KorAP: Find »[drukola/base=verb & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...598 599 600 ...640 >

15,985 matches

Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788

dintre temporal (anterior) și aspectual (perfectiv); în timp ce mai a beneficiat de o analize mai detaliate, pentru alte semiadverbe este nevoie de analize mai amănunțite care să coreleze semantica cu poziția lor de generare, derivând și restricțiile de combinare specifice • deplasarea verbului  în română, nivelul general de deplasare a verbului este deplasare la flexiune (V-la-I), atât pentru formele sintetice, cât și pentru formele analitice - formele sintetice se deplasează la cea mai înaltă proiecție verbală din domeniul flexionar, MOODP - în cazul formelor analitice

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
a beneficiat de o analize mai detaliate, pentru alte semiadverbe este nevoie de analize mai amănunțite care să coreleze semantica cu poziția lor de generare, derivând și restricțiile de combinare specifice • deplasarea verbului  în română, nivelul general de deplasare a verbului este deplasare la flexiune (V-la-I), atât pentru formele sintetice, cât și pentru formele analitice - formele sintetice se deplasează la cea mai înaltă proiecție verbală din domeniul flexionar, MOODP - în cazul formelor analitice, auxiliarul se generează în centrul MOOD0, iar verbul

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
verbului este deplasare la flexiune (V-la-I), atât pentru formele sintetice, cât și pentru formele analitice - formele sintetice se deplasează la cea mai înaltă proiecție verbală din domeniul flexionar, MOODP - în cazul formelor analitice, auxiliarul se generează în centrul MOOD0, iar verbul lexical se ridică la T; în structurile cu auxiliar multiplu, categoriile de mod și modalitate au exponent diferit; auxiliarul fi marchează modalitatea irrealis (Avram 1999; Avram și Hill 2007) - nivelul înalt de deplasare a verbului în româna modernă derivă din

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
generează în centrul MOOD0, iar verbul lexical se ridică la T; în structurile cu auxiliar multiplu, categoriile de mod și modalitate au exponent diferit; auxiliarul fi marchează modalitatea irrealis (Avram 1999; Avram și Hill 2007) - nivelul înalt de deplasare a verbului în româna modernă derivă din instanțierea paradigmatică săracă (v. Schifano 2015a) a categoriei modului  deplasarea verbului în domeniul complementizatorului (V-la-C), diagnosticată prin encliza pronumelor clitice și/sau a auxiliarelor, este de asemenea prezentă în gramatica românei moderne; locusul deplasării la

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
categoriile de mod și modalitate au exponent diferit; auxiliarul fi marchează modalitatea irrealis (Avram 1999; Avram și Hill 2007) - nivelul înalt de deplasare a verbului în româna modernă derivă din instanțierea paradigmatică săracă (v. Schifano 2015a) a categoriei modului  deplasarea verbului în domeniul complementizatorului (V-la-C), diagnosticată prin encliza pronumelor clitice și/sau a auxiliarelor, este de asemenea prezentă în gramatica românei moderne; locusul deplasării la C este FINP - trăsătura [+directiv] este responsabilă de deplasarea la C pentru imperativul pozitiv și în

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
gramatica românei moderne; locusul deplasării la C este FINP - trăsătura [+directiv] este responsabilă de deplasarea la C pentru imperativul pozitiv și în imprecațiile condiționale și subjonctivale - gerunziul se deplasează la FINP în vederea verificării morfologiei nonfinite  strategia generală de deplasare a verbului este deplasarea grupului verbal (phrasal VP-movement) - efectele de adiacență a elementelor din nucleul verbal rezultă din blocarea specificatorilor proiecțiilor verbale (ocupați de verbul însuși / urma deplasării verbului) - deplasarea verbală la C se manifestă în mod sistematic prin inversiune: auxiliarele (centre

