremea de escală s-a consumat. De la microfon ni s-a anunțat: Călătorii pentru Copenhaga sunt invitați la autobuz pentru îmbarcare! Ne-am păstrat locurile inițiale. Avionul a decolat normal. Și s-a urcat iarăși deasupra plafonului de nori. Dar, treptat-treptat, culoarea norilor s-a modificat. A devenit mai cenușie, mai murdară. Pânza norilor s-a și îndesit. Peste vreo jumătate de oră, când avionul a coborât sub plafonul de nori, pregătindu-se să aterizeze, ferestrele mici, hublourile s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
escală s-a consumat. De la microfon ni s-a anunțat: Călătorii pentru Copenhaga sunt invitați la autobuz pentru îmbarcare! Ne-am păstrat locurile inițiale. Avionul a decolat normal. Și s-a urcat iarăși deasupra plafonului de nori. Dar, treptat-treptat, culoarea norilor s-a modificat. A devenit mai cenușie, mai murdară. Pânza norilor s-a și îndesit. Peste vreo jumătate de oră, când avionul a coborât sub plafonul de nori, pregătindu-se să aterizeze, ferestrele mici, hublourile s-au umplut de șiroaie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
pentru Copenhaga sunt invitați la autobuz pentru îmbarcare! Ne-am păstrat locurile inițiale. Avionul a decolat normal. Și s-a urcat iarăși deasupra plafonului de nori. Dar, treptat-treptat, culoarea norilor s-a modificat. A devenit mai cenușie, mai murdară. Pânza norilor s-a și îndesit. Peste vreo jumătate de oră, când avionul a coborât sub plafonul de nori, pregătindu-se să aterizeze, ferestrele mici, hublourile s-au umplut de șiroaie. Vizibilitatea s-a redus. Era vreme de ploaie. Dedesubt se vedea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Și s-a urcat iarăși deasupra plafonului de nori. Dar, treptat-treptat, culoarea norilor s-a modificat. A devenit mai cenușie, mai murdară. Pânza norilor s-a și îndesit. Peste vreo jumătate de oră, când avionul a coborât sub plafonul de nori, pregătindu-se să aterizeze, ferestrele mici, hublourile s-au umplut de șiroaie. Vizibilitatea s-a redus. Era vreme de ploaie. Dedesubt se vedea marea, ca o tipsie uriașă de cenușă lichidă. Din loc în loc, pe fața acesteia se zărea câte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Ne-au obligat să așteptăm mai la urmă fiindcă înaintea noastră s-au urcat câteva delegații oficiale, de "boși" rotofei, importanți, grei. Locurile noastre s-au nimerit mai în spate, la coada aeronavei. De-abia când am străbătut plafonul de nori am priceput dezavantajul. Ni s-a părut că aeronava mergea și dârdâia din toate încheieturile, ca o rablă veche de mașină pe-o arătură cu bulgări mari. Trepidațiile ne amețeau și răscoleau toate măruntaiele, încât ne-am pregătit și grăbit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
care ni le făcuse păreau să-l fi aruncat, dintr-o dată, într-o lume care l-a schimbat. Era mai îmbătrânit. Posac. Cătrănit. Introvertit. Chiar furios. Nu-ndrăzneam să-l tulbur cu nimic. Cerul de deasupra noastră se îmbrobodise cu nori de cenușă plumburie. Se pornise un vânt rece. Și în jurul nostru dansau fluturi albi mici și mari, de zăpadă. Ceasul arăta 15 fără 20 de minute. Am scos geamantanele, le-am pus în portbagaj și în mai puțin de 10
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ușă cu o secundă Înainte ca mașina să se oprească. Așa face mereu, exhibându-și virtuozitatea În fața oricui se nimerește În preajmă. De data asta are un spectator sigur. E cineva acolo În mașină. * Canicula lipicioasă a amiezii cotropite de nori de muște parcă i-ar fi sporit buna dispoziție stăpânului nostru tânăr, Întreținută desigur și de Însoțitoarea lui, care-l aștepta În mașină. N-avea de gând să coboare. Adevărul e că nu-i prea mare lucru de văzut aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Întunericul demisolului meu din Bariera Vergului, unde aceeași istorie teribilă și perfect ilizibilă zăcea ferecată În două sute de kilograme de coli de hârtie scrise de mâna mea pe ambele fețe. De cum m-am apropiat, m-am pomenit Împresurat de un nor de praf a cărei unică menire părea a fi aceea de a mă Împiedica să respir. N-am putut să stau acolo mai mult de o zi și o noapte, astfel că-n primele zile de după Anul Nou am ieșit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
astea. Mă ridicasem Într-un cot pândind pentru o clipă o schimbare, năpădit de o dorință tulbure. Marea de un roșu murdar se zbătea Între zidurile coșcovite ale cazematei. O fi fost furtună aseară, dar nu-i nici o scamă de nor pe cer. I-au vânat ca pe iepuri, da, au dat cu gaze toxice, cu ce naiba n-au dat? Ca să-i stârpească definitiv, da, marea s-a umplut de sângele lor. Peste tot pute a mortăciune, drept pentru care poporul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
