15,281 matches
-
Endeavour" s-a deplasat la Galleon's Reach pentru a lua la bord armamentul necesar protecției împotriva băștinașilor potențial ostili din insulele Pacificului. Au fost aduse la bord zece tunuri cu proiectile de , dintre care șase au fost montate pe puntea superioară și restul au fost arimate în cală. Au fost încărcate și douăsprezece tunuri pivotante; ele au fost fixate pe stâlpi pe puntea de comandă, la prova și de cele două părți. Vasul s-a îndreptat spre Plymouth la 30
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
Au fost aduse la bord zece tunuri cu proiectile de , dintre care șase au fost montate pe puntea superioară și restul au fost arimate în cală. Au fost încărcate și douăsprezece tunuri pivotante; ele au fost fixate pe stâlpi pe puntea de comandă, la prova și de cele două părți. Vasul s-a îndreptat spre Plymouth la 30 iulie, pentru aprovizionare și pentru preluarea echipajului de 85 de oameni, inclusiv 12 pușcași marini regali. Cook a ordonat să se urce la
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
vremea să fie calde. A ajuns în Tahiti la 10 aprilie, unde a rămas timp de două luni. Tranzitul lui Venus prin fața Soarelui a avut loc la 3 iunie, și a fost observat și înregistrat de astronomul Charles Green de pe puntea lui "Endeavour". După observarea fenomenului astronomic, "Endeavour" a plecat din Tahiti la 13 iulie și s-a îndreptat spre nord-vest ca să-i permită lui Cook să studieze și să boteze Insulele Societății. S-a efectuat o acostare la Huahine, Raiatea
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
barca pe țărmul unei mici insule din apropierea coastei și a proclamat suveranitatea britanică asupra estului Australiei. Cook a botezat locul acostării sale landing place Insula Posesiunii, iar momentul a fost marcat prin salve ceremoniale de tun de pe țărm și de pe puntea lui "Endeavour". "Endeavour" și-a reluat apoi călătoria spre vest de-a lungul coastei, alegând o cale printre bancuri de nisip și recife cu ajutorul pinasei care mergea în față și încerca adâncimea apei. La 26 august, uscatul nu se mai
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
Sydney. O a doua replică a lui "Endeavour" este ancorată pe râul Tees la Stockton-on-Tees. Deși aceasta reflectă dimensiunile externe ale vasului lui Cook, ea a fost construită pe un schelet de oțel și nu de lemn, are cu o punte interioară mai puțin decât originalul, și nu a fost proiectată pentru a fi scoasă pe mare. Muzeul Russell, din Bay of Islands, Noua Zeelandă are o replică a lui Endeavour la scară 5:1 care poate ieși pe mare. Ea a
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
al melodiei este George Harrison. Melodia are un viteză de aproximativ 66 de bătăi pe minut și este în măsura de patru pătrimi. Melodia începe în cheia Do major și continuă intro-ul și primele două strofe în această cheie, până la puntea de la mijloc (8 măsuri), care este în La major. După aceea, melodia revine în Do major pentru solo-ul de chitară, strofa a treia și outro-ul. Cu toate că Beatleșii au încercat inițial o versiune acustică ceva mai nefinisată, au renunțat la
Something () [Corola-website/Science/321590_a_322919]
-
cel înregistrat în studio, este totuși și el în cheia Do major, iar versurile sunt aceleași. În 1991, când George Harrison și Eric Clapton au interpertat "Something" în concert în Japonia și la Londra, a treia strofă se repetă după ce puntea se repetă, dar fără solo-ul de chitară. Această versiune a fost interpretată și în așa-numitul „Concert pentru George”.
