463 matches
-
a fi un om normal și sănătos ca și ceilalți, duce la o exacerbare a simțurilor; insul dobândește antene noi, cu care e în stare să perceapă ceea ce oamenii normali nu percep. Simțământul neputinței și anormalității, al pieririi inevitabile îl îmboldește la gesturi absurde, ilogice, la acte enorme, abracadabrante, apanajul eroului din Întâmplări în irealitatea imediată. Numai boala și simțământul morții lente, implacabile, pot da virulența analizei în care să-ți ironizezi, să-ți batjocorești tu însuți faptele, actele, tot timpul
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
curiozitatea ar fi un lucru simplu!) ci de o dorință apăsată de apropriere, de posedare a unei femei secrete, păstrate ca o comoară de către un dragon. Dacă eroul lui Poe concepea frumusețea femeii în moarte, cel al lui Landolfi este îmboldit de "dorința inconștientă de a fixa în afara timpului trăsăturile ei într-o frumusețe eternă"455. Este vorba desigur de o luptă la acest nou Ethelred care mărturisește, nu fără o oarecare rea credință: "Am declarat în această clipă război gazdei
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
și o puse sub pernă. Mișcările-i deveniră mai încete; dar nu era oboseală, ci povara amintirii" (109). 582 "Această fantomă care nu exista [...] care ar trebui să fiu eu și care îmi face o asemenea frică încât m-ar îmboldi să o iau la fugă și să tac pentru totdeauna". Scrisoare către Robert Klopstock, Praga, primăvara, 1922, O.C., III, p. 1139). 583 Ceea ce Deleuze și Guattari interpretează, spunând că Kafka basculează dintr-un oedip clasic într-unul mai pervers
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
la îndemâna poporului: nici Cristos și nici poporul nu ar fi dorit și nici nu ar fi voit un trap grăbit în ziua lui Osana. Mulțimea nu ar fi putut să-l admire pe Cristos, și nici El nu l-a îmboldit pe măgar să alerge. Acesta, cu încetineala și cadența pasului său, nu este oare și un simbol împotriva stresului și a nervozității provocate de viața modernă? Probabil că da. Poate este o invitație la a deschide o nouă frontieră a
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
din veacul I al erei creștine. După concepția acestui tratat, sublimul în artă nu se dobândește prin artificii tehnice, ci e o erupție a naturii iraționale, e ceva dăruit artistului și pe care meșteșugul iscusit nu face decât să-l îmboldească ori să-l înfrâneze pentru a-l doza proporționat în operă. Dar dincolo de această prelucrare a lui, sublimul e conceput ca un fenomen mistic, la a cărui putere „e greu, ba chiar cu neputință să te împotrivești”. Căci „sublimul, când
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
calea cărora nimerise și care nu făceau mofturi la mâncare; îi intraseră prin piele pentru că, de pipăit, e drept c-o cam pipăise pe studentă. După răspunsul primit, se-ncăpățânase să nu mai scoată o vorbă, deși avocatul îl tot îmboldea să nu sfideze justiția - că-i băiat tânăr, că-i vorba de viitorul lui, că o nouă condamnare îi va compromite iremediabil șansele de integrare socială, și alte asemenea sfaturi de om prizonier al condiției lui. Tocmai pentru că în joc
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
greoi, incapabilă să țină pasul cu viitura de Rică vremuind în postură de sceptru al schimbării. Inițial, căutase mai mult să verifice o ipoteză personală legată de optimizarea modului său de-a opera: la zicala "frica păzește pepenii", ceva îl îmboldea irezistibil să adauge "iar siguranța îi fură" - o contribuție care, deși n-ar fi reținut efectiv atenția nici unui tribunal din lume și n-ar fi reușit să disculpe nici un făptaș, ar fi stârnit ceva dezbateri deloc sterile printre eleați. Dac-
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
și ascuțișuri - răzlețiți de sine în evantai la o cotitură bruscă a devenirii. Judecând după cafetierele aproape golite din birourile arhitecților lui Ian, campania împotriva letargiei se desfășura pe două fronturi, așa încât nu numai obiectele, ci și subiecții se cereau îmboldiți înspre rolurile lor obișnuite, pe malul simțitor, semănat cu ochi, al vizibilității. Canalul prin care transparența scălda lumea trebuia dragat astfel ori de câte ori Marea Nordului își revărsa peste uscat, la altitudine, prinosu-i pneumatizat și opac de umiditate. Ian își convocase ortacii la
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
