3,716 matches
-
om bătrîn, căci, imaginea păpușii înainte de sfărîmare este o caricatură a bătrîneții. Păpușa din elegie este una bătrînă. Iar cînd vine moartea, nu mai poate face "nimeni nimic". Faptul că în universul "ființelor mici" păpușile sînt trase de sfori, că îmbătrînesc și mor și că cei care se joacă cu ele sînt conștienți de asta face poezia lui Eugen Ionescu profund originală. După cum originală este și ideea de a spune copiilor elegii, adică de a-i lega de tristețe. Ființele mici
Păpușile lui Eugen Ionescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14017_a_15342]
-
prin care abia mai străbate amestecul de gânguriri ale bebelușilor Babilonului și rugile eremiților mai că negreșelnici, înălțate Celui de Sine Însuși necunten înzilit totdeauna de față, însă stăruind a rămânea mereu întru ascunsul chipului aproximat de vitralii cu sticla îmbătrânită în clarobscurul co-etern cu moartea ce pare ca și cum un mod de a conserva asfințitul non-stop sub care Matusalem, probabil, își rostește parafraza sacramentală: - Nu credeam să nu învăț a muri vreodată...
Poeme și poeți ținându-se de mână by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/14471_a_15796]
-
meu, sufocîndu-mă; dintr-o răsucire bruscă, îl sparg în mii de țăndări și, cu ochii larg deschiși, mă întorc pe partea dreaptă, cu genunchii la gură... Pe peretele din față, carnagiul luminii portocalii a lămpilor de afară. Lumina portocalie nu îmbătrînește. Și nu tace. Nici greierul nu tace: țîrîitul lui e bătaia de inimă a unei fîntîni adînci. Transformă pămîntul într-un yo-yo infantil care se îndepărtează și se apropie elastic fără oprire, iar eu mă îndepărtez și mă apropii de
Însemnările unei insomniace by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/14524_a_15849]
-
biografic de încadrare este ferm: poetul s-a stins în zorii zilei de 20 august 1872, la Spitalul Sf. Pantelimon din București. Sărăcia lucie și urmele bolii - una care avea să-l răpună și pe Eminescu - îl împuținaseră și-l îmbătrîniseră într-atît încît certificatul de deces înregistrează, haotic, vîrsta de 80 de ani. Contemporanii, insensibili atît la atenționările repetate ale lui Hasdeu și Grandea în presă, cît și la protestul lui C. Bolliac în Parlament contra indiferenței oficiale față de Bolintineanu, îl
August by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14902_a_16227]
-
încasați și îi tot aduna. Plăcerea socotelilor i-a rămas și acum. Dacă-l întrebi câți ani are, îți spune în zile: 29.224 zile. Sau câte zile a adunat el la momentul la care-l întrebi. De când a mai îmbătrânit, a devenit și el bisericos. Îl căra mamaie la slujbe și-l punea să mănânce de post, ceea ce, pentru mâncăul care a fost dintotdeauna tataie, nu era chiar ușor. Acum, ea nu mai poate merge până la biserică și se duce
Poveste despre bunici by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21195_a_22520]
-
Ion Iliescu, ce-i drept la categoria fulg, 55 de kilograme la liberare. Plecarea sa în Istorie nu înseamnă defel o dramă pentru politichia românească, ci, mai degrabă, o înțărcare a Opoziției, nevoită acum să-și depășească faza de bebeluș îmbătrânit la poarta Cotroceniului.