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
condiționale și subjonctivale - gerunziul se deplasează la FINP în vederea verificării morfologiei nonfinite  strategia generală de deplasare a verbului este deplasarea grupului verbal (phrasal VP-movement) - efectele de adiacență a elementelor din nucleul verbal rezultă din blocarea specificatorilor proiecțiilor verbale (ocupați de verbul însuși / urma deplasării verbului) - deplasarea verbală la C se manifestă în mod sistematic prin inversiune: auxiliarele (centre) rămân in situ, iar verbul lexical (grup) se deplasează la C • formele nonfinite  trăsătura [nonfinit] trebuie obligatoriu satisfăcută printr-un exponent propriu (este

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
se deplasează la FINP în vederea verificării morfologiei nonfinite  strategia generală de deplasare a verbului este deplasarea grupului verbal (phrasal VP-movement) - efectele de adiacență a elementelor din nucleul verbal rezultă din blocarea specificatorilor proiecțiilor verbale (ocupați de verbul însuși / urma deplasării verbului) - deplasarea verbală la C se manifestă în mod sistematic prin inversiune: auxiliarele (centre) rămân in situ, iar verbul lexical (grup) se deplasează la C • formele nonfinite  trăsătura [nonfinit] trebuie obligatoriu satisfăcută printr-un exponent propriu (este o trăsătură "tare" în

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
phrasal VP-movement) - efectele de adiacență a elementelor din nucleul verbal rezultă din blocarea specificatorilor proiecțiilor verbale (ocupați de verbul însuși / urma deplasării verbului) - deplasarea verbală la C se manifestă în mod sistematic prin inversiune: auxiliarele (centre) rămân in situ, iar verbul lexical (grup) se deplasează la C • formele nonfinite  trăsătura [nonfinit] trebuie obligatoriu satisfăcută printr-un exponent propriu (este o trăsătură "tare" în terminologia din Chomsky 1995) - gerunziul propozițional satisface această trăsătură prin deplasare V-la-C - infinitivul propozițional satisface această trăsătură prin intermediul

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
object shift (specific limbilor romanice) (v. Gallego 2012) și reprezintă o strategie de includere a obiectului în componentul presupozițional al enunțului în vederea transferării interpretării rematice asupra subiectului (Alboiu 1999) • probleme teoretice  distincția centru / grup joacă un rol hotărâtor în deplasarea verbului: centrele verbale au o poziție fixă, iar grupul verbal se deplasează - această generalizare explică în mod elegant absența din română a fenomenelor de tipul inversiune auxiliar - subiect (engl. SAI = subject-auxiliary inversion) (care se derivă prin deplasarea auxiliarului în domeniul C

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
deplasării sintactice constituie argumente solide pentru integrarea trăsăturilor categoriale ([+V], [+N] etc.) în componentul sintactic  o altă distincție care se dovedește relevantă este cea dintre centrele încorporante și centrele nonîncorporante - semiadverbele și marca de negație ne- se încorporează în structura verbului și se deplasează odată cu acesta, pe când auxiliarele verbale și complementizatorul să nu se încorporează - astfel, din punct de vedere morfofonologic, centrele încorporante au un comportament afixal, pe când cele nonîncorporante sunt mai degrabă clitice morfofonologice, nu afixe Analiză diacronică • deplasarea verbului

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
verbului și se deplasează odată cu acesta, pe când auxiliarele verbale și complementizatorul să nu se încorporează - astfel, din punct de vedere morfofonologic, centrele încorporante au un comportament afixal, pe când cele nonîncorporante sunt mai degrabă clitice morfofonologice, nu afixe Analiză diacronică • deplasarea verbului  deplasarea verbului în domeniul C (formele finite) - deplasarea V-la-C este mult mai frecventă în limba veche și se manifestă prin inversiune (V-AUX, V-CL, V-CL-AUX) - deplasarea V-la-C este disponibilă în limba veche într-un număr mai mare de contexte

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
se deplasează odată cu acesta, pe când auxiliarele verbale și complementizatorul să nu se încorporează - astfel, din punct de vedere morfofonologic, centrele încorporante au un comportament afixal, pe când cele nonîncorporante sunt mai degrabă clitice morfofonologice, nu afixe Analiză diacronică • deplasarea verbului  deplasarea verbului în domeniul C (formele finite) - deplasarea V-la-C este mult mai frecventă în limba veche și se manifestă prin inversiune (V-AUX, V-CL, V-CL-AUX) - deplasarea V-la-C este disponibilă în limba veche într-un număr mai mare de contexte sintactice decât

