190 matches
-
de vânt m-a ajurat și ea să aud melodia, care m-a tulburat și mai rău. Era aceeași melodie, când șerpuitoare și tristă, rând insinuantă și provocatoare, izbucnind în strigăte de ură, pe care o cunoșteam foarte bine. Uneori, îmblînzitorii se opreau, lovind cobra neascultătoare cu bățul. Aveau mâinile și picioarele înfășurate în cârpe groase, probabil ca să nu fie mușcați. Unul dintre ei plătise cu viața o clipă de neatenție. Zăcea, mort, puțin mai departe, lângă o colibă de stuf
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Unul dintre ei plătise cu viața o clipă de neatenție. Zăcea, mort, puțin mai departe, lângă o colibă de stuf. Cineva îi azvârlise peste față o cârpă roșie și nimeni nu se mai sinchisea de el. La un moment dat îmblînzitorii s-au oprit din strania lor ocupație. Au rămas privind în gol, absenți, ascultând parcă vântul care suna printre trestii. Tăcerea lor semăna cu un ritual. Sau poate dormeau în picioare în timp ce cobrele se încolăciseră pe butuci. Nu îndrăzneam să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
temeam că, mișcând trestiile, îi voi trezi pe îmblînzitori și voi atrage atenția asupra mea. Am stat de aceea neclintit multă vreme ascultând și eu vântul. Amorțisem când, de undeva din spatele colibei, s-a auzit un scheunat de câine. Atunci îmblînzitorii au tresărit și și-au reluat cântecul. Una dintre cobre se dovedi recalcitrantă și, după câteva încercări zadarnice de a o zgândări cu bățul, îmblînzitorul, furios, o lovi cu putere și îi zdrobi capul. Scoase apoi un fel de strigăt
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
vântul. Amorțisem când, de undeva din spatele colibei, s-a auzit un scheunat de câine. Atunci îmblînzitorii au tresărit și și-au reluat cântecul. Una dintre cobre se dovedi recalcitrantă și, după câteva încercări zadarnice de a o zgândări cu bățul, îmblînzitorul, furios, o lovi cu putere și îi zdrobi capul. Scoase apoi un fel de strigăt șuierat și am văzut apărând din colibă o mangustă căreia i-a azvârlit cobra moartă s-o înfulece. Dintr-un sac a scuturat pe butuc
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
destulă pasiune, îl lovea peste mână cu o nuia. Imediat, cântecul izbucnea cu o energie sporită. Era și mai trist, mai tulbure și mai înfricoșător. Iar cobra simțea parcă schimbarea. Devenea și ea mai sprintenă, mai mlădioasă și mai docilă. Îmblânzitorii păreau membri ai unei secte exotice, organizată după reguli aspre, necruțătoare, ca în toate ordinele oculte bazate pe supunere oarbă și fanatism. Mi-a trecut prin minte un șir întreg de presupuneri; că erau, poate, sau fuseseră cândva certați cu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
decât simple bănuieli și presupuneri. Dar ele se înșirau atât de logic în capul meu încît în clipa aceea eram aproape sigur că adevărul nu putea fi altul. Și aș fi continuat probabil să-mi las imaginația să lucreze, dacă îmblînzitorii nu s-ar fi oprit, adulmecând parcă, în tăcere, ceva. Simțeam că soarta mea atârna de un fir de păr și nu mai îndrăzneam nici să respir. Șeful îmblînzitorilor asculta și el vântul. În clipa următoare din colibă își făcu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
aș fi continuat probabil să-mi las imaginația să lucreze, dacă îmblînzitorii nu s-ar fi oprit, adulmecând parcă, în tăcere, ceva. Simțeam că soarta mea atârna de un fir de păr și nu mai îndrăzneam nici să respir. Șeful îmblînzitorilor asculta și el vântul. În clipa următoare din colibă își făcu apariția o femeie îmbrăcată aproape în zdrențe, dar zdrențele nu făceau decât să-i scoată și mai mult în relief frumusețea nerușinată și provocatoare, așa cum în noroi florile sânt
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
dar zdrențele nu făceau decât să-i scoată și mai mult în relief frumusețea nerușinată și provocatoare, așa cum în noroi florile sânt și mai strălucitoare uneori. Era înaltă, avea părul scurt, carnea arămie și contrasta violent cu aspectul sordid al îmblînzitorilor. Exista ceva exotic în toată ființa ei de floare echivocă a smârcurilor. O frumusețe tulbure, păcătoasă și perfidă ca locurile unde trăia, accentuată de mersul lasciv, de târfă care-și cunoaște farmecele. Dar fața ei frumoasă se schimonosi deodată îngrozitor