Mircea Dinescu despre Corneliu Coposu by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82357_a_83682]
-
aprinde țigară. Cele de țipetele cărora ne rușinam, cele a caror pricepere ne face să ne cutremuram de plăcere, cele în fața cărora închidem ochii și gemem. Femeile-fântână, gheișele, stricatele, nesătulele. Cele care nu închid ochii când le săruți. Femeile care îmbătrânesc departe de ochii noștri. Femeile pe care le vedem din An în Paști, cărora le ducem dorul, fără să vrem, de fapt, să le vedem mai des. Femeile mature, oricât ar fi de tinere. Cele încă frumoase, oricât ar fi
Elogiu femeilor adevărate by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82354_a_83679]
-
Dragoș Bucurenci Nu mă pot opri să nu mă întreb, inutil și deplasat, cati dintre prietenii și cititorii mei mai tineri știu cine a fost Vaclav Havel. Europa de Est îmbătrânește. Scrisoare către Vaclav Havel, aruncată la coș (de Mircea Dinescu) Havel, fii bun și retrage-te la mănăstire. Nu mă pot obișnui cu ideea că vulturul e angajatul Salubrității. Revoluțiile și-au mîncat copiii, disidenții șomează, protestatarii stau spăsiți la
La plecarea lui Havel by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82430_a_83755]
-
nu puteți să-l ratați pentru nimic în lume pe “cel mai bun și cel mai nebun violoncelist al lumii”, Mischa Maisky, care cântă la Ateneu în cadrul Cruciadei Culturii. Bilete aici. Violoncelul este asemenea unei femei frumoase care nu a îmbătrânit, ci devine mereu mai tânără, mai delicată, măi supla, măi grațioasa. Pablo Casals Eu unul de-abia aștept să-mi trag sufletul la aceste două concerte. Va aștept și pe voi. Merită! Excelentă manifestare, onorabilă șansă să avem printre noi
Operă şi violoncel la Ateneul Român by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82569_a_83894]
-
săracii chiar nu au... vezi țăranii din piețe. Încă ceva. Care ar fi fost situația dacă polițiștii ar fi ales să fie îmbrăcați civil și ar fi avut același comportament, protestând împreună cu restul bugetarilor? Ah, am uitat ceva.... încep să îmbătrânesc :)) Câți dintre cei care scriu aici au avut probleme în Italia? Câți s-au lovit de un sentiment naționalist atât de puternic , încât să fie umiliți gen scuipați, înjurați? Mâna sus, vă rog! Am stat 2 luni în Italia vara
Prietenii duşmanilor Preşedintelui by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82576_a_83901]
-
sa-l doneze arhivei comunismului de la Muzeul Țăranului Român. Cam cât de bătrân credeți că mă face chestia asta să mă simt? Destul de bătrân, încât la prima citire să exclam “Dumnezeule...Dragoș...Comunismul”, o istorie întreaga... daaa breee! minune mare! îmbătrânim... Tips: că una hârșiita de ceva anishori în domeniu, fa-mi și mie o plăcere și urmareste-ti ultimele emisiuni FĂRĂ sonor; asta o să-ți dea în timp, un plus de naturalețe... batrn nu cred că te face să te
Nostalgie by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82676_a_84001]
-
tale și căldura întunecată dintre vintre - amirosite de petale. Acum, nu sunt Aș fi preferat ca umbra să se rătăcească de ființa mea, să se desprindă cu orice preț. După ani îndelungați, m-aș fi întâlnit cu ea, văzând-o îmbătrânită de așteptare. Așa cum odată mi-am zis că aș fi putut fi lumina oare se vede pe sine, acum, nu sunt decât umbra care se bănuiește pe sine. E sprijin E atâta suferință în ființa noastră și-atât de multe
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/11557_a_12882]
-
unor fețe ce nu-și puteau stăpîni surpriza. Spontan, printr-o tresărire instinctivă de politețe socială, am încercat să ne aducem aminte de cînd nu ne mai văzuzem. , Da, sînt 12 ani, ca să vezi, o viață de om. Și am îmbătrînit amîndoi, se vede, nu?" Șovăiam unul în fața altuia, eu neștiind prea bine dacă trebuia să-i întind mîna, iar ea neștiind prea bine dacă trebuia să mai stea în loc sau să se îndrepte spre copilul ei, o fetiță ce își
Iubita mea, iubita mea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/11328_a_12653]
-
trup s-a ridicat dintre noi și-a început să meargă spre ușă mult mai încet am văzut că nu-l vedeam și anii ei și anii lui se scurgeau din corp în mâini și-apoi urcau în tencuiala pereților. îmbătrâneau pe rând mâinile și pereții. doar cineva pe care nu-l vedeam și știam că este umbla prin dreptul ferestrei. și ei aveau încheieturile albite de spaimă și el avea un picior de lemn ."șchioapătă" a zis ea și ziua
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/11787_a_13112]
-
altă dată, pe larg, cum m-a surprins marele cutremur acasă la scriitorul Mircea Ciobanu, unde mă dusesem să aud ultimele vești despre proxima apariție a primului meu volum de versuri: Poezii, Editura Cartea Românească, 1977. (fragment din Jurnalul intitulat: Îmbătrânind tăcut pe canapele roase)
Viața e făcută din lucruri mici by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/11076_a_12401]
-
