369 matches
-
Probabil,a fost primul ce-a zâmbit Alăturea fiind a lui iubită! La ˝podul inginerului˝plec des Când solitar,spre a mă reculege Sau cu aceia care m-au ales, Câteva ore să putem petrece. Miros de flori de câmp,îmbătător Seducții în aroma florii de salcâm Ici-colo,un grătar îmbietor... Cum oare să n-adori acest tărâm? ........................................... Valea cu poienițe,-și-un pârâu Îmbrățișată de stejari,cu majestate Salută ˝podul˝care a dat frâu Liber ,spre a trăi-n varietate! DAN
LA ˝PODUL INGINERULUI˝ de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353527_a_354856]
-
ori prea greu. Gândești dihotomic, dihanie. Rateul ca formă de viață. Să nu te-ntorci cu spatele la mine, tu, Poesie, rime reci,sublime. Nu părăsesc nici crez, nici jurăminți, tu nu mă minți. În tot ce mă-nconjoară e un abur îmbătător și totodată sacru, de brațul nevăzut mă sprijin, iubita mea, gheișă de prestigiu. Să te înșel? Doar timp destul să-mi dai, sunt iadul,nici tu nu ești rai. Din nuntă-n nuntă am ajuns la mal, de-aici voi
BAVARIA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353829_a_355158]
-
ori prea greu. Gândești dihotomic, dihanie. Rateul ca formă de viață. Să nu te-ntorci cu spatele la mine, tu, Poesie, rime reci,sublime. Nu părăsesc nici crez, nici jurăminți, tu nu mă minți. În tot ce mă-nconjoară e un abur îmbătător și totodată sacru, de brațul nevăzut mă sprijin, iubita mea, gheișă de prestigiu. Să te înșel? Doar timp destul să-mi dai, sunt iadul,nici tu nu ești rai. Din nuntă-n nuntă am ajuns la mal, de-aici voi
BAVARIA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353829_a_355158]
-
de mozaic, cu lei sculptați la ferestre, cu sălile scăldate de lumină răsună de bucuria, muzica și dansurile unui mare bal. Pe Marele Canal gondolierii legănați de valuri adorm în visuri de amor, în atmosfera plină de « farmec viu, aprins, îmbătător. » Unul din ei se îndrăgostește de un înger alb, cu fruntea încoronată de flori albe de crin aduse din Milan, care se arăta la balcon. Își exprimă dorul în viers duios de mandolină. Cântecul lui ajunge până în sălile palatului de unde
IMAGINEA ITALIEI IN OPERA LUI VASILE ALECSANDRI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1176 din 21 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353858_a_355187]
-
într-un vis, Și mă face fericită Când fereastra i-am deschis. Flori de nuferi îmi apar Într-aievea, mai mereu, Mă grăbesc să le fac dar, Ca să merit visul meu ! TEIUL Supremule, cu flori de aur Și cu parfum îmbătător, Mireasma ta e un tezaur De viață veșnic dătător. Cu-a sufletului meu splendoare Te-mbrățișez cum se cuvine, Sub umbra ta mângâietoare Zidesc în versul meu destine. În floarea ta cotropitoare Îmi aflu clipa-n bucurie, Du-i lui
PĂCATUL PRIMĂVERII (VERSURI) de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353121_a_354450]
-
de tăcerea îndelungatei așteptări» și «are povara unei netâlmăciri trezită din rămășițele închinăciunii», „nădăjduiește“ «clipă de clipă că nu e doar un popas acest prelung răsfăț al buzelor», în sufletu-i, «tot mai viu trăiește visul [...] cu flori de liliac îmbătătoare. indigo, alb, roz», „rătăcește“ «cu gândul printre miresmele răspândite», de cireșar fiind, «aici și acolo, sub forța inimaginabilă a iubirii», își cheamă „iubitul-emisferă / jumătate“, absența acestuia sufocând-o («...te chem, fiindcă nu mai am aer fără prezența ta; uneori mă
EMISFERELE ANDROGINULUI, BISTURIUL ZEUS-CHIRURGULUI ŞI „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR” de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353586_a_354915]
-