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
ca sisteme cu gramatică V2 relaxată (cu excepția francezei vechi, care prezintă o gramatică V2 strictă), se poate conchide că structurile cu deplasare V-la-C din româna veche sunt o formă reziduală a gramaticii V2 romanice în româna veche  deplasarea joasă a verbului dă naștere la fenomenul dislocării nucleului verbal, specific limbilor romanice vechi (etichetat ca interpolare sau engl. (IP-)scrambling) - dislocarea nucleului verbal se analizează prin deplasare joasă a verbului și verificarea trăsăturilor centrelor din domeniul flexionar prin ACORD la distanță - procesul

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
formă reziduală a gramaticii V2 romanice în româna veche  deplasarea joasă a verbului dă naștere la fenomenul dislocării nucleului verbal, specific limbilor romanice vechi (etichetat ca interpolare sau engl. (IP-)scrambling) - dislocarea nucleului verbal se analizează prin deplasare joasă a verbului și verificarea trăsăturilor centrelor din domeniul flexionar prin ACORD la distanță - procesul de ACORD la distanță a fost eliminat diacronic în toate contextele în care are a face cu verificarea morfologiei (atât în domeniul verbal, cât și în domeniul nominal

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
tehnic, ca slăbire a instanțierii paradigmatice (Schifano 2015a), fapt care conduce la verificarea trăsăturilor de morfologie prin deplasare sintactică • analiza românei vechi adaugă o nouă intrare în tipologia fenomenului V2 romanic: satisfacerea constrângerii V2 prin deplasarea grupului verbal • atât deplasarea verbului la C, cât și deplasarea joastă a verbului pot fi explicate prin surse latinești • relația dintre textele vechi românești și sursele străine / modele străine  în analiza posibilității ca textele vechi românești să fi fost influențate de texte / modele sintactice străine

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
fapt care conduce la verificarea trăsăturilor de morfologie prin deplasare sintactică • analiza românei vechi adaugă o nouă intrare în tipologia fenomenului V2 romanic: satisfacerea constrângerii V2 prin deplasarea grupului verbal • atât deplasarea verbului la C, cât și deplasarea joastă a verbului pot fi explicate prin surse latinești • relația dintre textele vechi românești și sursele străine / modele străine  în analiza posibilității ca textele vechi românești să fi fost influențate de texte / modele sintactice străine, am identificat două situații relevante: - există calcuri parțiale

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Neglected Evidence for Latin HABEO with Infinitive: the Order of the Constituents", Transactions of the Philological Society 89, 131-196. Adams, J. 2013. Social Variation and the Latin Language. Cambridge: Cambridge University Press. Adams, M. 1987. Old French, Null Subjects, and Verb Second Phenomena. Teză de doctorat, UCLA. Adger, D., Svenonius, P. 2011. "Features in Minimalist Syntax", în: Boeckx (ed.) 2011: 27-51. Alboiu, G. 1999. "(De-)Focusing and Object Raising in Romanian", Canadian Journal of Linguistics / Revue canadienne de linguistique 44, 1

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Alexiadou, A., Anagnostopolou, E., Iordăchioaia, G., Marchiș, M. 2012. "In Support of Long Distance Agree", în: A. Alexiadou, T. Kiss, G. Müller (eds), Local Modelling of Nonlocal Dependencies in Syntax. Berlin: Mouton de Gruyter, 55-81. Anderson, G. S. 2006. Auxiliary Verb Constructions. Oxford: Oxford University Press. Avram, L. 1999. Auxiliaries and the Structure of Language. București: Editura Universității din București. Avram, L. 2003. "An Aspectual Analysis of Gerunds", Revue roumaine de linguistique XLVIII, 1-4, 203-219. Avram, L., Hill, V. 2007. "An

