18,350 matches
-
fost ceva cu totul copleșitor. Și, toți cei din vagon și-au unit cu ei glasurile într-unul singur... în două cu lacrimi... „De-ar fi Moldova în...”. Dar, nu se mai auzi nimic, că locomotiva pufăind aruncă încă un nor imens de aburi, înecând pentru câteva clipe gara cu toată mulțimea. Apoi, ca într-un număr de magie, totul se limpezi și din nou mica gară răsări cu tot cu mulțime.. și, încet, încet, trenul porni îndepărtându-se. O vreme, încă, se
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Bârnovei... toată valea ăuind de ecoul lui. Învăluit într-o ceață subțire, cenușiu albăstrie, cu nuanțe roșiatice ale asfințitului... Orașul celor șapte coline, cum i se mai spunea Iașului, începu a se arăta... Pe cer sus, sus de tot, pluteau norii ca niște grămezi de puf alb. Zarzării și cireșii își desfășurau crengile foșnind de păsări și albine... totul era îmbălsămat de mireasma dulce a copacilor înfloriți. Era o priveliște frumoasă, frumoasă ca de basm. Trenul, ca un șarpe lung și
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
până la Rusalii, o dată s-a îndurat Cerul să zvârle câțiva stropi, și de atunci vremea se chinuia și se zbuciuma zile și nopți întregi, dar degeaba... Văzduhul rămânea mai departe încremenit. Soare fierbinte.. nici o adiere de vânt, nici o fărâmă de nor.. Luna lui Cuptor decolora văzduhul... Nici o undă de vânt nu adia peste câmpuri.. Toropeala s-a așternut peste tot... În preajma lui Sf. Ilie, zilele erau tot mai senine și fierbinți cu aer încins și nemișcat, sub razele de foc ale
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
nu adia peste câmpuri.. Toropeala s-a așternut peste tot... În preajma lui Sf. Ilie, zilele erau tot mai senine și fierbinți cu aer încins și nemișcat, sub razele de foc ale soarelui. Lumina orbitoare a zilei, sub cerul pustiit de nori, se împletea cu liniștea și amorțeala aerului... Ogoarele de păpușoaie erau îngălbenite înainte de vreme. Preoții înălțau rugăciuni, cu prapuri și icoane, pe ogoare, cu mulțimile de credincioși cu ochii rugători spre cer.. Dar, nici o picătură de ploaie nu se ivea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
cu prapuri și icoane, pe ogoare, cu mulțimile de credincioși cu ochii rugători spre cer.. Dar, nici o picătură de ploaie nu se ivea din cer. „Dacă ar cădea o bură de ploaie, măcar..!”, își ziceau ei, cercetând cerul pustiu de nori până în zare. Era o arșiță în miezul acelei veri, cum n-a mai fost.. Colbul din drum, s-a încălzit încât opărește... tălpile desculțe umblă prin el ca prin cărbuni aprinși. „O ploaie cât de mică... ar mai răcori lumea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
trecut politic dureros aplicat în România, când interesele țării erau puse la dispoziția trusturilor internaționale. Vânzătorii de țară și-au primit fiecare pedeapsa bine meritată...” .. A doua zi, sâmbătă 15 noiembrie 1947... Soarele palid, se arătă printr-o spărtură de nori, sus, în dreaptul amiezii. Clopotul de la Mitropolie bătu de 12 ori la rând. Dinspre gară, spre Piața Unirii, urcau coloane nesfârșite de oameni... bărbăți, femei, cu drapele roșii, inscripționate cu secera și ciocanul, scandând din toate puterile... „ Stalin! .. Stalin!.. Stalin
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
care-l dăruiseră propriul popor, nerecunoștința țării pentru care era gata să-și jertfească viața... toate acestea se puteau citi ca într-o carte, pe acea față atât de tânără. „Am plecat cu moartea’n suflet!”, a spus regele atunci... Nori de furtună se strângeau tot mai negri pe cerul țării noastre... Un sentiment greu de întuneric se întindea peste tot, din ce în ce... Inimile erau tot mai neliniștite.. Țara intra într-o lungă și întunecată noapte... într-o noapte
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
lui martie, iarna care trecuse, încă nu se hotărâse să renunțe... cerul era posomorât, vântul tăios și rece.. Iar stratul de zăpadă, mai acoperea pădurile și câmpiile. Dar, într-o dimineața.. un vânt cald de miazăzi eliberă cerul și mână norii spre miazănoapte, aducând din câmpuri îndepărtate presimțirea primăverii. De cum se porni dezghețul, se iviră de sub zăpada sclipitoare care se topea pe coastele însorite, și cele dintâi brândușe. „ Ce minune, își zise înfiorat Baltă, să privești floarea brândușei, frumoasă și gingașă
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
