15,206 matches
-
și repicați toamna sau primăvara devreme pentru formare. Mahonia are importanță ornamentală, medicinală, meliferă și alimentară. Are o importanță ornamentală deosebită. În România se cultivă frecvent ca arbust ornamental, izolat sau în grupuri, în toate tipurile de spații verzi, de la câmpie până la munte, prin parcuri, grădini și cimitire, pe marginea aleilor, pe peluze și pe taluzuri pentru formarea boschetelor, gardurilor vii, păstrându-și frunzele și în timpul iernii și ca ramuri cu frunze, pentru aranjamente florale de iarnă. Poate fi introdusă în
Mahonie () [Corola-website/Science/335247_a_336576]
-
o specie saprofită care crește în grupuri cu multe exemplare pe cioturi și bușteni în putrefacție și se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord în primul rând în păduri de conifere, mai rar în cele foioase, de la câmpie până la munte. O regăsim pe tot parcursul anului, dar perioada favorită de dezvoltare o are toamna. "Galerina marginata" precum variația ei "Galerina tomnatica", dețin otravă cu acțiune plasmotoxică accentuată. Amatoxinele conținute (amanitinele α, β, γ, δ, ε), derivate ale octapeptidelor
Gheba de brad () [Corola-website/Science/335304_a_336633]
-
și de munte: genurile "Perla", "Isogenus", "Perlodes", "Chloroperla", "Nemura", etc. Adulții plecopterelor zboară, în general, greu; ei se întâlnesc cam prin aceleași locuri unde trăiesc și larvele, fie în locuri muntoase cu ape reci și repezi, fie în locuri de câmpie cu ape stătătoare ("Nemura", mai ales). Adulții evită lumina multă, ca și efemeropterele. Adulții își petrec ziua ascunși în vegetația de pe malurile apelor zburând seara și în timpul nopții. Sunt forme ce se întâlnesc iarna, ca multe "Capniidae", sau primăvara, ca
Plecoptere () [Corola-website/Science/331538_a_332867]
-
Istoria peninsulei Crimeea acoperă peste 2500 de ani, având numeroși cuceritori și locuitori de-a lungul timpului. Peninsula a fost aproape continuu împărțită, conform geografiei sale, între câmpia nordică, deschisă spre stepele pontice, cu o climă aspră continentală, bântuită vara de arșiță și secetă, iarna de crivăț, și munții sudici, refugiu ușor de apărat, dar deschis spre mare prin porturile sale, dispunând de izvoare permanente și de o
Istoria Crimeii () [Corola-website/Science/331547_a_332876]
-
să-i omoare. Dar Matusalem i-a ajutat să scape, luptându-se cu sabia de foc împotriva legiunilor de soldați umani. Noe discută cu Matusalem și acesta îi dă o sămânță culeasa din Grădina Edenului. El o plantează pe o câmpie și din ea răsare o întreagă pădure în doar câteva secunde. Miracolul îi convinge pe Observatori că Noe este cel ales de către Creator. Noe hotărăște ca tot lemnul va fi folosit pentru construirea unei corăbii și astfel începe construirea ei
Noe (film) () [Corola-website/Science/331565_a_332894]
-
de habitate naturale (Păduri dacice de fag, Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum", Păduri aluviale cu "Alnus glutinosa" și "Fraxinus excelsior", Păduri acidofile de "Picea abies" din regiunea montană, Fânețe montane, Comunități de liziera cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin, Turbării cu vegetație forestiera și Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane); ce adăpostesc, conserva și protejază o gamă floristica și faunistica diversă, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre
Obcinele Bucovinei (sit SCI) () [Corola-website/Science/331611_a_332940]
-
