16,541 matches
-
da seama că depresia e, în fond, o formă de expresie a egoismului. Numai cel preocupat de bunăstarea propriei persoane poate cădea în depresie. Numai cel care nu se mai poate bucura de actul de a dărui, de a se dărui celorlalți. Bucuria neruinătoare este bucuria binelui făcut celuilalt, este bucuria care se hrănește din bucuria generată celuilalt. Or, e imposibil, practic, ca o persoană să nu mai aibă nimic de dăruit, alteia. Leacul depresiei ar trebui să fie conștientizarea absurdității
A doua oară unu by Ciprian Voloc () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92969]
-
bucura de actul de a dărui, de a se dărui celorlalți. Bucuria neruinătoare este bucuria binelui făcut celuilalt, este bucuria care se hrănește din bucuria generată celuilalt. Or, e imposibil, practic, ca o persoană să nu mai aibă nimic de dăruit, alteia. Leacul depresiei ar trebui să fie conștientizarea absurdității bucuriei axată doar pe propriul ego. A faptului că îngrijirea excesivă a propriului ego conduce, inevitabil, la depresie. Depresia este numai simptomul unui anume fel de a fi. Originile ei sunt
A doua oară unu by Ciprian Voloc () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92969]
-
act creator, deși el continuă, împlinește chiar, actul creator primordial, indiferent dacă acesta este considerat divin sau nu. Opoziția omului modern, față de natură, în general, devine evidentă, din această perspectivă. El nu se mai mulțumește cu ceea ce i-a fost dăruit. Se reconstruiește, pe sine însuși. Pentru omul modern, sensul creației este chiar autocreația. Drept consecință, conceptul de natură se diluează, treptat, până a deveni o necunoscută, iar autocreația devine autoreferențială. Mai mult decât atât, ea dobândește un potențial tot mai
A doua oară unu by Ciprian Voloc () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92969]
-
conștientizează avantajele societății și se comportă logic ca o ființă socială și sociabilă. Cooperarea este baza existenței umane. Prin cooperare și asociere omul dezvoltă morală și își impune existența în timp. Kant subliniază că morala 344 este baza vieții umane, dăruită de Dumnezeu și fără de care nu am avea acces la Dumnezeu. Vorbim aici despre morală atât ca act de conștiință, cât și ca set de reguli ale colectivității 345. Cheia dezvoltării și perfecționării dimensiunii sociale a caracterului uman, pe baza
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
valorile lumii antice merg înainte și se reconstruiesc. Și mai presus de toate liantul, ,,cimentul" spiritual care va asigura legătura între aceste civilizații va fi creștinismul cu omul său cu adevărat nou pe care îl va aduce și îl va dărui lumii occidentale. Pentru că dacă organizările de tip social și-au propus să dea naștere unui om nou, trebuie să spunem că nici una nu a reușit. Creștinismul reușește acolo unde abilitățile sociale ale omului nu au reușit. El aduce, așa cum spuneam
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
Modificările survenite în interiorul religiei mozaice prin dispariția clericilor și apariția unei clase de rabini care nu parazita economia și societatea au dus la un avânt economic. ,,Iudaismul rabinic era o evanghelie a muncii, întrucât cerea evreilor să-și folosească harurile dăruite de Dumnezeu cât mai mult cu putință. Se cerea din partea lor acea capacitate și disponibilitate de a fi sârguincios și generos, nu în ultimul rând pentru a putea să îndeplinească și îndatoririle filantropice"336. Iudaismului îi datorăm infinita prețuire a