să privești floarea brândușei, frumoasă și gingașă.. ca ultima zăpadă din care înflorește ?! Soarele dimineții se strecura prin ramuri și lăsa în iarbă fâșii de un verde crud.. Anotimpul primăverii, renașterea naturii, tocmai sosise. Pe cer sus de tot, pluteau norii ca niște grămezi de puf alb. În văzduh era o pace dulce. Era în ziua când calendarul ortodox prăznuiește Sfinții 40 de Mucenici... Baltă oftă amintindu-și de... „Moșii de iarnă”. Gândul îl purtă, acasă în copilărie, când mama lor
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
el răsăritul soarelui.. de oriunde l-ar fi privit. Umbre răzlețe, începură să se deslușească, jos, de-a lungul lizierii. Odată cu revărsatul zorilor, ceața așternută pe valea Dămucului, de încă decuseară, se ridică acoperind cerul cu o pânză subțire de nori. În zările îndepărtate, dinspre Pintenu, vârful Goșmanului,zvâcnea prima fluturare de lumină care aprinse marginea cerului... Prima panglică auriu albăstrie se întindea ca un brâu luminos, de sus, de la Măgura Tarcăului... Pintenu.. în jos până pe culmile Grindușului. Atunci.. soarele se
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
momente hotărâtoare. Numai primejdia scoate întotdeauna la iveală, puterile și calitățile cele mai ascunse.. toate acele însușiri care nu pot fi controlate la temperatura normală, moderată. Baltă nu se pripește niciodată în demersul său, el nu se pierde niciodată în norii închipuirii, nu e un optimist confuz... el și-a cântărit întotdeauna șansele... el nu s-a decis niciodată cu ușurință. Acum avea o soluție unică... singura. În vreme ce trupele de securitate dezlănțuiau un adevărat război.. El părea netulburat... în fața camarazilor. Le
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
De jur împrejur întunericul era negru... tainic și plin de amenințări. Pădurea ăuia de trosnetele de arme automate.. grenadele trosneau în jur cu flăcări scurte. Încet-încet.. întunericul începu a se destrăma.. Dimineața începu a se ivi vânătă din scame de nori. „.. Frații Arnăuțoiu au fost capturați... frații Arnăuțoiu.. !” îi reveni în minte știrea de la „Vocea Americii”. Cu gândul la mama lui, Baltă coborâ până la poalele Grințieșului, de unde începe pădurea. Luna plină lumina toată valea ca ziua. Pe fundul văii, largi Bistrița
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
nerv nu tremură pe chipul său. Om de neclintit, Baltă știe să-și cântărească șansele, știe să-și stapânească orice emoție. În timp ce se izolează în turnul tăcerii sale glaciale, și își chibzuiește planurile...în el se îngrămădește tăcerea, ca niște nori de furtună, înainte de căderea trăsnetului. Încordarea nervoasă plutea grea în aer. Niciun securist nu îndrăznea să facă un pas, nici unul nu cuteză să ridice măcar ochii asupra lui,.. „ - Ei, tâlharule, ți-a pierit curajul... acum să te văd..!”, repetă maiorul
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
geroasă și aspră. În zilele care au urmat Bobotezei, vântul, parcă, se mai domolise, dar gerul, încă năpraznic, îți crăpa obrazul. Zăpada trecuse de cinci palme mari, domnești... înecând, străzile... Ninsoarea încetase... Soarele, palid, se ivi într o spărtură de nori.. Câțiva fulgi de zăpadă, pufoși se mai zbat încă, pe la ferestre, vrând parcă să intre.. S-a sunat deșteptarea... Ne-am trezit ca.. istoviți.. chinuiți de gânduri... Cumplita istorisire, despre căpitanul Baltă și luptătorii din munți, continua să ne stăruie
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
fără să-i mai poți deosebi... Luna mai... luna lui Florar... a venit și ea, cu cei dintâi muguri care se aninau de crengile liliacului. În „Patratul”, din curtea școlii, vântul foșnea blând printre crengile bătrânilor castani. Sus, pe cer.. norii pluteau ca niște grămezi de puf alb. Înverșunați de „ura cu mânie proletară”, însetați de răzbunare, comuniștii continuau atacul furibund, împotriva Casei Regale. La trei zile, de la Sf. Împărați Constantin și Elena... Ziarul „România liberă”, publica.. „Ghimpele”, despre care vorbeau
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
mare parte, tristă și pustie, plină de dărâmături și șanțuri, doar câteva clădiri din partea dreaptă de sus, a străzii, ramăseseră în picioare triste și însingurate, ca niște oameni hăituiți. Într-o zi pe neașteptate, intrară în acțiune buldozerele și în nori de praf, și scrâșnet de șenile sfărâmară neîndurător și ultimele ziduri din partea de sus a străzii, scăpate de demolarea precedentă. Aceeași tristă soartă a avut-o și faimoasa clădire „Corso”, fost „Palat Sturzesc”, în care si-a avut sediul renumitul
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
