317 matches
-
piere.Ideatic, nebunatic,alergând cu bruma trenăse încurcă, se destrupăîn esențele nebune.Vrăji ascunse înnuanțe ude,frunzelor-dansândelor,cromatie și splendoarefă o pauză,dă-ți stare!Să te-ajungă,să-ți descânte,somnul cu ploape grele,ce aduce vise multe,neștiute, îmblânzite,respirări târzii de doruri,de un verde negru, greu,ce nu piere,... XXV. TOMNATIC, de Lia Zidaru , publicat în Ediția nr. 2132 din 01 noiembrie 2016. Lași să vină un timp răcoros și ne încearcă doar norii ploioși! Uneori și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381027_a_382356]
-
și dimensionată în așa fel încât să n-o pot asemăna nici cu a lui Emil Racoviță, nici cu a lui Iuliu Maniu, repere populare care-mi apărură spontan în minte, ca termen de comparație. Și fiindcă prin ... IX. INSOMNII ÎMBLÂNZITE (SAU) GÂNDURI DE NOAPTE (X), de Gheorghe Pârlea , publicat în Ediția nr. 2240 din 17 februarie 2017. Fără vorbe, pereții n-ar mai avea urechi, dar ar face... ochi. Numai în pereche, omul își poate prefigura zborul. Timpul e meșterul
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
-ți anume tămâiată,Ni-i casa-n rod, de Sărbători,Copac ce tinzi la Cer, cu noi odată.*** Refren:Drag brad ce-atingi cu fruntea Cerulși-ntâmpini primul pe Hristos,Înfruntă muntelui azi gerulși adă-n slavă Pruncul jos!... XVIII. INSOMNII ÎMBLÂNZITE (SAU) GÂNDURI DE NOAPTE (IX), de Gheorghe Pârlea , publicat în Ediția nr. 2167 din 06 decembrie 2016. Satul este sămânța din care a germinat Țara. Cum se știe, orice sămânță, după germinație, moare. Satul de azi e o corcitură între
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
au izbândit câinii, de vreme ce... au murit caii.*** Plugul timpului nostru nu mai zgârie pământul, dar îngroapă adânc în el otrava.*** Mincinosul satului se numește acum... ecologist.***Inocența săteanului de ieri s-a convertit în viclenia suburbanului de azi.... XIX. INSOMNII ÎMBLÂNZITE (SAU) GÂNDURI DE NOAPTE (VIII), de Gheorghe Pârlea , publicat în Ediția nr. 2158 din 27 noiembrie 2016. Motto: Înțelepciunea este baza oricărei virtuți. Jean-Jacques Rousseau *** Deșteptăciunea ține exclusiv de minte. Înțelepciunea, de “ceva” ce... gravitează mintea. Deșteptul arar intră în
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
nu-și împlineau minunea. Amestecate'n ele și din nimic desprinse, S-au rostuit în vreme cer, aer și pământ, Oglindă forței care, la fel, prin necuvânt A'ndestulat nimicul cu mii de stele'aprinse. S-a săvârșit normalul, natura îmblânzită. Trăirii, zeii înșiși, i-au dat un sens rodirii Perpetuînd prin moarte secretul nemuririi, Nescrisa lege'a firii, viața împlinită. Viețuitoare, iarbă, copaci și zburătoare, Iar în risipa asta de sunete și'arome Se-amestecau feeric accente policrome, Dar mai
NERODITORUL HAOS de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374398_a_375727]
-
vertical. „Să beau din pocal inocentă și pradă!” Mi-a spus de curând un tanar luntraș, Cu fruntea-nvelită de nopți în șarada, Pe Charon, târziu, făcându-mi nuntaș. Ființă din mine tăcea că pământul Sub tropot de cai, gonind ne-mblânziți, Suflând cu turbare, precum sufla vântul, Pe creștet de îngeri, ce stau răzvrătiți. Suav se prelinge pe mine păcatul, În care rodesc strugurii-n vie Și vinul inundă-n rafale regatul, Ce ieri străbăteam prin copilărie. Se uită la mine
SĂ BEAU DIN POCAL INOCENŢĂ ŞI PRADĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371333_a_372662]
-
