15,083 matches
-
Açúcar de Moçambique" (Companiei de Zahăr din Mozambic). A fost deasemenea necesară crearea unei camere, pentru tratarea apei, care a fost instalată în interiorul clădirii pentru cazanele de joasă presiune, de unde au fost dezmembrate primele două cazane. În 1950 clădirea pentru cazanele de înaltă presiune, a fost extinsă pentru a include încă un cazan, care a intrat în serviciu în anul următor și care a fost ultima extindere a centralei. Odată cu intrarea în vigoare în anul 1944, a Legii 2002-Legea de Electrificare
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]
-
crearea unei camere, pentru tratarea apei, care a fost instalată în interiorul clădirii pentru cazanele de joasă presiune, de unde au fost dezmembrate primele două cazane. În 1950 clădirea pentru cazanele de înaltă presiune, a fost extinsă pentru a include încă un cazan, care a intrat în serviciu în anul următor și care a fost ultima extindere a centralei. Odată cu intrarea în vigoare în anul 1944, a Legii 2002-Legea de Electrificare Națională, care a dat prioritate absolută pentru producerea de energie hidroelectrică, Centrala
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]
-
banda de distribuție în partea de sus a clădirii, de unde cădea pe banda de ardere în interiorul cuptorului. Aici era ars la o temperatură de aproximativ 1200˚C. Astfel căldura generată, transforma în aburi apa care trecea prin tuburile din interiorul cazanului și care ulterior, era direcționat către turboalternatoare. Apa folosită aici,circula în circuit închis și era pură din punct de vedere chimical. Pentru aceasta, trecea printr-un proces de purificare și filtrare pentru a prevenii deteriorarea echipametelor centralei. Prin urmare
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]
-
după ce trecea prin stația de transformare a centralei, era distribuită către consumatori. Aburul la rândul său, dupa ce realiza lucrul în turbină, era dirijat spre condensator unde era transformat din nou în apă pentru a fi reutilizat din nou în cazane. Aburul fierbinte redevenea în stare lichidă prin contactul cu pereții reci ai tuburilor din interiorul condensatorului, prin care trecea apa rece din râu. Prin urmare, apa râului niciodată nu intra în contact direct cu apa pură folosită ca fluid de
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]
-
cu pereții reci ai tuburilor din interiorul condensatorului, prin care trecea apa rece din râu. Prin urmare, apa râului niciodată nu intra în contact direct cu apa pură folosită ca fluid de lucru. Din condensator, apa era pompată înapoi în cazane și sub această formă închidea ciclul. Funcționarea centralei era imposibilă fără persoanele care,timp de generații, au lucrat acolo. Era necesară o repartiție strictă a muncii, precum și un sistem de lucru în schimburi, pentru a asigura funcționarea continuă a centralei
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]
-
care au lucrat toată ziua și toată noaptea, au fost distribuiți pe mai mult de patruzeci și cinci de funcții diferite. Aceste funcții au variat de la descărcători de cărbune, până la cei mai specializați tehnicieni și ingineri, lucrând în sala de cazane, în ateliere de tâmplărie și în fierărie, etc. Cele mai grele lucrări, erau cele care implicau arderea cărbunelui, fie în sala pentru cazane fie în sala cenușarelor, făcând ca muncitorii să îndure temperaturi extrem de ridicate din cauza arderii cărbunelui în interiorul cazanelor
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]
-
au variat de la descărcători de cărbune, până la cei mai specializați tehnicieni și ingineri, lucrând în sala de cazane, în ateliere de tâmplărie și în fierărie, etc. Cele mai grele lucrări, erau cele care implicau arderea cărbunelui, fie în sala pentru cazane fie în sala cenușarelor, făcând ca muncitorii să îndure temperaturi extrem de ridicate din cauza arderii cărbunelui în interiorul cazanelor, apoi praful provenit de la cărbune și zgomotele asurzitoare pe tot parcursul timpului lucrat în schimburi, faceau munca foarte grea. Așa a fost în
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]
-
cazane, în ateliere de tâmplărie și în fierărie, etc. Cele mai grele lucrări, erau cele care implicau arderea cărbunelui, fie în sala pentru cazane fie în sala cenușarelor, făcând ca muncitorii să îndure temperaturi extrem de ridicate din cauza arderii cărbunelui în interiorul cazanelor, apoi praful provenit de la cărbune și zgomotele asurzitoare pe tot parcursul timpului lucrat în schimburi, faceau munca foarte grea. Așa a fost în sala pentru cazane unde lucrau cei mai mulți muncitori și unde erau mai multe sarcini diferite. Aici se întâlneau
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]
-