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
-l respectăm... Ei au mandatul din partea lui Dumnezeu, fiind investiți cu autoritate divină și sunt întru-totul reprezentanții lui Dumnezeu, acționând ca niște adjuncți ai lui. Trebuie să fim atenți să nu disprețuim sau să nu atacăm acea autoritate a conducătorilor dăruită cu titluri de seamă pe care Dumnezeu le-a acordat prin cele mai înalte Ordonanțe, chiar dacă uneori cei aleși nu sunt demni de ele"117. Afirmațiile și susținerile lui Calvin sunt mai mult decât relevante pentru intențiile sale finale. Odată cu
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
pentru că așa este și omul, imperfect de la natură. Visul teoreticienilor socialiști de a construi o lume perfectă a eșuat pentru că și în această lume, în esența ei, oamenii erau aceiași, cu defectele și cu frumuseților lor, așa cum natura i-a dăruit. Utopia însă, a funcționat și funcționează. Am întrebat cândva un om de stânga, un ,,socialist", (un om a cărui întreagă carieră și viață personală, în liniile sale esențiale, se produsese în epoca socialismului ,,victorios, românesc", când tovarășii ar fi trebuit
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
să-i dăm lui dacă dăm ,,acestora" asemenea sume? Sau poate este vreunul în situația doctorului Brădișteanu sau doctorului Irinel Popescu (să mă ierte ceilalți doctori cărora nu le pot da numele aici) care pun la oameni inimi și ficați dăruindu-le,asemenea Creatorului, o nouă viață? Cât câștigă acești oameni? Câți dintre ei s-au mai hotărât să plece din țară când au văzut salariul șefului de la ASF ? Ne oprim aici. Mai sunt sute, mii, de asemenea întrebări. Nu știu
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
Stări, praguri, virtuți, Editura Paideia, www.unibuc.ro, pp. 10-11. 345 Morală - ansamblul normelor de comportare a oamenilor în societate unii față de alții și față de colectivitate. Vezi www.dexonline.ro. 346 ,,Nimic din ce este substanțial nu i-a fost dăruit omului. El este obligat să-și facă totul". José Ortega y Gasset, Omul și mulțimea, Editura Humanitas, București, 2001, p. 23. 347 Iubirea aproapelui despre care vorbește creștinismul este ceva profund, uluitor și unic, în substanța acestei religii, a noastre
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
dar dacă n-am iubire, nimic nu sunt. Și toate averile mele de le-aș împărții și trupul meu de mi l-aș da să ardă, dar dacă n-am iubire, nimic nu-mi folosește. Iubirea rabdă îndelung; iubirea se dăruie; ea nu invidiază; ea nu trufește, nu se îngâmfă; ea nu se poartă cu necuviință, nu-și caută pe ale sale, nu se întărâtă, nu-și ține în seamă răul, nu se bucură de nedreptate, ci de adevăr se bucură
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
atât de atrofiat încât cei câțiva compozitori rămași în viață (însoțiți, firește, de fidelii lor interpreți) vor locui în post și pustnicie, solitari și anonimi. Deocamdată muzicienii noștri își ascut încă uneltele, turnând materia sonoră în varii forme rafinate, subtile, dăruind voință, energie, curaj, dar mai ales, răbdare și perseverență. Să-i lăsăm să lucreze în liniște și pace. O fac din proprie inițiativă și pe propria lor răspundere.
