18,160 matches
-
anul I, nr. 2, Cluj-Napoca, 1992, p. 15. 30 Ivan Evseev, Cuvânt-simbol-mit, Editura Facla, Timișoara, 1983, p. 26. 1 "Semantica formală, devenită, la Richard Montague, semantică a modelelor teoretice sau semantică a lumilor posibile, se revendică de la tradiția analitică în logica și filosofia continentală și, mai cu seamă, cea anglo-americană" (Ștefan Oltean, Lumile posibile în structurile limbajului, Editura Echinox, Cluj-Napoca, 2003, p. 7). 2 Despre lectura semnelor, "tehnică a semnelor progresive", narațiunea care devine o "arhitectură de semne" Eugen Simion, Mircea
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
p. 252). Cât despre alte proze ca Ghicitor în pietre, capacitatea divinatorie a destinului uman este explicată prin "cryptesthezia pragmatică a lui Charles Richet sau prin psihometrie", iar în nuvela Un om mare, fenomenul macrantropiei "este, de fapt, mecanismul sau logica instituirii unui mit. Dar sensul acesta la care aspiră nuvela nu afectează cu nimic statutul ei S.F." (pp. 252-253). 42 Gheorghe Glodeanu, op. cit., p. 96. 43 Mircea Eliade, Istoria credințelor și ideilor religioase, vol. I, De la epoca de piatră la
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
415 Mircea Eliade, op. cit., p. 98. 416 Ibidem, p. 115. 417 Ibidem, p. 98. 418 Eugen Simion, Mircea Eliade. Nodurile și semnele prozei, Editura Univers Enciclopedic, București, 2005, p. 270. 419 Matei Călinescu, op. cit., p. 140: Proza prezintă "conflictul dintre logica mitului și contralogica puterii și suspiciunii". Matei Călinescu opune "hermeneutica încrederii" pe care o utilizează Eliade în nuvelele sale "hermeneuticii suspiciunii" (conceptul lui Paul Ricoeur, aplicat celor trei "maeștri filozofi ai suspiciunii" Freud, Nietzsche și Marx, ultimul fiind considerat "deosebit de
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Colecția ACADEMICA 133 Seria Filosofie Lucrare publicată cu sprijinul Universității "Petre Andrei" din Iași Valică MIHULEAC este doctor în filosofie (mențiunea "magna cum laude") al Universității "Alexandru Ioan Cuza" din Iași. Domenii principale de interes: epistemologie, filosofia științei, logică, filosofie românească. A publicat studii în diferite volume colective: Petre Botezatu. Itinerarii logico-filosofice (1996), Ștefan Lupașcu: un gînditor pentru mileniul trei (2001), Existență, cunoaștere, comunicare (2002), Studii de istorie a filosofiei românești (2007), De Dignitate Philosophiae (2009). De asemenea, a
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Indiei / 109 3.2. Antinomicul la Blaga și tradiția filosofică răsăriteană / 111 3.3. Blaga și Pavel Florenski / 113 3.4. Reverberațiile matricei stilistice autohtone / 115 Capitolul 4. Lucian Blaga și predilecția pentru antinomic în filosofia românească / 123 4.1. Logica dinamică a contradictoriului și ideea terțului inclus / 124 4.2. Hermeneutica paradoxală a sacrului și simbolului / 143 4.3. Identitatea concretă și predicația complexă contradictorie / 150 4.4. Ortoexistența și resemnificarea paradoxurilor cunoașterii / 155 4.5. Transdisciplinaritatea și ideea nivelurilor
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
tematizării blagiene a antinomicului / 181 5.3. În concertul unor idei filosofice contemporane ce anunță o nouă paradigmă / 186 5.3.1. Ideea complementarității / 186 5.3.2. Dialectica noului spirit științific și ideea raționalismului deschis / 192 5.3.3. Logici non-aristotelice. Logici ale contradicției. Logica paraconsistentă / 196 5.3.4. Raționalitatea transversală / 203 5.3.5. Paradigma complexității / 205 5.3.6. Rațiunea contradictorie / 213 Bibliografie / 221 Abstract / 231 Résumé / 235 Prefață La ora actuală, după atâtea studii care s-
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
a antinomicului / 181 5.3. În concertul unor idei filosofice contemporane ce anunță o nouă paradigmă / 186 5.3.1. Ideea complementarității / 186 5.3.2. Dialectica noului spirit științific și ideea raționalismului deschis / 192 5.3.3. Logici non-aristotelice. Logici ale contradicției. Logica paraconsistentă / 196 5.3.4. Raționalitatea transversală / 203 5.3.5. Paradigma complexității / 205 5.3.6. Rațiunea contradictorie / 213 Bibliografie / 221 Abstract / 231 Résumé / 235 Prefață La ora actuală, după atâtea studii care s-au scris
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
5.3. În concertul unor idei filosofice contemporane ce anunță o nouă paradigmă / 186 5.3.1. Ideea complementarității / 186 5.3.2. Dialectica noului spirit științific și ideea raționalismului deschis / 192 5.3.3. Logici non-aristotelice. Logici ale contradicției. Logica paraconsistentă / 196 5.3.4. Raționalitatea transversală / 203 5.3.5. Paradigma complexității / 205 5.3.6. Rațiunea contradictorie / 213 Bibliografie / 221 Abstract / 231 Résumé / 235 Prefață La ora actuală, după atâtea studii care s-au scris, o carte despre
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
