15,086 matches
-
Uneori ele sunt aprobate de mulțime, fără agitatori, cu un ecou pornit din zeci de mii de piepturi: "Așa e!". Se aplaudă cu mâinile deasupra capului, se ovaționează tumultuos, ochii multora sunt plini de lacrimi, alții se îmbrățișează și se sărută. Precum doi colegi de la Scînteia, George Radu Chirovici și Paul Anghel, care se strâng în brațe unul pe altul, se sărută. Se strigă mereu "Ceaușescu și poporul". Încercăm, eu și Atanasiu, să culegem impresii de la participanți, el mereu cu casetofonul
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
aplaudă cu mâinile deasupra capului, se ovaționează tumultuos, ochii multora sunt plini de lacrimi, alții se îmbrățișează și se sărută. Precum doi colegi de la Scînteia, George Radu Chirovici și Paul Anghel, care se strâng în brațe unul pe altul, se sărută. Se strigă mereu "Ceaușescu și poporul". Încercăm, eu și Atanasiu, să culegem impresii de la participanți, el mereu cu casetofonul, eu cu carnetul. Suntem înconjurați îndată de o mulțime de doritori să ne dea declarații, bucureșteni și provinciali, tineri și vârstnici
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
București, Editura Politică, pp. 91-95. Bărbulescu, Petre, et. al. (1983), Relațiile internaționale postbelice, București, Editura Politică. Bârlădeanu, Alexandru (1995), "Tezaurul român de la Moscova. Un litigiu vechi de 80 de ani", în Arhivele totalitarismului, nr. 3, pp. 181-199. Behr, Edward (1999), "Sărută mâna pe care n-o poți mușca": românii și Ceaușeștii: investigația unui blestem al istoriei, traducere de Doina Jela-Despois, Brândușa Palade, București, Editura Humanitas. Békés, Csaba (2006), "Could the Hungarian Revolution have succeeded in 1956? Myths, legends and illusions", în
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
de femie, ascunsă-ntre costume, și murmură duios. Actorul umblă în șosete și se tânguie, se mustră, într-o poză vie și se uită-n sală blestemând și admirând locul sacru pe care l-a slujit și pe care îl sărută. Singuratatea lui apasă pe umerii fiecărui spectator care nu îngăduie atâta adevăr, tăcere și întuneric, de-aceea e o binecuvântare când din sală urcă timid și încărcat cu două valize, Sufleorul. Binecuvântare și bucurie, trăite cu forța omului care s-
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
caracterizat de această densitate, de eliminarea oricărui loc comun. Întratât Alexa Visarion reușește să încarce cu semnificație fiecare scenă, să o trimită dincolo spre ceva cunoscut și necunoscut deopotrivă. Când înainte de a părăsi scena, Tuzenbach (Robert Linz) cade în genunchi, sărutând cu o frenezie disperată, mâinile Irinei (Margareta Avram), iar aceasta i le oferă fără rețineri, tându-i primele semne de autentică iubire, o adâncă tristețe pare să-l cuprindă, pentru că el simte că aceste semne vin nu ca o speranță de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
el mi-a răspuns cu zicerea lui celebră: Eu nu caut, eu găsesc. A scos un dolar și mi l-a întins: de la noi mai puțin, de la Dumnezeu mai mult! Am înțeles că trebuie să-l părăsesc și i-am sărutat dreapta făcătoare de minuni. De cîte ori mi-i dor de Picasso, urc în Turnul Goliei. 21 iulie Păstorel și Pallady, dublu-portret într-o singură fotografie, care ar putea fi comentată și așa: unul înțepa cu zîmbetul pe buze, celălalt
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și-a dat jos din spinare șevaletul și a intrat prin semiluna calotei. Din trei salturi, eram deja lîngă el. Totul mirosea a eucalipt. Telescopul mirosea și el a eucalipt. În semn de bun găsit, îmi dădu voie să-i sărut vîrfurile mustăților. Ce senzație! M-a rugat să-l scuz, doar cît să-i dea telefon Galei, c-a ajuns bine. A scos din sîn un fel de scoică, i-a rabatat antena și, imediat, s-a auzit vocea de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
rabatat antena și, imediat, s-a auzit vocea de amantă, soție și muză a Galei: spune, iubitule! Dali, îmbujorat, i-a grăit: Gala, azi vocea ta îmi spune că ești mai frumoasă ca ieri, îți întind mustățile, să mi le săruți, fii liniștită, sînt pe mîini bune (se uită oacheș la mine), te voi suna din oră-n oră, acum trec la treabă, îți sărut tîmpla zeiță, pa! Văzîndu-l instalat, nu-mi rămăsese decît să-l părăsesc. O întrebare îmi irita
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
vocea ta îmi spune că ești mai frumoasă ca ieri, îți întind mustățile, să mi le săruți, fii liniștită, sînt pe mîini bune (se uită oacheș la mine), te voi suna din oră-n oră, acum trec la treabă, îți sărut tîmpla zeiță, pa! Văzîndu-l instalat, nu-mi rămăsese decît să-l părăsesc. O întrebare îmi irita omușorul. I-am dat drumul, aproape indignat: inegalabile maestre, cum a fost cu telegrama către Ceaușescu, în chestiunea sceptrului, cum i-ați putut trimite
