287 matches
-
se îndeasă în ușă și ușa se deschide. Așa să faceți și dumneavoastră, îmi zice, întinzîndu-mi tabla. Mulțumesc, Ghiță! îi spun. Pun tabla în buzunar și intru în birou. E frig, ca de obicei, așa că nu-mi mai dezbrac scurta îmblănită. În alte zile, prima grijă era să-mi trag pantalonii de salopetă peste pantalonii cu care eram îmbrăcat, iar în locul scurtei îmblănite să iau pufoaica. Azi nu mă mai îmbrac în salopetă că nu am de umblat prin instalație. Mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
tabla în buzunar și intru în birou. E frig, ca de obicei, așa că nu-mi mai dezbrac scurta îmblănită. În alte zile, prima grijă era să-mi trag pantalonii de salopetă peste pantalonii cu care eram îmbrăcat, iar în locul scurtei îmblănite să iau pufoaica. Azi nu mă mai îmbrac în salopetă că nu am de umblat prin instalație. Mă gîndesc să-mi fac o cafea, dar cafeaua mi s-a terminat de cîteva zile și alta n-am mai adus din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
beau. Caut în sertarul cu scule un capăt de sîrmă cu care descui lăcățelul pus la ușa dulapului. În dulap, deasupra tuturor dosarelor, stă agenda de lucru, pe care o iau și o bag în buzunarul din dos al scurtei îmblănite, în locul mănușilor. Pun termo-plonjonul în cana cu apă, torn zahăr și răscolesc dosarele de pe raftul de jos în căutarea unui plic de ceai chinezesc; știu că aveam vreo cîteva, aduse acum vreun an. Am găsit unul, îl spăl de praf
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
iar dacă n-o găsesc, mă duc și-o caut tot șantierul, că tot n-am ce face azi. Ceaiul cald și aspirina încep să-și facă efectul, simt broboane de transpirație după gît și pe piept. Îmi dezbrac scurta îmblănită și-o arunc pe cuierul-pom, rămînînd în haină și în cămașa albă, pe sub care am o cămașă subțire de corp. Parcă m-am mai răcorit. Mă așez pe scaun, lîngă telefon și mă uit la ceas: abia opt jumătate! La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
nu pot să cred prea multe din cele ce mi-ați spune. Știu că majoritatea e bîrfă. Cum vrei, Mihai. Noi te-așteptăm. Mormăi un "săru' mîna" și închid. Sar de pe scaun și încep să mă plimb furios, îmbrăcîndu-mi scurta îmblănită. Trebuia să mă aștept și la asta!... Doamne, ce bine-ar fi să locuiesc într-un oraș în care să nu mă cunoască nimeni, să-mi pese prea puțin de cum umblu îmbrăcat sau cu cine mă plimb! "Orașul mic mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
dezvelindu-și larg dantura, asemeni oamenilor care rîd din suflet. Ce să-ți fure?! sare Luchian. Las' că știe el, continuă să rîdă Graur, ridicîndu-și iar mînecile cămășii. Aspirina, iar acum căldura de la calorifer mă fac să-mi deschei scurta îmblănită și să trag de capătul fularului. Arunc o privire peste întreaga încăpere și-mi închipui decorul viitoarei mele piese. Acțiunea se va petrece într-un birou ca acesta. Dar deocamdată totul e încă în fașă. Un muncitor a bătut în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
să faci pe bătăiosul... Ți-am mai dat eu parcă niște exemple de scriitori: fac pe grozavii și scriu despre ce-a fost... Vechea poveste cu vitejii de după război... Mă uit lung la el în timp ce-mi închei scurta îmblănită și-mi strîng cordonul. Spune-mi, Petre, îl întreb, impresia asta ți-am lăsat-o eu? Primul pas e făcut, Mihai. Ce pas?! mă mir. Livia, surîde el. Pe dracu' ! exclam eu. Ce-are-a face una cu alta?! Livia o să-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
vizitați. Te oferi ghid? Puteți rămîne? Bucureștiul e mai frumos și eu îl cunosc foarte bine... Femeia surîde molcom, ca un licăr de stea în apă. Mă îmbăt de surîsul ei și, beat cum sînt, scot agenda din buzunarul scurtei îmblănite, întinzîndu-i-o: Vă rog!... Mi-ar face mare plăcere să notați telefonul la care poate fi găsit ghidul pentru București... Las agenda în palma întinsă a femeii și mă plec spre telefon, formînd numărul Lilianei. Mi se răspunde. Doamna Liliana? Sărut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cu ecusonul în piept. Bag ecusonul în buzunar și-mi scot casca de pe cap. O învelesc într-un ziar și-o bag într-o sacoșă de plastic, pe care o port întotdeauna la mine, în buzunarul de la piept al scurtei îmblănite. Intru în curtea I.L.L.-ului, pătrund într-un culoar lung, cu cîteva uși în partea stîngă, bat la o ușă pe care scrie "relații cu publicul" și intru. Observ că înăuntru sînt și femei și bărbați. Cuprind dintr-o privire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Șef, să mă așez pe un scaun, lîngă perete. Nu-nu, la masă, mai sînt locuri, precizează bărbatul blond. Mă așez pe unul din scaunele libere, de lîngă masă, îmi pun sacoșa pe genunchi și încep să-mi deschei nasturii scurtei îmblănite. Cred că știți despre ce este vorba, mi se adresează bărbatul blond, cu o voce calmă, ponderată. Ați fost chemat să spuneți dacă puteți porni separatorul și în cît timp. Tovarășe prim-secretar, intervine directorul, dacă-mi permiteți, eu aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
