16,567 matches
-
asupra unor puncte aparent minore, ne trezim că le pierdem și pe cele esențiale. Cum slăbim puțin hățurile, cum ne trezim împinși în valurile călduțe ale supunerii. V În această primă parte a lucrării, am trasat harta și am schițat peisajul mental al psihologiei maselor. Am dorit să furnizez cîteva date despre originea ei, despre fenomenele pe care le studiază, despre problemele mai toate de ordin practic pe care speră să le rezolve. În plus, am subliniat caracterul ei de știință
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
neabătută: 1) individul și masele; 2) masele și conducătorii. Primul îi permite să pună problemele esențiale ale societății de masă, iar al doilea să caute soluții practice. Pînă aici, toate bune și frumoase. Acum urmează să completez harta, să colorez peisajul printr-o examinare a teoriilor propriu-zise. Va fi pentru mine un prilej de a reconstitui un sistem concret și de a-i verifica puterea de a ordona o masă de fapte foarte prost coordonate. Partea a doua LE BON ȘI
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
favoriza și accelera acest proces de renaștere". La rândul său, într-un articol intitulat "William Burroughs, creatorul de mituri din secolul al XX-lea", apărut cu același prilej, Ballard scrie: "Cele trei romane 73 ale sale sunt primele portrete ale peisajului interior din jumătatea de secol pe care-o trăim. Pentru acesta, el se slujește de propriul limbaj, de tehnici de manipulare și de propriile coșmaruri". În urma acestor opțiuni au rezultat o serie de polemici și discuții care i-au speriat
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
sfârșitul anilor 1980, după cel de cyberpunk, pornind de la steam, abur, și punk, considerat aici un simplu sufix. Dar, dacă prefixul cyber situa povestirile într-un viitor apropiat, legându-le de cea de-a treia revoluție industrială, steam trimite la, peisaje urbane din prima revoluție industrială. Cea pe care au trăit-o Jules Verne și H. G. Wells și care i-a urmărit, pe străduțele întunecoase, pe Jack Spintecătorul, Sherlock Holmes, Dorian Gray și Mr. Hyde. O epocă victoriană care uneori debordează
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
o soluționare speculativă a problemelor reale cu mijloace existente sau probabile și câteva extrapolări la limita veridicității. Luna într-un caz, planeta Marte în celălalt sunt locul proiectării fantasmelor și ideologiilor imperialiste cărora li se adaugă, pentru a idealiza realitatea, peisajele exotice. Pentru unii dintre colonizatorii marțieni, mijloacele tehnologice oferite de Terra trebuie să servească la crearea de altceva, căci planeta Marte nu are vocația de a se transforma într-o clonă a Terrei. Asta în primul rând pentru că planeta e
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
se înțeleagă perfect, dar este de neînțeles pentru comis-voiajorul care, înfuriat la culme, părăsește planeta. Înainte de science-fiction, E. A. Poe, în nuvela sa intitulată Mellonta Tauta (1849), abordase problema evoluției limbilor. În anul 2248, o călătoare comentează în jurnalul ei intim peisajele pe care le vede și monumentele pe care le întrezărește în călătoria cu balonul de-a lungul Statelor Unite ale epocii. Ea descrie într-un vocabular greu de recunoscut ruinele a ceea ce a fost New York-ul, meditând pe teme politice legate
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
și clonă, real și virtual. De vreme ce progresele tehnologice fac posibilă crearea unor medii virtuale, a unor clone perfecte după originale, cum le vom distinge unele de altele? În prefața la Crash (1973), J. G. Ballard avansa ideea că trăim în "peisaje tehnologice", concretizări ale viselor din epoca de aur a SF-ului. El credea că aceste peisaje tehnologice se disting de cele naturale. Nu-și imaginase că tehnoștiințele vor "dubla" aceste peisaje, atât pe cele tehnologice, cât și pe cele naturale
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
clone perfecte după originale, cum le vom distinge unele de altele? În prefața la Crash (1973), J. G. Ballard avansa ideea că trăim în "peisaje tehnologice", concretizări ale viselor din epoca de aur a SF-ului. El credea că aceste peisaje tehnologice se disting de cele naturale. Nu-și imaginase că tehnoștiințele vor "dubla" aceste peisaje, atât pe cele tehnologice, cât și pe cele naturale. Nici că s-ar putea să fim tot mai mult într-o imposibilitate aproape totală de
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
1973), J. G. Ballard avansa ideea că trăim în "peisaje tehnologice", concretizări ale viselor din epoca de aur a SF-ului. El credea că aceste peisaje tehnologice se disting de cele naturale. Nu-și imaginase că tehnoștiințele vor "dubla" aceste peisaje, atât pe cele tehnologice, cât și pe cele naturale. Nici că s-ar putea să fim tot mai mult într-o imposibilitate aproape totală de a ști unde ne aflăm și dacă vorbim cu oameni sau clone electronice și/sau
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