sala cenușarelor, făcând ca muncitorii să îndure temperaturi extrem de ridicate din cauza arderii cărbunelui în interiorul cazanelor, apoi praful provenit de la cărbune și zgomotele asurzitoare pe tot parcursul timpului lucrat în schimburi, faceau munca foarte grea. Așa a fost în sala pentru cazane unde lucrau cei mai mulți muncitori și unde erau mai multe sarcini diferite. Aici se întâlneau inginerul tehnic-șef, ingineri tehnici, fochistul-sef,vice-fochistul,fochiști și muncitori (care scoteau cenușa), toți având condiții de lucru dure, mai ales cei din urmă. Așa cum
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]
-
invizibilă a expansiunii și creșterii orașului în secolul al-XX-lea, temelia industrializării regionale și prima cale ferată electrificată a țării (Lisabona-Cascais). În același timp, Centrala Tejo, a fost crucială pentru modernizarea Lisabonei. Generații de-a rândul,au lucrat și suferit pe sub cazane, pentru ca alții să poată aprinde luminile în casă,să se poată plimba noaptea pe străzile iluminate de lumină artificială, sau să călătorească liniștiți pe scaunele tranvaielor care urcau infernalele pante din Lisabona. Pe lângă acestea, în cadrul complexului propriei Centrale, încă există
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]
-
arhitectural de Charles Viellard și Fernand Touzet. În mod clar a avut o estetică modernă și o decorare localizată în principal în părțile din nord și sud. Pe parte vestică a clădirii principale, existau încă trei instalații industriale care adăposteau cazanele. Din această veche centrală s-au remarcat subțirile coșuri de fum, unul din cărămidă și unul din fier, în formă de trunchi de con inversat. Fațadele nord și sud a instalației principale, unde se afla generatoarele, au fost decorate similar
Centrala Tejo (ansamblu arhitectural) () [Corola-website/Science/321000_a_322329]
-
făcute până în anul 1930. Construcția ei este marcată de Modernism, (desemnată de Arta Nouă, în Portugalia). Are o structură de fier și este îmbracată cu cărămidă, care, de asemenea, este folosită și la Clădirea de Înaltă Presiune. Vechea Sală pentru Cazane este compusă din patru instalații industriale, trei dintre ele egale și a patra de mai mari dimensiuni, acoperite cu acoperiș în două ape, care creează un unic spațiu diafan în interiorul ei. Pe parte estică, tranversal de acestea, există alte două
Centrala Tejo (ansamblu arhitectural) () [Corola-website/Science/321000_a_322329]
-
de Înaltă Presiune, motivele decorative sunt diferite de cele de la Joasă Presiune, unde influențele clasice, câștigă înălțime și grandoare; dar și așa, reia aceeași estetică de reâmbrăcare a cărămidei. În interior, cu similitudine la ceea ce se întâmplă în Sala de Cazane de Joasă Presiune, placa care desparte Sala Cenusarelor de Sala Cazanelor este acoperită cu o placă care pe partea inferioară are forme concave paralele, singura diferență între cele două fiind faptul că la Joasă Presiune acestea sunt de cerâmică și
Centrala Tejo (ansamblu arhitectural) () [Corola-website/Science/321000_a_322329]
-
Presiune, unde influențele clasice, câștigă înălțime și grandoare; dar și așa, reia aceeași estetică de reâmbrăcare a cărămidei. În interior, cu similitudine la ceea ce se întâmplă în Sala de Cazane de Joasă Presiune, placa care desparte Sala Cenusarelor de Sala Cazanelor este acoperită cu o placă care pe partea inferioară are forme concave paralele, singura diferență între cele două fiind faptul că la Joasă Presiune acestea sunt de cerâmică și la Înaltă Presiune sunt de beton armat. Clădirea a fost construită
Centrala Tejo (ansamblu arhitectural) () [Corola-website/Science/321000_a_322329]
-
a epocii și contextului autoritar în care se trăia în Portugalia. Structura sa este o adevărată muncă de inginerie, o lucrare de arhitectură din fier, fără egal în Lisabona, care susține nu numai îmbracarea cu cărămidă a clădirii, dar și Cazanele, coșurile de fum și depozitul de apă, situate în partea de sus a clădirii. Din punct de vedere estetic,fațada urmează modelele unui palat renăscut, prezentându-se împărțit în bază, pilastri și antablament. Corpul principal are ferestre mari care se
Centrala Tejo (ansamblu arhitectural) () [Corola-website/Science/321000_a_322329]
-
prezintă aceeași organizare, dar cu spații subliniate de către ramele realizate în ferestre. În partea cea mai apropiată de Clădirea de Joasă Presiune, se află un mic turn,și mai presus de toate celelalte se află patru coșuri de fum ale cazanelor de Înaltă Presiune și tot mecanismul de extragere a fumului și de exploatare a aerului, la baza lor. Astfel, Centrala Tejo iese în evidență dintre toate clădirile din jurul ei, nu numai din cauza monumentalității și dimensiunii ei, dar deasemenea și pentru
Centrala Tejo (ansamblu arhitectural) () [Corola-website/Science/321000_a_322329]
-
construcția fabricii care avea să furnizeze electricitate în Lisabona și în împrejurimile ei timp de peste patru decenii. Proiectul tehnic definitiv a fost realizat de inginerul Lucien Neu, care a folosit tot spațiul utilizabil amplasând turbinele într-o arie centrală și cazanele dispuse în ambele laturi. Acest proiect a suferit diverse modificari de extindere a lucrărilor în comparație cu ceea ce era stabilit inițial. Compania responsabilă cu construcția clădirilor a fost Vieillard & Touzet, care a păstrat aproximativ 50 de lucrători în aceste locuri de muncă
