15,985 matches
-
în Iad (CB.1559-60: 22) Absența unui model străin explică, așadar, diferențele (însemnate) de frecvență dintre diversele fenomene nespecifice. 5.2 Anularea efectelor pragmatice S-a remarcat în mod repetat în bibliografia de specialitate preferința lui Cantemir de a plasa verbul la sfârșitul propoziției (177), fapt care a fost interpretat ca un element de influență a modelor (latinești și/sau turcești) asupra scriiturii lui Cantemir. (177) a. După acéia unii cătră alții vești pentru adunarea de obștea dimocratiii a triméte începură
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
capul lui Traian, ce cu chivernisala ce făcea și cu știința a purta oști, toate meșterșugurile lui Decheval în zădar scoțind, din toate primejdiile ferit au fost. (CH.1717-23: 36) Atât pentru latină, cât și pentru turcă, poziția finală a verbului (mai general, topica SOV) a fost interpretată ca rezultând din setarea centru final a Parametrului centrului (v. Ledgeway 2012 pentru latină; Roberts 2012 pentru turcă). Întrebarea firească este dacă poziția finală a verbului din scrierile cantemiriene rezultă într-adevăr din
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
cât și pentru turcă, poziția finală a verbului (mai general, topica SOV) a fost interpretată ca rezultând din setarea centru final a Parametrului centrului (v. Ledgeway 2012 pentru latină; Roberts 2012 pentru turcă). Întrebarea firească este dacă poziția finală a verbului din scrierile cantemiriene rezultă într-adevăr din setarea centru final a Parametrului centrului (dată fiind existența structurilor discontinue în scrierile lui Cantemir (§II.1.3), semn al unei setări parametrice centru final, Ledgeway 2015b, 2015d) sau dintr-o altă formă
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Ledgeway 2015b, 2015d) sau dintr-o altă formă de deplasare sintactică, și anume deplasare A-bar prin exploatarea periferiilor stângi. În §3.2.2.3 supra, discutând aceeași problemă cu referire tot la textele cantemiriene, am conchis că structurile cu verbul la finalul propoziției se derivă prin cea de a doua opțiune, deplasare A-bar prin exploatarea periferiilor stângi, ipoteză imediat confirmată de analiza unui exemplu ca (178). În (178), complementul verbului modal apare la stânga negatorului propozițional nu, ceea ce indică deplasarea
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
tot la textele cantemiriene, am conchis că structurile cu verbul la finalul propoziției se derivă prin cea de a doua opțiune, deplasare A-bar prin exploatarea periferiilor stângi, ipoteză imediat confirmată de analiza unui exemplu ca (178). În (178), complementul verbului modal apare la stânga negatorului propozițional nu, ceea ce indică deplasarea acestuia în periferia stângă a verbului modal (deplasare A-bar), nu roll-up movement în specificatorul propriului centru (în această situație, negatorul nu ar fi trebuit să precedă structura [complement al verbului
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
prin cea de a doua opțiune, deplasare A-bar prin exploatarea periferiilor stângi, ipoteză imediat confirmată de analiza unui exemplu ca (178). În (178), complementul verbului modal apare la stânga negatorului propozițional nu, ceea ce indică deplasarea acestuia în periferia stângă a verbului modal (deplasare A-bar), nu roll-up movement în specificatorul propriului centru (în această situație, negatorul nu ar fi trebuit să precedă structura [complement al verbului modal - verb modal]). (178) Căci omul, săracul, în boală fiind, precum iarăși să vă însănătoșea
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
verbului modal apare la stânga negatorului propozițional nu, ceea ce indică deplasarea acestuia în periferia stângă a verbului modal (deplasare A-bar), nu roll-up movement în specificatorul propriului centru (în această situație, negatorul nu ar fi trebuit să precedă structura [complement al verbului modal - verb modal]). (178) Căci omul, săracul, în boală fiind, precum iarăși să vă însănătoșea adeverit a finupoate(CD.1698: 41r) Cu alte cuvinte, Cantemir imită un model străin (verb la final) exploatând opțiunile din limba în care scrie (v.