Something () [Corola-website/Science/321590_a_322919]
-
dreptunghiulare fixe (poziționate câte trei în lateral) pentru a observa țintele inamice. Camera energetică este separată de restul compartimentelor printr-un perete etanș. În exteriorul acestui compartiment, în laterală, se află câte o trapă dreptunghiulară de acces la motor (între punțile trei și patru) și câte o tobă de eșapament în formă cilindrică (în partea superioară a cutiei blindate). În spatele vehiculului se află hidrojetul. Blindajul este din plăci de oțel care asigură protecție împotriva schijelor, gloanțelor de calibru 12,7 mm
B33 Zimbru () [Corola-website/Science/321694_a_323023]
-
gloanțe și sunt proiectate pentru a funcționa câteva sute de kilometri după ce au fost perforate în mod repetat de cartușe (chiar și în cazul absenței totale a presiunii). B33 Zimbru are o mobilitate sporită, având tracțiune 8×8, cu patru punți. Roțile de la primele două punți sunt folosite pentru direcție. Vehiculul dispune de un sistem centralizat de umflare a pneurilor care îi permite să continue deplasarea chiar dacă roțile au fost perforate de gloanțe și reglarea presiunii în funcție de teren pentru o moblitate
B33 Zimbru () [Corola-website/Science/321694_a_323023]
-
a funcționa câteva sute de kilometri după ce au fost perforate în mod repetat de cartușe (chiar și în cazul absenței totale a presiunii). B33 Zimbru are o mobilitate sporită, având tracțiune 8×8, cu patru punți. Roțile de la primele două punți sunt folosite pentru direcție. Vehiculul dispune de un sistem centralizat de umflare a pneurilor care îi permite să continue deplasarea chiar dacă roțile au fost perforate de gloanțe și reglarea presiunii în funcție de teren pentru o moblitate mai mare. Suspensia este de
B33 Zimbru () [Corola-website/Science/321694_a_323023]
-
văzut portavionul "Shōhō" la o distanță mică de Insula Misima la ora 10:40 și au lansat un atac. Portavionul japonez era apărat de șase avioane Zero și două avioane de vânătoare Mitsubishi A5M, iar celelalte avioane erau pregătite sub punte pentru un atac împotriva portavioanelor americane. Crucișătoarele lui Gotō au înconjurat portavionul în formație de diamant poziționându-se la o distanță de la 3,000 yarzi (2,743 m) la 5,000 yarzi (4,572 m) de fiecare colț al lui
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
avioane de vânătoare "Zero". Bombardierele de pe "Yorktown" au început atacul asupra lui "Shōkaku" la ora 10:57 și l-au lovit cu două bombe de 454 kg, care au despicat partea din față a prorei și au produs pagube mari punților de zbor și hangarelor. Torpiloarele de pe "Yorktown" au ratat ținta, deși au consumat toată muniția. Două bombardiere americane și două avioane de vânătoare Zero au fost doborâte în cursul acestui atac. Avioanele de pe "Lexington" au atacat la 11:30. Două
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
nu au fost în stare să găsească portavioanele japoneze printre norii groși. Torpiloarele de pe "Lexington" au ratat toate cele 11 lovituri trase asupra portavionului "Shōkaku". Avioanele de vânătoare Zero care, în acest timp, patrulau, au doborât trei avioane Wildcat. Cu puntea de zbor grav avariată și 223 de membri ai echipajului uciși sau răniți, portavionul "Shōkaku" nu a mai fost în măsură să efectueze alte operațiuni cu aeronave. Căpitanul acestuia, , le-a cerut lui Takagi și Hara să-i permită să
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
lui Takahashi au avariat portavionul "Lexington" cu două bombe trase în plin și alte câteva care au ratat ținta, dar au produs incendii care au fost însă controlate până la ora 12:33. La 11:27, "Yorktown" a fost lovit în mijlocul punții de zbor de o singură bombă de 250 kg anti-blindaj care a trecut prin patru punți înainte de a exploda și a produce astfel grave avarii asupra structurii unui depozit pentru aviație. Un număr de 66 de oameni au fost uciși
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
au ratat ținta, dar au produs incendii care au fost însă controlate până la ora 12:33. La 11:27, "Yorktown" a fost lovit în mijlocul punții de zbor de o singură bombă de 250 kg anti-blindaj care a trecut prin patru punți înainte de a exploda și a produce astfel grave avarii asupra structurii unui depozit pentru aviație. Un număr de 66 de oameni au fost uciși sau răniți grav. Până la 12 lovituri aproape ratate au avariat carena portavionului "Yorktown" sub linia de
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
furnizeze acestuia din urmă avioane care să le înlocuiască pe cele pierdute astfel ca portavionul să poată să participe cu restul flotei la bătălia de la Midway. "Shōkaku" nu a fost în măsură să mai dirijeze alte operațiuni aeriene întrucât ava puntea de zbor grav avariată și a necesitat aproape trei luni de reparații în Japonia. Istoricii H. P. Wilmot, Jonathan Parshall și Anthony Tully au considerat că Yamamoto a făcut o eroare strategică imensă când a luat decizia de a sprijini
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
sau ce s-a întâmplat cu echipajul navei de hibernare care transporta 60.000 de pasageri numită Elysium. Acesta îl trezește pe locotenentul Payton (Dennis Quaid) care de asemenea suferă de amnezie. Ei se află în imposibilitatea de a accesa puntea de comandă a navei și nu pot comunica cu alte nave. În timpul cercetării navei spațiale sub ghidarea radio a lui Payton, Bower vorbește cu locotenentul despre Pandorum, o condiție psihologică care rezultă în urma somnului profund din timpul călătoriilor spațiale și
Pandorum () [Corola-website/Science/320851_a_322180]
-
Payton este de fapt Gallo, care doar și-l imaginează pe celălalt Gallo ( versiunea mai tânără a sa). Leland îl găsește pe Gallo, dar este ucis de acesta, fiind împuns în ochi cu acul fiolei unui sedativ. Bower sosește la puntea de control în timp ce Gallo deschide o fereastră pentru a vedea stelele. În acel moment ele nu apar pe cer, acolo existând doar o beznă nesfârșită. Gallo, apoi încearcă să-l convingă pe Bower că el este cel care suferă de
Pandorum () [Corola-website/Science/320851_a_322180]
-
de vizionari, întrecând cele 6 milioane de vizionari din cazul episodului "Comitetul de arte". În 2009, scenariul serialului a fost recunoscut ca fiind unul de top pentru adolescenți și copii, fiind foarte putin în urmă serialului "O viață minunată pe punte". "Pentru mai multe informații vezi și: Lista episoadelor din Magicienii din Waverly Place".
