15,922 matches
-
politica maghiarizării a fost dusă în general prin diverse forme de discriminare (vezi secțiunile care urmează), aceste măsuri au fost uneori întărite și de un aparat opresiv al statului și guvernelor, care a folosit și măsuri violente. De exemplu, mulți intelectuali și activiști slovaci (ca Janko Kráľ care în 1848-49 a luptat împotriva revoluției maghiară anti-habsburgică) au fost întemnițați sau chiar condamnați la moarte în timpul revoluției de la 1848 din regiunile habsburgice. Școlile fondate de biserici aveau dreptul de a educa în
Maghiarizare () [Corola-website/Science/304546_a_305875]
-
(3 februarie, 1909, Paris, Franța - 24 august, 1943, Ashford, Marea Britanie) a fost o scriitoare franceză, pasionată de filozofie și de mistică creștină. s-a născut la Paris în anul 1909 dintr-o familie de intelectuali evrei din clasa medie. A studiat la Liceul Henri al IV-lea, unde l-a avut ca profesor pe Alain Emile Chartier. Și-a continuat studiile între anii 1928-1931 la "Ecolé Normale Superieure", unde a fost remarcată, alături de Simone de
Simone Weil () [Corola-website/Science/304580_a_305909]
-
scriitor care căuta să propovăduiască ideea unei culturi germane, bazate nu doar pe o comunitate de limbă, așa cum se întâmplase înainte, ci pe un spirit specific german, care să înglobeze întreaga cultură germană. Pentru atingerea acestui ideal, acest grup de intelectuali încerca să introducă noțiuni care nu existaseră până în acel moment, ca moștenirea germanică, pământul german. Alte romane istorice din aceeași epocă, cum sunt de exemplu cele ale lui Felix Dahn, urmăreau aceeași idee. Viziunea nu trebuie însă limitată numai la
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
de fapt o unificare și nu o diviziune. Scheffel căuta să demonstreze prin lucrările sale că este un scriitor german, nu un scriitor din Baden. Excesele naționaliste din perioada interbelică din Germania au cu totul alte origini decât ideile acestor intelectuali. Totuși, în perioada de după război, în încercarea de a se evita repetarea trecutului, a avut loc o susținută campanie contra naționalismului german, campanie care nu era replicată în alte state europeene. Într-o perioadă în care Charles de Gaulle vorbea
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
este uneori considerată de anumiți istorici ca fiind unul dintre cele mai importante imperii ale istoriei, (tot atât de important ca Imperiul Britanic sau Imperiul Roman), moștenitoare a tradițiilor Imperiului Țarist, pe care l-a înlocuit. Sprijinitorii URSS-ului, în mod special intelectuali de stânga sau comuniști, respingeau asemenea alegații și afirmau că relațiile dintre Uniunea Sovietică și țările din "imperiul" său erau de fapt relații de cooperare voluntară. Deși nu a existat niciodată din punct de vedere oficial un "Imperiu Sovietic", Uniunea
Imperiul Sovietic () [Corola-website/Science/304606_a_305935]
-
ulterior eliberați. Guvernul voia astfel să demonstreze existența unui complot. Au fost arestați mai mulți lideri legionari, printre care prof. Ion Zelea Codreanu, tatăl Căpitanului, gral. Gheorghe Cantacuzino-Grănicerul, ing. Gheorghe Clime, Ion Moța, Nicolae Totu, etc..., dar și presupuși simpatizanți, intelectuali de marcă precum Nae Ionescu și Nichifor Crainic, în total 52 de persoane. Implicarea generalului Cantacuzino în acest proces a avut un rol important. Având gradul de general, el nu putea fi judecat decât de egalii săi, și Tribunalul a
Nicadori () [Corola-website/Science/304640_a_305969]
-
includ "Leș Palais nomades", 1887, "Domaine de fée", 1895, și "Le Livre d'images", 1897. Kahn a avut o contribuție valoroasă în istoria mișcării simboliste cu cartea lui "Symbolistes et décadents", 1902. În adiție poemelor lui, Kahn a fost un intelectual public care a scris române, teatru și critica literară. A jucat un rol important în numeroase ziare periodice, ca "La Vogue", "La Revue Indépendante", "La Revue Blanche" și "Le Mercure de France". A fost în același timp un critic de