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
apare la stânga negatorului propozițional nu, ceea ce indică deplasarea acestuia în periferia stângă a verbului modal (deplasare A-bar), nu roll-up movement în specificatorul propriului centru (în această situație, negatorul nu ar fi trebuit să precedă structura [complement al verbului modal - verb modal]). (178) Căci omul, săracul, în boală fiind, precum iarăși să vă însănătoșea adeverit a finupoate(CD.1698: 41r) Cu alte cuvinte, Cantemir imită un model străin (verb la final) exploatând opțiunile din limba în care scrie (v. și Poletto
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
negatorul nu ar fi trebuit să precedă structura [complement al verbului modal - verb modal]). (178) Căci omul, săracul, în boală fiind, precum iarăși să vă însănătoșea adeverit a finupoate(CD.1698: 41r) Cu alte cuvinte, Cantemir imită un model străin (verb la final) exploatând opțiunile din limba în care scrie (v. și Poletto 2014), în acest caz, deplasarea în periferia stângă. Dacă suntem de acord că, din punct de vedere sintactic, Cantemir nu creează exemple negramaticale, nu același lucru se poate
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Cantemir nu creează exemple negramaticale, nu același lucru se poate spune despre stilul lui Cantemir, care a fost calificat adesea ca artificial, "manierist" (Moldovanu 1969) etc. Se poate da o explicație formală pentru această artificialitate? Să rămânem în zona complementării verbelor modale. Exemple ca (178) sau (179) ilustrează fenomenul de topicalizare a complementului verbului modal, cunoscut ca topicalizare a CP-ului (engl. CP-topicalization); în ambele exemple avem a face cu un infinitiv scurt verbal precedat de complementizatorul nonfinit a, ceea ce califică
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
lui Cantemir, care a fost calificat adesea ca artificial, "manierist" (Moldovanu 1969) etc. Se poate da o explicație formală pentru această artificialitate? Să rămânem în zona complementării verbelor modale. Exemple ca (178) sau (179) ilustrează fenomenul de topicalizare a complementului verbului modal, cunoscut ca topicalizare a CP-ului (engl. CP-topicalization); în ambele exemple avem a face cu un infinitiv scurt verbal precedat de complementizatorul nonfinit a, ceea ce califică structura infinitivală ca având natură propozițională (CP)). După cum arată derivarea schematică a exemplului
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
a CP-ului (engl. CP-topicalization); în ambele exemple avem a face cu un infinitiv scurt verbal precedat de complementizatorul nonfinit a, ceea ce califică structura infinitivală ca având natură propozițională (CP)). După cum arată derivarea schematică a exemplului (179), complementul infinitival al verbului putea este deplasat în periferia stângă a regentului său. (179) Mai cu de-adins [CP1 [CP2pre Dumnădzău de bine făcătoriul de pre ale sale minunate fapte a-l cunoaște][IPvii putea tCP2]](CD.1698: 51v) Fenomenul de topicalizare a CP
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
ale sale minunate fapte a-l cunoaște][IPvii putea tCP2]](CD.1698: 51v) Fenomenul de topicalizare a CP-ului este atestat și în alte texte din româna veche (180) și este prezent ca strategie și în româna modernă (cu majoritatea verbelor care pot avea complement propozițional) (181) (fiind prezent și în alte limbi, v. Holmberg 1997). (180) a. Iar tătarâi și cu o samă de turci călărime le-au ieșit înainte și-i tot ceheiea prenpregiur, de le lua oamenii di
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
topică în mod obișnuit marcate pragmatic în română pentru redarea unor enunțuri neutre, nemarcate. Citirile pragmatice asociate în mod obișnuit cu topica marcată sunt deci anulate. 6. Concluzii. Rezumat Statutul categoriilor funcționale (i) Analiza elementelor funcționale verbale relevante pentru deplasarea verbului (negația propozițională, cliticele pronominale, auxiliarele verbale, complementizatorul să) a scos la iveală faptul că, exceptând unele structuri cu auxiliar (v. punctul (ii)), acestea erau în bună parte gramaticalizate încă din primele atestări al românei în forma în care le cunoștem
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
bună parte gramaticalizate încă din primele atestări al românei în forma în care le cunoștem în limba contemporană (v. §III). În ce privește ordinea constituenților, diferențele diacronice dintre româna veche și româna modernă constau mai ales în accesarea de poziții diferite de către verb în nucleul propozițional, i.e. diferențe de nivel al deplasării verbului. (ii) În ce privește structurile cu auxiliar, există o formă de schimbare oarecum neașteptată în trecerea de la româna veche la româna modernă: reducerea numărului de structuri analitice, dezvoltare atipică, dată fiind tendința
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
forma în care le cunoștem în limba contemporană (v. §III). În ce privește ordinea constituenților, diferențele diacronice dintre româna veche și româna modernă constau mai ales în accesarea de poziții diferite de către verb în nucleul propozițional, i.e. diferențe de nivel al deplasării verbului. (ii) În ce privește structurile cu auxiliar, există o formă de schimbare oarecum neașteptată în trecerea de la româna veche la româna modernă: reducerea numărului de structuri analitice, dezvoltare atipică, dată fiind tendința generală a limbilor romanice de a înlocui formele sintetice cu
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