atât încât tacâmurile deveniră omologul palpabil al unui instrumentar conceptual îndârjit pe disecarea chestiunii. Cu mișcări imperceptibile, furculița imobiliza fragmente eluzive de realitate, în vreme ce cuțitul despărțea neobosit versanți de-ai ei amenințați de surpare. Până să răzbată în cuvânt, ideile îmboldeau asiduu tăișuri și ascuțișuri sclipind măcelărește prin transparență; vâscos și metamorfic, o corporalitate fără organe se zvârcolea de zor în străvăzul lumii, lăsându-se anevoie împănată cu rigiditate cadaverică de tacâmuri. Bart continuă cu aprindere, vizibil stimulat de dansul mânerelor
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Știu și eu? Poate că ai ceva dreptate, dar practica e mai săracă în alternative decât speculația. S-o luăm așa, băbește: dacă le arăți pe față transgresorilor că ești conștient de faptele lor reprobabile, nu faci decât să-i îmboldești la o disimulare și mai bine pusă la punct, iar dacă te prefaci că nu-i bănuiești defel, atunci practic îi inviți să-ți dea iar lovitura. Covârșitoarea majoritate a hoților prinși regretă că au fost prinși, nu că au
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
al Orenburgului, cei doi Înaintaseră o cerere de succesiune În vederea obținerii unei sume importante de bani reprezentând partea lor legală dintr-o anumită moștenire. În Buhara au primit scrisori de recomandare din partea guvernatorului, care fuseseră trimise doar pentru a le Îmboldi revendicările, și În care se preciza ca, În condițiile În care nu vor reuși, să se Întoarcă la Orenburg, căci de aici vor beneficia de sprijinul guvernului rus. O dată sosiți aici, situația În care se aflau afacerile lor prezenta anumite
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
cei doi poli ai eternei substanțe rămâne doar jumătate din ciclul arcului reflex, cel care azi prin hermeneutica învierii întoarce materia în spirit. Podul curcubeu reprezintă fenomenul de exaltare a simțurilor în această lume în care facultățile spirituale adormite sunt îmboldite să descopere calea, transcendența de apropiere și purificare. Masoni, creștini, rosicrucieni, musulmani, acvarieni, evrei, buddhiști, se apropie cu toții de lumina Maeștrilor Înțelepciunii, toți înfrățiți în iubire, entuziaști în efortul de a accede în sânul aceluiași țel. Prin învățătură se înțelege
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
momentul în care dragostea lui și a Ancăi e jertfită, cu inevitabilă cruzime, întru reușita calculelor reci. Apariție surprinzătoare, „bătrânul” de legendă de mai târziu se înfățișează deocamdată ca un june cu un caracter incert, răscolit de patimi contrarii - când îmboldit de delicate, cavalerești sentimente amoroase, când răvășit de „viziuni de mărire”, turmentat de elanuri tulburi, în care ambiția lui nestăpânită hrănește bezmeticia sedițiunii și declanșează excitația subită a loviturii ucigașe. Pumnalul se oprește în pieptul lui Român Gruie, și Vlaicu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
exaltatele luni ale Marelui Salt înainte*, apoi contribuie la concentrarea asupra lui Mao, în 1961-1962, a oprobriului care însoțește eșecul. Iar în 1964-1965, când Liu pretinde să conducă în felul său - încă și mai dur - „mișcarea de educație socialistă”, Mao, îmboldit de soția sa, ambițioasa Jiang Qing, să hotărăște să declanșeze o lovitură de stat sprijinită de armata comandată de Lin Biao, de poliția politică* la a cărei conducere se află Kang Sheng și pe „mase” - o studențime fanatizată, apoi ansamblul
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
întrebărilor și privirilor irezistibile ale lui Marie, ciudatul povestitor își dezvăluie identitatea etnică și biografică, precum și nemurirea la care a fost menit illo tempore, în urma întâlnirii cu Iisus pe Drumul Crucii. Refuzând să-i dea o cană cu apă și îmboldindu-l să meargă mai repede pe cel ce urma să fie răstignit, Cartaphilus, alias Ahasverus, pe-atunci cizmar într-o dugheană din Ierusalim, are parte de o replică devenită ulterior întruparea unui arhetip al condiției umane: "Eu merg fiindcă trebuie
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
1941, număr interzis de cenzură, apud Sergiu Filerot, op. cit., p. 153. 154 Ion Călimară, "Greierele borțos", în Albatros, nr. 8, număr rămas nepublicat în generația amânată, apud Lucian Valea, op. cit., p. 104. 155 "G. Călinescu, pe care modestia valorii îl îmboldește să creeze în contra-timp cu pulsul mentalităților conjugate în mediocritate, rămâne totuși - cu și fără voia impostorilor - criticul oficial al inteligenței și competenței românești, iar opera sa - în timp - un moment și un monument literar. (...) Aplicație integrală a acelui "principiu