O remarcă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12523_a_13848]
-
la Castel, popasurile de aici, concertele susținute la Peleș sub protecția directă a Reginei Elisabeta (Carmen Sylva). La Luminiș, în anul 1927, Yehudi Menuhin a luat lecții de vioară timp de două luni cu George Enescu. "Mi-a aprins imaginația, dăruindu-mi calitatea divinatoare, care a fost întotdeauna a sa, deschizîndu-mi astfel o perspectivă în tumultul și măreția lui Bach. Enescu va rămîne pentru mine absolutul prin care eu judec pe alții. ", spunea Lordul despre profesorul său. Nu vreau să descriu
Luminiș by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12543_a_13868]
-
a desăvârșit un singur volum, se vede apoi silit să facă rugăminți și închinăciuni pentru a aduna câțiva inși care să binevoiască să-l asculte... (-fiasco, financiar și social - n.n.) Am menționat adineaori cu laude... mărinimia lui Vespasianus care a dăruit lui Bassus cinci sute de mii de sesterți. E frumos, fără îndoială, să te faci vrednic de o favoare imperială, dar e cu mult mai frumos...să nu ai nevoie decât de tine însuți, să nu te închini decât propriului
Ponoasele poeziei (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12582_a_13907]
-
moale,/ aș putea s-o ating./ Fumul ridică străzile/ în ceruri,/ singurătatea mă pîndește/ cu ochi deformați.// Toamnă, toamnă..." (Mereu coborîtor). în aceeași notă autumnală, solitudinea apare ca o demiurgie demisă: "Despărțiți de ploaie/ ca de un imperiu;// Acolo,/ singurătatea dăruiește/ pietre prețioase -/ ca un Dumnezeu/ ajuns la faliment" (Faliment ceresc). Acestui moment de estetică dezabuzare i se adaugă altul, oglindind o veritabilă mistică a singurătății pe care bardul o îndumnezeiește, trecîndu-i imaginea în rîndul icoanelor: "De mult/ nu mă mai
Sub semnul singuratății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12602_a_13927]
-
celei vechi. Nu e, deloc, singura trimitere ,stilistică" într-un roman crescut din zoologie și intertext. Spun zoologie convinsă fiind că n-are cum fi vorba de animale, ci de figurine dintr-un soi de ojă întinsă între sîrme fine, dăruite de Mărțișor, sau de picturi în guașă, uscate între pagini de cărți, în planșele care înviorează Micul Larousse. De-acolo sînt fluturii, cu tot cu numele lor, din dicționare și enciclopedii, din puzderia de amănunte, de chițibușerii a unor inventare care-ncep
Entomologicum Magnum by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11343_a_12668]
-
acea alură de preparat-minune; avea un mod aparte de a-și înveseli chipul explicând cu vocea lui domoală și inconfundabilă ce se întâmpla în ceaun, în cratiță, în tavă... Știa pe de rost ce-știu-câte rețete, avea harul dumnezeiesc de a dărui celor din jur și nouă, telespectatorilor, un tip de dragoste specială pentru locurile pe unde umbla și pentru mâncăruri. Și unde nu a fost, și câte preparate nu ne-a oferit prin ,ferestruica" televizorului? Nenumărate. Și-acum?... Pro Tv-ul a
Conversând cu Haralampy? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11355_a_12680]
-
serios: Poftim! A doua pagină xeroxată, un dreptunghi întunecat pe un fond alb-alb, pe care prietenul meu, Poetul, îmi adresa poezia următoare, perfect caligrafiată, iscălită Șt. Aug. Pipaș, aluzie că - eu, nu el, - fumam, și oridecâte ori avea ocazia, îmi dăruia cele mai alese tutunuri de pipă... Reproduc - și, dacă mă repet, cumva, iertare - versurile, care pătrund astfel în istoria literaturii: Răspuns lui Constantin Țoiu cu privire la sorturile de tutun pe care le-am adus din Occident Unicul soi ce l-am
Celuloza, ca document by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11408_a_12733]
-