văr-miu? Nu putea să fie totuși prea departe, căci geanta lui de voiaj și hainele rămăseseră aici. Fumam amândoi lungiți Într-unul din paturi, zgâindu-ne la grinzile tavanului ivindu-se prin paianta crăpată ce se legăna Într-un nor compact de fum. Zlate parcă se mai liniștise În vremea din urmă. Nu-i mai dădea atâta bătaie de cap lui Neli. Se auzea horcăind ușor. Încă nu terminase litra de matrafox pe care i-o adusesem alaltăieri, dar dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cu frunze veștede aduse de vânt, cu niște nuanțe, de la galben putred... la roșu ruginiu, culori care ți umplu sufletul de tristeți. După mai multe zile friguroase și umede, o geană palidă de soare se ivi printr-o spărtură de nori, și încet-încet începu să se lumineze. Soarele se suise la vreo două sulițe pe cer. Dimineața era călduță... dar tristă și puțin apăsătoare. În Grădină, la ora aceea aproape pustie, era o liniște ca de cimitir... Doar câțiva bărbați, cam
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Basarabia de Nord” „Între Prutul superior și Jijia, trupele se apără cu înverșunare...” „Inamicul a început să pătrundă prin multe atacuri spre Iași...” „Lupte deosebit de violente între Nistru și malurile Prutului...” Frontul se apropia de granițele noastre, înfricoșător de repede... Nori de furtună se strângeau tot mai negri la hotarele țării noastre. Un sentiment greu de întuneric, se întindea peste tot... inimile ne erau neliniștite.. Erau zile de așteptare cumplită în tremur de inimă. Simțeam că se apropie ceasul ursitei, că
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
4 aprilie.. În Gara de Nord, „Poarta de fier”, a Bucureștiului, era o forfotă de neînchipuit... Zi frumoasă de primăvară, cu cer senin și soare mult încă de dimineață. Cei dintâi muguri se aninau de ramurile liliacului... Pe cer, sus de tot, norii pluteau ca niște grămezi de puf alb. În văzduh era o pace dulce... În dimineața aceea toate păreau mai frumoase ca niciodată... nimic nu prevestea grozăvia care, peste puțin... urma să se dezlănțuie. De aproape trei ore așteptam să ni
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
care au trădat... „Axa”. În ziua de joi, 25 octombrie, în ajunul Sf. Dumitru, s-a difuzat la radio „Comunicatul Armatei”: „..Trupele române au eliberat ultimul petic de pământ românesc...” Toamna înainta... soarele scădea treptat... Sub vata negurii și a norilor de octombrie, culorile toamnei se șterseră... ...Viața la Pesac, începând cu septembrie, de când au plecat șvabii, devenise tristă și apăsătoare. Ulițele aproape goale... lipsind nemții, unele chiar, de la un capăt la altul, erau pustii. Satul cu aproape jumătate din case
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
mai mare de urale... „hăieli” și pocnete din harapnice ca din pușcă, de parcă s-ar fi întors frontul... Și, odată înfierbântați, de câteva păhărele de pălincă, instinctele strămoșilor deveniră de nestăvilit. Ninsoarea încetase, luna se ivi într-o spărtură de nori luminând ca ziua... era o noapte senină și blândă, cum n-au mai fost... ... „ Ce se aude, Ilie!.. se miră D na. preoteasă. Parcă-s urători... nu ?!”. Da, da !.. sări ca ars, Părintele Director. Elevii noștri au căpiat..!”, zise el
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
-o, de la Sf. Trei Ierarhi, până după Întâmpinarea Domnului. Sfârșit de martie... Anotimpul de primăvară sosise. După aproape o săptămână, când de burnițe fulguite, când de ploaie măruntă, mocnită, iată că un vânt cald de miazăzi eliberă cerul și mână norii spre miazănoapte, aducând din câmpuri îndepărtate presimțirea primăverii. Dimineața sfârșitului de martie năștea o zi bună. Ploaia încetase în zori, ceața se ridică și se risipi repede. În cer se simțea boarea primăverii care venea... se auzeau streșinile curgând... Aerul
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
pe seminariști.. cei care cu cântul lor, au făcut ca pentru o clipă, măcar, Dumnezeu să coboare pe pământul satului lor... Cheferistul cu chipiu roșu, a dat semnalul... Un șuierat prelung și, locomotiva pufni de câteva ori înecând cu un nor de aburi peronul. Cineva din mulțime cu ochii țintă la vagonul pe care scria, mare, cu cretă albă... IAȘI-MOLDOVA, începu timid să îngâne, cu glas tremurat.. „De-ar fi Moldova în deal la cruce...”, după el luându-se și alții
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]