Autorului Cum zboară anii însetați de performanță! Am vrut să facem mult și repede mereu, Aveam pe atunci și forță și voință Și nu cedam când ne loveam de greu. Iubeam iubirea năvalnică, ca marea, Când prin reflux se simte îmblânzită, Ades priveam în ochii-ți limpezi zarea Simțeam adânc ceva ce mă agită... Te înfiripai în mine ca o dorită boală, Aveam simptome stranii și profunde, Mă revărsam prin ochii mei cu fală Și prin iubirea gata să inunde. Suferința
TU EȘTI ȘI VEI RĂMÂNE SINGURUL MEU VICIU de GABRIEL STĂNCIULESCU în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371359_a_372688]
-
Frumoșii ochi ți-i ascundeai, Și buza-ți răsfrângeai A alintare... Mi-a fost greu să te prind, Să te conving... Azi, Deși timpul, Semnele trecerii și-a încrustat, Ești încă tânără și proaspătă, Ești visătoare și frumoasă, Ești căprioara îmblânzită, Sau nimfă ești, a cărei cântare, Înfioară pădurea și macii, Încărunțiții brazi îi înfioară. Pașii tăi mlădioși Sufletul amorțit mi-l răscolesc. Când noaptea o să coboare, Voi lăsa ușa deschisă Și-am să te - aștept Pe patul așternut cu flori
CĂPRIOARA FUGARĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348918_a_350247]
-
și cerească, adică, focul obișnuit, trăsnetul și soarele. Buddha - spunea același specialist în civilizațiile Extremului Orient, P. Grison în Dicționarul de simboluri, îl considera cunoaștere și iluminare „ațâț în mine o flacără ... inima mea e vatra, flacăra este sângele meu îmblânzit. ” Bachelard privește simbolistica focului ca o prelungire prin ardere a luminii. De fapt o sărbătoare a Luminii. Este acea lumină care scurtează noaptea hibernală și prevestește durerea de mugur din anticamera primăverii: Un Vers se-agață-n ... lună/ Și îl trimit ecou
SIMBOL SI SĂRBĂTOARE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 408 din 12 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346768_a_348097]
-
Tine Și-amurguri moștenesc doar pentru Tine Cînd crucea mea e răstignită-n Tine Și să mă urc spre ea mă tem de mine. Am dăruit ochelarii mei mării, - Să vadă ce n-am văzut eu. Mîinile ei dirijau fluturii Îmblînziți ai Tăcerii Și ei o cîntau mereu. Razele lunii ca niște lacrimi de miei Liniștea o străpung. Fără timbre, scrisorile morții m-ajung, Dar nu le acordă nici o atenție Îngerii mei. Ci eu îi scriu: „Iubire, pogoară-te în toți
ALTFELIZVODIREA LUI TRAIANUS de TRAIAN VASILCĂU în ediţia nr. 442 din 17 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348350_a_349679]
-
lexicale: „tăcere nădăjduitoare“, „puteri fantaste“, „gândul zburătăcind“, „ceruri azure“, unele născute din necesități de rimă ca acest „chem“: „Iar lira ce vibrase doar la al dragostei îndemn/ Acum se tânguie prin codrii seculari, cu groază/ Nu mai aude al păsărilor îmblânzite dulce chem“. De mână cu Orfeu, poeta străbate cu mult curaj, munți și văi, mări și oceane, trecutul și prezentul sufletului omenesc într-o lume în permanent zbucium al facerii și prefacerii. Orfeu dăinuie nu numai ca etalon al nefericirii
ACTUALITATEA UNUI MIT de VICTORIA MILESCU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376639_a_377968]
-
cu bruma trenă se încurcă, se destrupă în esențele nebune. Vrăji ascunse în nuanțe ude, frunzelor-dansândelor, cromatie și splendoare fă o pauză, dă-ți stare! Să te-ajungă, să-ți descânte, somnul cu ploape grele, ce aduce vise multe, neștiute, îmblânzite, respirări târzii de doruri, de un verde negru, greu, ce nu piere, doar se ascunde, în fantasmele nude și tăcute! Referință Bibliografică: Noapte cu plete lungi / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2136, Anul VI, 05 noiembrie 2016
NOAPTE CU PLETE LUNGI de LIA ZIDARU în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372728_a_374057]
