1,610 matches
-
lume întreagă prin ură, virulență naționalistă și șovinism. Pus în slujba lui Vadim Tudor, Romulus Vulpescu a depășit în grobianism, intoleranță și delir naționalist cele mai înveninate condeie ale comunisto-securismului. Și, cu toate acestea, trebuie să fii, la rându-ți, îmbibat de ură și resentiment pentru a trece în uitare marile sale performanțe de traducător. În clipa de față, o versiune integrală a operei lui Villon, în patru volume, ce cuprinde și apocrifele, își așteaptă tipărirea. La un moment dat, în
Eminescu, șef de sindicat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8881_a_10206]
-
în lume, în pijama marron cu găitane negre - corespunzînd prin aceasta parcă pasmanteriilor moldovenești - și-i vedeai picioarele mari de Moise al lui Michelangelo, în papucii de casă." Alte detalii - de pildă, lumea literară ierarhizată în purtătorii de paltoane subțirele, îmbibate de zoaiele Bucureștilor, și cei de mantouri de blană, la garderoba unui critic, completează vederea din spatele draperiei, cu excese, dar și cu piperul necesar, presărat de un insider. Care, la urma urmei, recunoaște că "ne lipsește Lovinescu". Din el, și
Marea lume mică by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9977_a_11302]
-
efectul de contrast între sintagma latinească ridicată în titlu (sonoră, elegantă, sclifosită) și mizeria tristă de la subsol. În schimb, în secțiunea de Texte poetice, numai această formulă liminară mai prezintă un coeficient de (veche, convențională) ironie. Deja suntem înconjurați și îmbibați de spuma cenușie a poeziei lui Constantin Acosmei, o poezie cu atât mai puternică și mai originală cu cât a renunțat la orice retorică și simbolistică. Versurile, aparent plate, inerte, puse pe hârtie între paranteze și parcă în treacăt, sunt
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
ani, membru al Academiei Franceze, unde fusese ales cu 18 voturi contra niciunul pentru principalul său concurent, "naturalistul" émile Zola. Cum Istrati în franceză scria și în franceză s-a născut ca scriitor, situarea lui ca eventual autor de proze îmbibate de exotism oriental în acest cadru trebuie făcută. Cu atît mai mult cu cît exotismul de acest tip în literatura română este - sau era în acel moment - unul de imitație, după modele occidentale, franceze în primul rînd. Atît cît era
"Otomanul" Istrati by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9035_a_10360]
-
chiar și Constituția turcă din 1876 a avut ca model Constituția belgiană, adoptată și adaptată și de români, nu?! E drept, acea Constituție turcă n-a funcționat multă vreme, dar aspirația nu e mai puțin semnificativă. Dar este cu adevărat îmbibată de exotism literatura lui Istrati? Sau, și mai exact formulată întrebarea, este reductibil certul levantinism al literaturii lui la ceea ce se cheamă exotism oriental? Căci nu e o literatură cu odalisce, cadîne și eunuci, cu spahii și ieniceri, cu viziri
"Otomanul" Istrati by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9035_a_10360]
-
dinapoi înainte, în bloc, cuprinzând partea superioară a ventriculului, benzile ventriculare, plicile ariepiglotice, epiglota și rezecția bazei de limbă. S-a suturat baza de limbă pe toată lungimea sa. S-a montat sonda nazogastrică. A fost montat un tampon Mikulicz îmbibat în ulei steril și antibiotice, în cavitatea endolaringiană, între corzi, ce împiedică formarea aderențelor și are rol hemostatic. Laringele a fost ascensionat la baza limbii. S-a efectuat limfadenectomie funcțională bilaterală. Au fost montate două tuburi de dren în lojile
Revista Medicală Română by Alina Lavinia Antoaneta Oancea () [Corola-journal/Journalistic/92283_a_92778]
-
Barbu a intrat în conștiința cititorului român și a rămas acolo, în pofida faptelor sale demne de dispreț (de după 1971, în special), grație publicării, în vremuri încă dificile pentru literatură (în 1957, la doi ani după Moromeții), a unui roman (Groapa) îmbibat de poezia unui univers în degradare și care părea să continue fără complexe linia Arghezi-Mateiu Caragiale" (p. 139). Sunt cel puțin două lucruri, în această frază complicată, cu care nu pot fi de acord. Primul e acela că un scriitor
O relectură suspicioasă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9332_a_10657]
-
avut în 1958, în vacanța de vară, cînd, student la Medicină, între anul III și anul IV, am fost pentru prima oară, după refugiu, în Basarabia, în Fundurii Vechi, sat în care se născuse taică-meu. Era fabulos! Toți umblau îmbibați de smahoncă, un fel de rachiu tare, bestial, vînăt, fabricat din sfeclă. Verișoarele mele pieptoase și curoase mîncau prune, delicat, din farfurie, cu furculița, și se hlizeau erotic. Apoi se luau de talie și, pășind mărunțel, cîntau melodii înflăcărate și