întinde mult-mult, mai să atingă plafonul cu brațele. Începe apoi să-și dezbrace costumul de azbest. Găsește în buzunarul pantalonilor cheia de la ușa încăperii și mi-o pune în față. Iau cheia, o bag în buzunarul de la piept al scurtei îmblănite, apoi încerc să mă ridic de pe scaun: constat că am înțepenit. Îmi dezbrac încet costumul de azbest, îl împăturesc, i-l dau lui Vlad și-i mulțumesc, apoi îmi scutur haina de velur și pantalonii de scamele albe. Vlad bagă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Trebuie să mă grăbesc să ajung repede la poartă, că peste cîteva minute va ieși schimbul doi și-o să fie aglomerație mare în stație. Mă ridic de pe scaun, bag cutia cu ramul de magnolie în buzunarul de la piept al scurtei îmblănite, fac un pas și tresar străpuns de o durere. Scrîșnesc din măsele, mă sprijin de colțul biroului și-mi răscolesc buzunarele: mai găsesc doar o aspirină, pe care o mestec și o înghit cu o gură de apă. Merg pînă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
holul apartamentului, dar asta mă lasă rece "sînt de viscol plin" și nu-mi doresc decît să ajung acasă și să-mi fac o baie fierbinte la picioare... Mihai, îmi spune Livia, văzîndu-mă că-mi scot mănușile din buzunarul scurtei îmblănite, aș vrea să fii sigur că atît timp cît am fost împreună... Mă faci să rîd, Livia! Acesta-i adevărul. Speram că... De fapt... Pînă azi, a fost așa, n-am știut nimic mai mult despre tine. Închipuiește-ți ce-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
casă la curățenie, iar ea va pleca la cumpărături. Se privi gânditoare, neștiind cum să se îmbrace. Sportiv sau elegant? Alese până la urmă să-și pună o haină de blană trei sferturi peste pantalonii negri de stofă și niște cizme îmblănite, cu toc jos - e ianuarie, totuși. Precis că e și ger. Asta i-ar mai lipsi, să răcească, să facă iar una dintre răcelile ei de pomină toc mai acum, la început de an! Se uită pe geam. Afară era
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
undeva trebuie să fie acel plug de zăpadă. Omul își trase spre el cizmele mari de cauciuc și le încălță cu mișcări cumpănite gospodărești, își înfășură de două ori în jurul gâtului fularul mare și gros, își puse pe el haina îmblănită care nu apucase să se usuce cum trebuie. Femeia se uita cu ochii mari la el, cu o expresie de mirare amestecată cu neîncredere. - Dacă tot vrei să pleci, spune măcar cum te cheamă omule, dacă nu mai vine plugul
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
autorului asupra unor subiecte „fierbinți” - admițând dreptul la opinie, ca un bun câștigat și încă în proprietatea celor care doresc și-l folosesc spre binele obștesc. Amuzante și inspirate sunt titlurile foiletoanelor sale care îndeamnă, de nestăpânit, la lectură: Bot îmblănit, Vezi privata în fundul curții, Prezentare-n fundul gol, Matematica Robertei, Lecția de barbologie, Să răspundă Frantz Iosef, 50 de blonde, Scurt tratat de deșteptologie, Sfânta dezlegare la sex, Bate vântu’, Udrea-n dungă, Cu Gina Pistol, înainte, Dar cu Zdreanță ce-
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
costum al majos spanioli, nu e cu mult anterioară sosirii maghiarilor în Europa și dacă nu cumva aceștia au împrumutat-o de la români când au cucerit teritoriul acestora. Nimic nu seamănă mai mult cu o șubă de husar decât vesta îmblănită (cojocel), din piele de oaie, cu brandenburguri brodate pe toate cusăturile, pe care o poartă încă țăranul român și pe care o purtau dacii, dacă ne luăm după basoreliefurile de pe Columna Traiană. Nu există locuri, oricât de frumoase, pe care
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