care l-au nesocotit !”. Un fior mi-a străbătut toată făptura. Dinspre Biserica ce strălucea albă, în razele soarelui amiezii venea speranța. Biserica strălucea tot mai tare.. parcă ar fi luat toată lumina soarelui. Pe cer, sus, sus de tot, norii pluteau ca niște grămezi de puf alb. Clopotul de la Mitropolie bătu de două ori la rând, ora amiezii... dangătul lui vibra aerul, prelung lăsând dâre tremurate în carne... În glasul lui de bronz se simțea o putere neînțeleasă, o taină
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
putea vorbi aceste zidiri... dac’ar putea..!”, a fost primul gând care-mi trecu prin minte. Era o zi frumoasă și caldă, cerul avea o limpezime cum rar s-au mai văzut. Sus, sus pe cer, doar câteva scame de nori, pluteau încet ca niște grămezi de puf alb. Foștii seminariști, în poarta școlii, abătuți și triști ca niște cocori rămași de cârdul lor, care s-a călatorit, încă se mai uitau cu jale și tristețe peste gard... în urmă cu
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
joacă needucate în țărână. Când e foarte cald, într-adevăr, găinile sunt obișnuite să se scalde-n praf, scormonind adânc cu ghearele până se-ngroapă cu tot trupul în el. Stau așa câtva timp, nemișcate, apoi renunță la asta, stârnind nori groși de pulbere, scuturând zgomotos din aripi și scoțând sunete guturale de ușurare. Spre surprinderea câinelui meu, am facut și eu o baie în pulbere, dat fiind că nu mai pot să sufăr aproape deloc apa. A fost o experiență
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
amfore și face pod de gheață din apa mării până departe-n larg. După cum mă exprim în scrisorile către prietenii romani, toți trebuie să creadă că exilul acesta, al meu, e cu adevărat foarte aspru aici, la marginile lumii. Numai nori negri și vânt geros, hrană puțină și vinul-sloi; nici o distracție mai rafinată dintre cele care, în chip obișnuit, fac viața atât de plăcută la Roma. În consens cu ceea ce s-a spus în scrierile vechi, trebuie să compun numai epistole
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
valuri, îmbătați și ei de culorile sângerii ale asfințitului. Izbutesc să-mi dau seama de fericirea suverană ce domnește pe chipurile lor: e ca și cum între ei și mare ar exista o comunicare agonică de care eu rămân complet străin. Metamorfoze Norii dau contur pe cer metamorfozelor din cartea mea... Observ fantasticele lor transformări ce mă intrigă enorm, întrucât efectiv, uneori, par figuri omenești. N-am nevoie să-mi solicit prea mult fantezia ca să le interpretez. Probabil că acestea sunt doar sufletele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
așa fel încât toți cei mânați de curiozitate să se apuce să-mi scormonească biografia, insistând asupra tainelor și intrigilor ce însoțesc existența mea în preajma familiei imperiale. Sunt gata În jurul meu se aude țârâitul insectelor care zboară compact ca un nor dens. Simt că pământul fermentează, emanând mirosuri grele. Ființa mea ar vrea să se plasmeze cu căldura aceasta văratică. Mă simt asemenea unei părticele din marele flux al materiei vii care absoarbe totul. Vreau să mă scufund în abisul ăsta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
s-o pedepsească, demiurgul o metamorfozează mai întâi în mreană și apoi în astrul nocturn. Acum cei doi protagonști sunt egali și pot să aplaneze astfel conflictul iscat, căci „Soare când răsare/Lună intră-n mare”. Inconsistență Când privesc cerul, norii suspendați deasupra orizontului mării desenează contururi de femei uriașe. În fiecare noapte, lumea mea onirică se populează cu chipurile lor fugare: imagini fragile și fără consistență care se destramă imediat, așa cum, în memoria mea, s-au destrămat figurile tuturor amantelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
suflarea lor caldă și sălbatică. Erau lupi transparenți, care ocupau spațiul imaginar, aidoma unor arhetipuri; frica noastră atavică îi făcea să se manifeste. Arhetipul lupului nu avea trupul fiarei concrete. Se limita să ia contururile dealurilor sau pe cele ale norilor alburii. Deodată ne-am dat seama că nu exista nici un lup. Nimic nu era adevărat. Zgomotul pașilor noștri, care scârțâiau la contactul cu zăpada, era unicul lucru real în clipa aceea. Ideea de lup se manifestă în noi când ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
așteptarea morții este o chestiune de vocație ce depășește orice învățătură doctrinară sau practică. A ști să mori e o mare artă. Vrăjitoare Mi se pare o vrăjitoare, exact ca și Medeea. Mă distrez glumind pe seama ei. Mă uit la nori și-i cer s-aducă ploaia, să facă să meargă pădurea, îi cer să inverseze cursul timpului, să-mi restituie tinerețea. Ea râde și-mi promite iar că va proceda ca Medeea: „Am să te jupoi, am să te fierb
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]