448 matches
-
menit să zguduie amorțeala ce cuprinsese de mai bine de patru decenii Europa răsăriteană. 1989... zile de toamnă târzie, zile calde și însorite. Zile frumoase, blânde, cu cer senin, zile care - cu toate că natura se pregătea să întâmpine anotimpul hibernal - îți îmboldeau speranțele și-ți turnau în suflet pofta nesățioasă de viață. Da... așa a fost, pentru petru mine, acea toamnă a anului 1989. Eram, în permanență, cu urechile îndreptate spre aparatul de radio, spre acel post care emitea pe unde scurte
AMINTIRI DIN „EPOCA DE AUR” de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381836_a_383165]
-
De pe aste meleaguri s-au săltat și boierii locului, prima familie de mari stăpâni de pământ, neamul Băbenilor. Despre renumele acestora s-a scris prin hrisoave... -Și tot de la ei s-a tras și numele așezării Băbeni, adăugase molcom Buna îmboldită de mândria că din pomeniții aceștia se trage și ea. -Da! Să nu trecem cu vederea că tu ai fost o băbeancă, adevărată coborâtoare din acei falnici oameni, punctă admirativ bunicul. Pe loc schimbată, Miluța, născută Băbeanu, se învârtoșă căpătând
LINGURA, CANA ŞI SĂCĂTEUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381967_a_383296]
-
de agramații liberi, care nu numai că nu pot fi sancționați juridic pentru continua siluire a limbii și gramaticii, dar - potrivit normelor à rebours în vigoare - odată ajunși la răcoare, ei s-ar răzbuna crunt pe semeni prin nehodina mâzgălitului îmboldit de furie. Se scrie atât de mult și într-o atare notă de isterie a noului și originalității (Petre Țuțea opina că originali cu adevărat sunt doar bunul Dumnezeu și...idioții!), încât suficientul om al zilelor noastre nu se mai
MODA DOCTORATELOR LA PLESNEALĂ de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381035_a_382364]
-
Petre Roman, Traian Băsescu, Elena Udrea, Victor Ponta, Liviu Dragnea, Călin Popescu Tăriceanu etc.) fac pe lupii moraliști și arată cu degetul spre sistemul mafiot la a cărui edificare au pus umărul ei și ai lor, dar mai nou, chipurile îmboldiți de umanitarism, se arată foarte preocupați ca, prin golirea pușcăriilor de o bună parte dintre răufăcători, să nu ajungă ei înșiși după gratii cu pedepse ușoare pentru astfel de fapte că în China sau Singapore ar fi îndată puși la
CUM TOATE SUNT LA NOI PE DOS, HOŢUL DIBACI E VALOROS ! de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381048_a_382377]
-
și să o iau de mână sau să o strâng în brațe. Am rămas stană de piatră în care inima se luptă să mă învie...O văd bine. Are un zâmbet cald, un zâmbet rar. Fără să vreau mă simt îmboldit să-l observ pe cel de lângă ea. Diferit. Înalt. Cine o fi? Nu mai contează. O prinde de mână și pleacă împreună. Îi urmăresc cu privirea. Aș vrea să alerg și să-l dau la o parte, să-i smulg
DEPRESIE de MARIA BURCĂ în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381518_a_382847]
-
De pe aste meleaguri s-au săltat și boierii locului, prima familie de mari stăpâni de pământ, neamul Băbenilor. Despre renumele acestora s-a scris prin hrisoave... -Și tot de la ei s-a tras și numele așezării Băbeni, adăugase molcom Buna îmboldită de mândria că din pomeniții aceștia se trage și ea. -Da! Să nu trecem cu vederea că tu ai fost o băbeancă, adevărată coborâtoare din acei falnici oameni, punctă admirativ bunicul. Pe loc schimbată, Miluța, născută Băbeanu, se învârtoșă căpătând
PREMIUL II LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373283_a_374612]
-