rând, aceasta va cuprinde nu numai contradicțiile, ci opozițiile în genere, pentru că Hegel tratează toate opozițiile după modelul contradicției, radicalizând orice opoziție până la negație și contradicție 22. În al doilea rând, contradicția capătă la el un alt sens decât în logica formală și un alt statut. Este vorba de ceea ce este cunoscut drept contradicție dialectică. Contradicția formală este un raport static, pe când la Hegel contradicția devine un raport dinamic, în care teza și antiteza sunt legate, întreținând un joc în care
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
interiorul obiectelor, proceselor, sistemelor ce compun realitatea. Ea este exprimată în limbaj prin cupluri de contrarii ce sunt antrenate în acest dinamism: atracție-respingere, centrifug-centripet, pozitiv-negativ etc. Contradicția formală este un raport de negație explicită sau implicită între două propoziții. În logica propozițiilor, ea poate fi reprezentată ca o conjuncție între o propoziție și negația acesteia (p & -p) sau ca o echivalență între două propoziții de acest fel (p -p). Așa stând lucrurile, cele două categorii se disting. Contradicțiile dialectice nu se
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
conștiință o formulă care, indiferent de raportul său cu realitatea, era antinomică în sine, și care nu se poate gândi până la capăt nici în lumea abstracțiunii logice și nici în lumea concretului"63. Această evadare a intelectului în formule inaccesibile logicii nu este, după părerea lui Blaga, o lepădare totală de sine a intelectului, tocmai acest aspect făcând din apariția dogmelor un fapt deosebit de important în istoria formelor de gândire. Această nouă formă de ideație a prins repede în perioada următoare
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
de pretinsă revelație, care face parte din doctrina creștină, indiferent dacă depășește sau nu înțelegerea omenească 67. Nu acest sens al termenului îl interesează pe Blaga. Pentru el, dogma contează doar ca formulă intelectuală care se constituie în dezacord cu logica. Raporturile dogmei cu oamenii sau comunitățile nu intră în definițiile filosofului din Lancrăm. Spre deosebire de filosofia de până la el, Lucian Blaga privește dogmele într-un mod mult mai general. Îl interesează dogmele ca tip de ideație, ca mod de gândire, dincolo de
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
acestui lucru, dogmele au fost privite cu jenă și dispreț în mediile filosofice și științifice, susține Blaga. Ce semnificație filosofică pot să aibă dogmele, dincolo de acest fapt clar, că sunt antinomii, adică structuri de gândire ce încalcă legea fundamentală a logicii, principiul noncontradicției? Aceasta a căutat să afle filosoful român. El va susține că există în dogme încă ceva foarte important, în afară de simpla antinomie logică. Acest ceva face din ele mai mult decât nonsensuri logice sau simple obiecte de credință religioasă
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
sferei în întregime termenului "ființă", iar din punctul de vedere al conținutului, termenul "persoană" include notele noțiunii "ființă". Cum spune Blaga, "există ... între cele două noțiuni un raport neted de la abstract ("ființă") la mai concret ("persoană"), un raport de solidaritate logică complet determinată". Și continuă: "Raportul de solidaritate se extinde și asupra aplicării acestor noțiuni într-un domeniu de existențe numerice. Astfel, când spui despre ceva concret că e alcătuit din "trei persoane", spui implicit și că e alcătuit din "trei
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
diferențiere ca o încercare de a masca sau escamota antinomia. Ea, însă, are de fapt o altă semnificație. "Diferențierea în chestiune vrea să constituie de fapt o indicație că antitezei, deși fără soluție logică, i se postulează o soluție în afară de logică (...), că logicul trebuie depășit și că antinomia e presupusă ca soluționată împotriva posibilităților noastre de înțelegere" (subl. n., V.M.)71. Acest fapt este o transfigurare a antinomiei, susține Lucian Blaga. Mai precis, atunci când antinomiei cuprinsă în dogmă i se postulează
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
transfigurarea antinomiei. Așadar, orice dogmă reprezintă din punct de vedere logic o antinomie, dar orice dogmă mai cuprinde și o indicație că logicul trebuie depășit și că antinomia e presupusă ca fiind soluționată împotriva posibilităților noastre de înțelegere, prin transfigurarea logicii obișnuite. Altfel spus, dogmele sunt antinomii transfigurate. Transfigurarea nu este propriu-zis o soluție a antinomiei, dar ține loc de soluție, sau, mai exact, este rezultatul unei soluții postulate, dar inaccesibilă intelectului. Lucian Blaga consideră că aceasta este singura înțelegere filosofică
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
dogmele depășesc rațiunea, ele sunt supraraționale, paradoxale, dar nu neraționale, nu absurde sau nelogice"79. Ele sunt astfel pentru că vor să prindă misterul lui Dumnezeu, iar acest lucru nu se poate face decât în formule paradoxale, care scot rațiunea din logica sa obișnuită. "A cunoaște, a cuprinde și a trăi misterul nu înseamnă a-l explica; nici rațional, nici altcumva. Ne-raționalizarea, ne-simplificarea lui nu înseamnă neputință sau limitare pentru cunoașterea umană. Misterul religios, ca orice mister de altfel, are
