283 matches
-
urme de sărătură uscată pe sub omoplați, goleau pahar după pahar din vinul ieftin, dubios, vorbind pe apucate, înjurând cu glas ferm, fără perdea, șefii, vremea aceasta prea secetoasă, femeile pe care le-au avut sau nu, înnodând sau deznodând prietenii, îmbâcsind aerul cu fumul acru al țigărilor ieftine fără filtru. Figura lui bicisnică, ștearsă care foarte rar putea fi văzută ziua pe străzile orașului, furișată, prelingându-se pe lângă ziduri și trecători, niciodată nu putea fi zărită în locuri din acestea ce
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
cineva care primise de la călugăr puterea de a lecui, el plecând din oraș fără să spună încotro. A sosit într-adevăr la începutul lui martie, la trei zile după întoarcerea slujbașilor. În ziua aceea ploaia cădea ca o pâclă grea, îmbâcsind și băltind zăpada troienită vreme de câteva luni. - Sunt Janika, mi-a spus intrând în casă. L-am repezit întrebându-l unde era Garibaldo, și el s-a jurat că nu știa. Un om a venit în satul lui din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Îi știa pe fiecare În parte și trebuie să fi fost vreo douăzeci cu toții. Era prima oară când intram Într-un sediu al poliției pentru alt motiv decât să-mi iau buletinul. Am traversat câteva coridoare Înguste, aproape pustii, dar Îmbâcsite cu fum de țigară și cu miros de mobilier de școală, apoi am pătruns Într-o cămĂruță cu un geam mare de sticlă specială, care, mi-a explicat roibu, nu permitea să se vadă Înăuntrul camerei noastre, ci doar din
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
fie și pentru zece zile, o existență nomadă, departe de toate deta- liile nenecesare ale lumii civilizate, vârâte pe gât Încă din momentul În care te naști. SĂ te descotorosești de tot ce e inutil, de toate micile răsfățuri care Îmbâcsesc viața de zi cu zi și ne fac dependenți. Civilizația mi se insinuase În viață pe neașteptate când aveam patru ani, după moartea mamei Ana, când fusesem Încredințată spre creștere unchilor de la oraș. Existența mea s-a umplut de obiecte
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
a partidelor comuniste; „denigrarea activității Cominternului și a Biroului Informativ”. Potrivit lui Chivu Stoica, membrii delegației române au respins toate aceste teze, catalogându-le drept „teze nemarxiste, pline de confuzii apologetice și iluzii reformiste față de trăinicia și stabilitatea sistemului capitalist, teze îmbâcsite de subiectivism și negativism în problemele istoriei mișcării comuniste internaționale și de concesii față de naționalismul burghez în problemele relațiilor actuale între partidele comuniste și muncitorești”. Delegația română a criticat și perspectiva poloneză asupra Internaționalei Comuniste, menționând „meritele istorice ale Cominternului
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
acestor forme morfologice în efectele mecanice, hidraulice și termice ale foulingului biologic. Cele două ultime forme morfologice (3, 4) sunt responsabile în special de efecte mecanice, hidraulice și termice, nu neapărat de inițierea coroziunii, prin aspectul pâslos, rugos, ușor de îmbâcsit cu particule abiotice, pe care îl capătă depunerea biotică; în cele din urmă hifele, care sunt relativ lungi, constituie un fel de armătură a depozitului. Dacă la toate acestea adăugăm faptul că unele ciuperci au membrana gelificată [84], cele arătate
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
savuros și profesionist alchimia spectacolului mediatic. Lumea din Dezordinea preventivă gravitează în jurul seducțiilor autodistructive. Mathieu Caradin, Marcel Crasnac și mai ales George sunt vocile unei singure instanțe critice. Matei Vișniec evaluează simulacrul unei lumi de consum în care omul mlaștină -„îmbâcsit de informații inutile” - este individul despărțit de subiectivitate, un om „intoxicat”. Problema este cum această fragilitate poate fi recuperată poetic din spectacolul consumist. La un anumit nivel inițiatic, Mathieu Caradin descifrează jocul frontierelor interioare, al limbajului și apreciază rolul metaforei
