16,713 matches
-
în fond, neavenită, pentru noi, cei tineri atunci), din nefericire, nu lipsită de oportunism partinic. Pe bună dreptate se întreabă Virgil Ierunca: "Pe ce lume trăiește cel mai de seamă filosof român de astăzi?". Nici cei din exil nu sînt iertați, pentru atacurile lor nerușinate la adresa unor clasici ai literaturii naționale. Un caz, E. Lozovan, care îl atacă pe I.L. Caragiale într-o foaie a exilului, Stindardul, cu tehnici și metode scoase parcă din arsenalul propagandei comuniste. Criticul, un spirit ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
adevărul, în împărăția falselor valori care a fost comunismul, fără exagerări, fără parti pris, dar de fiecare dată îndurerat și întristat de toate cele abătute peste țară și cultura națională. Cum spune criticul: "adevărul există, numai minciuna se inventează". Nu iartă și nu a iertat niciodată staliniștii de orice culoare, origine și formă de manifestare. La un spectacol de muzică de avangardă, prezentat la Veneția, Antoine Galea îl va întreba, mirat că nu reacționează la piesa lui Luciano Berio, în timp ce toată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
valori care a fost comunismul, fără exagerări, fără parti pris, dar de fiecare dată îndurerat și întristat de toate cele abătute peste țară și cultura națională. Cum spune criticul: "adevărul există, numai minciuna se inventează". Nu iartă și nu a iertat niciodată staliniștii de orice culoare, origine și formă de manifestare. La un spectacol de muzică de avangardă, prezentat la Veneția, Antoine Galea îl va întreba, mirat că nu reacționează la piesa lui Luciano Berio, în timp ce toată sala aplauda: Nu ți-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
unul din lotul lui Alexandru Bogdanovici șef legionar, va recunoaște sub tortură că la o întîlnire cu acesta a participat și Țurcanu. Imediat va fi arestat și închis la Suceava, inclus în lotul Bogdanovici. Eugen Țurcanu nu uită și nu iartă pe fostul lui șef, pentru că l-a trădat; Alexandru Bogdanovici va muri în timpul reeducării, chinuit de el. Inițial reeducarea debutează la închisoarea de tranzit de la Suceava, unde Bogdanovici citește colegilor săi de celulă cărți marxiste, încercînd o îndoctrinare ideologică pașnică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
mai îngăduitor. După epuizarea primelor două se trecea la a treia etapă, demascarea morală publică, în care studentul era obligat să-și calce în picioare tot ce avea mai sfînt, familie, prieteni, iubită sau soție, pe Dumnezeu; nimic nu era iertat, era pus să inventeze cele mai îngrozitoare lucruri la adresa celor dragi, cu detalii de neimaginat despre prostituarea mamei, incesturi etc. Toată viața intimă era umplută cu noroi. Cînd orice urmă de personalitate dispărea sub tortură și propria avalanșă de aberații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
crezare defăimărilor strecurate pe seama unui prieten al său. La șmecheri și la jigodii reacția numărul unu e întotdeauna bănuiala, iar neasemuita satisfacție putința de a ști că semenul lor e tot atît de întinat ca și ei. Mai departe, Hristos iartă ușor și pe deplin. Șmecherul nu iartă niciodată, ori dacă se înduplecă (fără ca să ierte), o face greu, în silă, cu țîrîita. Pe cînd Domnul: Nici eu nu te osîndesc. Mergi și nu mai păcătui. Nici eu nu te osîndesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
său. La șmecheri și la jigodii reacția numărul unu e întotdeauna bănuiala, iar neasemuita satisfacție putința de a ști că semenul lor e tot atît de întinat ca și ei. Mai departe, Hristos iartă ușor și pe deplin. Șmecherul nu iartă niciodată, ori dacă se înduplecă (fără ca să ierte), o face greu, în silă, cu țîrîita. Pe cînd Domnul: Nici eu nu te osîndesc. Mergi și nu mai păcătui. Nici eu nu te osîndesc..." A fi creștin e totuna cu statutul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
