752 matches
-
că nu se mai întoarce... Ai pus un pumn de tămâie pe jar că iese fumul pe geam ca pe horn! - glumi soțul și se strecură sub așternut lângă soție. Ea se cuibări lângă trupul puternic al soțului și adormiră îmbrățișați. A doua zi dimineața bărbatul merse la geamgiu să-i monteze alt geam la fereastră. Îl chemă apoi pe tâmplar și spre norocul lor acesta avea în atelierul său o ușă pe măsură. După amiază plecară spre casa parohială. - După cum
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
cu amintiri. A rămas doar semnul în ochii mei reapărut când am văzut ferestra pe unde tu săreai după ce îți adormeau părinții obosiți de truda zilei. Doi nebuni sub noaptea unui nuc, asta eram. Nu ne promiteam nimic, stăteam așa îmbrățișați și ascultam zgomotul nopții pustii. Ne mai speria din când în când lătratul unui câine, sau un cocoș afurisit ce trezea și noaptea cu melodia lui ce dădea semnul că zorile-s pe drum și ziua vine. Săreai fereastra înapoi
FEREASTRA UNEI NOPȚI DE VARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384350_a_385679]
-
misiune e dezertor. Suvenir îmi dă lira viorii. Pe-aripi mă poartă să ating norii. Cioburi de speranță-mi duce-n zare, până în primăvară cu floare. Din frunze strâng lacrimi de iubire, Toamna să-mi rescrie amintire. CÂND FRUNZELE MOR ÎMBRĂȚIȘATE Mă îmbrac în haina gândului, de strigăt fioros, a moarte. Când pe poarta cimitirului intră frunze îmbrățișate. Altar e Universul Ceresc, de unde îngeri cântă Prohod. La rugăciune, alți muguri cresc frunze renăscute-n ram cu rod. Gropari le sunt falnicii
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
speranță-mi duce-n zare, până în primăvară cu floare. Din frunze strâng lacrimi de iubire, Toamna să-mi rescrie amintire. CÂND FRUNZELE MOR ÎMBRĂȚIȘATE Mă îmbrac în haina gândului, de strigăt fioros, a moarte. Când pe poarta cimitirului intră frunze îmbrățișate. Altar e Universul Ceresc, de unde îngeri cântă Prohod. La rugăciune, alți muguri cresc frunze renăscute-n ram cu rod. Gropari le sunt falnicii copaci, că le adună la rădăcini. De-a nu uita cât le-au fost de dragi, când
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
sunt falnicii copaci, că le adună la rădăcini. De-a nu uita cât le-au fost de dragi, când erau părinți și prieteni. Iar în crematoriul frunzelor persistă fumul de tămâie. Să amintească oamenilor că, moartea este veșnicie. Dorințe mor îmbrățișate, când bate-n Toamna vieții mele, un vânt aducător de moarte. Să mi le ducă între stele. MIREASA CODRULUI Pe frunzele Toamnei plutind în curcubeu, scriu dorul ce se ascunde-n sufletul meu. În ele brodez privirea de sub pleoape, când
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
omul le ucide, nu au sentimente ,, animalice,, asemănătoare cu cele omenești În ultima vreme circulă filmulețe cu fel de fel de păsări și animale care își arată dragostea, iubirea, aproape mai uman decât oamenii. Vezi găinușa aceea care vine să fie îmbrățișata de un copil, căluțul care se așează în poala stăpânei lui să fie mângăiat, văcuța aceea drăgălașă care își pune grumazul pe umărul stăpănului, peștele care sărută gurița unui bebeluș, sau cioara care strange gunoiul aruncat de oameni..... Copacul credeți
TEORIA SUPRESTRUCTURILOR (MODIFICATA) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382282_a_383611]
-
a așternut pe chipul lor uitarea. Primul sărut din acea noapte declanșă în trupurile lor o dorință arzătoare de amor. Primele alintări ațâțară flacăra iubirii ca văpaia din lava unui vulcan. Se retraseră pe o bancă în liniștea nopții și îmbrățișați își șoptiră cuvinte de amor presărate cu sărutări pătimașe. - Câte orașe din țară și de peste hotare am colindat ca să te găsesc, floarea vieții mele, și tu îmi apăruși în calea destinului pe neașteptate într-o noapte înstelată!? - Câți crai m-
XV. SUB SEMNUL BLESTEMULUI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382324_a_383653]
-
porți de grija , Să mă ții de mână , S-adorm mereu , zâmbind , La pieptul tău . Te voi urma , încet , Ca și o umbră , De te oprești , Mă voi opri și eu , Să stăm și să visăm Sub clar de luna , Îmbrățișați , râzând , Că doi copii . Referință Bibliografica: Te voi urma / Florina Emilia Pincotan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1955, Anul VI, 08 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florina Emilia Pincotan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
