151,580 matches
-
Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite în 1974. Încheie cu Franța acordul din 27 decembrie 1968 privind forța de muncă și de ședere în Franța a cetățenilor algerieni și a familiilor lor, cea care va fi piatra de temelie a politicii de emigrare algeriane. El a păstrat postul până la moartea președintelui Houari Boumedienne. Președintele Chadli Bendjedid îl numește ministru de stat în 1979. Totuși Bouteflika este puțin câte puțin îndepărtat de pe scena politică, pe care o părăsește în 1981. El este
Abdelaziz Bouteflika () [Corola-website/Science/331264_a_332593]
-
ca acest acord să nu mai aibă nicio finalitate. Pe parcursul alegerilor prezidențiale din 1999, cele două partide politice majoritare din Kabylia (FFS și RCD), au boicotat alegerile, rata absenteismului fiind de 95% în această regiune din Algeria. Pentru a promova politica sa de armonie națională, în data de 2 septembrie 1999, Bouteflika vizitează Tizi Ouzou în fața unei mulțimi ostile. Acesta a declarat: "Dacă limba Tamazight ar trebui să devină limba națională, acesta nu va fi niciodată oficială . Dacă ar trebui să
Abdelaziz Bouteflika () [Corola-website/Science/331264_a_332593]
-
semnării Cartei, regele Christopher a guvernat ca și cum acesta nu exista. Din moment ce el nu putea impozita biserica sau pe nobilii danezi, el a perceput taxe dezastroase pe teritoriile germane și pentru țărani. Christopher a încercat să-și consolideze poziția prin revigorarea politicii de război a lui Eric împotriva ducatelor, județelor și orașelor din nordul Germaniei. Acest lucru a dus la noi credite ipotecare și impozite și foarte curând a intrat în conflict atât cu biserica cât și cu magnații. În timpul unei rebeliuni
Christopher al II-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331278_a_332607]
-
urmare, să-l recunoască pe Ioan ca rege. Ulterior, Ioan a fost încoronat ca rege al Danemarcei la Copenhaga pe 18 mai și rege al Norvegiei la Trondheim la 20 iulie. În primii ani ai domniei sale el a efectuat o politică de echilibrare. Prin mijloace diplomatice, el a încercat să slăbească poziția regentului suedez Sten Sture, și a căutat noi aliați. A fost primul rege danez care a stabilie o cooperare politică cu Rusia. Politicile interne ale lui Ioan au fost
Ioan al Danemarcei, Norvegiei și Suediei () [Corola-website/Science/331282_a_332611]
-
ai domniei sale el a efectuat o politică de echilibrare. Prin mijloace diplomatice, el a încercat să slăbească poziția regentului suedez Sten Sture, și a căutat noi aliați. A fost primul rege danez care a stabilie o cooperare politică cu Rusia. Politicile interne ale lui Ioan au fost marcate de sprijinul economic de la negustorii danezi și prin utilizarea pe scară largă a funcționarilor și chiar a consilierilor, lucru care a înfuriat nobilii. Cel mai important dintre inițiativele sale a fost instituirea marinei
Ioan al Danemarcei, Norvegiei și Suediei () [Corola-website/Science/331282_a_332611]
-
trăit, Gustav al III-lea nu ar fi putut merge, probabil, atât de departe precum și-ar fi dorit. În plus, el este liderul de secol XVIII care, mai mult decât alți contemporani de-ai săi, anticipează trăsăturile îngrijorătoare ale politicii tipice primei jumătăți a secolului XX. Domnia sa a fost de rău augur și urma să se încheie brusc. În 1805, el s-a alăturat celei de-a Treia Coaliție împotriva lui Napoleon. Campania sa a mers prost și francezii au
Casa Holstein-Gottorp () [Corola-website/Science/331304_a_332633]
-
casei Palatinate-Zweibrücken a fost Ștefan, Conte Palatin de Simmern-Zweibrücken (1385-1459), fiul regelui Rupert al Germaniei. La începutul domniei lui Carol, acesta s-a concentrat pe vindecarea discordiilor interne și pe unirea tuturor forțelor națiunii, potrivit standardului său pentru o nouă politică de cucerire. El a contractat o căsătorie politică pe 24 noiembrie 1654, cu Hedviga Eleonora, fiica lui Frederick al III-lea, Duce de Holstein-Gottorp, pentru a asigura un viitor aliat împotriva Danemarcei. În martie 1655, s-a luat în considerare
Casa Palatinate-Zweibrücken () [Corola-website/Science/331300_a_332629]
-
viața cotidiană: "trinquer" „a ciocni pahare cu băutură” (sec. XVI), "chic" „șic” (sec. XVIII), "accordéon" „acordeon” (sec. XIX). În secolul al XX-lea sunt adoptate mai multe cuvinte din domenii ca medicina ("allergie" „alergie”, "électrocardiogramme" „electrocardiogramă”), psihologia ("affect" „afect”, "autisme"), politica ("social-démocratie" „social-democrație”) etc. Acestea sunt de fapt formate din cuvinte grecești ("allergie", "électrocardiogramme", "autisme"), latinești ("affect") sau existente anterior în franceză și compuse după model german ("social-démocratie"). Prin intermediul germanei au intrat în franceză și câteva cuvinte din limbi central-europene, precum
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