SUA și Canada în anii 1930. Fenomenul a fost activizat de seceta severă și de eșecul în aplicarea a metodelor de creștere a „perdelelor” forestiere în zonele aride, destinate prevenirii eroziunii eoliene. Arătura adâncă extinsă a solului virgin din Marile Câmpii în deceniul precedent a deplasat ierburile native, adânc înrădăcinate în mod normal, scăzând umiditatea solului și în provocând perioade de secetă și vânturi puternice. Mecanizarea rapidă a uneltelor agricole, tractoarele pe benzină și utilizarea la scară largă a combinelor de
Dust Bowl () [Corola-website/Science/331621_a_332950]
-
este un gen de pești dulcicoli de talie mijlocie sau mică din familia ciprinidelor răspândiți în Eurasia în lacurile și râurile de munte și de la poalele munților și de deal, mai rar în apele limpezi și nepoluate din râurile de câmpie. Pești de dimensiuni mici, având corpul alungit, fusiform și gros, slab comprimat lateral. Spinarea și abdomenul, rotunjite. Carena abdominală înaintea deschiderii anale, fără solzi, lipsește. Pedunculul caudal scurt, comprimat lateral. Capul comprimat lateral, relativ mai mare și mai rotunjit decât
Telestes () [Corola-website/Science/331646_a_332975]
-
de ape moderat reci, limpezi, curgătoare și bine oxigenate. Acești pești se întâlnesc în lacurile de munte, torenții de mare altitudine, torenții și râurile de la poalele munților și de deal, mai rar în apele limpezi și nepoluate din râurile de câmpie. Până în urmă cu câțiva ani, majoritatea speciilor acestui gen au fost incluse ca un subgen în genul "Leuciscus", dar studiile moleculare și morfologice recente au demonstrat o corelație mai strânsă cu speciile de "Chondrostoma", "Achondrostoma", "Pseudochondrostoma", "Parachondrostoma", "Protochondrostoma", "Iberochondrostoma" și
Telestes () [Corola-website/Science/331646_a_332975]
-
naturale de tip: Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum"; Păduri de fag de tip "Asperulo-Fagetum"; Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane; Pajiști cu "Molinia" pe soluri calcaroase, turboase sau luto-argiloase ("Molinion caeruleae"); Comunități de lizieră cu ierburi înalte hidrofile de la câmpie până în etajele montan și alpin; Turbării active și Mlaștini turboase de tranziție și turbării oscilante (nefixate de substrat); ce adăpostesc specii rare din fauna și flora Maramureșului. La baza desemnării sitului se află mai multe specii faunistice, unele enumerate în
Igniș () [Corola-website/Science/331753_a_333082]
-
în sezonul rece (oaspete de iarnă) subspecia " Buteo lagopus lagopus", care vine toamna în număr mare din nord (din regiunile tundrei eurasiatice și Scandinavia). Primăvara revine în nord pentru a cuibări. Iarna este întâlnit în ținuturile de deal și de câmpie descoperite, mai frecvent în partea sudică a României. Recent s-a semnalat în România subspecia răsăriteană "Buteo lagopus menzbieri" (șorecarul încălțat răsăritean) provenită din regiunea nord-est asiatică; aceasta are coloritul cafeniu cu crem-deschis. Trăiește în zonele descoperite nord-asiatice, în principal
Șorecar încălțat () [Corola-website/Science/331758_a_333087]
-
mai frecvent în partea sudică a României. Recent s-a semnalat în România subspecia răsăriteană "Buteo lagopus menzbieri" (șorecarul încălțat răsăritean) provenită din regiunea nord-est asiatică; aceasta are coloritul cafeniu cu crem-deschis. Trăiește în zonele descoperite nord-asiatice, în principal în câmpiile joase, în tundra fără copaci, mai rar în tundra împădurită și taigaua din extremul nordic, când lemingii și șoarecii de câmp sunt abundenți. Iernează la sud în ținuturile de deal și de câmpie descoperite, inclusiv în stepă, terenuri agricole și
Șorecar încălțat () [Corola-website/Science/331758_a_333087]
-