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
face aluzie la nonconformismul formei, dar și la absența etichetei și ștaifului din conținutul manifestării. Eleganța, fastul, prețiozitatea lojii sunt substituite la Carbondale de decența, frugalul și firescul unor întâmplări sonore care, chiar dacă nu se desfășoară în spații neconvenționale, sunt îmbibate de atmosfera naturală, întru totul respirabilă a unor concerte ad-hoc, derulate într-o manieră deopotrivă familială și colocvială. Părăsirea lojii și opțiunea pentru strapontine ori pur și simplu pentru niște bănci ordinare se săvârșește sub imperativul timpului (lumea vine la
Dincolo de lojă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9592_a_10917]
-
voia permanentă de echilibru social statuată în coduri legislative nescrise erau discutate de învățați ai acestor zile ca și cum erau esențiale pentru soarta fiecăruia dintre noi. Nu conta cât înțelegeam din toate acestea, eu, om venit dintr-un timp al dezbinărilor, îmbibat de aerul greu al dihotomiilor politicianiste inutile ("de care parte ești?"), cu suflet obosit poate de grijile unor clipe prelungite în lipsuri și nevoi de tot felul. Știam, prea bine, că și acei distinși cercetători, unii la anii primilor pași
Două tablete by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/8175_a_9500]
-
a turmentului vaginal revărsat tsunamic peste micuța scenă a pătimirilor doamnei Kane - a cărei morală supremă se rezumă la binecunoscutul Ťfarg you, farg him, farg them allť - mi s-a perindat pe dindărătul ochilor întregul cortegiu de urîțenii ce ne îmbibă de atîția ani ființa." În același număr, S. Damian semnează un eseu critic și deopotrivă încîntător pe marginea operei lui Marin Preda, intitulat " Mersul îndărăt. Posteritatea lui Marin Preda". Potrivit criticului literar, evoluția operei lui Preda seamănă cu o curbă
De la Măniuțiu la Preda by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9663_a_10988]
-
recenzent dogmatic). Dar lumea aristocratică, meschină în preocupările ei, este detestată cu inteligență artistică, rafinată. Caricaturile personajelor contrapuse lui Ioanide (de la Pomponescu la Hagienuș și ceilalți) sunt executate cu un umor fin. Observația lumii sociale este filtrată printr-o lentilă îmbibată de cultură. Ochiul realist al naratorului exprimă rafinamentul unui stagiu îndelungat în muzee, mitologie și biblioteci. Livrescul, cap de acuzare proletcultistă, constituie specificul unei viziuni ce se îndepărtează de litera balzacianismului. Romanul Bietul Ioanide rămâne balzacian în tema parvenirii (mutată
Sfidările unui inactual by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9706_a_11031]
-
cinematograf. Pentru cei mai mulți oameni de pe pământ Paris este orașul iubirilor romantice, al curtoaziei și al bunelor maniere, al vinurilor pour les connaisseurs și al mâncărurilor sofisticate, al fetelor vesele din Pigalle și al cabaretului Moulin Rouge. Parisul este un mit îmbibat de cultură, un Olimp al spiritului în care istoria literaturii se întâlnește cu cea a artelor plastice sau cu cea a muzicii. În ultimele secole aproape că nu a existat vreun mare artist de numele căruia să nu fie legată
Parisul sufletelor împovărate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9742_a_11067]
-
de a construi sau a destructura imagini, de a găsi un ritm interior și a face să pulseze versul, strofa, pagina de poezie. E vorba de un accent personal, care ne pare deopotrivă straniu și familiar; de o viziune ce îmbibă realitatea înconjurătoare și o transformă într-un mediu intim; în fine, de un limbaj utilizat și modulat în chip diferit, neașteptat. Zadarnic își storc producătorii de versuri mediocre rufele imaginației: acestea nu zboară nicicum, rămân, răsucite, în ligheanul de plastic
Conectică și butoane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9746_a_11071]
-
simțit obligată să precizeze: este o pizza foarte rară și foarte scumpă, a fost inventată de un ...italian și dacă intenționezi să o pregătești În România ai nevoie de homar marinat În coniac, medalioane de vânat, somon scoțian afumat, caviar Îmbibat În șampanie, oțet balsamic Învechit, prosciutto și fulgi comestibili din aur de 24 karate. Ștefan nu a lăsat să se vadă ignoranța sa În materie de Pizza Royale 007, a dorit să știe cum sunt bucatele tradiționale. Directorul l-a
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
șfichiuitoare ca un bici. Ce dracu să fac! De când mă știu am detestat slăbiciunile manifestate. Și ce ironie! Tocmai eu... Nu am nicio indulgență și nicio apreciere față de materialul din care sunt făcută! Cum ai găsit, Doamne, numai pământ nenorocit, Îmbibat cu apă și alte elemente nocive, supuse putreziciunii? S-ar fi putut căuta( cu puțină bunăvoință), ceva mai bun!. Karma! Karma! Ducă-se pe „apa sâmbetei”, pe drumul pâraielor, râurilor, mărilor... că „apa neîncepută”, n-a ajuns pe la noi. În