Gustave Kahn () [Corola-website/Science/304704_a_306033]
-
15 decembrie 1857 (ca cetățean al Imperiului Otoman, deoarece România a devenit stat suveran un an mai târziu, în 5 ianuarie 1859, prin Unirea Principatelor Române și a fost recunoscută ca țară independentă după 19 ani) într-o familie de intelectuali evrei din București, originari din Polonia, ca fiu al Perlei (Pepi) și al lui Naftalí C. Popper (1820-1891). Tatăl său, ziarist și profesor de liceu, cunoștea mai multe limbi și, printre altele, a înființat prima școală israelită din București, cu
Julius Popper () [Corola-website/Science/304680_a_306009]
-
lucra că secretara și ilustratoare la o revistă educațională bisăptămânala. Prima sa carte urma să fie publicată în 1949, dar nu a trecut de testul cenzurii fiindcă „nu îndeplinea cerințele socialiste”. Cu toate astea, Szymborska, la fel ca mulți alți intelectuali din Polonia de după război, a aderat la ideologia oficială a Republicii Populare Polone (RPR) la începutul carierei sale, semnând o petiție politică pe 8 februarie 1953 care condamna preoții polonezi acuzați de trădare în procesul-farsă stalinist de la Cracovia. Opera să
Wisława Szymborska () [Corola-website/Science/303512_a_304841]
-
żyjemy (Pentru asta trăim) care conținea poeziile „Lenin” și „Młodzieży budującej Nową Hutę” ( În cinstea tinerilor care construiesc Nowa Huța), despre construcția unui oraș industrial stalinist de lângă Cracovia. A devenit membru al partidului conducător Partidul Muncitoresc Unit Polonez. Asemenea multor intelectuali comuniști apropiați la început de ideologia oficială a partidului, Szymborska s-a înstrăinat treptat de ideologia socialistă și a renunțat la operă să cu tema politică. Chiar dacă se retrage din partid abia în 1966, ea începuse să intre în contact
Wisława Szymborska () [Corola-website/Science/303512_a_304841]
-
dizidenți. În preajma anului 1957 se împrietenește cu Jerzy Giedroyc, editorul ziarului polonez foarte influent, Kultura, care își avea sediul la Paris și la care contribuie în același timp cu articole. În 1964, se opune unui protest susținut de comuniști împotriva intelectualilor independenți, cerând în schimb libertate de exprimare. În 1953, Szymborska se alătură personalului revistei literare „Życie Literackie” (Viața Literară), unde a continuat să lucreze până în 1981, iar din 1968 a condus propriul editorial cu recenzii de cărți, numit „Lektury Nadobowiązkowe
Wisława Szymborska () [Corola-website/Science/303512_a_304841]
-
produsul geriatric "Aslavital", brevetat și introdus în producție industrială în 1980. Ana Aslan s-a născut la 1 ianuarie 1897, la Brăila, fiind cel mai mic dintre cei patru copii ai Sofiei și ai lui Mărgărit Aslan, o familie de intelectuali. Urmează cursurile colegiului Romașcanu din Brăila. La 13 ani își pierde tatăl. Familia Aslan părăsește orașul natal și se mută la București. În 1915, Ana absolvă "Școala Centrală" din București. La 16 ani, visează să ajungă pilot și chiar zboară
Ana Aslan () [Corola-website/Science/303616_a_304945]
-
-i în procese, a făcut parte activă din conducerea "Uniunii Patrioților din anul 1942, apoi a "Partidului Național Popular", a "Apărării Patriotice". A intrat în Partidul Comunist din România în 1943. În aprilie 1944 a fost unul din inițiatorii manifestului intelectualilor adresat mareșalului Antonescu, prin care se cerea ieșirea din război a României. A fost deasemeni unul din inițiatorii ARLUS-ului. La 6 martie 1945 a fost numit Ministrul Sănătății în guvernul dr. Petru Groza. În această calitate a creat 60
Dumitru Bagdasar () [Corola-website/Science/303622_a_304951]