Magicienii din Waverly Place - Sezonul 1 () [Corola-website/Science/320844_a_322173]
-
pentru serialele radiofonice cele mai populare și, deși prima variantă a episodului de „Ghidul autostopistului” avea o acțiune legată de Crăciun, s-a decis că era „oarecum de prost gust” și episodul a fost făcut să fie mai degrabă o punte între cele două serii. Acest episod a fost lansat ca parte a celei de a doua serii de episoade radiofonice și, ulterior, al "Fazei secundare" pe casete și CD-uri. "Faza primară" și "Faza secundară" au fost difuzate într-o
Ghidul autostopistului galactic () [Corola-website/Science/320933_a_322262]
-
și menține legătura între toate birourile Fundației. Scopul proiectelor dezvoltate de FPMR este de a: - construi comunități puternice; - imbunătăți educația în comunitate si de a oferi copiilor o șansă la un viitor mai bun prin educatie (mai mult); - crea o punte de comunicare între generații. Alteța Sa Regală Principesa Margareta a României și Majestatea Sa Regele Mihai I au înființat biroul din Elveția al Fundației în august 1990. Astăzi, rolul principal al biroului din Geneva, o instituție de interes public plasată sub
Fundația Principesa Margareta a României () [Corola-website/Science/315345_a_316674]
-
noastră a beneficiat de expertiza, cunoștințele și informațiile FIT în educarea tinerilor și a avut ocazia de a își îmbunătăți propriile inițiative menite să producă o schimbare pozitivă și de durată în viața tinerilor. Fundația Principesa Margareta a României construiește punți de comunicare între generații. Specificul proiectelor noastre este dat de caracterul lor intergenerațional: copiii, tinerii și bătrânii sunt încurajați să participe împreună la activități educative, recreative, sportive, într-un cadru comunitar. Voluntariatul joacă un rol esențial în astfel de activități
Fundația Principesa Margareta a României () [Corola-website/Science/315345_a_316674]
-
m iar în interior era prevăzută cu două compartimente: un sas cu o lungime de 2,2 m și un sas cu o lungime de 1,9 m. <br/br>Cilindrul avea posibilitatea de a sta în poziție orizontală pe puntea navei suport și în poziție verticală sub apă, fiind manevrat pentru coborâre ca un ascensor. Poarta inferioară era deschisă, apa neavând însă posibilitatea de a pătrunde în interior, deoarece presiunea interioară era egală cu presiunea exterioară. După ce Edwin Link a
Casă submarină (cercetare) () [Corola-website/Science/315424_a_316753]
-
un diametru de 1,2 metri. Cilindrul SDC era utilizat pentru a readuce scafandrul la suprafață sub presiune și de asemeni ca mijloc de securitate sub apă, având posibilitatea de a fi cuplat cu o cameră de decompresie aflată pe puntea navei suport. Stenuit împreună cu Lindbergh au stat în SPID timp de 49 de ore la adâncimea de 132 metri, respirând un amestec heliu-oxigen (Heliox). Inițial s-a dorit ca cei doi scafandri să fie complet independenți de ajutorul de la suprafață
Casă submarină (cercetare) () [Corola-website/Science/315424_a_316753]
-
descoperirea Galeriei Superioare, Viorel Ludușan organizează amenajarea peșterii în scopuri turistice. Participă, pe lângă membrii clubului și speologi independenți sau turiști montani. Lucrările se execută între 1 și 31 august 1989 simultan cu ultima mare explorare din Zgurăști. Este instalată o punte peste cascadele de travertin apoi o potecă de acces pe partea stângă până sub grohotișul de la gura peșterii. Pe grohotiș se toarnă din beton o scară, cea mai grea operațiune. Betonul era adus de un trust de construcții gata amestecat
Peștera Poarta lui Ionele () [Corola-website/Science/315479_a_316808]