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ai continentului acum, erau devansați, cu secole în urmă, net, de englezi. Cînd, în 1527, galantul George Cavendish vizitează castelul unui nobil francez, este primit de doamna casei, care-i declară: "Fiindcă ești englez și în țara ta obișnuiești să săruți toate doamnele și domnițele, fără să încapă supărare, deși în acest regat nu e la fel, voi fi destul de cutezătoare pentru a te săruta și la fel vor face toate duducile mele". Și cîte altele, evident mult mai importante, în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
primit de doamna casei, care-i declară: "Fiindcă ești englez și în țara ta obișnuiești să săruți toate doamnele și domnițele, fără să încapă supărare, deși în acest regat nu e la fel, voi fi destul de cutezătoare pentru a te săruta și la fel vor face toate duducile mele". Și cîte altele, evident mult mai importante, în această carte, scrisă parcă să irite apetitul campionilor de-acum ai unei Europe fără granițe! Cît de dureros e prețul primirii noastre în structurile
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sumară după capodoperă și ies. După-amiază neratată. Pe taluzul de lîngă Palat, două biciclete în odihnă, pe dreapta. Un tranzistor deschis: vorbește Clinton. Din cînd în cînd, băiatul, un elf cu părul în coadă, se-apleacă peste blondă și-o sărută lung, lung. Cu vîrful piciorului gol, fata îi dă roții, lasciv, din cînd în cînd, cîte-un impuls. E ora cinci jumătate. Vorbește Clinton. 21 iulie Mai ies o dată pe la unsprezece jumătate. Luna bate razant pe cupola Fundației și totul alunecă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
păcălind, de fapt păcălindu-se, ci unul pe cît de isteț, pe-atît de eficient. Care să schimbe tîlcul poveștii. Dar nu se va ivi. 20 aprilie S-o fi egalat cineva pe Marlene Dietrich în întinderea mîinii, pentru a fi sărutată? Nu știu. A existat cîndva lumea aceea? A existat. Pentru că numai în lumea aceea fermecătoare, înmănușata mînă se putea desprinde de corpul-veninoasă-liană, începea să plutească lin, ca o pasăre suverană, așteptînd lucid apropierea buzelor virile. Ce lume! Dar tot în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lui de aschimodie și te privește, țintă, în ochi, cu agresivă impudoare. Încît, minute în șir, cei prezenți își masează mascat degetele rămase încă în crampă. Are ceva de gardiancă în făptura-i principial-sobră. Îi ceri mîna, să i-o săruți, gardianca se opune, insiști (de ce dracu'?), îi forțezi brațul, poate-poate, ea însă cîștigă, îți împinge atletic mîna la loc și-ți zîmbește congelat. Culmea e că, deși știu care-i este stilul, recidivez. Îmi place, masochist, gimnastica asta androgină. I-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de-atunci, generalissimul le-avea pe-amîndouă egale. Mde... realism socialist. Moment medical. Despărțindu-mă, odată, după o consultație, de eminentul medic H. Ț. a cărui hiperdelicată statură îmi vine cam pînă la omușor am vrut, cu sinceră gratitudine, să-i sărut mîna. Mi-a întins-o pentru salut, dar cînd a văzut ce vreau să fac, a rămas interzis: sobrietatea ținutei sale nu se mai confruntase probabil niciodată cu așa ceva. Doar zîmbetul nostru reciproc, în final, a reinstaurat normalitatea... Vrînd, se
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fac, a rămas interzis: sobrietatea ținutei sale nu se mai confruntase probabil niciodată cu așa ceva. Doar zîmbetul nostru reciproc, în final, a reinstaurat normalitatea... Vrînd, se vede, să fie spirituală, felina cu părul-flacără îmi răspunde, la intenția de a-i săruta mîna, cu un: vreți să-mi ghiciți în palmă?... Dacă Bengeasca ar fi căutat în vremea noastră un Lică Trubadurul, un mierloi irezistibil la dame, sigur e că s-ar fi oprit la el. La amicul nostru. I-ar fi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
era cazul, deci oprita se arăta receptivă la irezistibilul recitativ, atunci se declanșa una din cele mai electrice scene: Lică al nostru îi lua brațul gol cu amîndouă măinile, ca pe un răsfățat șarpe de junglă, și începea să-l sărute. Metodic. De la unghii pînă la umăr. Și retur. Cu cine-o mai fi repetînd, scumpul de el, acum, dincolo, unde-a plecat (fără retur), inubliabila scenetă? Ești nebun? Ce umbli cu "sărut mînușițele" astea, acum? Țara arde și baba se
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