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cu cobre și de-acolo își înălța încet capul o cobră. Femeia scoase un țipăt înfiorător care se frânse în cele din urmă într-un acces de tuse isterică. Înecată de această tuse, ea încercă să țipe mai departe în timp ce îmblînzitorii adulmecau, imobili, vântul. Eram gata să ies din trestii când femeia înclină capul și, la un semn al șefului, îmblînzitorul care deschisese sacul împinse cu piciorul cobra la loc. Apoi femeia dispăru în colibă, iar ceilalți căzură într-o somnolență
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cele din urmă într-un acces de tuse isterică. Înecată de această tuse, ea încercă să țipe mai departe în timp ce îmblînzitorii adulmecau, imobili, vântul. Eram gata să ies din trestii când femeia înclină capul și, la un semn al șefului, îmblînzitorul care deschisese sacul împinse cu piciorul cobra la loc. Apoi femeia dispăru în colibă, iar ceilalți căzură într-o somnolență ciudată. Când s-a auzit din nou un scheunat de câine, s-au scuturat din somnolență, au luat cobrele de pe
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
însă ritualul îmblînzirii cobrelor și mă întrebam dacă membrii acelei secte pustiiseră gara. Probabil, îmi ziceam, i-au hărțuit pe cei din gară până când acestora li se făcuse lehamite și-și luaseră lumea în cap. Era chiar de mirare că îmblînzitorii nu dăduseră foc clădirii. Sau n-o făcuseră, poate, pentru a-și contempla victoria. Gara pustie era în ochii lor ca un templu. Cu puțină imaginație, și-ar fi instalat idolul în sala de așteptare. Căci religia lor, dacă aveau
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mergând spre nicăieri, până ce, undeva pe un peron sau într-un vagon, murim. Soarele care scaldă tufele de oțetari te contrazice. De vină ești tu și coaja în care te afli. Din nefericire, se pare însă că sânt victima optimă. Îmblânzitorii n-au trebuit decât să-mi arate cobra. Eu le-am făcut singur treaba după aceea. Am visat cobra și am făcut din ea o obsesie. Sigur că trebuia să mă întorc în mlaștină. 11. Chiar a doua zi, când
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mă simțisem frate cu păianjenul pe care-l omorâsem într-un moment de enervare. Vă miră cumva asta? Nu există, credeți, fraternitate decât între oameni? Nu, nu-i adevărat. Și nu putem fi frați chiar cu toți oamenii. Unii sânt îmblînzitori. Alții, îmblînziți, nesupuși sau victime. Unii țipă. Alții își așază pe față masca de sticlă și nu mai aud nimic. Pot să mă simt frate cu toți? Nu, domnilor, sîntem frați totdeauna doar cu o parte dintre oameni, trebuie să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pustiu nu există martiri. Nu există decât gângănii. Vă dați seama că Golgota nu era cu putință decât între oameni? Pustiul nu bate cuie. El te omoară fără să, te atingă, fără să te vadă și fără să te urască. Îmblânzitorii rămân uneori imobili și visează parcă, adulmecând vântul. Pustiul nici nu visează, nici nu se trezește. Da, domnilor, nu există un călău mai curat și mai înfricoșător. Și ce concluzie să trag de aici? Că nu există scăpare din frică
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
dar că la sân strângea o mangustă. Cu o mână ținea torța, iar cu cealaltă strângea la piept mangusta care mârâia acum spre mine, arătîndu-și dinții ascuțiți. Știi că n-aveai voie să pătrunzi în această mlaștină?" m-a întrebat îmblînzitorul. "Nu știam", m-am bâlbâit eu. Așteptam să se întîmple ceva și nu se întîmpla nimic. Îmblânzitorul nu-mi mai dădea nici o atenție. Privea în gol, ascultând vântul și parcă vedea în clipa aceea un lucru pe care eu nu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
piept mangusta care mârâia acum spre mine, arătîndu-și dinții ascuțiți. Știi că n-aveai voie să pătrunzi în această mlaștină?" m-a întrebat îmblînzitorul. "Nu știam", m-am bâlbâit eu. Așteptam să se întîmple ceva și nu se întîmpla nimic. Îmblânzitorul nu-mi mai dădea nici o atenție. Privea în gol, ascultând vântul și parcă vedea în clipa aceea un lucru pe care eu nu-l puteam vedea. Mangusta adormise în brațele lui. Nu îndrăzneam să mă mișc și, dealtfel, nici nu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
nu-l puteam vedea. Mangusta adormise în brațele lui. Nu îndrăzneam să mă mișc și, dealtfel, nici nu știu dacă aș fi reușit s-o fac. Ascultam și eu vântul. Într-un timp, am auzit un schelălăit de câine. Atunci îmblînzitorul a tresărit și, scuturîndu-se din toropeala care-l copleșise, a ridicat torța și a zis poruncitor: "Luați-l!" Doi inși pe care nu-i văzusem până atunci, unul înalt și uscat, altul bondoc și cu fruntea teșită, s-au apropiat