frumoase câștiguri, au falsificat sămânța. Acest comerț se află în pragul ruinei astăzi. Să mai amintim o manufactură de lumânări stearice, de postavuri grosolane, tăbăcării și nu mai rămâne nimic de adăugat. Țăranii își fac ei înșiși încălțămintea, hamurile, vestele îmblănite, căciulile din piei neprelucrate; soțiile lor fac câteva pânze pentru gospodărie și pâslă pentru hainele masculine: oricât de imperfecte le sunt războaiele de țesut, se servesc de ele cu îndemânare. Țăranii au puține nevoi în ceea ce privește îmbrăcămintea, și războaiele acestea le
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
îi spune: "Ridică-te, du-te la râu și ai să-l găsești pe balaurul roșu". Aceeași notă o găsim în povestea călărașului care se întoarce de la războiul cu turcii încărcat de pradă. Îi aduce bătrânului său tată o haină îmblănită. Vede casa; dar coșul nu scoate fum; curtea e închisă și goală. Trece atunci preotul. El îl întreabă unde este tatăl. Preotul, în tăcere, arată cu degetul spre pământ. Iar călărașul întinde pe mormânt haina adusă pentru tatăl său, ca să
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
și toți atâția bumbi de aur, cu 52 de găitane de fir împărțite egal pe amândouă laturile hainei, o misadă scumpă de soboli acoperindu-i umerii și lăsându-se în jos, în chip de revere ascuțite spre vârf, cu guri îmblănite, și marginile și ele cu sponciuri rotunde de aur”324. în primele decenii ale veacului al XVI-lea, costumul feminin de Curte își definitivează caracteristicile. Ar fi tipice pentru acest secol hainele în care este îmbrăcată Ruxandra, fiică a lui
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pe cel al Zoiței Ghica, fostă soție a lui Grigore Matei Ghica, pictată la Mănăstirea Pantelimon într-o rochie verde (dovadă că străiul cernit nu reprezenta o exclusivitate inatacabilă în vestimentația văduvelor) peste care poartă o mantie de culoare roz, îmblănită 325. Dar socot că aceste câteva „demonstrații” sprijină îndestul titlul pe care l-am dat acestui paragraf. Și rochiile apusene erau purtate cu grație Când ajungeau, într-un fel sau altul, în Apus, Doamnele noastre nu se sfiau să adopte
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pătrundeau chiar în rigidul costum de ceremonie. într-o miniatură, Doamna Elena a lui Matei Basarab poartă pantofi cu tocul înalt de evidentă proveniență apuseană. în rest - spune Corina Nicolescu 328 - datele costumului îmbrăcat de soția voievodului - conteș de serasir îmblănit, cu mâneci până la cot, cu motive florale înscrise în ogive, având pe piept șapte rânduri de găitane cu nasturi mici, rochie de culoare albastru-gri cu flori, având în partea e jos benzi drepte și în zigzag și cămașă de pânză
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Arnota, îl convinge pe zugrav să se despartă de tradiția înțepenită și să o picteze așa cum putea fi văzută la Curte - și în sălile de recepție, dar și în odăile femeilor -, îmbrăcând „ghiordia înflorată cu aur, cu mânecile retezate și îmblănite, împodobită la gât cu freza rotundă de dantelă, apuseană, pe care o purtau și grofițele din Ardeal, ca și nobilele kievene”338. Schimbarea funcției unui veșmânt (este evocat conteșul, haina răsăriteană, purtată mai ales de polonezi și de unguri, care
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și căptușeală galbenă, strâns cu un brâu albastru, peste care și-a pus un caftan îmblănit cu mâneci până la coate. Purta, probabil, șalvari, mești și papuci galbeni, iar pe cap își îndesa un ișlic de catifea, având și el bordurile îmblănite. Arăta, adică - atunci când redacta acte, scrisori, testamente - așa cum îl vedea pe secretarul valah acel Kostümbilder-Buch, păstrat în Biblioteca Universității din Graz351. I-a urmat pe Cantacuzini în Moldova, în 1658 („solidaritatea cu stăpânii”), iar mai târziu același atașament îi va
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Alexianu, op. cit., vol. I, pp. 79-80. 316. Ibidem, vol. I, p. 81 (Trimite la Nicolae Iorga, Portretele doamnelor române, București, 1973, fig. 3 și la Paul Lacroix, L’armée, Paris, 1887, p. 37, fig. 25). Cu pandelocuri bizantine și șube îmblănite sunt pictate Doamna Despina Milița - la Argeș - și fiica ei, Ruxandra - în biserica bolniței de la Cozia și la Argeș. 317. Al. Alexianu, op. cit., vol. I, p. 83. 318. Ibidem, vol. I, p. 210. 319. Ibidem, vol. I, pp. 209-210. 320
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]