fântână sau de a vorbi nestingheriți despre aventurile noastre și a pune țara la cale. Noi fetele nu găseam un prilej mai bun decât acela, de a tândăli pe poteca dintre salcâmi cu gălețile pline pe cap și a taini îmboldite de mugurii adolescenței ce creșteau în trupurile și sufletul nostru taine cărora le căutam răspunsuri și rezolvări. Atunci când una dintre noi pleca la apă, în treacăt pe drum, se oprea la porțile prietenelor și le striga. Eu mă opream întâi
COPILĂRIE ÎNTRE REAL ȘI FANTASTIC de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373451_a_374780]
-
în orice împrejurare și să nu ne schimbăm sufletul în funcție de averile dobândite. De altfel, măsura de nectar stă la baza Legii de aur a creștinismului. Sfătoasă, afându-se în vizită la o familie de vază, ea afirmă cu nostalgie: „Acum mă îmboldește iarăși gândul la Romania noastră, atât de contorsionată în multe privințe și încerc să pipăi cu mintea, câți din aceia care au asemenea putere economică și-ar fi întors privirea către mine și mi-ar fi deschis ușile caselor și
CU OCHII DESCHIŞI SPRE ZĂRILE SPIRITULUI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374863_a_376192]
-
vecini. Numai fraza amintită de autoare, scrisă de Emanuil Gojdu, ar putea să ne mobilizeze în a ne apăra valorile: „Ca fiu credincios al Bisericii mele, laud dumnezeirea, căci m-a făcut român; iubirea ce am către Națiunea mea mă îmboldește a stărui în fapta ca, încă și după moarte, să erump de sub gliile mormântului, spre a putea fi pururea în sânul Națiunii.” (Emanuil Gojdu). ...Și în prezent avem „nebuni frumoși” - încearcă să ne convingă autoarea, în articolul „Nevoia de...« Flăcări
MARIANA CRISTESCU SAU GUSTUL UNEI ARDERI INTERIOARE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1723 din 19 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372547_a_373876]
-
-ntr-o jumătate de oră era în Culme, unde a găsit calul înfășurat de-un tufan. L-a desfăcut în grabă și, făcând colac funia pe care a prins-o de oblâcul de la șa, abia a reușit să-l încalece. Îmboldindu-l fără milă în coaste cu tocurile cizmelor, l-a făcut numai spume până a ajuns în Vâlceaua Bejanului, unde i-a dat drumul prin pădurea de goruni. Cum vremea era atât de urâtă, că niciun câine nu te îndurai
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A DOUA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/344726_a_346055]
-
ci capitole de artă actoricească, de istorie a teatrului românesc și universal. Ca un arbore mare și falnic, jucând alături de garda actorilor de mâine, nu le face umbră celor mai tineri, ci îi înconjoară cu un contur, întărindu-le chipul, îmboldindu-i ca să fie restituții nestemate prin care îngerul scenei perpetuează teatrul nemuritor și sacru. Un gând rămas neadeverit, al actorilor care privesc azi de la fereastra cerului se împlinește prin piesele în care joacă Florin Piersic, rechemând românii la teatrul autentic
FLORIN PIERSIC. VA RĂMÂNE CONTEMPORAN VEACURILOR DE DUPĂ NOI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1272 din 25 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347428_a_348757]
-
care Arvinte îi spusese că de o săptămână, de când lipsea, îi fusese furată de concurență. Unde mai pui că, pe căile naturale de evacuare, ieșise din el cam dublu de cât băgase. Ca să nu mai vorbim de faptul că atunci când, îmboldit de foame, a înghițit niște mici, zgomotele s-au întețit și micii au fost evacuați imediat sub forma unor bile verzi extrem de puturoase. În creier i se strecură ideea, de unde oare, că tot ce mănâncă și bea este otravă curată
COSTEL, OMUL BIONIC de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346938_a_348267]
-