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cu ideile patriotice, în spiritul veacului, profesate de dascăli renumiți: Neofit Duca, Constantin Vardalah, Lambru Fotiade ș.a. Trăiește în continuare modest, fiind în 1814 cântăreț la biserica bucureșteană Sf. Nicolae Șelari și apoi profesor la biserica Panaghia din Ploiești, unde, îmboldit de boieri locali, deschide o școală elementară și rămâne până în 1821. În anul următor va fi egumen la biserica Sfinții Apostoli din București, dar renunță, iar din 1825 va fi din nou dascăl, de data aceasta în casa boierului Scarlat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288370_a_289699]
-
de Dumnezeu, ea strică un echilibru și seamănă cu un "avorton": Când ceva străin împiedică dezvoltarea normală, în acest caz se naște un avorton, fie un monstru cu un caracter respingătorsau care crește contrar legilor și ideii naturii."8 Sigur, îmboldit de interesul său de a-și recăpăta tronul, dorind ca Petru să redeschidă conflictul cu turcii, principele identifică acest monstru care păcătuiește prin neconformitatea cu natura cu Imperiul Otoman. Dar ceea ce ne interesează este modul în care vede el lucrurile
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
în faptul că mă consola cu o făgăduință de fericire, deși de o natură extrem de subtilă și atenuată. Alte perspective, mai imediat legate de grozăvia evenimentelor recent petrecute, erau mai puțin vagi și mai puțin plăcute; și mă simțeam totodată îmboldit de o întunecată dorință de a acționa, dorință neaureolată de aspirațiile mele către sanctitate. Dar ce puteam face? Să încep prin a-l căuta pe Titus? În orice caz, cel puțin întrebarea mea fundamentală își găsise un răspuns: Hartley era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cu o senzație de amețeală, o impresie că marea s-ar găsi la zeci de metri sub mine, deși, fiind în plin flux, mă despărțeau de valuri doar vreo patru metri. A trebuit să mă așez. Pe urmă m-a îmboldit o nevoie nervoasă de a scruta suprafața mării, atent, cu binoclul - dar nu în căutarea focilor. Firește, cu fiecare zi care se scurgea, eram conștient că se apropia din ce în ce un lucru înspăimântător, și anume devenea iminent să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
priveliștea e mai frumoasă de pe stânci. }i-o arăt, dacă vrei să-mi dăruiești un minut. Ce fel de încălțăminte ai? E un loc foarte prielnic pentru scrântitul gleznelor. Țineam să-l scot pe James afară din casă. L-am îmboldit repede s-o pornească prin iarbă, și m-a urmat o scurtă distanță peste stânci, până când ne-am putut așeza pe o creastă însorită, cu vederea spre mare. Apa își schimbase culoarea, era acum de un azuriu-sur, palid, licăritor, trepidând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
eram: un supraviețuitor, mânat de o răzbunare morală și de o rațiune. La asta mă gândisem când îi spusesem lui Lizzie că mi se arătase un straniu semn ceresc. Zeii care-mi ocrotiseră viața îmi deschiseseră o poartă și mă îmboldeau să trec prin ea. Problema era aceeași, dar lumina sub care o priveam se schimbase. Trebuia să o iau pe Hartley, să fie a mea, și s-o redeștept, s-o fac să zvâcnească și să vibreze la ideea unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
trecuse, și simțeam că în curând voi fi capabil să iau hotărâri. Ben încercase să mă omoare; și acum eram uimit, retroactiv, că fusesem în stare să trec cu vederea, să „iert“ această crimă, această insultă, fără să mă simt îmboldit să o pedepsesc ca atare. Recentul și acum depășitul meu plan de a o asedia pe Hartley „intrând și ieșind“ oricând din casa lor avea drept scop salvarea ei și nu pedepsirea lui. Îmi propusesem să-l intimidez, doar ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
vlaga, și curând avea să se prăbușească. Iubirea ei era lacomă, flămândă. Gândea că în scurt timp o să fiu al ei, întru totul, și dorea să se știe în siguranță. Sâcâitoarea îngrijorare a vinovăției făcuse cauză comună cu onestitatea ei, îmboldind-o să-și ia riscul mărturisirii. Pe lunga orbită a iubirii ei, atinsese punctul cel mai apropiat de mine. {i voise să întâmpine marele moment cu conștiința clară, purificată prin confesiune, pentru a-și alunga temerile obsesive ale unui eventuale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
când discută o problemă general umană - ecologia - privind-o global, respectiv o problemă națională neuitând cărui popor Îi aparține; tot un fel de ecologie. Și o fac aducându-mi aminte de o pildă biblică; o găsiți În Facerea, 25, 30-34: Îmboldit de foame, Isav și-a vândut dreptul de prim născut, fratelui său Iacov, În schimbul unui blid de linte... Că suntem flămânzi, de securitate evident, nu-i un secret pentru nimeni. Că ne vom ostoi foamea cu linte, adică cu un
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]