toată țara în interdicție până când Regatul avea să-i plătească Episcopului anii petrecuți în captivitate. Promițând că va face tot ce a zis Papa, regele Eric s-a umilit în public. Christopher a încercat să-și consolideze poziția prin revigorarea politicii de război a lui Eric împotriva ducatelor, județelor și orașelor din nordul Germaniei. Acest lucru a dus la noi credite ipotecare și impozite și foarte curând a intrat în conflict atât cu biserica cât și cu magnații. În timpul unei rebeliuni
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
bune de argint în locul jetoanelor lipsite de valoare din cupru, fiind un mare avantaj atât pentru ea cât și pentru stat. Deținea sume mari de bani la dispoziția ei și o mare parte îi fuseseră dați în scopuri caritabile. În contrast cu politica extremă a tatălui său, Margareta a fost circumspectă și neutră. Cu toate acestea, nu a cruțat pe nimeni în recuperarea teritoriului danez pierdut. Ea a cumpărat insula Gotland de la posesorii săi, Albert de Mecklenburg și de la Ordinul Livonian, iar cea
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
fost învins de regentul suedez Sten Sture cel Bătrân, care a fost susținut de clanul nobil danezo-suedez Thott. Cristian și-a menținut cererile ca reget suedez până la moartea sa în 1481. În primii ani ai domniei sale el a efectuat o politică de echilibrare. Prin mijloace diplomatice, el a încercat să slăbească poziția regentului suedez Sten Sture, și a căutat noi aliați. A fost primul rege danez care a stabilie o cooperare politică cu Rusia. Politicile interne ale lui Ioan au fost
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
ai domniei sale el a efectuat o politică de echilibrare. Prin mijloace diplomatice, el a încercat să slăbească poziția regentului suedez Sten Sture, și a căutat noi aliați. A fost primul rege danez care a stabilie o cooperare politică cu Rusia. Politicile interne ale lui Ioan au fost marcate de sprijinul economic de la negustorii danezi și prin utilizarea pe scară largă a funcționarilor și chiar a consilierilor, lucru care a înfuriat nobilii. Cel mai important dintre inițiativele sale a fost instituirea marinei
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
La Herredag de la Copenhaga, 1542, noua nobilime care a îmbogățit din nou Danemarca au votat pentru Cristian, oferindu-i o parte din bunurile lor pentru a achita datoriile grele pe care le avea în Holsatians și către alți germani. Pivotul politicii externe a lui Cristian a fost alianța sa cu prinții protestanți germani, fiind o contragreutate la ostilitatea persistentă a lui Carol al V-lea, care era determinat să susțină pretențiile ereditare ale nepoatei sale, fiica lui Cristian al II-lea
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
de pace de la Stettin (1570), care nu a adus decât slabe avantaje Danemarcei însă a arătat limitele puterii militare daneze. După război Frederick a menținut pacea fără să renunțe la încercarea sa de a-și extinde prestigiul în domeniul naval. Politica sa externă a fost susținută moral de puterile protestante. În acel timp fiind celibatar a curtat-o pe Elisabeta I a Angliei, o inițiativă care i-a adus Ordinul cavaleresc al Jartierei (1578). Consilieri cu experiență ca Peder Oxe, Niels
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
lui Vibeke erau inamicii copiilor lui Kirsten Munk, iar ura dintre cele două familii n-a fost fără influență asupra istoriei viitoare a Danemarcei. În primii săi ani de domnie, "Rigsraadet" (consiliul regal) a fost principalul centru de putere al politicii daneze. Totuși, Frederic deținea mai multă putere decât cea instituită de către "Haandfæstning" și în cele din urmă a reușit să îndepărteze din "Rigsraadet" doi dintre cei mai influenți membri în 1651: cumnatul său Corfitz Ulfeldt și guvernatorul Hannibal Sehested. Ulfeldt
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
mai tiranice și represive vremuri ale Danemarcei. Pentru primii zece ani de guvernare, el s-a consultat foarte mult cu vărul său, Contele Cristian Ernst de Stolberg-Wernigerode care avea să ia parte la aproape totul, de la concedierea bucătarilor reginei până la politicile de alianță. El l-a susținut pe rege cât de mult a fost posibil pentru a menține o alianță cu englezii, care a condus la căsătoria dintre fiica lui George al II-lea al Marii Britanii cu fiul cel mare a
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
era supusă atât nobilimii locale cât și armatei. Deși ideea din spatele acestei legi a fost, posibil, pentru a asigura un număr constant de soldați țărani, mai târziu a fost privată ca subjugarea țărănimii daneze. Actul a fost abolit în 1788. Politica externa a lui a fost una pașnică iar Danemarca a rămas strict neutră. În comerț și industrie, a fost o epocă de avansare, fiind fondate unele companii și bănci. Planurile sale de a-și face singura fiică Regian a Suediei
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