TE VOI URMA de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382611_a_383940]
-
Shanti Nilaya Publicat în: Ediția nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Perla albastră Mă faci să râd, mă faci să plâng, sunt vie Și noaptea trece-n zori, abia, abia Citesc din cărți, citești din poezie Și-mbrățișați suntem altcineva. Vin raze pretutindeni și ne-adună Cu Dumnezeu în toate și în noi, E bine și e Soare și e Lună Și e senin și... suntem amândoi! Scap foile din mână. Curg prin vene, Din literele lor scântei
PERLA ALBASTRĂ de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384094_a_385423]
-
folos că acum ne putem permite orice extravaganță, orice confort, dacă nu mai trăim acea religie a nopților când ne mângâiam, ne sărutam, ne ofeream nu numai în gândul minții, ci și faptic stări fizice și sufletești unice, până adormeam îmbrățișați ca doi copii? Cred că ți-am mai spus acest lucru în alt context. - Și acum nu vă mai iubiți? - Ba da, desigur, ne înțelegem destul de bine, ocoli ea cuvântul iubire. Totuși, parcă nu mai există acea relație plină de
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383446_a_384775]
-
cu ușurința de care nu se credea capabilă. Îi spuse toate acestea numai să poată fi cu ochii pe cei doi care se simțeau din ce în ce mai bine și asta se vedea după cum se mișcau. Erau desigur fericiți că sunt împreună, așa îmbrățișați, pe ringul de dans. Referință Bibliografică: ZBORUL SPRE STELE - roman premiat de Liga Scriitorilor / Stan Virgil : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1186, Anul IV, 31 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383446_a_384775]
-
înghețate, ce-n nopți prea reci le-adun Și dintr-un vârf de munte, spre tine-am să-mi dau drumul, Pe-o sanie lăptoasă, ca un copil nebun. Cu mantia ei rece, bătrâna jună-primă, Ar vrea să ne-nvelească, îmbrățișați și goi Ce face iarna asta, e pur și simplu crimă Să n-o lăsăm, iubito, să-nghețe ființa-n noi! Caloriferul arde, Gerar este afară Mai adu un pled moale și pune de un ceai Să ningă pân' ne-
IARNĂ ÎN LUNA MAI de DANIEL DOBRICĂ în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382882_a_384211]
-
profit de tine , când ești vulnerabilă. Vreau să ne întâlnim mâine și să ne bucurăm de o zi de dragoste. Te rog, nu te resping, vreau doar, să nu regreți gestul de acum. În timp ce îi vorbea, bărbatul o ținea strâns îmbrățișată. -Cum vrei! Femeia era iritată de refuzul bărbatului. A ieșit din cameră, apoi a descuiat ușa de la intrare. -Pe birou sunt ultimele documente, pe care le-ai cerut. Ziua s-a scurs greu. Seara și-au luat la revedere. -Uite
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385338_a_386667]
-
însetat de cunoașterea antecesorilor acestei specii lirice cu formă fixă, încât și-a însușit cele mai importante reguli ale respectării canoanelor celor 14 versuri. El a optat, în imensa majoritate a sonetelor sale, pentru formula a două catrene având rimă îmbrățișată: abba// baab/, urmate de două terține (rimă liberă, variată: cdc// dcd ori: ccd// eed) - în forma sa clasică/ ,,regulată’’/ italienească, numită și petrarchistă. Spre finalul urieșescului album (lunile a XI-a și a XII-a), Theodor Răpan exersează și forma
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
în stele) Mantaua timpului, înstelare divină, îmi cere, acum, într-acest ceas divin, să șoptesc din carte-ți: „Fost-am în lume poate unic...” (Ca o făclie...) E cincisprezece-a lui iunie astăzi, prieteni, și, cu drag, eu vă rog, îmbrățișați, măcar astăzi, rostirile lui de foc, conștientizându-i menirea: „Ca un luceafăr am trecut prin lume...” (Odin și Poetul) Un vers îndumnezeit in aeternum, „sărman copil”, cu suflet înveșnicit de frumusețe tainică, întru ascultare: „Nu crede că-n furtună, în
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93511_a_94803]
-