în zonele descoperite nord-asiatice, în principal în câmpiile joase, în tundra fără copaci, mai rar în tundra împădurită și taigaua din extremul nordic, când lemingii și șoarecii de câmp sunt abundenți. Iernează la sud în ținuturile de deal și de câmpie descoperite, inclusiv în stepă, terenuri agricole și mlaștini. Sunt păsări migratoare cu zone de reproducere și de iernare separate. Pleacă spre zonele de iernare din sud în septembrie-octombrie și se întorc în zonele de reproducere în aprilie-mai. Timpul și amploarea
Șorecar încălțat () [Corola-website/Science/331758_a_333087]
-
Câmpia Ierului este un sit de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a habitatelor naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta
Câmpia Ierului (sit SCI) () [Corola-website/Science/331769_a_333098]
-
2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 21.283 hectare. Situl reprezintă o zonă naturală (mlaștini, turbării, pășuni terenuri arabile cultivate și păduri în tranziție aflate în bazinul hidrografic al Văii Ierului) încadrată în bioregiunea panonică a "Câmpiei Ierului" (cea mai joasă subdiviziune geomorfologică a Câmpiei Someșului), ce aparține sectorului nordic al Câmpiei de Vest. Acesta include rezervația naturală Complexul hidrografic Valea Rece. Aria naturală dispune de zece habitate naturale de tip: Ape stătătoare oligotrofice până la mezotrofice cu
Câmpia Ierului (sit SCI) () [Corola-website/Science/331769_a_333098]
-
suprafață de 21.283 hectare. Situl reprezintă o zonă naturală (mlaștini, turbării, pășuni terenuri arabile cultivate și păduri în tranziție aflate în bazinul hidrografic al Văii Ierului) încadrată în bioregiunea panonică a "Câmpiei Ierului" (cea mai joasă subdiviziune geomorfologică a Câmpiei Someșului), ce aparține sectorului nordic al Câmpiei de Vest. Acesta include rezervația naturală Complexul hidrografic Valea Rece. Aria naturală dispune de zece habitate naturale de tip: Ape stătătoare oligotrofice până la mezotrofice cu vegetație din "Littorelletea uniflorae" și/sau "Isoeto-Nanojuncetea"; Cursuri
Câmpia Ierului (sit SCI) () [Corola-website/Science/331769_a_333098]
-
o zonă naturală (mlaștini, turbării, pășuni terenuri arabile cultivate și păduri în tranziție aflate în bazinul hidrografic al Văii Ierului) încadrată în bioregiunea panonică a "Câmpiei Ierului" (cea mai joasă subdiviziune geomorfologică a Câmpiei Someșului), ce aparține sectorului nordic al Câmpiei de Vest. Acesta include rezervația naturală Complexul hidrografic Valea Rece. Aria naturală dispune de zece habitate naturale de tip: Ape stătătoare oligotrofice până la mezotrofice cu vegetație din "Littorelletea uniflorae" și/sau "Isoeto-Nanojuncetea"; Cursuri de apă din zona de câmpie până în
Câmpia Ierului (sit SCI) () [Corola-website/Science/331769_a_333098]
-
al Câmpiei de Vest. Acesta include rezervația naturală Complexul hidrografic Valea Rece. Aria naturală dispune de zece habitate naturale de tip: Ape stătătoare oligotrofice până la mezotrofice cu vegetație din "Littorelletea uniflorae" și/sau "Isoeto-Nanojuncetea"; Cursuri de apă din zona de câmpie până în etajul montan, cu vegetație din "Ranunculion fluitantis" și "Callitricho-Batrachion"; Pajiști și mlaștini halofile panonice și ponto-sarmatice; Lacuri naturale eutrofice cu vegetație tip "Magnopotamion" sau "Hydrocharition"; Râuri cu maluri nămoloase cu vegetație din "Chenopodion rubri" și "Bidention"; Tufărișuri subcontinentale peri-panonice
Câmpia Ierului (sit SCI) () [Corola-website/Science/331769_a_333098]
-
și "Callitricho-Batrachion"; Pajiști și mlaștini halofile panonice și ponto-sarmatice; Lacuri naturale eutrofice cu vegetație tip "Magnopotamion" sau "Hydrocharition"; Râuri cu maluri nămoloase cu vegetație din "Chenopodion rubri" și "Bidention"; Tufărișuri subcontinentale peri-panonice; Comunități de lizieră cu ierburi înalte hidrofile de la câmpie până în etajele montan și alpin; Păduri ripariene mixte cu "Quercus robur", "Ulmus laevis", "Fraxinus excelsior" sau "Fraxinus angustifolia", din lungul marilor râuri ("Ulmenion minoris"); Vegetație de silvostepă eurosiberiană cu "Quercus spp." și Zăvoaie cu "Salix alba" și "Populus alba"; ce