și a fost privit aproape ca un erou de război în ciuda faptului că niciodată nu a luat parte activă la lupte. În timpul domniei sale, Frederic s-a purtat ca un monarh constituțional. Totuși el nu a renunțat complet să intervină în politică. În 1854 a contribuit la căderea puternicului cabinet conservator Ørsted și în 1859-60 a acceptat un guvern liberal care a fost numit la inițiativa soției sale, Louise Rasmussen. În timpul crizei ducatelor din 1862-63 cu puțin timp înainte de decesul său, el
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
fost condamnată în octombrie 2011 la șapte ani de închisoare pentru abuz în serviciu; media occidentală a categorizat acest proces că unul politic. După interzicerea blocurilor electorale în noiembrie 2011, „Patria” a devenit, în mod independent, o forță majoră în politica ucraineană. În urma protestelor de la Kiev din iarnă lui 2013-2014, mișcarea a revenit la putere, din rândurile sale fiind numit ca președinte al Radei Supreme Oleksandr Turcinov, care a preluat și interimatul funcției de președinte al Ucrainei. Unul din liderii partidului
Batkivșcina () [Corola-website/Science/331401_a_332730]
-
apelat la un împrumut extern de 175 milioane de lei, în condiții nu foarte avantajoase. Tot la un împrumut extern a fost nevoită să apeleze și Casa de Depuneri și Consemnațiuni, pentru a evita încetarea de plăți. Cu toate acestea, politicile financiar-bugetare ale celor două guverne conservatoare care s-au aflat la conducerea țării în această perioadă, conduse de Gheorghe Grigore Cantacuzino și Petre Carp, nu au reușit să redreseze situația, regele Carol I decizând în iulie 1901 să cheme la
Criza economică din 1899-1901 () [Corola-website/Science/331386_a_332715]
-
producție agricolă slabă îl putea avea asupra țării, guvernele succesive au preferat să ignore acest lucru, veniturile din agricultură întorcându-se doar într-o mică măsură în îmbunătățirea acestui domeniu vital: O a doua cauză a constituit-o lipsa unor politici economice care să prevadă, să prevină și să atenueze efectele pe care apariția unei situații dificile în domeniul producției agricole le avea asupra întregii societăți. Pentru România, "recoltele agricole slabe, seceta sau ploaia excesivă au însemnat criză, dificultăți bugetare, stagnare
Criza economică din 1899-1901 () [Corola-website/Science/331386_a_332715]
-
în calitate de garant a tuturor operațiunile casei, era cel mai interesat de menținerea încrederii publicului în această instituție, de pe urma căreia trăgea foloase, deci nu s-a avut în vedere eventualitatea nerambursării împrumuturilor contractate de stat. Criza din 1899-1901 a dovedit că politica de a lega operațiunile CEC numai de creditarea statului nu a fost una prudentă, deoarece criza bugetară a statului și imposibilitatea acestuia de a acționa în ajutorul CEC a atras inevitabil și criza instituției de credit. Intensitatea crizei din 1899
Criza economică din 1899-1901 () [Corola-website/Science/331386_a_332715]
-
românești și descurajare a importurilor nenecesare, care s-au concretizat în elaborarea unui nou tarif vamal în anul 1904 (artizan Emil Costinescu), cu măsuri protecționiste și tarife diferențiate pe grupe de produse. Banca Națională a României a inaugurat din acest moment o nouă politică, menită să asigure un stoc de devize suficient pentru a face față situațiilor de criză provocate de perioadele de secetă. Devizele erau acumulate în anii în care exportul era bun și chiar și în anii de criză banca a preferat
Criza economică din 1899-1901 () [Corola-website/Science/331386_a_332715]
-
în care sunt cuprinse multe dintre articolele din perioada refugiului la Iași. În 1918, după eliberarea țării, revine la București și își continuă activitatea ziaristică la “Viitorul” și “România nouă”, apărând cauza României la Conferința păcii, iar ca redactor de politică internă atacând politicianismul și corupția clientelei partidelor politice. În 1918, după eliberarea țării, revine la București și își continuă activitatea ziaristică la “Viitorul” și “România nouă”, apărând cauza României la Conferința păcii, iar ca redactor de politică internă atacând politicianismul
Corneliu Moldovanu () [Corola-website/Science/334041_a_335370]
-
ca redactor de politică internă atacând politicianismul și corupția clientelei partidelor politice. În 1918, după eliberarea țării, revine la București și își continuă activitatea ziaristică la “Viitorul” și “România nouă”, apărând cauza României la Conferința păcii, iar ca redactor de politică internă atacând politicianismul și corupția clientelei partidelor politice. În 1912 a participat la scenariul filmului “Războiul pentru independență”, alături de Petre Liciu, Constantin Nottara, Aristide Demetriade, în regia lui Grigore Brezeanu. A scris scenariul filmului „Cetatea Neamțului”, (1914). Pentru acest film
Corneliu Moldovanu () [Corola-website/Science/334041_a_335370]