15,959 matches
-
Poșta este o instituție publică care asigură primirea, transportul și distribuția scrisorilor, telegramelor, mandatelor și coletelor poștale. Termenul "poștă" derivă de la participiul trecut feminin al verbului "ponere" (a pune). Posita desemna locul, releul unde se aflau cai pentru schimb, pregătiți pentru drum. La singular, "posita" însemna un singur releu, iar pluralul "positae" desemna toate releele de pe un traseu. Căile de comunicație au apărut o dată cu istoria societății
Timbrele poștale și istoria poștală ale României () [Corola-website/Science/309865_a_311194]
-
Evei mitice din coasta lui Adam, sau oricare altă secvență a timpului etern. În aceste condiții, cei doi pot reprezenta perechea mitică, arhetipală sau oricare dintre cuplurile care i-au urmat în curgerea vremii. Din punct de vedere stilistic, mulțimea verbelor la imperfect („ne vedeam", „stăteam", „zburau" etc.) situează iubirea într-un timp fără limite, „eu" și „tu" alcătuind două puncte ale unei coloane infinite de îndragostiți. Situați în afara vremii și a scurgerii ei nemiloase (metafora marginilor orei), cei doi se
Poveste sentimentală (poezie) () [Corola-website/Science/309908_a_311237]
-
organizat în 3 strofe, de dimensiuni diferite, cu versuri libere, care se potrivesc traseului iubirii că experiența unică, răvășitoare. Începutul primei strofe este reprezentat chiar de titlul poeziei, ideea centrală fiind aceea a unei iubiri inevitabile, primejdioase, neașteptate. Deloc întâmplătoare, verbele din sfera semantica a agresivului: „mi-a sărit în fața”, „mă pândise” ,„m-a mușcat de față” „colții albi mi i-a înfipt în fața” sugerează că iubirea apare brusc, fără putință de a se interveni. Semnele acestei apariții neașteptate rămân pe
Leoaică tânără, iubirea () [Corola-website/Science/309906_a_311235]
-
limbii franceze, ale limbii sârbe, ale limbii croate. În gramatici ale limbii maghiare se observă o ezitare în această privință. De exemplu Gerstner 2006 tratează într-un subcapitol interjecția, în care nu amintește de onomatopee, și în alt subcapitol cuvintele (verbe, substantive) onomatopeice, în care pomenește în treacăt de „interjecții onomatopeice”. A. Jászó 2007 tratează separat interjecția și onomatopeea ca pe două categorii de cuvinte propoziții. Într-un dicționar de lingvistică precum Bussmann 1998, se afirmă că „interjecțiile au adesea caracteristici
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
predicatul unei asemenea propoziții: "Na-ți cartea!", Zatrčao se i hop preko plota" „Și-a luat avânt și hop peste gard”. În română există o interjecție predicativă care are două forme cu desinență verbală: "haide/haidem/haideți", considerată interjecție devenită verb. Are corespondent exact și în croată ("hajde/hajdemo/hajdete"), și în maghiară ("gyere/gyerünk/gyertek"). Interjecția poate avea și alte funcții sintactice: Unele interjecții pot fi regente, adică să aibă diverse compliniri: Ortografia limbii române prevede ca majoritatea interjecțiilor compuse
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
e - vai - mai rău". Interjecțiile de adresare nu se despart prin semn de punctuație de substantivul la vocativ care le urmează: "Măi Ioane!" Același este cazul interjecțiilor "iată" predicativă urmată de complementul ei direct ("Iată casa!"), "ia" urmată de un verb la imperativ sau conjunctiv ("Ia vezi!, Ia să vedem!") și "hai" urmată de conjunctiv: "Hai să mergem!". Mai rar decât alte părți de vorbire, interjecția poate fi cuvânt bază în formarea de cuvinte. Unul din procedee pentru aceasta este conversiunea
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
să mergem!". Mai rar decât alte părți de vorbire, interjecția poate fi cuvânt bază în formarea de cuvinte. Unul din procedee pentru aceasta este conversiunea: "of" (interjecție) > "un of", "oful" (substantiv). Alt procedeu este derivarea, prin care se formează direct verbe: "a se văicări" (< "vai"), "a înhăța" (< "haț"). De la acestea se pot deriva mai departe substantive, de exemplu "văicăreală", "văitat".