-ntr-o jumătate de oră era în Culme, unde a găsit calul înfășurat de-un tufan. L-a desfăcut în grabă și, făcând colac funia pe care a prins-o de oblâcul de la șa, abia a reușit să-l încalece. Îmboldindu-l fără milă în coaste cu tocurile cizmelor, l-a făcut numai spume până a ajuns în Vâlceaua Bejanului, unde i-a dat drumul prin pădurea de goruni. Cum vremea era atât de urâtă, că niciun câine nu te îndurai
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
Este, dacă vreți, exprimată într-un rezumat concret și obiectiv, o lecție de viață pe care o împărtășesc în totalitate și despre care pot afirma, cu tărie, că trebuie însușită și tratată ca atare... Am mers la această întâlnire neașteptată, îmboldit de dorința de a cunoaște această doamnă al cărei portret, creat din puținele mele amintiri și din datele culese de pe internet, îl creionez și vi-l prezint din respect și recunoștință pentru domnia sa. Mă simțeam, ca și acum, onorat și
PORTRETUL UNEI DOAMNE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346226_a_347555]
-
creat din puținele mele amintiri și din datele culese de pe internet, îl creionez și vi-l prezint din respect și recunoștință pentru domnia sa. Mă simțeam, ca și acum, onorat și, în aceeași măsură, emoționat. În același timp, destul de important, eram îmboldit de curiozitatea de a vedea, atât cât se poate în acele împrejurări, sediul Bibliotecii Naționale, adică acel edificiu de cultură pe care nu speram să-l cunosc vreodată. Pe de altă parte, eram nerăbdător să întâlnesc o mică parte dintre
PORTRETUL UNEI DOAMNE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346226_a_347555]
-
nu am nici un merit deosebit, să fiu astfel avertizată. M-a privit destul de mirată când a auzit. Nu avea nici un rost să intru în detalii, doamna fiind foarte hotărâtă să vorbească, nu să asculte. Felul meu de a asculta, o îmboldea cred, să tot povestească, despre necazurile ei, viața care a trecut așa de repede pe lângă ea. În urmă cu 30 ani rămăsese văduvă. Soțul ei murise pe brațul său, după cum povestea ea. Atunci a văzut ceva ce ține de domeniul
O IUBIRE PÂNĂ DINCOLO DE MOARTE de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348273_a_349602]
-
s-a ridicat din fotoliul său, pe care mi-l îmbâcsise cu mirosul salopetei ude, până când nu i-am promis că mă voi duce, avea privirea stranie a unui om tulburat până în adâncul sufletului...” „Așadar, te-ai dus...” l-a îmboldit Hențea să continue, fiindcă Oargă se oprise iarăși din relatare, lăsând impresia că-și evalua posibilitățile unei cât mai convingătoare evocări. „M-am dus, a confirmat el, ușor căzut pe gânduri, dar și-a urmat curând vorba cu însuflețire crescândă
CAPUL DE PIATRĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348436_a_349765]
-
Acasa > Cultural > Vizual > GEORGE PETROVAI - TEATRU - TESTAMENTUL LUI ARISTOTEL (CORPUS ARISTOTELICUM) Autor: George Petrovai Publicat în: Ediția nr. 808 din 18 martie 2013 Toate Articolele Autorului Actul I (Dimineața vieții) Când tinerețea mă-mboldea, vedeam în om acea ființă ce zeilor porunci le-ar da de și-ar schimba vrerea-n putință. Mă deruta adeseori cu-a sale ifose pieptișe - zvâcniri de gâză-ntemnițată în plasa sorților furișe. Dar ca unealtă grăitoare, n-avea de-
TESTAMENTUL LUI ARISTOTEL (CORPUS ARISTOTELICUM) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345307_a_346636]
-
Ea îl prinde de codiță, El se zbate, prichindelul, Se-nvârte ca o rotiță Și scapă ușor, mișelul. Pisicuța se zburlește, Îl prinde iar, hoțomana. El se-ntoarce, se sucește, Din nou își salvează blana. Cât e ziulica toată, Se-mboldesc ca doi copii. Într-o zi, brusc supărată, Pisica îl hăpăi. (din volumul "Universul copilăriei", Editura Emma, Orăștie, 2015) Referință Bibliografică: ȘORICELUL ȘI PISICA / Marioara Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2346, Anul VII, 03 iunie 2017. Drepturi de