este manipulată. În Dark City, de exemplu, amintirile fiecăruia sunt modificate în timpul somnului, mediile sunt schimbate, oamenii sunt plasați, fără s-o știe, într-un loc artificial și se dovedesc niște cobai pentru experiențe făcute fără voia lor, într-un "peisaj tehnologic" adecvat. În Matrix, teza dezvoltată este că tot ce experimentăm zi de zi și credem că-i "adevărat" este o realitate generată de un "supercomputer", pe când realitatea este alta. Miliarde de oameni se află într-un fel de incubatoare
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
a aduce ceea ce Borges numea "hronire", adică obiecte bizare situate "dincolo de lumea noastră", pe care le vinde unor colecționari avizi. Povestirea ilustrează nucleul tematicii onirice a lui Brussolo. Ca și scufundătorul, Brussolo ajunge în centrul unui univers oniric, dar, asemenea peisajelor tehnologice ale lui J. G. Ballard, acest univers nu este pur și simplu un univers personal. Acolo se descoperă mituri, atât cele ale unei lumi străvechi, cât și cele dintr-un "viitor apropiat". Ruinele aparțin totodată străvechilor lumi ale imaginarului
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
și moartea covârșesc sufletul pribeag: „Aici cresc baobabi. Aici cresc șerpi./ Aici cresc țipete care se-neacă-n tăcere, [...] Aici cresc liane pești sicrie nevăzute / unghiile când trec peste harpă, cad...” (Coșmar). Poemele, elegiace sau senzuale, descriu cel mai adesea peisaje exotice (porturi, mări, țărmuri, orașe), iar România este prezentă ca peisaj interior, ținut de taină care se suprapune dureros spațiilor exterioare. Starea de dor este „radiografiată” tulburător, convingând prin simplitate și naturalețe: „tu vezi un bulgăr de humă / și-n
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285525_a_286854]
-
Aici cresc țipete care se-neacă-n tăcere, [...] Aici cresc liane pești sicrie nevăzute / unghiile când trec peste harpă, cad...” (Coșmar). Poemele, elegiace sau senzuale, descriu cel mai adesea peisaje exotice (porturi, mări, țărmuri, orașe), iar România este prezentă ca peisaj interior, ținut de taină care se suprapune dureros spațiilor exterioare. Starea de dor este „radiografiată” tulburător, convingând prin simplitate și naturalețe: „tu vezi un bulgăr de humă / și-n somn strângi în pumni Țara Bârsei: / acesta e dorul” (Radiografia cuvântului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285525_a_286854]
-
tic.” (p. 192). Decorul în care ia naștere conflictul romanului este unul în deplină concordanță cu latura spirituală a textului. Infinitul sufletesc este asociat de către scriitor cu spațiul marin; marea devine un simbol al întregului roman. Cu toate acestea nici peisajul Cavarnei, nici marea infinit schimbătoare nu pot șterge impresia de spațiu închis, în care personajele s-au claustrat conștient, încercând ulterior o evadare imposibilă. Captivitatea decorului reflectă situația fără ieșire în care se află personajele: a rămâne înseamnă a prelungi
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
său, la fel ca a oricărei ființe umane, este unică în felul ei. Unică, în primul rând prin capacitatea de a alege și prin puterea individului de a-și asuma responsabilitatea asupra deciziilor sale. Fortăreața Bastiani este izolată într-un peisaj muntos straniu, învăluit mereu de negură sau de razele reci ale lunii, peisaj propice fantasticului, în care stoluri de corbi se pierd „înspre abisul ca o pâlnie al văii” (p. 18). Lipsa de determinare spațio temporală a acțiunii situează de la
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
Unică, în primul rând prin capacitatea de a alege și prin puterea individului de a-și asuma responsabilitatea asupra deciziilor sale. Fortăreața Bastiani este izolată într-un peisaj muntos straniu, învăluit mereu de negură sau de razele reci ale lunii, peisaj propice fantasticului, în care stoluri de corbi se pierd „înspre abisul ca o pâlnie al văii” (p. 18). Lipsa de determinare spațio temporală a acțiunii situează de la început romanul într-o zonă a abstractului, specifică formulelor parabolice, dar și textelor
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
nici cât drum avea de străbătut până la ea. Unii îi spuseseră că avea de mers o zi călare, alții mai puțin, dar nici unul din cei pe care i întrebase nu fusese de fapt vreodată acolo.” (p. 7) Ajuns în acest peisaj muntos, protagonistul este cuprins de un sentiment neobișnuit, în care se amestecă deopotrivă curiozitatea și teama de necunoscut. Proiectați pe fundalul „munților din ce în ce mai înalți și mai sălbatici” (p.9), Giovanni și calul său par două puncte mișcătoare, pierdute într-un
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
calul său par două puncte mișcătoare, pierdute într-un spațiu ostil și misterios. Drumul pare interminabil, iar fortul devine un fel de Meka, a cărei himeră se depărtează tot mai mult pe măsură ce călătorul crede că se apropie de ea. În peisajul montan, învăluit de lumini și umbre mereu schimbătoare, fortăreața apare și dispare la orizont, într-o liniște apăsătoare, în care orice zgomot este amplificat și devine înspăimântător: „Încercă să strige, dar ecoul îi întoarse glasul cu un timbru ostil.” (p.