vezi moartă". Cincizeci și una de săptămîni mai tîrziu, în scenă își face apariția soțul încornorat, într-un scaun cu rotile, împins de soție. Îmbrăcată într-o fustiță de tenis și ținînd sub braț o rachetă. Îi aranjează pernele, îl sărută, el e deja un cadavru viu. "Odihnește-te, dragule, îi spune, mă întorc imediat, după partida de tenis, foarte curînd". În urma ei, soțul, jubilînd către public: "Ea habar n-are că i-a mai rămas doar o săptămînă de trăit
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
că filmul după viața englezoaicei de geniu avea deja un palmares excepțional, cu Oscar, cu BAFTA, cu Globul de Aur, cu teribilul trio Judy Dench, Jim Broadbent, Kate Winslet, ce mai!, era de văzut. A, după primul Bartender's, se sărutaseră amuzați: adică, gata, nu mai vorbim, urmărim, da? Da. Ce poveste dureroasă! Ființa care trăise spectaculos de vital, se bucurase din plin de viață liberă (și libertină) dăduse romane capitale, Castelul de nisip, Clopotul, Timpul îngerilor, Marea, Discipolul, predase filozofie
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cei de pe litoul librăriei, Nașul chibițînd după puterile lui, gata-gata să-și gripeze rating-ul. În sarabanda comicăriilor, scena din lift, cu fostul ministru de Externe Pleșu, cînd micuțul Araffat (Alah să-l ierte!), în plină efuziune, ajunge să-l sărute pe... gît, îmi suprasolicită maseterii. Liiceanu, se-nțelege, menținîndu-se, ca pe litou, în contrast. Și mai spune devastatorul Pleșu ceva care, de data asta, nu mai e chiar de rîs: că există un trio: Lică, Vasilică și Bulică (așa ceva) abonați
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
I, adresează adevărate omilii curtenilor săi - discursuri care se rostesc uneori și în situații nefericite: Șerban Cantacuzino, la mazilirea sa în 1716, ... au făcut un cuvânt minunat pentru zădărniciia lumii aceștiia, după aceastea cerând ertăciune dă la tot norodul și sărutându-I mâna toți. (Însemnările Androneștilor 26, apud Pippidi 58) Având ca scop principal apărarea teritorială, dar și slabe forțe armate și necăpătând decât rareori ajutor extern (Papacostea 7-277), voievozii români, la limită, nu au evitat să transforme în temă politică
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
ritualice: Și câte unul, câte unul, pre rând, fiind Sfânta Evanghelie așezată în mijlocul bisericii, puseră mâinile toți pre dânsa ... ; ... dând la mâna domnu-său și o scrisoare a lor încredințată ... ; ... alergă cătră dânsul toți boiarii mari și mici și toate gloatele, sărutând mâna ... (Letopisețul Cantacuzinesc 190-91) Spațiul în care se desfășoară investitura trebuie să fie, în mod necesar, sacralizat, pentru a conferi legitimitate ceremonialului și pentru ca noua lume instituită să își poată împlini menirea. Domnul este surprins de obicei în timpul călătoriei către
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
său unic (celest), domnul depune sărutul de credință pe obiectele sfinte − spre diferență de supușii săi, care nu au nevoie să recurgă la substitute, dat fiind că superiorul lor este de față: ... și acolo l-au purtat în jurul sfântului prestol, sărutând masa cea sfântă și evanghelia cea dumnezeiască și cinstita cruce. (Letopisețul Cantacuzinesc 190-91) După aceea mitropolitul ... îi săruta mâna ... După mitropolit urmau episcopii și celelalte fețe bisericești ... veneau să-i sărute mâna și marele logofăt și ceilalți boieri. (Cantemir, Descrierea
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
au nevoie să recurgă la substitute, dat fiind că superiorul lor este de față: ... și acolo l-au purtat în jurul sfântului prestol, sărutând masa cea sfântă și evanghelia cea dumnezeiască și cinstita cruce. (Letopisețul Cantacuzinesc 190-91) După aceea mitropolitul ... îi săruta mâna ... După mitropolit urmau episcopii și celelalte fețe bisericești ... veneau să-i sărute mâna și marele logofăt și ceilalți boieri. (Cantemir, Descrierea Moldovei 60) Cele două ipostaze concomitente ale domnului și ale boierilor, de stăpân și de vasal, deși egalizate
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
față: ... și acolo l-au purtat în jurul sfântului prestol, sărutând masa cea sfântă și evanghelia cea dumnezeiască și cinstita cruce. (Letopisețul Cantacuzinesc 190-91) După aceea mitropolitul ... îi săruta mâna ... După mitropolit urmau episcopii și celelalte fețe bisericești ... veneau să-i sărute mâna și marele logofăt și ceilalți boieri. (Cantemir, Descrierea Moldovei 60) Cele două ipostaze concomitente ale domnului și ale boierilor, de stăpân și de vasal, deși egalizate prin jurământ, sunt ierarhizate prin dimensiunile reale ale "fiefului" primit sau închinat, ca
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]