Centrala Tejo (istorie) () [Corola-website/Science/320999_a_322328]
-
păstrat aproximativ 50 de lucrători în aceste locuri de muncă. În vara anului 1909, Centrala Tejo a fost inaugurată formal deși, până la finalul anului 1910, au fost schimbări majore în cadrul acesteia, ca achiziționarea de noi turboalternatoare sau extinderea sălii de cazane, care a implicat construcția unui nou coș de fum cu înalțimea de 36m, în formă de trunchi de piramidă inversată. De la construcția sa și până în 1912, Centrala de Junqueira a achiziționat noi mașinării pentru a crește producția. În 1908 a
Centrala Tejo (istorie) () [Corola-website/Science/320999_a_322328]
-
Centrală Tejo să-și prelungească termenul și să fie operativă până în anul 1921. Producția și distribuția de electricitate a început să se realizeze în condiți foarte precare,deoarece, printre alte aspecte, combustibilul utilizat era de slabă calitate și ca urmare, cazanele sufereau constante avarii, care au dus la incetinirea semnificativă a ritmului de extindere și dezvoltare a electricități în oraș. În ciuda acestor dificultăți lucrările de construcție ale clădirii pentru cazanele de joasă - presiune au continuat și la finalul anului 1916 Centrala
Centrala Tejo (istorie) () [Corola-website/Science/320999_a_322328]
-
alte aspecte, combustibilul utilizat era de slabă calitate și ca urmare, cazanele sufereau constante avarii, care au dus la incetinirea semnificativă a ritmului de extindere și dezvoltare a electricități în oraș. În ciuda acestor dificultăți lucrările de construcție ale clădirii pentru cazanele de joasă - presiune au continuat și la finalul anului 1916 Centrala a început să primească abur de la primele două cazane de joasă presiune instalate în noua clădire, încă în construcție, dar care asigurau condițiile necesare pentru alimentarea grupurilor generatoare existente
Centrala Tejo (istorie) () [Corola-website/Science/320999_a_322328]
-
semnificativă a ritmului de extindere și dezvoltare a electricități în oraș. În ciuda acestor dificultăți lucrările de construcție ale clădirii pentru cazanele de joasă - presiune au continuat și la finalul anului 1916 Centrala a început să primească abur de la primele două cazane de joasă presiune instalate în noua clădire, încă în construcție, dar care asigurau condițiile necesare pentru alimentarea grupurilor generatoare existente. Odată construită și făcută pe deplin operațională clădirea de Joasă Presiune, în anul 1921, vechea Centrală Tejo a fost dezactivată
Centrala Tejo (istorie) () [Corola-website/Science/320999_a_322328]
-
operațională clădirea de Joasă Presiune, în anul 1921, vechea Centrală Tejo a fost dezactivată și dezmembrată făcând ca acolo să existe o serie de ateliere și depozite. Câțiva ani mai târziu, cu nevoia de a construi o nouă clădire pentru cazanele de Înaltă Presiune, această veche centrală, a fost demolată în anul 1938, din care nu a rămas nici o urmă din ea. Necesitatea de a construi o nouă centrală pentru a suprima necesitatea crescândă de electricitate și a nesiguranței în care
Centrala Tejo (istorie) () [Corola-website/Science/320999_a_322328]
-
facut ca în anul 1914 să înceapă construcția de noi clădiri și instalarea mașinilor cu o mai mare eficiență, aceasta a fost o fază de creștere și modernizare care s-a oprit abia în anul 1951, când a fost instalat cazanul nr.15, acesta fiind și ultimul cazan instalat. În termeni generali, distingem două perioade principale de construcție: Odată cu construcția clădirii pentru cazanele de joasă presiune și a noii Săli de mașini, Centrala Tejo a început să se consolideze fie în
Centrala Tejo (istorie) () [Corola-website/Science/320999_a_322328]
-
construcția de noi clădiri și instalarea mașinilor cu o mai mare eficiență, aceasta a fost o fază de creștere și modernizare care s-a oprit abia în anul 1951, când a fost instalat cazanul nr.15, acesta fiind și ultimul cazan instalat. În termeni generali, distingem două perioade principale de construcție: Odată cu construcția clădirii pentru cazanele de joasă presiune și a noii Săli de mașini, Centrala Tejo a început să se consolideze fie în aspectele productive fie la nivel arhitectonic, folosind
Centrala Tejo (istorie) () [Corola-website/Science/320999_a_322328]
-
o fază de creștere și modernizare care s-a oprit abia în anul 1951, când a fost instalat cazanul nr.15, acesta fiind și ultimul cazan instalat. În termeni generali, distingem două perioade principale de construcție: Odată cu construcția clădirii pentru cazanele de joasă presiune și a noii Săli de mașini, Centrala Tejo a început să se consolideze fie în aspectele productive fie la nivel arhitectonic, folosind cărămidă la fațadele vizibile de pe tot complexul industrial. Din nou, în această perioadă de joasă
Centrala Tejo (istorie) () [Corola-website/Science/320999_a_322328]