unu e întotdeauna bănuiala, iar neasemuita satisfacție putința de a ști că semenul lor e tot atît de întinat ca și ei. Mai departe, Hristos iartă ușor și pe deplin. Șmecherul nu iartă niciodată, ori dacă se înduplecă (fără ca să ierte), o face greu, în silă, cu țîrîita. Pe cînd Domnul: Nici eu nu te osîndesc. Mergi și nu mai păcătui. Nici eu nu te osîndesc..." A fi creștin e totuna cu statutul de aristocrat. Cunoscuta deviză masonică a revoluției franceze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ne amintim de Revoluția Română cînd s-a murit în numele libertății), la o formulare de dragul căreia nimeni nu-i dispus a-și pune viața în pericol. Cum ar spune Péguy, drumul este mereu de la mistică la politică. Dacă Domnul le iartă și le uită pe toate, el vrea mîntuirea păcătosului nu pieirea lui. Greu, dacă nu imposibil, este pentru noi a ierta, a ne ierta pe noi și între noi. Una după alta sînt tălmăcite treptele iertării. "Greșiților noștri le iertăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
-și pune viața în pericol. Cum ar spune Péguy, drumul este mereu de la mistică la politică. Dacă Domnul le iartă și le uită pe toate, el vrea mîntuirea păcătosului nu pieirea lui. Greu, dacă nu imposibil, este pentru noi a ierta, a ne ierta pe noi și între noi. Una după alta sînt tălmăcite treptele iertării. "Greșiților noștri le iertăm greu, sau dacă iertăm, nu uităm. (Și iertare fără uitare e ca și cum n-ar fi, bătătură fără cîine, gură fără dinți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în pericol. Cum ar spune Péguy, drumul este mereu de la mistică la politică. Dacă Domnul le iartă și le uită pe toate, el vrea mîntuirea păcătosului nu pieirea lui. Greu, dacă nu imposibil, este pentru noi a ierta, a ne ierta pe noi și între noi. Una după alta sînt tălmăcite treptele iertării. "Greșiților noștri le iertăm greu, sau dacă iertăm, nu uităm. (Și iertare fără uitare e ca și cum n-ar fi, bătătură fără cîine, gură fără dinți). Ne iertăm și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
iartă și le uită pe toate, el vrea mîntuirea păcătosului nu pieirea lui. Greu, dacă nu imposibil, este pentru noi a ierta, a ne ierta pe noi și între noi. Una după alta sînt tălmăcite treptele iertării. "Greșiților noștri le iertăm greu, sau dacă iertăm, nu uităm. (Și iertare fără uitare e ca și cum n-ar fi, bătătură fără cîine, gură fără dinți). Ne iertăm și mai greu pe noi înșine. (Și această ținere de minte otrăvește. Spre a dobîndi pacea lăuntrică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pe toate, el vrea mîntuirea păcătosului nu pieirea lui. Greu, dacă nu imposibil, este pentru noi a ierta, a ne ierta pe noi și între noi. Una după alta sînt tălmăcite treptele iertării. "Greșiților noștri le iertăm greu, sau dacă iertăm, nu uităm. (Și iertare fără uitare e ca și cum n-ar fi, bătătură fără cîine, gură fără dinți). Ne iertăm și mai greu pe noi înșine. (Și această ținere de minte otrăvește. Spre a dobîndi pacea lăuntrică trebuie să ajungem, prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ne ierta pe noi și între noi. Una după alta sînt tălmăcite treptele iertării. "Greșiților noștri le iertăm greu, sau dacă iertăm, nu uităm. (Și iertare fără uitare e ca și cum n-ar fi, bătătură fără cîine, gură fără dinți). Ne iertăm și mai greu pe noi înșine. (Și această ținere de minte otrăvește. Spre a dobîndi pacea lăuntrică trebuie să ajungem, prin căință, dincolo de căință: la a ne ierta.) Cel mai greu ne vine a ierta pe cei cărora le-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
e ca și cum n-ar fi, bătătură fără cîine, gură fără dinți). Ne iertăm și mai greu pe noi înșine. (Și această ținere de minte otrăvește. Spre a dobîndi pacea lăuntrică trebuie să ajungem, prin căință, dincolo de căință: la a ne ierta.) Cel mai greu ne vine a ierta pe cei cărora le-am greșit. Cine ajunge să poată ierta pe cel față de care a greșit, cu adevărat izbutește un lucru greu, cu adevărat bate un record.) Neiertarea de sine are un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cîine, gură fără dinți). Ne iertăm și mai greu pe noi înșine. (Și această ținere de minte otrăvește. Spre a dobîndi pacea lăuntrică trebuie să ajungem, prin căință, dincolo de căință: la a ne ierta.) Cel mai greu ne vine a ierta pe cei cărora le-am greșit. Cine ajunge să poată ierta pe cel față de care a greșit, cu adevărat izbutește un lucru greu, cu adevărat bate un record.) Neiertarea de sine are un caracter mai grav decît s-ar zice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