și nici să clădească cu prinosul sufletului „Castele de vise” întrebându-se la un moment dat, retoric: „Să fie, oare,-amorul?” Ei, da! Pentru că „În colorit de vremuri” lucrurile se adâncesc puțin, iar „eroina”, „Sorbind cu toată fi'nța miresme-mbătătoare/ Sub soarele iubirii-ntr-o caldă sărutare” mai face un pas... Chiar dacă în acest grupaj de poezie avem de-a face cu fiorii iubirii incipiente, asemeni unei ramuri de salcie ai cărei mugurași sunt gata să plesnească a viață, poate
PAULA DIANA HANDRA, PAŞI DIAFANI PE GÂNDURI DE MĂTASE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353597_a_354926]
-
și să nu le mai dau drumul niciodată. În fond, de ce nu aș putea să fac acest lucru? O dată, demult, cineva mi-a spus ca esențele țări se păstrează în sticluțe mici. Atunci, de ce să vreau să renunț la retrăirea îmbătătoare a amintirilor? La urma urmelor, fiecare are propria lui mașină a timpului. Unii, aleg amintirile pentru a se reîntoarce în trecut iar alții visele pentru a merge mai departe, în viitor. Un singur lucru este cert: cu toții ne-am refulat
CARPE DIEM de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354083_a_355412]
-
o lumină, ca-n seara când eram numai iubiri și luna lui florar ni-era grădină. Încet, pe serpentina unui drum eu m-am oprit ca să-ți culeg o floare: era salcâmul cu duios parfum și tu-mi erai mireasmă-mbătătoare. Lucea un colț de lună-n răsărit și în apus da soarele să steie, eram doar noi și un salcâm mirat și te-am iubit, o, te-am iubit femeie! Atât a fost: un vis, doar o scânteie... Leonid IACOB
CÂNTEC PENTRU UN SALCÂM de LEONID IACOB în ediţia nr. 441 din 16 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354609_a_355938]
-
lucra și, împreună cu prietena ei, au trecut să se mai aerisească un pic, să scape de izul acela de stofe si materiale textile care le intrase pană și în suflet. Stăteau pe o bancă. Florile multicolore își revarsau, generoase, parfumul îmbătător purtat de vântul blând al după-amiezei. Afară era soare și frumos. Hărmălaia copiilor care se zbenguiau în scrâncioburi și tobogane îi dădea o poftă aprigă de viață. Își luaseră fiecare câte o înghețată și se alintau copilarește, savurând cu poftă
FRÂNTURI DE VIAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357307_a_358636]
-
mână, Iașul atunci era sărbătoare, îngerii se urcau la cer, Eminescu purta lira lui Orfeu și Veronica cunună. florile tale cădeau peste umerii lor de îndrăgostiți, ochii li se topeau într-un albastru de cer, li se topeau, teiule, teiule, îmbătător mai erai când bătea vântul prin tine, seara când umbrele lor fermecate pe alee treceau. se-auzeau pași pe înserate în culori de soare-apune, luminând cărări de vis ce-aprindeau în zare ruguri, luna dragă călăuză, cu luceafărul sclipind, se
TEIULE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357509_a_358838]
-
căzut din ceruri însăși veșnicia Pe o rană-nchisă, plinăde venin. Alunecă sub soare frunza verde, Cuvintele sunt mute și se-nchid, Aleargă gândul singur și se pierde Sub albăstreala cerului lichid. Văd împrejur beție de culori, Și ce parfum îmbătător prin aer, Nuntește bucuria printre flori Iar codrul chicotește plin de vaer. Se lasă seara peste văi de foc, Iar luna bearcă varsă în urcioare Tot aurul din lume de noroc Și ne așterne perne de răcoare. Tinerețe dulce, apă
FEERIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350668_a_351997]
-
paștelui, toporașii, panseluțele și tămâioarele, au răsărit ca prin minune, pregătind cămașa Primăverii într-o multitudine de culori feerice, iar mugurași pomilor din livadă, temători la început, s-au deschis binecuvântați de soarele timpuriu, înflorind dumnezeiește, umplând zarea cu parfumuri îmbătătoare, laolaltă cu florile din grădină și de pe câmp. Deodată, zarea parcă s-a întunecat brusc, dar nu din pricina vreunui nor prevestitor de furtună ci, pentru că apăruți de nicăieri, mii de fluturi gingași, îmbrăcați în cele mai frumoase haine de sărbătoare