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
simțite ca un adaos la comunicare și apar izolate de restul cuvintelor prin pauze. În propoziție atributul și complementul se află în raport de subordonare: atributul față de un regent de tip substantiv sau locuțiune substantivală iar complementul față de un regent verb, adverb sau adjectiv. În frază, propoziția subordonată depinde gramatical de altă propoziție îndeplinind - în formă de propoziție - funcțiunea unei părți de propoziție a regentei (subiect, nume predicativ, atribut, complement). Corespondentul subiectului și al numelui predicativ în frază - respectiv propoziția subiectivă
Raport de subordonare () [Corola-website/Science/309927_a_311256]
-
feluri: n propriu-zisă care exprimă o cauză directă sau indirectă: S-a supărat 1/ (pentru că) nu l-ai așteptat.2/ n argumentativa: Dacă) n-ai învățat,1/ cum o să promovezi.2/ ÎNTREBĂRI: - din ce cauză?, din ce pricina? TERMENI REGENȚI: - verb : N-a venit 1/ (pentru că) a fost reținut.2/ - locuțiune verbală: N-a băgat de seamă nimic 1/ (că) a fost neatent. 2 / - interjecție: Geamul tronc 1/ (din cauza că) s-a făcut curent. 2/ - adjectiv: Este gârbova 1/ (din cauza că
Propoziție circumstanțială de cauză () [Corola-website/Science/309929_a_311258]
-
de punctuație. Dacă este așezată înaintea regentei, ea poate fi despărțită prin virgulă, pentru a evidenția un anumit aspect al comunicării. Unele completive directe pot fi reluate sau anticipate în regentă, prin formele neaccentuate ale pronumelui personal în acuzativ. Exemplu: Verbele “a întreba”, “a ruga”, “a învăța”, “a anunța”, “a asculta”, “a sfătui” se construiesc cu două completive directe, sau pot avea un complement direct și o completivă directă. Exemplu:
Propoziție completivă directă () [Corola-website/Science/309931_a_311260]
-
Propoziția este în gramatică cea mai mică unitate sintactică ce poate apărea de sine stătătoare în anumite condiții, adică poate constitui singură o comunicare. Se identifică practic prin prezența unui singur predicat. Acesta este exprimat de obicei printr-un verb la un mod personal, dar în mod excepțional, printr-un verb la un mod nepersonal, un nume predicativ, o interjecție predicativă sau o intonație predicativă (într-o propoziție nominală redusă la subiect). Propoziția poate fi constituită din două sau mai
Propoziție gramaticală () [Corola-website/Science/309934_a_311263]
-
poate apărea de sine stătătoare în anumite condiții, adică poate constitui singură o comunicare. Se identifică practic prin prezența unui singur predicat. Acesta este exprimat de obicei printr-un verb la un mod personal, dar în mod excepțional, printr-un verb la un mod nepersonal, un nume predicativ, o interjecție predicativă sau o intonație predicativă (într-o propoziție nominală redusă la subiect). Propoziția poate fi constituită din două sau mai multe cuvinte, dar și dintr-un singur cuvânt. Exemple: "El locuiește
Propoziție gramaticală () [Corola-website/Science/309934_a_311263]
-
ne-am luat, am pornit, am fugit" etc.). Propozițiile mai pot fi clasificate și în verbale și nominale. Propoziția verbală are predicat verbal sau nominal exprimat: "Trenul nostru a plecat", "El este inginer". În propoziția nominală, predicatul este nominal, lipsind verbul copulativ. Unele sunt în variație liberă cu corespondentele lor verbale ("Bine că ai venit" / "E bine că ai venit"), altele sunt consacrate ca nominale, neavând corespondente verbale: "Ferice de tine!" În propozițiile neanalizabile, frecvente în dialoguri, nu se poate distinge
Propoziție gramaticală () [Corola-website/Science/309934_a_311263]
-