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Press. Bayer, J., Brandner, E. 2008. "On Wh-head-movement and the Doubly-Filled-Comp Filter", în: C. B. Chang, H. J. Haynie (eds), Proceedings of the 26th West Coast Conference on Formal Linguistics. Somerville, MA: Cascadilla Proceedings Project, 87-95. Belletti, A. 1990. Generalized Verb Movement: Aspects of Verb Syntax. Turin: Rosenberg & Sellier. Belletti, A. 2004. "Aspects of the Low IP Area", în: Rizzi (ed.) 2004: 16-51. Benincà, P. 1983. "Un'ipotesi Sulla Sintassi Delle Lingue Romanze Medievali", Quaderni Patavini Di Linguistica 4, 3-19. Benincà

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
E. 2008. "On Wh-head-movement and the Doubly-Filled-Comp Filter", în: C. B. Chang, H. J. Haynie (eds), Proceedings of the 26th West Coast Conference on Formal Linguistics. Somerville, MA: Cascadilla Proceedings Project, 87-95. Belletti, A. 1990. Generalized Verb Movement: Aspects of Verb Syntax. Turin: Rosenberg & Sellier. Belletti, A. 2004. "Aspects of the Low IP Area", în: Rizzi (ed.) 2004: 16-51. Benincà, P. 1983. "Un'ipotesi Sulla Sintassi Delle Lingue Romanze Medievali", Quaderni Patavini Di Linguistica 4, 3-19. Benincà, P. 1995. "Complement Clitics

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
configurationality and the Internal Syntax of Adjectives in Old Romanian", Bucharest Working Papers in Linguistics (sub tipar). Buridant, C. 2000. Grammaire nouvelle de l'ancien français. Paris: SEDES. Büring, D. 2005. Binding Theory. Cambridge: Cambridge University Press. Caragiu-Marioțeanu, M. 1969. "Verbul", în: I. Coteanu (coord.), Istoria limbii române, vol. II. București: Editura Academiei, 254-279. Chomsky, N. 1957. Syntactic Structures. The Hague: Mouton. Chomsky, N. 1981. Lectures on Government and Binding. Dordrecht: Foris. Chomsky, N. 1982. Some Concepts and Consequences of the

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
2011c. "On the History of Romanian Genitives: The Prenominal Genitive", Bucharest Working Papers in Linguistics 13, 2: 37−55. Cornilescu, A., Nicolae, A. 2012. "Nominal Ellipsis as Definiteness and Anaphoricity", Lingua 122, 1070-1111. Cornilescu, A., Nicolae, A. 2013. "Remarks on Verb Movement in Modern Romanian", comunicare prezentată la Al XIII-lea Colocviu internațional al Departamentului de Lingvistică, București, 13-14 decembrie. Corver, N. 2005. "Freezing effects", în: M. Everaert, H. van Reimsdijk (eds), The Blackwell Companion to Syntax. Malden MA: Wiley-Blackwell, 383-406

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Lexical Deletive Rules", în: W. Abraham (ed.), On the Formal Syntax of the Westgermania. Amsterdam / Philadelphia: John Benjamins Publishing Company, 47-61. den Besten, H., Moed-van Walraven, C. 1985. "The Syntax of Verbs in Yiddish", în: H. Haider, M. Prinzhorn (eds), Verb Second Phenomena in Germanic Languages. Foris: Dordrecht, 111-136. den Besten, H., Webelhuth, G. 1987. "Remnant Topicalization and the Constituent Structure of VP in the Germanic SOV Languages", GLOW Newsletter 18, 15-16. den Besten, H., Webelhuth, G. 1990. "Stranding", în: G.

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Barriers. Amsterdam: John Benjamins, 77-92. Densusianu, O. 1961. Istoria limbii române,2 vol., ed. de J. Byck. București: Editura Științifică. Devine, A. M., Stephens, L. D. 2006. Latin Word Order. Structured Meaning and Information. Oxford: Oxford University Press. Diesing, M. 1990. "Verb Movement and the Subject Position in Yiddish", Natural Language & Linguistic Theory 8, 1, 41-79. Dimitrescu, F. (ed.) 1978. Istoria limbii române: fonetică, morfosintaxă, lexic. București: Editura Didactică și Pedagogică. Dobrovie-Sorin, C. 1994. The Syntax of Romanian. Berlin: Mouton de Gruyter

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]