-
și înscăunat ca episcop de Milano. Pentru a-și completa cultura teologică a studiat intens operele lui Origene, operele sfinților părinți greci și îndeosebi Sfânta Scriptură, pe care a învățat-o aproape pe de rost. Ambrozie nu a devenit un intelectual propriu zis, dar a fost un foarte bun păstor sufletesc și un administrator neîntrecut al bisericii sale. A câștigat încrederea tinerilor împărați Grațian și Valentinian al II-lea, precum și a nemilosului Teodosie I, care preferau să locuiască la Milano; el
Sfântul Ambrozie () [Corola-website/Science/303633_a_304962]
-
În perioada de existență a RASS Moldovenești a existat o dispută între suporterii convergenței limbilor moldovenești și române — numiți "românizatori" sau "româniști" — și oponenții acesteia, "originaliștii" sau "moldoveniștii" . În 1926, la scurtă vreme după crearea RASS Moldovenești, un grup de intelectuali în frunte cu cel mai cunoscut lingvist din regiune, L. A. Madan, promotor al moldovenismului, și-a început activitatea de elaborare a normelor „limbii moldovenești”. Pentru elaborarea acestor norme a fost folosit graiului moldovenesc vorbit de moldovenii transnisteni, plin de cuvinte
Istoria limbii române în Republica Moldova () [Corola-website/Science/303624_a_304953]
-
a organizat în clădire Congresul general al Sindicatelor din România. Clădirea a rămas celebră mai ales pentru adăpostirea procesului memorandiștilor din 1894, unul dintre marile procese politice ale secolului, cu ecouri ample în întreaga presă europeană. În 1892 mai mulți intelectuali români din Transilvania au prezentat împăratului Franz Josef al Austriei, un Memorandum prin care protestau împotriva politicii de deznaționalizare a guvernului maghiar. Memorandiștii au fost judecați și condamnați la închisoare. În pledoaria rostită în cadrul procesului, Dr. Ioan Rațiu a rostit
Palatul Reduta din Cluj () [Corola-website/Science/303684_a_305013]
-
compozitorului Franz Liszt, scene inspirate dintr-o dramă istorică, pe cei doi dialogul dintre tată (Farkas Bolyai) și fiu (János Bolyai), celebrii matematicieni, György Aranka, inițiatorul și secretarul Societății Filologice din Târgu-Mureș, iluminist, filolog, promotor al ideii de colaborare între intelectualii români, maghiari și sași din Transilvania și figuri din opera Bánk bán lui Ferenc Erkel. Sculpturile sunt realizate de Ede Kallós, cel care este și autorul frizei superioare reprezentând portretele în basorelief a șase personalități culturale, cărturari, oameni de știință
Palatul Culturii din Târgu Mureș () [Corola-website/Science/303703_a_305032]
-
exprimate în această carte, Mattis-Teutsch s-a înregimentat cu convingere în rândurile socialiștilor, manifestând o adeziune asumată și radicală la socialism. Aceasta a fost faza artistică realist-socialistă, când lucrările lui au abundat în tematică socialistă: Gesturile muncii, Muncitori fizici și intelectuali, Compoziție-Atitudini. Nu și-a asumat nicio naționalitate, considerându-se cetățean european, dovadă fiind colaborările sale. În perioada 1944 - 1945 a fondat Gruparea Artiștilor Plastici din Brașov, care a devenit ulterior filială a Uniunii Artiștilor Plastici, fiind ales de câteva ori
Hans Mattis-Teutsch () [Corola-website/Science/303743_a_305072]
-
locurile de acolo. Trecerea munților spre Sibiu și Brașov era înlesnită de faptul că era subiect (supus) austriac, având pașaportul eliberat de Consulatul austriac din București. Nu numai drumurile sale în Ardeal, dar și călătoriile în Țara Românească ale unor intelectuali transilvăneni ca Timotei Cipariu și George Bariț în deceniile al patrulea și al cincilea din secolul trecut au contribuit la strângerea acestor relații. Datorită legăturilor pe care și le crease, Compania de carte româneasca a lui Iosif Romanov ajunsese sa