de propoziție, funcția unor părți de propoziție ale regentei, fiind identificate și denumite după această funcție. Între două tipuri de subordonate și părțile de propoziție corespunzătoare există totuși deosebiri: Dacă într-o gramatică precum Avram 1997 se consideră că un verb la un mod nepersonal poate fi predicat numai într-o propoziție principală, în unele gramatici se consideră că acest lucru este posibil și în secundare. Astfel, în gramaticile franceze se tratează așa-numitele „propoziții infinitivale”. Unele le consideră propoziții pe
Propoziție gramaticală () [Corola-website/Science/309934_a_311263]
-
în unele gramatici se consideră că acest lucru este posibil și în secundare. Astfel, în gramaticile franceze se tratează așa-numitele „propoziții infinitivale”. Unele le consideră propoziții pe acelea în care infinitivul are propriul său subiect, diferit de cel al verbului regent ("J’entends le chien aboyer „Aud câinele lătrând”), altele includ aici și infinitivele fără subiect propriu: Après avoir obtenu son bac, elle a passé un an en Inde" „După ce a reușit la bacalaureat, a petrecut un an în India
Propoziție gramaticală () [Corola-website/Science/309934_a_311263]
-
Sunetul Surround (termen derivat din verbul englez ""to surround"", în română însemnând ""a încercui""), este un sistem audio multicanal utilizat pentru proprietatea sa de a da spațialitate sunetului, punându-l astfel pe auditor în centrul perimetrului sonor. Acest sistem este folosit în televiziune, cinematografe, sisteme home
Sunet Surround () [Corola-website/Science/309287_a_310616]
-
pe date coordonate între ele, organizate, coerente, care au de obicei și un sens oarecare. Ca format datele pot fi alcătuite din numere, litere, imagini și altele. Cuvântul "dată" provine din cuvântul latin "datum", care gramatical este participiul trecut al verbului latin "dare", "a da". Încă din antichitate propozițiile sau faptele considerate evident adevărate erau numite "date". Date experimentale sunt date generate special în cadrul unor cercetări științifice. Datele inițiale neprelucrate (engl.: "raw data", date brute) sunt, în cel mai larg sens
Dată () [Corola-website/Science/309423_a_310752]
-
care descriu sau conțin contexte sexuale și fac referire la vârsta protagoniștilor (excepție făcând "shotacon-urile"). Personajele principale de obicei sunt :"seme"(agresorul/atacator) și "uke" (ținta/primitor), termenii fiind originali din arte marțiale, nu au conotații degradante. "SEME" derivat din verbul japonez 'semeru' (a ataca), iar "UKE" din verbul 'ukeru' (a primi). "Seme"-ul este de obicei descris ca un stereotip al bărbatului puternic, fizic și aspect plăcut/frumos aproape 'macho' în timp ce "uke"-ul este descris ca o fire sensibilă cu
Yaoi () [Corola-website/Science/310504_a_311833]
-
referire la vârsta protagoniștilor (excepție făcând "shotacon-urile"). Personajele principale de obicei sunt :"seme"(agresorul/atacator) și "uke" (ținta/primitor), termenii fiind originali din arte marțiale, nu au conotații degradante. "SEME" derivat din verbul japonez 'semeru' (a ataca), iar "UKE" din verbul 'ukeru' (a primi). "Seme"-ul este de obicei descris ca un stereotip al bărbatului puternic, fizic și aspect plăcut/frumos aproape 'macho' în timp ce "uke"-ul este descris ca o fire sensibilă cu trăsături aproape femeiești, acesta este de obicei mai
Yaoi () [Corola-website/Science/310504_a_311833]
-