Noua soteriologie by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4733_a_6058]
-
ambiguă, generate amîndouă de acea prezență discretă, la limita irelevanței, într-un organism redundant și diform, erau atunci, în tăietură proaspătă, evidențe de-a dreptul traumatizante. Cu atît mai mult cu cît toți artiștii momentului, fără excepție, aveau încă plămînii îmbîcsiți de respirația exclusivă în atmosfera unui propagandism cultural osificat pînă aproape de abstracțiune. Chiar și artiștii liberi în interior și neconcesivi în manifetarea lor publică erau absorbiți de context într-o asemenea măsură încît păreau ei înșiși exponenți ai regimului, chiar dacă
Salonul național de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15699_a_17024]
-
ambiguă, generate amîndouă de acea prezență discretă, la limita irelevanței, într-un organism redundant și diform, erau atunci, în tăietură proaspătă, evidențe de-a dreptul traumatizante. Cu atît mai mult cu cît toți artiștii momentului, fără excepție, aveau încă plămînii îmbîcsiți de respirația exclusivă în atmosfera unui propagandism cultural osificat pînă aproape de abstracțiune. Chiar și artiștii liberi în interior și neconcesivi în manifestarea lor publică erau absorbiți de context într-o asemenea măsură încît păreau ei înșiși exponenți ai regimului, chiar dacă
Lupta cu memoria by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8613_a_9938]
-
acestui regizor, nu pot să uit că au fost ani în care doar filmele lui, ale lui Daneliuc, Stere Gulea, Mircea Veroiu și alți foarte puțini ( Pe Pintilie l-am văzut abia după Revoluție) mai spuneau ceva într-o atmosferă îmbâcsită de scleroza propagandistică. Ultimul film înainte de Revoluție, Noiembrie, ultimul bal (1989) a rulat doar trei zile față de șapte câte erau programate și a fost scos din cinematografe. Îmi voi aminti acel film spectral în măsură să descrie cu o stilistică
Panoramic românesc – TIFF 2009 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7208_a_8533]
-
personajului său întreaga subtilitate sadoveniană, schimbîndu-i însă aerul hedonist-oblomovian în notă frivol-pygmalionescă într-un fel de scîrbă princiară, într-un soi de sarcasm în fața energumenilor, a corupției generalizate, a imbecilității neaoșe, a lipsei de orizont într-un climat provincial, izolaționist, îmbîcsit de prejudecăți, meschin. Actorul și-a construit în datele personajului sadovenian nu o copie, ci propria viziune; Lai Cantacuzino vorbea spectatorului din 1989 ca un abil ventriloc cu vocea timbrată nobil a unui om din vechea boierie cu distanță critică
Ieșirea din scenă a lui Ștefan Iordache... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8039_a_9364]
-
marți seară, într-o intervenție telefonică la B1 Tv, că liberalul Crin Antonescu este ”un instigator politic care nu face altceva decât să desființeze ideea de unitatea națiunii”, în opinia căruia România este o ”colonie” și că ,,numai o minte îmbâcsită de ceaușismul cel mai negru” poate gândi așa. În ceea ce privește discursul domnului Antonescu și am să mă refer cam la ansamblul exprimării publice de astăzi, dați-mi voie să vă spun în modul cel mai ferm cu putință că domnul Antonescu
MRU: Antonescu, un instigator politic, care desființează ideea de unitatea națiunii () [Corola-journal/Journalistic/42769_a_44094]
-