-
3) Elemente de didactică a activităților de educare a limbajului în grădiniță (și nu numai)... Vino să te joci cu mine, o pofti micul prinț. Sunt atât de trist... Nu pot să mă joc cu tine, zise vulpea. Nu sunt îmblânzită. A! Iartă-mă, rosti micul prinț. Ce înseamnă "a îmblânzi"? E un lucru de mult dat uitării, zise vulpea. Înseamnă "a-ți crea legături"... Tu nu ești deocamdată pentru mine decât un băiețaș, aidoma cu o sută de mii de
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
de furtunoasa intrare în scenă a bețivului, se refugiau pe treptele casei mari de lemn din fața imobilului nostru, copiii se ascundeau pe după copaci, la ferestre se vedeau fețe jumătate curioase, jumătate speriate. Iar în arenă, bunica discuta cu un Gavrilici îmblânzit. De altfel, el nu era prost. Înțelesese de mult că rolul lui trecea dincolo de beție și de scandal. Se simțea oarecum de neînlocuit pentru echilibrul psihic al curții. Gavrilici devenise un adevărat personaj, un tip, o curiozitate - purtătorul de cuvânt
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cresc oameni, plante, momițe, curechi și, peste el, ceriul, ce se numește în limba cultă atmosferă, aer... ei, acuma n-o înțelegeți?... e clar ca ziua. Vezi domnia-ta, continuă el, oamenii sânt un feli de animale răpitoare care, și îmblînzite, nu lasă natura lor; ei sânt mai răi decât fiarele, căci chiar tigrul iubește copiii!... iubește soția sa... însă vedeți omul el o omoară. El puse mâna înaintea feței sale și plânse cu hohot! - Eu nu știu, șopti servitoriul, ce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și „armele” luptătorului magician, lucru firesc pentru un preot/ vrăjitor. Solomonarul supune balaurul cu mijloace magice. El îl farmecă, îl descântă (citind din „Cartea solomonarului”), îl „leagă” (punându-i frâul) și, în final, încalecă pe el ca pe un cal îmblânzit. Punerea frâului pe capul balaurului în vederea încălecării lui de către solomonar este una dintre cele mai spectaculoase și explicite forme ale „legării” monstrului, din lungul șir de astfel de acțiuni înfăptuite de zeii sau eroii magicieni din mitologia universală. Nu este
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
peste balauri” (8, p. 143). Ca și solomonarul, eroul colindei nu omoară, de regulă, „duhul” acvatic („Degeaba te silești/ Pe noi să ne prăpădești”), ci doar îl îmblânzește („Duh de mare potoli”) (156). Paralela cu solomonarul nu se oprește aici. Îmblânzit, „duhul de mare” se oferă să-i fie vehicul aerian eroului de colindă : Stai nu mă lovi Că ți-oi trebui. În brațe te-oi lua Și te-oi ridica [...] Și ți-oi dărui cerul cu stelele ; sau Pe aripi
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și-a luat Luă Luna cu lumina Soarele cu razele... Raiul [cerul] de s-a-ntunecat Iadul de s-a luminat (56). într-o astfel de situație critică, echilibrul Cosmosului trebuie restabilit de îndată, iar balaurul furtunii (Haosul) trebuie răpus, îmblânzit sau alungat. De această sarcină nu este răspunzător numai Demiurgul, ci și omul - solidar cu întreaga natură și participant activ la toate evenimentele cosmice. De aceea, ploaia din descântecul infantil nu este amenințată numai cu autoritatea divină : „Domnul” (Dumnezeu), „Sfântul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
știți acest lucru? Oksana privi în jur. Erau doar trei soldați care urmăreau însă cu încordare discuția lor, a cărei tensiune crescuse până ajunsese la stadiul în care violența plutea în aer. - Te rog, rosti Oksana cu un ton brusc îmblînzit. Caută ceea ce îți spun, altfel pierdem vremea... Soldatul ezită, dar se așeză la pupitru în locul Oksanei. Punîndu-i o mână pe umăr, aplecîndu-se asupra lui și lăsând mireasma corpului ei proaspăt să-l învăluie pe soldat, Oksana aproape că șopti. - Nici măcar