de sud), și două din județul Baranya (de nord și de sud). În ultimul se includ și cele din provincia istorică Slavonia din Croația. Caracteristici fonetice: Și aici sufixul de infinitiv este "-nyi", dar sunt și alte particularități în morfologia verbului în Baranya și Slavonia: În Sudul Marii Câmpii sunt cuprinse grupul de dialecte din zona orașului Baja, cel din zona orașului Szeged și cel din ținutul Kiskunság. Aparțin tot de această regiune dialectele maghiare din Voivodina (Serbia), din județul Arad
Dialectele limbii maghiare () [Corola-website/Science/305067_a_306396]
-
de vedere dialectal, cuprinzând opt grupuri de dialecte: vestic, de nord-vest, din valea râului Ipel’, sudic, din zona orașului Eger, central, estic și din valea râului HornádAntalné-Szabó și Raátz 2011, pp. 109-110.</ref>. Caracteristici fonetice: Câteva particularități în morfologia substantivului : Verbele cu rădăcina terminată în t au forma de indicativ trecut mai scurtă decât cea standard: "süttem" vs. "sütöttem" „am fript”. În domeniul sintaxei, în această regiune se observă unele dezacorduri: Grupurile de dialecte din regiunea Tisa-Criș sunt cel din județul
Dialectele limbii maghiare () [Corola-website/Science/305067_a_306396]
-
Grupurile de dialecte din regiunea Tisa-Criș sunt cel din județul Hajdú-Bihar, cel din zona centrală a regiunii de la est de Tisa și cel din vestul Țării Călatei (România). În pronunțare îi sunt caracteristice următoarele diferențe față de limba standard: În domeniul verbului sunt de remarcat unele particularități: Geografic aceasta este zona cursului superior al Tisei, inclusiv regiunea Transcarpatia din Ucraina, cuprinzând și nord-vestul României, iar grupurile de aici sunt cel al dialectelor din județul Szabolcs-Szatmár-Bereg, cel al dialectelor dintre orașele Muncaci și
Dialectele limbii maghiare () [Corola-website/Science/305067_a_306396]
-
dialectelor din județul Szabolcs-Szatmár-Bereg, cel al dialectelor dintre orașele Muncaci și Hust și cel al dialectelor din zona orașului Ujhorod, împreună cu cele din zona învecinată aparținând Slovaciei. Caracteristici fonetice: Ca în regiunea Tisa-Crișuri, trăiește și aici forma cu desinență a verbelor "megy" „merge”, "lesz" „va fi”, "tesz" „pune” și "vesz" „ia”: "megyen", "leszen", "teszen", respectiv "veszen". În unele zone, la imperativ persoana a III-a singular, folosită în adresarea politicoasă, desinența este "-ík" în loc de "-en": "ne mennyík el!" vs. "ne menjen
Dialectele limbii maghiare () [Corola-website/Science/305067_a_306396]
-
pentru substantivele ce exprimă familii: "Sándorni" vs. "Sándorékhoz" „la/către familia lui Sándor”, "Sándornott" vs. "Sándoréknál" „la familia lui Sándor”, "Sándornól" vs. "Sándoréktól" „de la familia lui Sándor”. De asemenea, ca în regiunea Tisa-Crișuri, și aici există forma cu desinență a verbelor "megy" „merge”, "lesz" „va fi”, "tesz" „pune” și "vesz" „ia”: "megyen", "leszen", "teszen", respectiv "veszen". Această regiune cuprinde geografic în principal județele Mureș, Harghita și Covasna, cu cinci grupuri de dialecte: cel din zona Odorheiului Secuiesc, cel din zona Trei-Scaune
Dialectele limbii maghiare () [Corola-website/Science/305067_a_306396]
-
oː], [øː] și [eː], ca în dialectele transdanubiene occidentale. Drept caracteristici fonetice proprii dialectelor secuiești sunt de amintit: Unele trăsături morfologice ale dialectelor secuiești sunt și ele comune cu alte dialecte, de exemplu folosirea formei scurte a indicativului trecut al verbelor cu rădăcina terminată în "t" ("süttem" vs. "sütöttem" „am fript”), desinențele de complemente de loc pentru substantivele exprimând familii sau lipsa alternanței [ɛ] ~ [eː]. Alte fenomene sunt însă specifice dialectelor secuiești: Specificul cel mai pregnant al dialectelor secuiești constă în
Dialectele limbii maghiare () [Corola-website/Science/305067_a_306396]