românii care nu vor să i se supună și care implicit nu au ce căuta în națiunea română”, a mai spus Ungureanu. Fostul premier a susținut că, în opinia lui Antonescu, România este o ,,colonie”, precizând că numai ,,o minte îmbâcsită de ceaușismul cel mai negru” poate gândi așa. ,,România în opinia domnului Antonescu este o colonie. Cum să fie România o colonie când este membru egal cu toți ceilalți membri din comunități de democrații internaționale, europene sau trans atlantice, UE
MRU: Antonescu, un instigator politic, care desființează ideea de unitatea națiunii () [Corola-journal/Journalistic/42769_a_44094]
-
internaționale, europene sau trans atlantice, UE și NATO, comunități ale căror valori ne-am angajat să le respectăm prin tratatele noastre de aderare? Asta înseamnă pentru domnul Antonescu politica externă românească și imaginea României în lume. Gândește numai o minte îmbâcsită de ceaușismul cel mai negru poate să gândească în felul acesta”, a punctat Mihai Răzvan Ungureanu. Domnul Crin Antonescu, îmi pare rău să spun lucrul acesta se desprinde încet, încet de noi. Și acest ,,noi” se scrie cu majusculă într-
MRU: Antonescu, un instigator politic, care desființează ideea de unitatea națiunii () [Corola-journal/Journalistic/42769_a_44094]
-
cu dîre de muci uscați pe obraji. Privirile ochilor mari și negri, de ființe damnate și emancipate totodată, de sălbăticiuni stăpînind un teritoriu vast, îmi pîndeau gesturile. Sugarul părea mort în ghemotocul lui de cîrpe murdare, scurs parcă din părul îmbîcsit de slin al mamei lui împletit în coade dimpreună cu fîșii de cîrpă roșie. O femeie fără vîrstă, un animal de pămînt umblînd și tîrîndu-se după soare, lăsînd în urmă o dîră nesfîrșită, o poveste care nu se termină niciodată
Oameni și insecte by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/14334_a_15659]
-
de care dispunea în epocă s-ar reduce la o manipulare de prost gust. Trebuie recunoscut că Nae Ionescu avea tact pedagogic. Prelegerile nu sunt complicate, sunt bine dozate, formularea este ușoară și vie, nelipsită de farmec. Nu sunt deloc îmbâcsite; nu cad nici pradă verbiajului, nici nu solicită pretenția unei vorbiri tehnice greoaie, tehnică în care se târâie de obicei sobrietatea sterilă a filozofilor. Nae Ionescu, profesorul, pare simplu și elastic, condus liber de gândul pe care-l expune virtuos
Portret cu ocazia unei corecturi by Marin Tarangul () [Corola-journal/Journalistic/9213_a_10538]
-
suișuri searbăde, coborîșuri abrupte... așezarea umărului, a trupului în muncă, da, în munca de-a înălța "curcubeul" amintit, visat... Nimic, nici reveria nu-i fără efort! Să-mi ordonez gîndurile, bucățile de "pricepere". Să-mi curăț, să-mi șterg rafturile îmbîcsite de praful inevitabil al vîrstei, de rumegușul rînced al renunțării... Să-mi chem întruna autorii dragi în preajmă, să-i rog să-mi mîngîie amărăciunile cu vorbele lor blînde, vindecătoare, dătătoare de nădejdi și, mai ales, de izbînzi, de alcătuiri
Editura Timpul asurzitor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16664_a_17989]
-
unor necunoscuți Frânturi de litere ard Văduvite de sunet Te străduiești să pricepi invizibilul Dar el de asemenea tace Ca o rană pâlpâitoare Salt periculos peste clipe Este poemul Clar obscur Obsedante imagini din vis la marginea înțelegerii - abur creierul îmbâcsit de real refuză mesajul energii colorate și stări navigând între lumi paralele sărmanii mei zori ațipiți încă în culcușul de rouă orga din somn picurând bobițe de aur să păstrez să nu uit ceva ce nu se poate atinge Tentație
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/7219_a_8544]
-
aici, pe canapea. Ies în oraș după multe săptămâni. Trec pe la Cărturești. Văd un titlu promițător: Ghidul leneșului. Să-l iau, să nu-l iau ? Nu-l iau. Mă descurc eu și singur, n-am nevoie de ghid! Așa se îmbâcsesc casele bătrânilor: nici praful nu-mi vine să-l mai șterg. De vorbă cu T. Tu chiar nu ți-ai dat seama cu cine te pricopseai? Mi-am dat eu seama, da’ cam târziu. Eu m-aș fi dumirit de la