VESTITORII PRIMĂVERII de ARON SANDRU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360148_a_361477]
-
îndelung spre frumoasa și îngrijita grădină din jurul „palatului”, cum îi plăcea să spună despre locuință, și care-i încânta ochii și nu numai frumusețea florilor ci și mirosul lor, făcând-o să i se dilate nările inspirând puternic parfumul lor îmbătător. Apoi instinctiv, pașii o îndreptă spre uriașa oglindă, se privi îndelung și constată cu mare plăcere și satisfacție că reflecta o femeie frumoasă, tânără, dimineața la trezire și nu fardată. Exprimă cu glas tare spre a se auzi: „Adevărata frumusețe
IMPREVIZIBIL (1) de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359783_a_361112]
-
era pe punctul să se împace cu prima lui soție cu care de ceva timp în urmă reluase legătura. În următoarele dimineți soarele răsărea cu aceași frumusețe luminând totul și înfrumusețând natura. De asemenea anotimpul primăverii își răspândea mireasma sa îmbătătoare peste tot, iar oamenii alergau care încotr-o prinși în iureșiul nesfârșit al vieții. Referință Bibliografică: ÎN LUMINA UNEI DIMINEȚI DE APRILIE / Eugen Oniscu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2289, Anul VII, 07 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017
ÎN LUMINA UNEI DIMINEȚI DE APRILIE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359963_a_361292]
-
de tăcerea îndelungatei așteptări» și «are povara unei netâlmăciri trezită din rămășițele închinăciunii», „nădăjduiește“ «clipă de clipă că nu e doar un popas acest prelung răsfăț al buzelor», în sufletu-i, «tot mai viu trăiește visul [...] cu flori de liliac îmbătătoare. indigo, alb, roz», „rătăcește“ «cu gândul printre miresmele răspândite», de cireșar fiind, «aici și acolo, sub forța inimaginabilă a iubirii», își cheamă „iubitul-emisferă / jumătate“, absența acestuia sufocând-o («...te chem, fiindcă nu mai am aer fără prezența ta; uneori mă
Emisferele Androginului, bisturiul Zeus-chirurgului şi „Cântarea cântărilor“ () [Corola-blog/BlogPost/339990_a_341319]
-
de tăcerea îndelungatei așteptări» și «are povara unei netâlmăciri trezită din rămășițele închinăciunii», „nădăjduiește“ «clipă de clipă că nu e doar un popas acest prelung răsfăț al buzelor», în sufletu-i, «tot mai viu trăiește visul [...] cu flori de liliac îmbătătoare. indigo, alb, roz», „rătăcește“ «cu gândul printre miresmele răspândite», de cireșar fiind, «aici și acolo, sub forța inimaginabilă a iubirii», își cheamă „iubitul-emisferă / jumătate“, absența acestuia sufocând-o («...te chem, fiindcă nu mai am aer fără prezența ta; uneori mă
ION PACHIA-TATOMIRESCU: EMISFERELE ANDROGINULUI, BISTURIUL ZEUS- CHIRURGULUI ŞI „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR” () [Corola-blog/BlogPost/339475_a_340804]
-
Povestire onirica de Al.Florin ȚENE Nu-mi aduc aminte când și cum am ajuns la Botoșani. Se pare că doar gândul a coborât din trenul de Iași. Eram bucuros că venise primăvară și pomii înfloriți răspândeau peste oraș miresme îmbătătoare. Căruțele încărcate cu saci plini de cereale se îndreptau spre târgul de la poalele dealului și depresiunii Cozancea. Pe strada principală, îmbrăcat într-un costum negru și pălărie de fetru, m-am întâlnit cu Pincio Păun, prieten vechi, strecurat de mult
PÂNĂ CE MINTEA ÎMI ADOARME, PÂNĂ CE GENILE-MI CLIPESC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340765_a_342094]
-
odată cu Eminescu si V. Micle, trăim miracolul unei eterne iubiri. Misivele dintre acesti doi mari îndrăgostiți, veritabile ecouri de iubire și confesiuni, au devenit, într-un fel sau altul, o mană spirituală pentru scriitori și savanți, o poveste mirifică și îmbătătoare atât pentru cititorul cult, cât și pentru omul obisnuit. Așadar, „sincronizați în dragoste și în destin” (M. Cimpoi), Mihai și Veronica au trăit și retrăit stările iubirii la o înaltă tensiune sufletească, de aceea astăzi, poate, „În locul lui menit din