rătăcesc fără drum./ Pretutindeni aripa răscrucilor/ rupe negurile, sperie stolurile/ nicăieri foc. Nimeni în noaptea./ Cerne șoapte și scrum/ paradisul pierdut./ N-am știut, n-am știut/ să-mi alung gîndul, / soarta să-mi ascult. Albelor mîini/ să-mi fi dăruit tîmplele/ albelor mîini./ Lîngă trofeele veștede/ ale singurătății/ sînt azi biruitorul întunecat,/ întunecat" (Victorie). Dezvoltînd figurația izolării, poetul ajunge la o identificare cu postura hamletiană: ,Eu, prințul din Elseneur, al negurilor sfîșiate/ de negrul turn cu ace sparte,/ cu orele
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
în 1909, la douăzeci de ani de la stingerea din viață a poetului: Pe la începutul lui iulie 1881, Gh. Eminovici, tatăl poetului, a venit la București ca să vadă pe poet, care se găsea în capitală. Cu această ocazie, a cumpărat și dăruit poetului un ceas de aur cu lanț, care l-a costat 40 de galbeni." În Scrisoarea I, există versul: "Doar ceasornicul urmează lung-a timpului cărare." Poetul i-a scris ( 17 febr. 1882) Veronicăi Micle la Iași: "Și încă să
Ceasul și inelul lui Eminescu by Grațian Jucan () [Corola-journal/Journalistic/13670_a_14995]
-
subiectul din istorie. Prezentul, care practic experiențial nu există decît printr-o permanentă rememorare și proiecție, devine aici aproape singurul timp al narațiunii. Fragmentul de text, de cronologie, de spațiu devine imaginea predilectă a singurei realități autentice, care se mai dăruiește reprezentării. Extrem de interesat se arată a fi Toussaint, de la debut, de televizual. Ca spațiu neutralizator a tot ce înseamnă experiență vie, ca derulare mecanică a unor semne desprinse de orice referință, ca mișcare pură. Nu mă pot împiedica să observ
De la nimic la ceva by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13671_a_14996]
-
-și „depună lapții“ (formula aparține unui personaj), Michel s-ar distinge cel mult prin cinismul și luciditatea lui, dacă nu ar întîlni aici mai mult decît sexul: IUBIREA pe care nu o mai credea posibilă, și femeia care i-o dăruiește, Valérie. Este o mare pasiune și o mare iubire, ce are drept fundal, rînd pe rînd, luxuriantul decor tropical și un Paris cenușiu, aflat parcă sub asediu, terorizat de bandele din cartierele mărginașe. Iubirea celor doi nu poate sfîrși, potrivit
Michel Houellebecq - Platforma () [Corola-journal/Journalistic/13645_a_14970]
-
-nălțăm/ Noi, Ție, Unuia/Primindu-l cu psalmi și ramuri/ Cântând aleluia! / Christos a înviat din morți/ Cu cetele sfinte, / Cu moartea pre moarte călcând-o/ Lumina aducând-o/ Celor din morminte”. Deși cunoscutul tropar al învierii folosește verbul „a dărui”, poetul utilizează altul, mai dinamic, „a duce"; Domnul însuși duce celor din morminte lumina, adică viața, referire clară la dogma creștin ortodoxă a pogorârii la iad a Mântuitorului, ceea ce face din acest poem „un tratat de teologie a Învierii. Unirea
Aspecte creștine in lirica eminesciană. In: Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_245]
-
însuși, în care tânărul critic îi oferea autorului mărturia prețuirii arătate de E. Lovinescu romanului său cu puține zile înainte de a muri ("am vie în minte plăcerea superioară și fină cu care mângâia exemplarul din Revoluția, ce i l-ați dăruit nu demult"). În volumul său Analize și sinteze, din 1976, I. Negoițescu, admirator din tinerețe al sburătoristului Dinu Nicodin, a reușit să introducă un articol consacrat prozei "expresioniste" a acestuia, cuprinzând și referiri la romanul Revoluția. Le va prelua în
Un mare roman ignorat by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16642_a_17967]
-
în suflet iarăși dorul, cum primăverii îi este dat bujorul. UN ÎNCEPUT Mi se deschide iar grădina Cu noapte de necunoscut Pentru a alege doar poteca Pe care calcă-un început Și las în urmă nufărul ce doarme Și mă dărui crinului Tot atât de mult Ca și poemului din alt trecut. AVARIȚIE S-a desfăcut cupa de crin Să-mi prindă glasul în senin Și să repare roata frântă Într-o furtună de venin Sfărâmând frumosul dintr-o viață Precum și cântul său
Surpriză, Un început, Avariție. In: Curierul „Ginta latină” by Elena Călugăru-Baciu () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2239]