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
2.2.4.), „Fiul omului”. Altele, care ar fi fost ininteligibile, au fost adaptate în românește, în traducerile mai recente - de exemplu ’Pl dQ‘ÄÖ (3.1.9.1.) „Dumnezeul a toate știutor/un Dumnezeu care știe totul” (sau semitismul îmblânzit „Dumnezeul cunoașterii”), în loc de echivalarea literala din bibliile vechi, „Dumnezeul cunoștințelor”. Din punct de vedere stilistic, Biblia în general și numele biblice în particular arareori suferă pierderi la transfer: virtuțile compensatorii ale oricărei limbi sunt suficiente pentru a reda frumusețea originalului
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
hedoniste, pentru că el se referă la ceea ce rămâne de făcut pentru a elabora plăcerea. Aceasta teorie vizează o practică. Epicur nu gândește nimic care să nu fie realizabil în mod nemijlocit în perspectiva unei construiri pacificate de sine. Odată moartea îmblânzită, zeii îndepărtați și durerea stăpânită, mai rămân de dat câteva reguli simple ale bucuriei. în această etapă a analizei, putem aprecia în ce măsură converge tot sistemul epicurian spre acest punct focal: plăcerea, precum și modul în care doctrina Grădinii propune o arhitectonică
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Într-adevăr, la mai bine de treizeci de ani de la sfârșitul lui violent se vorbește în continuare despre el ca despre un protagonist al timpului său și se discută despre ideile și provocările sale cu o pasiune câtuși de puțin îmblânzită. Moartea lui este o rană necicatrizată, o pierdere pe care, din fericire, societatea italiană contemporană nu a reușit încă s-o metabolizeze. Nu putem ști din ce fel de durere mortală sau din care nostalgie îndepărtată s-a născut o
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
el. — Dar... Amuțesc În clipa În care Îi văd expresia. Am văzut la un moment dat o cameră de pantofi În revista Lifestyles of the Rich and Famous și, de atunci, tînjesc să am și eu așa ceva. — Bine, atunci, zic Îmblînzită. — Și am putea fi mai flexibili și În ceea ce privește zona. — Eu n-am nici o problemă cu asta! zic, În clipa În care mobilul lui Începe să sune. De fapt, mi se pare o idee foarte bună. Luke e cel care a
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Venetia Carter, așa-i? mă trezesc spunînd. Ai o prejudecată legată de ea! Bine, cum vrei tu! Tu du-te la afacerile tale și eu mă duc la ale mele! — Becky... Luke ridică o mînă. — Vin la Întîlnire. — A, zic, Îmblînzită. Păi atunci, hai să mergem. E la douăzeci de minute de mers pe jos. Mergem cu mașina. Se Întoarce În birou, și eu Îl urmez. — Iain tocmai pleacă de la ședința cu grupul de hoteluri. O să ne ducă el, eu rămîn
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
continui/ Un Arhimede modern." Arhimede nu a făcut greutăți fiilor lui Tata Oancea, nu era prea complicat să pui acolo o notă de trecere! Mai complicat va fi cu administrația financiară a orașului Timișoara, unde o seamă de suflete trebuiau îmblânzite. Și nu erau toate simțitoare la sunetele poeziei." Până la urmă, "Tata Oancea" îl convertește la literatură pe un funcționar de la administrația financiară, Simeon Bura, îndemnându-l să scrie el însuși și închinându-i apoi ode de genul: " Căci prin scris
O epopee critică eroi-comică by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17157_a_18482]