general, prin forța împrejurărilor, imaginea mea despre voi toți, inclusiv foștii mei elevi de seminar, a rămas nealterată de timp. Acum, când i-am întâlnit pe mulți dintre ei, oameni de 40 ani unii, am rămas uimit de cât am îmbătrânit eu. Sunt alb de tot. Poate că tu m-ai văzut la televizor, dar eu pe tine nu. Să știi că sunt puțin emoționat, pentru că, într-un fel, ești și tu un copil al meu chiar dacă devenit al meu mult
Îndrumătorul meu spiritual, canonizat - Gheorghe Calciu Dumitreasa. In: Editura Destine Literare by TUDOR NEDELCEA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_257]
-
dai de câte un reprezentant despre care a spune că taie frunza la câini înseamnă a-i face un elogiu. Timorați, apăsați de greutatea unui trecut de care nu pot scăpa, principala lor grijă e să perpetueze, asemeni unor sepii îmbătrânite în rele, mediul tulbure-cenușiu în care s-au învățat să plutească nestingheriți. În timp ce valori certe sunt literalmente hărțuite, astfel de personaje își ronțăie în liniște micile burse de cumințenie, perpetuându-și neputințele și submediocritatea în capitale unde se iau decizii
Panașul de muceg by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10249_a_11574]
-
deșert, sunt Într o altă realitate, Într-o altă existență a minții. Ura prin acest trup de piatră mi-a prins copilăria prizonieră. Nu există uși, nu există lacăte, doar cu puterea minții trebuie să fărâm acest Înveliș care mă Îmbătrânește, care mă Împiedică să vreau să urc scara copilăriei și să mănânc până la urmă mâncarea care mi-a fost dăruită. Dar oare când voi ajunge acolo? Și această imagine de chin al urcușului este continuată cu o altă imagine. IMAGINEA
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
concluzia disperării. cortina nu se mai ridică, actorii și-au decapitat magia shakesperiană! timpul se Învelește cu o pătură moale, de aprobări simple, după ce a rostit, golit de sânge: qui bono? e atât de plictisit, Încât seamănă cu un director Îmbătrânit de gălăgia recreațiilor, care Îi amăgesc tâmplele... cu el nu se joacă nimeni! ce va urma? capul aplecat pe o pernă, somnul carului ascuns printre pletele viselor - voi merge din felinar În felinar, din psalm În psalm, din nor În
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
Toată impetuozitatea în imagini a unui Vinea de mijloc de drum (sîntem în 1930) și sintaxa doar ușor, imperceptibil deraiată, sînt de găsit aici. Un decor de griuri tînjind la culori tari, și la precizia de-altădată a conturilor care, îmbătrînind, se lasă. Ceea ce, oricît te-ai fi îndepărtat, citind, de manierisme delicate, ca acest început de confesiune - "Mi-e veche inima: un menuet/ închis în ceasul unei jucării", sau ca despărțirile îngînate piano: Cînd voi pleaca, - povestea-i la ultimele
Carte pentru niciodată by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10299_a_11624]
-
ochii mari. - Din acest motiv a ajuns la Bicętre. Dar, după cum v-am spus, familia nu a vrut să rămână acolo. S-au găsit printre lucrurile sale niște... (își căută cuvântul), niște instrumente ale desfrâului. Este un om care a îmbătrânit în rele, a cărui prezență aici, să spun drept, nu-mi face nici o plăcere...
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
bogăție, nu milioanele pe care le câștiga și le transformă în cecuri strângând averi uriașe: Constantă (zisă Pusă), Vasile (moare la 12 ani) și Niculina, care moare la câteva luni. ZAVAIDOC Spune, neica, ce-ai băut De n-ai mai îmbătrânit? Am băut vin mult cu gheață Și-am dormit la puica-n brațe, Și-am mâncat boboci de rață Și-așa toate m-au ținut De n-am mai îmbătrânit. Se spune că a cântat o noapte cu fetiță ce
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
ZAVAIDOC Spune, neica, ce-ai băut De n-ai mai îmbătrânit? Am băut vin mult cu gheață Și-am dormit la puica-n brațe, Și-am mâncat boboci de rață Și-așa toate m-au ținut De n-am mai îmbătrânit. Se spune că a cântat o noapte cu fetiță ce purta numele mamei, Constantă (Pusă), în brațe. Prin 1942, Tânta îi aduce pe lume un băiețel, pe nume Vasile (i-a pus numele fratelui său). S-a suit Zavaidoc într-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
în plus nesomnul și...paharul. nesomnul să fugim prin lumi străine, paharul să sorbim licori divine și sufletul, ștergar de mângâiere al frunților turbatei noastre ere. acum, c-am spus la lume cine ești eu te-aș ruga să nu îmbătrânești; privește toate florile de-afară; tu esti simbol frumos de primăvară. mai ai de mers spre viața, măi vâlcene. te-așteaptă pajiști mari cu cosânzene și-ți cresc nepoți cu zbenghiuri peste frunți; ține-te drept, c-o să le joci
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
îi urmăream mersul obosit, în silă, cu servieta umflată trăgîndu-i umărul în jos, un mers de bătrîn sau de repetent care se duce la teză." E de-ajuns. Suficient pentru o lume care trage de ea, și pe care femeile, îmbătrînind, o descîntă. Nu, însă, o lume cocoloșită, ci una porționată foarte lucid, ca mîncarea luată pe cartelă și gătită, orice-ar fi, cu gust. Același gust pentru sărat, și pentru amar, într-o viață fadă, dacă nu-i pui nimic
Femina by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10572_a_11897]