Iosif Romanov () [Corola-website/Science/303846_a_305175]
-
urmat școala la Brașov și Beiuș, după care a studiat medicină la Viena și Graz. Încă din tinerețe și-a exprimat opoziția împotriva politicii de maghiarizare din Transilvania și Banat, printre altele scriind și protestul „Replică”, în 1892. Împreună cu alți intelectuali români din Partidul Național Român (1892), el a semnat Memorandumul Transilvaniei, un document care pleda pentru drepturi egale între românii și maghiarii din Transilvania, cerând încetarea persecuțiilor și tentativelor de maghiarizare. Prin cunoștințe reușește să intre într-un grup de
Aurel Popovici () [Corola-website/Science/303871_a_305200]
-
a fost cosemnatar al unei petiții împreună cu Evtușenko, Kornei Ciukovski, Anna Ahmatova, Samuil Marșak și filosoful francez Jean-Paul Sartre. După aceste proteste sentința a fost comutată iar Brodski în Leningrad. Șostakovici s-a alăturat și unui grup de 25 de intelectuali ruși care au semnat o scrisoare adresată lui Leonid Brejnev prin care cereau să nu fie reabilitată reputația lui Stalin. Spre sfârșitul vieții sale Șostakovici a avut probleme cronice de sănătate dar nu a renunțat la fumat și consumul de
Dmitri Șostakovici () [Corola-website/Science/304002_a_305331]
-
continuat însă trei ani. Campania lui Elțin a primit un sprijin propagandistic odată ce Banca Mondială a anumnțat aprobarea unui împrumut de 10 miliarde de dolari. Grigori Iavlinski era candidatul alternativei liberale. El a făcut apel la sprijinul clasei mijlocii a intelectualilor, care-l percepeau pe Elțin ca pe un bețiv ticălos, iar pe Ziuganov ca pe un pas înapoi către epoca totalitaristă sovietică. În fața amenințării lui Iavlinski, echipa electorală a lui Elțin au hotărât schimbarea tonului discursului șefului lor, pentru a
Istoria Rusiei postsovietice () [Corola-website/Science/304023_a_305352]
-
și înaintea dezintegrării ei ca stat. În ciuda propagandei oficiale, interesul arătat atât tradițiilor presovietice cât și occidentale s-au făcut simțite în special în așa numita "perioadă de stagnare". Rusia a moștenit de la defuncta Uniune Sovietică o cultură diversă. Prin intermediul intelectualilor, artiștilor și profesorilor sovietici s-au păstrat peste o sută de moșteniri culturale și limbi naționale diferite. Chiar și în anii celei mai dure represiunii staliniste, tradițiile vieții de familie și legăturile prietenești tradiționale au supraviețuit. La fel, moștenirea țaristă
Istoria Rusiei postsovietice () [Corola-website/Science/304023_a_305352]
-
estimări, unul din cinci germani deportați la muncă în URSS a murit din cauza bolilor, accidentelor sau malnutriției. Cu cât regimul comunist devenea mai sigur pe sine, numărul de arestări a crescut. Victimele prigoanei comuniste proveneau din toate straturile societății românești : intelectualii, profesorii, funcționarii statului monarhic, gradații din forțele militare, polițiștii, juriștii, profesiunile liberale, clericii, foștii membri ai altor partide politice (inclusiv cele cu vederi de stânga), foștii patroni și proprietari de pământuri (inclusiv cei care le cultivau ei-înșiși, socotiți „chiaburi”) și
Republica Populară Română () [Corola-website/Science/304086_a_305415]
-
anulat forțat cetățenia ungară, confiscat averea și au fost deportați în mod colectiv în Germania. Rákosi a extins rapid sistemul de învățământ maghiar. Această a fost o încercare de a înlocui clasa educată prin aceea ce Rákosi numea un nou "intelectuali de lucru". În plus față de efecte, cum ar fi o mai bună educație pentru săraci, mai multe oportunități pentru copiii clasei muncitoare și a crescut de alfabetizare, în general, această măsură a inclus, de asemenea, difuzarea de ideologia comunistă în
Republica Populară Ungară () [Corola-website/Science/304090_a_305419]