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4787_a_6112]
-
fi trebuit să fie recunoscătoare că se afla într-o sală încălzită și aerisită normal, nu într-un beci fără căldură și fără geamuri, cu tineta plină de urină și fecale amestecate în mijlocul încăperii, între oameni scheletici, duhnind a piele îmbîcsită și a sînge închegat, după anchete, așa cum i se întîmplase și tatălui ei, disprețuitul Victor Branea. Și nici măcar în frig și zloată, țopăind de pe un picior pe altul și strîngîndu-și cît putea mușchii sfincterului, în așteptarea momentului cînd coloana nesfîrșită
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
ambiguă, generate amîndouă de acea prezență discretă, la limita irelevanței, într-un organism redundant și diform, erau atunci, în tăietură proaspătă, evidențe de-a dreptul traumatizante. Cu atît mai mult cu cît toți artiștii momentului, fără excepție, aveau încă plămînii îmbîcsiți de respirația exclusivă în atmosfera unui propagandism cultural osificat pînă aproape de abstracțiune. Chiar și artiștii liberi în interior și neconcesivi în manifetarea lor publică erau absorbiți de context într-o asemenea măsură încît păreau ei înșiși exponenți ai regimului, chiar dacă
Salonul Oficial, între memorie și proiect by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10690_a_12015]
-
prolixă Jurnalul literar, serie nouă, iulie -august, 2004, este un amestec de aspirații maximaliste, cu vagi pusee abisalo-metafizice, și stereotipii etico-politice la ordinea zilei. Un aer de cenaclu, cu scriitori de ocazie și filosofi amatori, plutește imperturbabil peste imensele pagini îmbîcsite de text pînă la sațietate și, cu excepția a cîtorva nume, Gh. Grigurcu, Bujor Nedelcovici, Gh. Glodeanu și tînăra Liliana Corobca, aproape nimic nu mai poate fi reținut. În rest, clientelă de cămin cultural, poeme de pension gen ,,Mimăm aducerile-aminte / Cînd
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12594_a_13919]
-
lamă de Toledo. Criticul nu ocolea dificultățile". Și tot Șerban Cioculescu făcea următoarele aprecieri legate de stilul criticii sale: "Scrisul lui Mihail Sebastian nu evită stilul zis gazetăresc, stil vorbit, cu fața la public, într-o vreme când critica literară se cam îmbâcsea într-un stil pe care Tudor Vianu l-a numit scriptic. Este însă totodată un stil dens, ferm, cu acel curaj al afirmației care-l relevă pe criticul de vocație. Mihail Sebastian nu umbla pe două cărări ca să-și spună
Un impresionist lucid by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7883_a_9208]
-
putea și aici? Fiecare om are dreptul de a se bucura de o ambianță plăcută, într-un local public, la un suc sau la un ceai, fără să fie nevoit să inhaleze pasiv fumul de țigară și să îi fie îmbâcsite hainele cu miros de tabac. România a rămas printre puținele state europene în care se mai poate fuma în spațiile publice, țara noastră neadoptând recomandările Consiliul UE, potrivit cărora toate țările membre trebuie să pună în aplicare măsuri pentru a
Atac la fumători. Primul oraș din România care ar putea interzice fumatul by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/80433_a_81758]
-
îngerilor" (ibidem). În schimb mirosul devine voluptuos-delirant: "aiurezi/ pe obiecte o peliculă de isop/ miresme dense/ distilării clandestine de mirodenii/ presă pentru frunze dementă/ pe jgheaburi de trestie picură rouă/ atavică -/ zeama metafizică/ a plăcerii..." (Aiurezi). Ori: "poezia iluziei aerul îmbîcsit cu mirosuri/ interminabile/ dense/ frunza de pătrunjel un deliciu" (Dialog). Sau intelectualizat: "avangarda miresmelor/ împrumută-mi nările tale îngere/ distileriile metafizice/ să storc drojdia semantică-a nopții" (Manifest). Dar de cele mai multe ori e dezagreabil. Producția în cauză e plină de
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]