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
auzit câtva timp zgomote și pe urmă n-am mai auzit decât vântul. Suna printre trestii și uneori părea o melodie. O melodie ciudată pe care o cunoșteam de undeva. Am ciulit urechea. Da, era cântecul pe care-l cântau îmblînzitorii cobrelor. Era ca și cum îmblînzitorii stăteau ascunși în stufăriș și de-acolo cântau îngînîndu-și melodia cu vântul. Din ce în ce mai mult, mă intriga faptul că mă lăsaseră singur. De ce mă aduseseră atunci acolo? Mi se părea curioasă purtarea celor doi îmblînzitori. M-am
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și pe urmă n-am mai auzit decât vântul. Suna printre trestii și uneori părea o melodie. O melodie ciudată pe care o cunoșteam de undeva. Am ciulit urechea. Da, era cântecul pe care-l cântau îmblînzitorii cobrelor. Era ca și cum îmblînzitorii stăteau ascunși în stufăriș și de-acolo cântau îngînîndu-și melodia cu vântul. Din ce în ce mai mult, mă intriga faptul că mă lăsaseră singur. De ce mă aduseseră atunci acolo? Mi se părea curioasă purtarea celor doi îmblînzitori. M-am gândit că dispăruseră să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
am luat. Era o copilărie să mă apăr cu un băț de cobre și totuși trebuia să fac ceva. Nu era însă un băț obișnuit ceea ce strângeam eu în mână. Din fericire era unul din fluierele pe care le foloseau îmblînzitorii. Atunci, n-o să vă vină să credeți, din disperare am dus încet fluierul la gură și, încercînd să imit melodia pe care o auzisem, ascultând și vântul, am început să cânt. Cântecul era mai degrabă trist, nu reușeam să scot
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
s-au suit și ei și s-au apucat să vâslească din toate puterile. Curând nu s-a mai auzit decât plescăitul vâslelor. Abia atunci mi-am dat seama ce semnificație avusese întîmplarea de la colibă. Vasăzică putusem să joc rolul îmblînzitorului. "Ce ușor e să treci dintre victime între îmblînzitori", mi-am spus și, în clipa aceea, mi-a fost scârbă de mine. Parcă eram murdar tot. Melodia pe care-o cântasem mă murdărise. Poate că tocmai de aceea mă lăsaseră
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mine, în vreme ce ea își prelingea mâna pe tulpina florii fără nici un echivoc în nerușinarea gestului, privindu-mă fix cu ochii mari, rotunzi și perfizi. Mă smulgeam să-mi rup legăturile și nu puteam. Deodată am auzit pași și a apărut îmblînzitorul cu fruntea teșită. Ajungând lângă femeie, s-a oprit. În ochii ei dispăruse provocarea și a licărit spaima. Fără o vorbă, îmblînzitorul a smuls-o de-acolo, a împins-o câțiva pași mai departe într-un tufiș și acolo, fără
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și perfizi. Mă smulgeam să-mi rup legăturile și nu puteam. Deodată am auzit pași și a apărut îmblînzitorul cu fruntea teșită. Ajungând lângă femeie, s-a oprit. În ochii ei dispăruse provocarea și a licărit spaima. Fără o vorbă, îmblînzitorul a smuls-o de-acolo, a împins-o câțiva pași mai departe într-un tufiș și acolo, fără să se sinchisească de mine, a posedat-o. După care a luat-o cu el, lăsîndu-mă scârbit și umilit. Dimineața, am simțit
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
era. Nu eram legat, nu se vedea nici urmă de legătură și parcă visasem totul. Am cutreierat din nou prin mlaștină, să caut coliba, dar în zadar. De fapt, nici eu nu știu ce să cred despre povestea asta cu coliba și îmblînzitorii. Singurul lucru pe care pot să vi-l spun sigur e că, ajungând în gară, aveam sprâncenele arse. 19. Imaginea acelei femei îmi tulbura acum nopțile. O visam cum sta goală în iarbă la doi pași de mine, cum mângâia
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
dirijat aici trenurile spre nicăieri. Cum au suportat și nu s-au dus în mlaștină să uite? Dar, oare, n-au făcut tocmai asta? Pustiul e în stare să sălbăticească un om. Aici, dacă nu ești sfânt, riști să devii îmblînzitor. Nimic nu înrăiește, poate, mai mult decât zădărnicia. Așa am ajuns la o ipoteză care mă frământă acum. Dacă există într-adevăr îmblînzitorii din mlaștină, oare nu sânt ei, cumva, cei care au dirijat altădată trenurile în gară? Au suportat
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]