înșine. (Și această ținere de minte otrăvește. Spre a dobîndi pacea lăuntrică trebuie să ajungem, prin căință, dincolo de căință: la a ne ierta.) Cel mai greu ne vine a ierta pe cei cărora le-am greșit. Cine ajunge să poată ierta pe cel față de care a greșit, cu adevărat izbutește un lucru greu, cu adevărat bate un record.) Neiertarea de sine are un caracter mai grav decît s-ar zice: înseamnă neîncredere în bunătatea lui Dumnezeu, dovada încăpățînatei și contabilei noastre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de sine are un caracter mai grav decît s-ar zice: înseamnă neîncredere în bunătatea lui Dumnezeu, dovada încăpățînatei și contabilei noastre răutăți. E și cazul lui Iuda, care n-a crezut nici în puterea lui Hristos (că-l poate ierta) și nici în bunătatea lui Hristos (că vrea să-l ierte). Cînd francezii spun Dieu a créé l'homme à son image qui le lui a bien rendu, trăsătura aceasta a făpturii au avut-o desigur în vedere, specifică lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
înseamnă neîncredere în bunătatea lui Dumnezeu, dovada încăpățînatei și contabilei noastre răutăți. E și cazul lui Iuda, care n-a crezut nici în puterea lui Hristos (că-l poate ierta) și nici în bunătatea lui Hristos (că vrea să-l ierte). Cînd francezii spun Dieu a créé l'homme à son image qui le lui a bien rendu, trăsătura aceasta a făpturii au avut-o desigur în vedere, specifică lui Iuda. Celui care ne-a creat după chipul și asemănarea Sa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
specifică lui Iuda. Celui care ne-a creat după chipul și asemănarea Sa îi plătim cu aceeași monedă, închipuindu-ni-L după chipul și asemănarea noastră: atît de răi și neiertători încît nu ne vine a crede că Dumnezeu poate ierta cu desăvîrșire orice. Nu! Nu putem gîndi o putere, oricît de atotputernică în domeniul fizic (minunile materiale cele mai fantastice le admitem), în stare să facă lucrul acesta de neconceput: să ierte. Pe de altă parte, întocmai ca domnul Perrichon
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
nu ne vine a crede că Dumnezeu poate ierta cu desăvîrșire orice. Nu! Nu putem gîndi o putere, oricît de atotputernică în domeniul fizic (minunile materiale cele mai fantastice le admitem), în stare să facă lucrul acesta de neconceput: să ierte. Pe de altă parte, întocmai ca domnul Perrichon (poartă pică celui care l-a scos din prăpastie, îl adoră pe cel pe care, cică, l-a scos el din prăpastie), îi iubim foarte puțin pe cei care ne-au scăpat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
o terapeutică evazionistă (stoicismul, Yoga, zenul); ori un set de întrebări (taoismul); ori un act de supunere în fața Unicului (iudaismul, islamismul). E mai mult și mai deosebit: e învățătura lui Hristos, adică a dragostei și a salvatoarei putinți de a ierta. Nici o religie nu concepe îndreptarea păcatelor altfel decît pe drumul logic al compensării (iar în brahmanism și budism teoria, prin samsara, e împinsă pînă la consecințele cele mai absolute); numai în religia în care Dumnezeu nu primește jertfe, ci se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Sighet, care povestește la "Memorial" că le-a dat mîncare bună? Cum le-a dat mîncare bună la deținuți? Le-a dat bătăi bune. Și de scăpat, cum să vă spun eu? Fără reținere. Cîți au scăpat? Cine? Să mă ierte Dumnezeu, eu am o mare stimă pentru domnu Coposu, dar ce a fost mai interesant noi trebuia să lichidăm. "Lichidați-i!", asta ni se spunea. Canalul pentru asta s-a făcut. Și în '68, pe cine mai țineau ei în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
o mare stimă pentru domnu Coposu, dar ce a fost mai interesant noi trebuia să lichidăm. "Lichidați-i!", asta ni se spunea. Canalul pentru asta s-a făcut. Și în '68, pe cine mai țineau ei în pușcării? Să mă ierte Dumnezeu, domnu Coposu n-a fost o piesă importantă, că dacă era important îl termina. Acum el este important, și el a fost demn în pușcărie, dar dacă era important atunci, sau dacă s-ar fi văzut că va fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
sau Drăghici, sau Nicolschi. Fără să mă gîndesc la ce fac. Că am făcut și așa destul..." Nu există iertare fără mărturisire, o mărturisire sub semnul autentic al căinței. Toți vor să fie absolviți de păcat, toți vor să fie iertați, dar fără mărturisire, fără a-și cere iertare pentru faptele lor apocaliptice. Tot victimele ar vrea să spună că sînt vinovate de faptele călăilor. Cine intra în secția de psihiatrie nu mai ieșea viu. Țandără o considera "cea mai oribilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]