ȘORICELUL ȘI PISICA de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375896_a_377225]
-
Ea îl prinde de codiță, El se zbate, prichindelul, Se-nvârte ca o rotiță Și scapă ușor, mișelul. Pisicuța se zburlește, Îl prinde iar, hoțomana. El se-ntoarce, se sucește, Din nou își salvează blana. Cât e ziulica toată, Se-mboldesc ca doi copii. Într-o zi, brusc supărată, Pisica îl hăpăi. (din volumul "Universul copilăriei", Editura Emma, Orăștie, 2015) Citește mai mult Șoricelul mititelE isteț, nevoie mare.Se-amuză mâța cu el,Mereu e la ea-n picioare.Ea îl
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
picioare.Ea îl prinde de codiță,El se zbate, prichindelul,Se-nvârte ca o rotițăși scapă ușor, mișelul.Pisicuța se zburlește,Îl prinde iar, hoțomana.El se-ntoarce, se sucește,Din nou își salvează blana.Cât e ziulica toată,Se-mboldesc ca doi copii. Într-o zi, brusc supărată,Pisica îl hăpăi.(din volumul "Universul copilăriei", Editura Emma, Orăștie, 2015)... III. VULPEA, MARE CUCOANĂ, de Marioara Ardelean, publicat în Ediția nr. 2339 din 27 mai 2017. Cumătra vulpe ajunse mare cucoană
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
pricina. Deși, după câte știam, el nu-i făcuse niciodată vreo scenă până atunci. Auzind eu, așadar, muzica aceea, îmi spusesem că pe tânte Aurore o apucase desigur o teribilă plictiseală din moment ce pornise totuși gramofonul și pe loc mă simțisem îmboldit să-i bat la ușă sub pretextul că nu puteam rezista nici eu tentației de a-l reasculta pe Suppé. Nu mi se răspunsese, probabil sunetul muzicii acoperea bătaia mea nu îndeajuns de puternică, totuși intrasem, neputându-mi imagina că
SFAT DE TAINĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372647_a_373976]
-
desprind din sărutul ei, strecurându-mi limba printre dinții ei perfect sculptați, ascuțiți și puternici, dar lăsând-o și pe ea să continue explorarea cerului gurii mele, cu limba ei micuță. Am mușcat-o ușor de limbă, în timp ce ea mă îmboldea cu pumnul să nu mai repet și mă mușca în compensație de buze. Luasem foc amândoi... Instinctiv, am îndepărtat-o de mine și am încercat să merg mai departe, eram, totuși, în centrul orașului, chiar dacă trecătorii erau răzleți la acea
CHEMAREA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378671_a_380000]
-
ca să li se împlinească ceea ce doresc" (cf. G. PERROTTA, op. cit., II, p. 211). Într-adevăr, dorința este aceea care umple spațiul temporal al vieții, dorința mișcă pe om de la un obiect la altul, de la o acțiune la alta, dorința îl îmboldește să se afunde în noianul de nimicuri al multiplicității materiale, dorința îl alungă din urmă clipă de clipă pînă la pragul morții: dorința. Dacă pentru filosoful grec năzuința nu trebuie să se împlinească, pentru că, odată împlinită, dorința însăși e moartă
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
desfășurare spectaculoasă, apelând la efecte de melodramă, ca și la alte procedee din panoplia romantică (travesti, situații-limită, lovituri de teatru, tirade - despre soartă, cu ale ei căderi și înălțări, despre glorie și deșertăciunea ei). Despot este văzut ca un aventurier îmboldit de ambiția încoronării, care piere nu datorită unui destin potrivnic, ci fiindcă, în patima lui pentru putere, încalcă legile și tradițiile pământene, pierzându-și încrederea celor din jur și, îndeosebi, a norodului. O apariție bizară, cu pigmentări burlești, este aceea
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]