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Este formulată aici o generalizare. Comentatorii au urmat această direcție. În acest sens, s-au putut determina două astfel de caracteristici 84: a) Orice formulă intelectuală antinomică în sine care, în dezacord radical cu înțelegerea, conduce la o transcendere a logicii este dogmatică; b) Orice formulă intelectuală care, în dezacord radical cu înțelegerea, strică solidaritatea noțiunilor producând o transfigurare a logicii este dogmatică. 1.1.2. Ideație dogmatică și minus-cunoaștere Spuneam la începutul paragrafului anterior că Lucian Blaga a văzut în
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
caracteristici 84: a) Orice formulă intelectuală antinomică în sine care, în dezacord radical cu înțelegerea, conduce la o transcendere a logicii este dogmatică; b) Orice formulă intelectuală care, în dezacord radical cu înțelegerea, strică solidaritatea noțiunilor producând o transfigurare a logicii este dogmatică. 1.1.2. Ideație dogmatică și minus-cunoaștere Spuneam la începutul paragrafului anterior că Lucian Blaga a văzut în aceste formule metafizice mai mult decât istoricii filosofiei de până la el. A văzut în dogme o formă aparte de ideație
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
acestor operații îl conduce pe Blaga la ideea de "direcție" în cunoaștere 96. Astfel, el ajunge să asocieze cele trei modalități de variere a misterului cu plus-cunoașterea, zero-cunoașterea, respectiv minus-cunoașterea. Dacă primele două direcții de revelare se petrec în cadrele logicii obișnuite, în structuri raționale clasice, în cel de-al treilea caz revelarea impune apelul la termeni antinomici. Aici începe minus-cunoașterea. Altfel spus, sunt situații când revelarea cripticului unui mister deschis impune construcții teoretice antinomice în sine97. Atunci când, fiind pusă într-
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
poate spune cu certitudine că ea avansează în direcția minus, intrând într-o altă dimensiune. Afirmând antinomia, judecățile de minus-cunoaștere postulează o sinteză dincolo de înțelegere și concretizare, prin care are loc transfigurarea antinomiei. Prin aceasta, minus-cunoașterea presupune suspendarea sau transcenderea logicii obișnuite. Intelectul enstatic sare din sine, devenind ecstatic, numai pentru a formula anume rezultate și numai împins la acest salt de propriile legi logice și de natura criptică a materialului pozitiv asupra căruia se aplică. Intelectul ecstatic nu poate fi
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
la Blaga, iar nu ca expresii ale unei metode care să lumineze realul, să reveleze aspecte din esența lumii. Această critică presupune o neînțelegere a fondului propunerii lui Blaga. Minus-cunoașterea este tocmai expresia forțării acestei limite a înțelegerii, pe care logica și teoriile clasice ale gândirii și cunoașterii au impus-o, anume paradoxul, contradicția. Filosoful din Lancrăm a încercat să arate că este posibilă o anume cunoaștere sau înțelegere dincolo de această limită, unde formula antinomică devine semnificativă, plină de sens. Același
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
o desființare a raționalității, un antiraționalism. El vrea să cuprindă iraționalul fără să renunțe la intelect, la rațiune, în felul în care proceda în epocă Henri Bergson 108. Deși face recurs la un element (antinomia, paradoxul) ce iese înafara canoanelor logicii clasice, acest lucru nu înseamnă abandonarea raționalității decât într-un sens restrâns al acesteia. În acest sens, în Cunoașterea luciferică 109, Blaga lămurește chestiunea raportului dintre irațional și rațional, angajându-se într-o analiză a problemei iraționalului 110. Cu această
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
epistemologic. Raționalul nu poate fi întâlnit ca obiect. El "există sub forma reductibilității în genere a "iraționalului"". Aceasta înseamnă că "raționalul nu se juxtapune iraționalului, ca o realitate altei realități"112. El există doar ca operație a gândirii sau a logicii, aplicată iraționalului. Prin reducția pe care gândirea o operează la nivelul obiectelor cunoașterii, iraționalul nu dispare, ci doar este înlocuit de un alt irațional. În acest sens, filosoful din Lancrăm adoptă ceea ce va numi "principiul inconvertibilității iraționalului"113, conform căruia
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
aici, Einstein a extras principiul constanței vitezei luminii, o formulă paradoxală, antinomică. În fața ei se deschideau două posibilități de soluționare. Fie să se dea principiului caracter de dogmă și să i se postuleze o soluție în transcendent, deci renunțarea la logică, fie să nu se renunțe la logică, ci să se modifice termenii cronospațiali, să se transforme însăși anatomia concretului. Einstein a mers pe a doua variantă, modificând teoretic structura concretului cronospațial: spațiul și timpul vor fi considerate relative, iar timpul
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]