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
obraz, nimeni nu o putea desprinde de acolo, cei din casă îi improvizaseră un pat dintr-un fotoliu, de mâncat nu mai mânca de mult, din când în când puteau să-i umezească buzele arse de febră cu un tifon îmbibat în apă, aștepta telefonul de la iubitul ei ficțiune, telefon care nu mai venea, deși ea își pregătise cel mai bun răspuns formulat de-a lungul vieții, obosită de așteptare, la scuzele lui lamentabile, o să-i spună verde în față: "Trebuia
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
priveam unii pe alții. Aveam impresia că până acum urmăriserăm pe întuneric un film și că brusc cineva a aprins lumina. În ceață privirile ne erau confuze și parcă burta unchiului se umfla și mai tare și toată perna era îmbibată de sudoare, iar noi atât de bătrâni acolo, în dormitor, lângă el. Vocea mătușii răzbătea de pe hol, acum nu mai plângea, vorbea la telefon. Mâine pe la zece vine preotul. Unii dintre noi au ieșit la o țigară, alții până la baie
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Mirosul din bucătărie îi apăsa și mai greu tâmplele; un aer închis din cauza mâncării care se prăjea pe aragaz. Asta îl făcu să simtă că parcă i se întorcea cu paleta creierul în tigaie și era apoi lăsat să se îmbibe de ulei. I se făcu greață și îi veni să vomite. Ar fi vrut să iasă din încăpere, să scape de compătimirile celorlalți, dar rămase. Acum însă, nu mai conta nimic; ar fi fost în stare să vomite până și
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
cei doi s-au retras în deltă. Singurătatea din apartamentul de pe același palier se prelungea în singurătatea mea și așa am început să ies din ce în ce mai des. Însă de câte ori mă întorceam acasă aplecam ușor urechea spre ușa lor; aceeași liniște se îmbibase în pereți și acum îmi inundase și dormitoarele. Până să se întoarcă stăteam pe balcon așteptându-i, privindu-i de departe ca și cum distanțele nu s ar fi putut măsura. Primul care pătrunse în vestibul a fost Emil, apoi intră Laura
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
nu existe clipă în care să nu te avânți ca într-o amenințătoare cascadă, de unde vei fi sigur că vei ieși învingător; orice gând, fiece faptă, să ți le irigi cu sânge rece; fiecare bob de iubire, să ți-l îmbibi cu sânge rece, apoi, să ți-l ocrotești în plapuma dulce și caldă a eternității! Din lucrul asupra căruia era adânc concentrat, l-au perturbat și i au atras atenția câinii din curte. A lăsat totul deoparte, și a ieșit
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
pasul de atâtea ispite. Rămăsese în picioare, în timp ce femeile se încinseseră la vorbă, uitându-l pe acolo. Își dădu seama că dacă mai stă mult așa, vata și tifonul pe care i le vârâse ORL-istul în nări o să se îmbibe în curând. Până să întrebe de un pat, apărură doi tineri. Erau stagiari în primul an sau studenți în ultimul, un tip și o tipă. "Ce faceți, fetelor?", încercă o întrebare amabilă nou-sosita. "Mersi, bine", răspunse cam în doi peri
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
oameni curge necontenit În sus și În jos Doi cerșetori rebegiți de frig, cu figuri distruse de alcool, beau pe rând votcă dintr-o sticlă din plastic, plată și-și Încălzesc mâinile suflându-le din când În când abur cald Îmbibat cu băutură. Stau exact În fața vitrinei unde cerșea Plăcințica. Dintr-o coșniță peticită pe care au rezemat-o de peretele vitrinei, iese capul pleoștit al unui câine, tovarășul lor de foame și vagabondaj. -Pe ce parte este Europa, nu vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
va elibera Însfârșit de povară și poate că, după șapte decenii, pictura asta blestemată va putea salva Însfârșit, o viață: aceea a soției.. Lui Antoniu i-au amorțit picioarele și spatele. Se ridică de pe pat, Își schimbă tricoul care e Îmbibat de transpirație, cu o cămașă mai subțire de pânză, cu mâneci scurte. Își stropește fața cu apă, deasupra ligheanului hârbuit. Se gândește la Kawabata, la mașina care a purtat trupul inert prin tot orașul, spre locul În care oasele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
știe nimeni, examinasem pe îndelete standurile de cărți și cumpărasem o carte ieftină despre tehnici de luptă în jungla din Burma. Acum ședeam la bufetul gării, bine luminat prin comparație, și sorbeam un ceai rece. Îmi scosesem fularul atât de îmbibat de umezeală încât aș fi putut să-l storc. Eram înghețat până în măduva oaselor și copleșit de amărăciune, într-o stare de-a dreptul ridicolă. Dându-mi seama de asta am simțit că am luat-o razna de-a binelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]