Câmpia Ierului (sit SCI) () [Corola-website/Science/331769_a_333098]
-
mixte cu "Quercus robur", "Ulmus laevis", "Fraxinus excelsior" sau "Fraxinus angustifolia", din lungul marilor râuri ("Ulmenion minoris"); Vegetație de silvostepă eurosiberiană cu "Quercus spp." și Zăvoaie cu "Salix alba" și "Populus alba"; ce adăpostesc specii rare din fauna și flora Câmpiei Someșene. La baza desemnării sitului se află mai multe specii faunistice, dintre care unele enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și
Câmpia Ierului (sit SCI) () [Corola-website/Science/331769_a_333098]
-
desi sudul Balcanilor (Șerbia și estul Bulgariei) sunt mai degrabă reci iarnă fiind în zonele 6-7. Coasta Dalmata, Albania și nordul Greciei sunt în zonele 8-9, la fel ca și zona central-nordică a Italiei (dealurile și unele locuri reci în Câmpia Padului sunt însă mai reci) și sudul Franței; zona centrală a Iberiei este în zonele 8-9 (unele zone sunt ușor mai reci). Coasta atlantică spaniolă și portugheză, cea mai mare parte a Andaluziei și Murcia, aproape toată Comunitatea Valenciana, o
Zone climatice de rezistență a plantelor la frig () [Corola-website/Science/331775_a_333104]
-
europene. Locuitorii s-au pregătit cu grijă în vederea asediului. Hrana era furnizată de proviziile acumulate și de micile grădini din oraș, iar apa era asigurată de puțuri. Pentru aprovizionarea cu hrană, un rol important l-au avut micile ferme din câmpia torineză. Dar în luna august situația a început să se înrăutățească: francezii au închis drumurile de țară și au interceptat aprovizionarea cu muniții ce ajungea pe apele râului. Primăria orașului decide să-i ajute pe înfometați, dar împreună cu alte cheltuieli
Asediul de la Torino () [Corola-website/Science/331873_a_333202]
-
referințele altor zeități celtice, cum ar fi Taranis sau Belenos au rămas în zonele locuite de asturi. Este posibil ca aceștia să fi venerat divinitatea Busgosu. Asturii erau vânători și culegători viguroși care au percheziționat avanposturile romane în zona de câmpie, însă dovezile arheologice confirmă faptul că aceștia erau crescători de animale în pașunile montane și se ocupau de agricultură pe pantele și văile inferioare. Ei creșteau mai ales oi, capre, boi și o rasă locală de cai de munte foarte
Asturii () [Corola-website/Science/331901_a_333230]
-
Aramta a 5-a Panzer). Flancul sudic era apărat de Grupul de Armată G (Armata a 7-a infanterie și Armata I infaterie) de sub comanda lui Paul Hausser. După cucerirea regiunii Ruhr, Eisenhower plănuia să continue avansarea spre răsărit peste câmpiile din nordul Germaniei până la Berlin. Grupurile de Armate americane a 6-a și a 12-a urmau să organizeze ofensive simultane în sud, care să îi împiedice pe germani să transfere trupe în nord, pentru stoparea atacului aliat principal. Acest
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
Oppenheim era favorabil atacurilor de infanterie sprijinite de artilerie. Malul vestic era mai înalt, bateriile de artilerie plasate pe înălțimi putând ține sub control regiunea relativ plată de la est. Pe de altă parte, faptul că la est se întindea o câmpie destul de largă presupunea transportarea foarte rapidă a unor întăriri puternice, care să ajute la lărgirea și apărarea capului de pod. Apărarea capului de pod era mult îngreunată de lipsa dealurilor care să sprijine defensiva. Necesitatea cuceririi rapide a unui cap
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]