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
și devine înspăimântător: „Încercă să strige, dar ecoul îi întoarse glasul cu un timbru ostil.” (p. 11) Totul este static, într-o neclintire care tronează acolo parcă de veacuri. Orice mișcare pare amenințătoare, orice apariție vie pare a perturba neclintirea peisajului. Imaginile dinamice prind contur treptat, inducând cititorului senzația de ireal. Fantasticul este vag conturat, și se insinuează treptat, tocmai prin imaginile acestea vaporoase, fără contur, care vor domina obsesiile ulterioare ale eroului. Silueta căpitanului Ortiz, conturată pe celălalt versant al
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
al himerelor, în care speranța absurdă a războiului tulbură mințile celor aflați în ea. Militarii care stăpânesc fortul, păzindu-l, devin, paradoxal, prizonierii acestuia. Fantasticul instaurat treptat începe să domine evenimentele, plasate de la început într-un spațiu vag, al misterului. Peisajul capătă din ce în ce mai mult atributele unui spațiu miraculos, în care siluetele munților conturate de razele lunii se transformă în fantasme care provoacă imaginația soldaților („Fortul, râpele, podișul pietros dinspre nord erau inundate de o lumină feerică, aidoma celei de basm; strălucea
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
pe existența unei relații reflexe între un anumit stimul și un răspuns comportamental. Prezentarea produselor (serviciilor) într-un ambient cât mai agreabil, deci, în situații plăcute pentru consumator, are un efect deosebit în multe acțiuni promoționale. De pildă, folosirea unor peisaje care să sugereze puritatea mediului, în reclamele pentru o anumită apă minerală, este un exemplu de condiționare clasică. Condiționarea instrumentală scoate în evidență faptul că, dacă un produs sau serviciu satisface într-un grad ridicat nevoile consumatorului, este foarte probabil
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_178]
-
Novicov (exponent al tezelor oficiale de-a lungul întregii sale colaborări), Adelina Piatkowski (Spartă, oraș al culturii în sec. VII î.e.n.), Al. A. Philippide ( Shakespeare), Sevilla Baer-Tomoșoiu, Tudor Vianu (Mitul prometeic în literatura română), Martha Vilag, Gh. Bulgar (Ovidiu și peisajul dobrogean), Silvia Cucu, Alexandru Duțu (Alegorie și realism în „Divină Comedie” - însemnări inedite ale lui Coșbuc), Maria Gabrea, Tamara Gane, M. Hubert, Iorgu Iordan (Despre „perenitatea” limbii literare), Despina Mladoveanu, Nedda Brin, Liliana Popovici, Hertha Perez, Lăură Baz-Fotiade, Corneliu Barborică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289996_a_291325]
-
cu intuiții geniale și cu darul creației verbale cuceritoare”, cum au fost Pascal, Nietzsche, Kierkegaard ș.a. Două cărți publicate de Ș. după 1989 aparțin genului memorialistic. În O viață-n bucăți (1992), rememorare autobiografică, dar și evocare a unor ambianțe, peisaje, climate de epocă, fiecare reconstituire e însoțită de reflecții, comentarii, digresiuni, discursul având particularitățile unui eseu saturat de intelectualitate. Apar nu doar notații (inevitabil) politice, dar și confesiuni, instructive note de lectură, considerații despre pictură, muzică, teatru. Relatările privitoare la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289792_a_291121]
-
monturi „lucrate”, cu un anume aer prețios, accentul de cruzime, evocând parcă oximoronice asocieri în genul lui Gellu Naum, este rarisim (,,prin carnea frunzei umblă fierăstraie”). E preferat, vizibil, refugiul într-o spunere mai dispersată, în pliuri relativizante, catifelând, încețoșând peisajul și obscurizând imaginea: „Glorioase trec păsările spre vărării./ Un ochi de aur bântuie apele serii./ Ce naufragiu? - îngerii noștri târziu/ Se războiesc, presărând pe cărare cenușă.” De regulă, impulsul de dezvăluire confesivă va fi captat laconic, în notații succint rezumative
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
France International. Debutează cu proză în „Echinox” (1969), iar prima carte, romanul Dihorul, îi apare în 1970. Colaborează la „România literară”, „Viața românească”, „Luceafărul”, „Tribuna” ș.a. Este nepotul scriitorului Victor Papilian. În aparență, proza lui P. se încadrează perfect în peisajul anilor ’70-’80 ai secolului trecut, când scriitorul și-a desfășurat în mare parte activitatea literară. Amestecul de conformism și subversiune, problematizarea etică și filosofică, investigarea moravurilor „omului nou” (cu unele concesii față de stereotipurile epocii, dar și cu șarje bine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288679_a_290008]