presupune nu numai pierderea de trăsături sintactice și semantice și slăbire fonologică (Roberts și Roussou 2003; Roberts 2007), ci și crearea de tipare specifice; atunci când structurile gramaticalizate nu se încadrează în tiparul convenționalizat, acestea sunt eliminate din sistemul gramatical. Deplasarea verbului (iii) În româna veche, deplasarea verbului în domeniul C, manifestată prin encliza auxiliarelor și a pronumelor clitice, este mult mai frecventă decât în româna contemporană și apare atât în contextele familiare din româna contemporană (pentru verificarea trăsăturii [+directiv] la imperativ
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
sintactice și semantice și slăbire fonologică (Roberts și Roussou 2003; Roberts 2007), ci și crearea de tipare specifice; atunci când structurile gramaticalizate nu se încadrează în tiparul convenționalizat, acestea sunt eliminate din sistemul gramatical. Deplasarea verbului (iii) În româna veche, deplasarea verbului în domeniul C, manifestată prin encliza auxiliarelor și a pronumelor clitice, este mult mai frecventă decât în româna contemporană și apare atât în contextele familiare din româna contemporană (pentru verificarea trăsăturii [+directiv] la imperativ și cu imprecațiile condiționale și subjonctivale
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
veche; calificarea ca "gramatică V2 relaxată reziduală" se poate aplica și structurilor cu deplasare V-la-C din româna veche. (iv) Pe lângă opțiunile de deplasare V-la-I (strategia generală) și V-la-C (gramatica V2 reziduală), româna veche prezintă și opțiunea arhaică de a păstra verbul în domeniul vP, manifestată ca dislocare a nucleului propozițional (cea mai frecventă formă de dislocare fiind cea a formelor compuse cu auxiliar). Trăsăturile sintactice ale centrelor funcționale se verifică prin procesul de ACORD la distanță. Din punct de vedere diacronic
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
organizată în jurul gerunziului; statutul diferit al celor două mărci de negație (nu - adverb plin, grup sintactic, inserat ca specificator al proiecției de negație / ne- - afix, centru sintactic generat direct în NEG0) se corelează cu opțiuni sintactice diferite: nu blochează deplasarea verbului la stânga negației (e.g. encliză pronominală pentru imperativul pozitiv / procliză pronominală pentru imperativul negativ), inducând efecte de minimalitate sintactică, pe când ne- se încorporează prin adjuncție la stânga în structura gerunziului și permite deplasarea acestuia în domeniul C - o problemă deschisă rămâne analiza
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
ne- în compartimente diferite: componentul presintactic de formare a cuvintelor în cazul formațiilor lexicale cu ne-vs componentul sintactic pentru propozițiile nonfinite negative negate prin ne- pronumele clitice - din punct de vedere tipologic, pronumele clitice ale românei sunt orientate către flexiune / verb (I-oriented / V-oriented clitics), nu către complementizator (C-oriented clitics) - auxiliarele (nonpasive) sunt centre sintactice (clitice morfofonologice) care marchează în mod sistematic categoria gramaticală a modului (și modalității); din perspectivă comparată, natura auxiliarelor românești nu este surprinzătoare, deoarece, așa cum a arătat Anderson
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
sistematic categoria gramaticală a modului (și modalității); din perspectivă comparată, natura auxiliarelor românești nu este surprinzătoare, deoarece, așa cum a arătat Anderson (2006), în diferite limbi, auxiliarele pot fi exponent pentru majoritatea centrelor sintactice verbale (mod, timp, aspect) - transformarea istorică a verbelor lexicale în verbe funcționale (auxiliare) a constat, în mod sistematic, în pierderea trăsăturilor de timp și aspect (pe lângă pierderea structurii argumentale) și în păstrarea trăsăturilor de mod - în structurile analitice, auxiliarul marchează modul (și modalitatea), iar verbul lexical marchează timpul
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
a modului (și modalității); din perspectivă comparată, natura auxiliarelor românești nu este surprinzătoare, deoarece, așa cum a arătat Anderson (2006), în diferite limbi, auxiliarele pot fi exponent pentru majoritatea centrelor sintactice verbale (mod, timp, aspect) - transformarea istorică a verbelor lexicale în verbe funcționale (auxiliare) a constat, în mod sistematic, în pierderea trăsăturilor de timp și aspect (pe lângă pierderea structurii argumentale) și în păstrarea trăsăturilor de mod - în structurile analitice, auxiliarul marchează modul (și modalitatea), iar verbul lexical marchează timpul și aspectul - asumând
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
transformarea istorică a verbelor lexicale în verbe funcționale (auxiliare) a constat, în mod sistematic, în pierderea trăsăturilor de timp și aspect (pe lângă pierderea structurii argumentale) și în păstrarea trăsăturilor de mod - în structurile analitice, auxiliarul marchează modul (și modalitatea), iar verbul lexical marchează timpul și aspectul - asumând o paradigmă reichenbachiană (v. Reichenbach 1947), care separă timpul vorbirii / timpul evenimentului / timpul referinței, rămân de stabilit cu mai multă claritate distribuția acestor categorii în proiecția verbală extinsă și exponentul pentru fiecare categorie; o
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
construcție merită, cu siguranță, o cercetare mai detaliată, în viitor adverbele clitice / semiadverbele - adverbele clitice (mai, cam, și, prea, tot) au fost analizate drept centre sintactice care se generează în domeniul flexionar și se încorporează prin adjuncție la stânga în structura verbului - semantica și distribuția diferită a semiadverbelor arată că acestea sunt generate în proiecții diferite: majoritatea semiadverbelor sunt aspectuale (generate în Asp0), însă un semiadverb ca și este la limita dintre temporal (anterior) și aspectual (perfectiv); în timp ce mai a beneficiat de
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]