REVISTE ROMÂNEŞTI DE PRESTIGIU. RĂSFOIND PAGINILE VETREI VECHI (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340759_a_342088]
-
în: Ediția nr. 763 din 01 februarie 2013 Toate Articolele Autorului De dragoste Mi-ești drag și-ți ascult pașii Cum se-apropie tăcuți Așa cum se furișează primăvara În livezile ce peste noapte Irump în cascade de flori. Parfumul lor îmbătător ne poartă Spre bucurii fără de margini. Eu sunt o melodie, O șoaptă de iubire Ce m-am dăruit ție, Și te-am rugat Din culori să mă zămislești. Te-am lăsat să mă răsfiri În fâșii de vise Pe care
DE DRAGOSTE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 763 din 01 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341366_a_342695]
-
vârf de munte pentru o poezie sau un descântec de nuntă. După ce ne-am rânduit cu toții, a sosit mama. A așezat cu grijă laboșul în care tocănița de pui crescut în curtea ascunsă de dalii revărsa spre noi un miros îmbătător. Mămăliga aurie și laptele rece cu smântâna de două degete și-au făcut loc pe masa acoperită de fața albă, imaculată, neputând lipsi de la ospăț. Împreună cu noi era iubirea, mândria și mulțumirea că suntem cu toții acolo, unu lângă altul și
ASTA SUNT EU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341503_a_342832]
-
bună-n linii mari, dar are și o parte rea: Când nemuriții nu au voie să facă ce fac muritorii, e semn că-n veșnicii e-o hibă cu piesa și cu toți actorii! PĂRUL TĂU Noptos și greu de-mbătător miros, părul tău - o, preafrumoaso - e puntea aruncată de oarba întâmplare peste torenții sorții mele, pe care se duc și se tot duc speranțele iubirii nepereche, strânsă ca-ntr-un clește de dor și disperare. GLASUL CLOPOTELOR În fiecare zi
POEMELE NOULUI AN (2) – TESTIMONII LIRICE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342110_a_343439]
-
ÎMI ADOARME. PÂNĂ CE GENILE-MI CLIPESC” Nu-mi aduc aminte când și cum am ajuns la Botoșani. Se pare că doar gândul a coborât din trenul de Iași. Eram bucuros că venise primăvară și pomii înfloriți răspândeau peste oraș miresme îmbătătoare. Căruțele încărcate cu saci plini de cereale se îndreptau spre târgul de la poalele dealului și depresiunii Cozancea. Pe strada principală, îmbrăcat într-un costum negru și pălărie de fetru, m-am întâlnit cu Pincio Păun, prieten vechi, strecurat de mult
PÂNĂ CE MINTEA ÎMI ADOARME. PÂNĂ CE GENILE-MI CLIPESC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342428_a_343757]
-
din secolul XIX pe plan internațional. Ba mai mult, Liliacul a ajuns chiar să reprezinte esența "epocii de aur" a teatrului muzical austriac în lumea modernă. Scrisă non-stop în 42 de "nopți de extaz veritabil", opereta lui Strauss juniorul este îmbătător de melodioasă și de exuberantă. Veți avea parte de un spectacol plin de încurcături de identitate, flirtări la un bal mascat, frivolități elegante și alte confuzii variate, care împreună formează o comedie minunat de hilară. Evident, această comedie fastuoasă este
City Cult [Corola-blog/BlogPost/100887_a_102179]
-
minții plafon deschis cu ușile spre cer.titudine. Poate altă dată e acum ? poate mâine e astăzi ? și toate deopotrivă se lipesc de timp modulându-i șerpuirea cunei.formă așa se reinventează clipa așa se distilează parfumul de levant aspru îmbătător înțepător la vorbă cu buchet bărbătesc de gladiator pentru cauze sfinte. Mai lipsește Cervantes inventatorul morilor de vânt scriitor cu pana plină de a.țintite gânduri către piscul lăncii crucifix a Preabunului Cavaler al tuturor timpurilor Gentil.OMUL.Perfect Cel
POEM HIERATIC XVIII CÂMPURI DE LAVANDĂ de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343392_a_344721]