câteodată chiar cei trecuți peste munți din Transilvania se întorceau în locurile de pornire. Aceste treceri peste munți, în Transilvania, a unor familii românești care căutau liniște și stabilitate, au alimentat teoria imigraționist elaborată de Robert Rösler în 1871 și îmbrățișată entuziast de istoricii unguri care, animați de fantasmele hungarismului, contestă românilor din Transilvania autohtonia în propria țară și, implicit, justifică pretențiile teritoriale ale Ungariei asupra Transilvaniei. în legătură cu aceste mișcări de populație românească în teritoriile românești, peste granițele politice impuse, se
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
mari și mustăți lungi, cu pălării ascuțite, copii ai străzii în zdrențe foarte pitorești și femei cu fuste colorate. Uneori ședeau lenevos pe treptele unei biserici, iar alteori se plimbau printre chiparoși pe fondul unui cer fără nori. Uneori stăteau îmbrățișați ca îndrăgostiții lângă o fântână renascentistă, iar alteori rătăceau prin Campagna lângă un car cu boi. Pânzele erau desenate cu grijă și pictate cu și mai multă grijă. Nici o fotografie n-ar fi putut să fie mai exactă. Unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ca un șurub: aștept să-mi spună toată povestea aia, nu se poate să nu știu... — Ba am trădat, că toți trădăm, mai ales în iubire, e așa cum zice Blaga: În iubire, nimeni, nimeni nu-și ține cuvântul / Veșnic, strâns îmbrățișați ne-o ținea numai pământul... Păi, să-ți spun povestea primelor mele două trădări și pe urmă mai vorbim... Întrerupem a doua poveste?... * — Prima dată, și asta e a treia poveste, povestea trădărilor mele, am trădat pe la vreo nouă ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
urechii și cerul gurii. Mariana murea încet, dezvelindu-și sânii în liniștea de mormânt. O răcoare plăcută îi mângâia trupul, iar razele reflectoarelor îi aprindeau părul ca pe o mare lumânare care ardea în sine, pentru sine. Mariana murea dansând îmbrățișată de amintirile ei, de prima păpușă, de rochița de mătase violet de la serbarea din clasa a V-a, îmbrățișată de valurile calde de la Costinești, unde o privise Mișu întâia dată. Murea dansând îmbrățișată de privirile tuturor liceenilor pe care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
în sine, pentru sine. Mariana murea dansând îmbrățișată de amintirile ei, de prima păpușă, de rochița de mătase violet de la serbarea din clasa a V-a, îmbrățișată de valurile calde de la Costinești, unde o privise Mișu întâia dată. Murea dansând îmbrățișată de privirile tuturor liceenilor pe care-i servise, de spuma caldă și parfumată a tuturor vaselor pe care le spălase, de aburii fantastici ai tuturor verzelor călite pe care le gătise în scurta și neîmplinita ei viață, îmbrățișată de orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
apucă să ia nici o înghițitură, fiindcă oricum ea e cea care l‑a preparat. Afară s‑au adunat niște nori idioți și stă să plouă. Dintr‑o clipă‑n alta norii își pot descărca povara în mijlocul unei seri obișnuite. Strâns îmbrățișați, gemenii părăsesc odaia țărănească și intră în lumea muzicii care răsună de la pick‑up; artistul este antipodul țăranului care are acasă o asemenea odaie. Anna recade în tăcere, iar Rainer într‑o sporovăială maniacală, cu ajutorul căreia încearcă să‑și aproprieze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
atunci poate - ba nu, chiar sigur - o s‑o poți vedea pe Sophie într‑un sumar costum de baie din două piese: în față aburul apei, în spate aburul pădurilor acoperite de rouă, iar la mijloc aburul celor două trupuri îmbrățișate. Hans aleargă un pic fără țintă, întrezărind în sinea lui, ca perspectivă de viitor, posibilitatea de a o lua cu totul în primire pe Sophie. Când își închipuie c‑o are pe Sophie între coapsele lui, i se scoală imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
deja simțite, substanța Îi atinsese toți nervii, i se impregnase În toate celulele corpului și tremura ca varga. Când a ieșit de la baie, de-abia se mai ținea pe picioare și ne privea, pierdută, pe mine și pe Reiko, strâns Îmbrățișate. În clipa aceea bărbatul s-a repezit asupra ei. Din momentul acela nu mai eram decât niște animale În călduri, neavând nimic În comun cu o ședință sado-maso. Noi, femeile, nu ne doream decât să fim linse În locurile acelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
am trezit într-un târziu. Am revenit la realitate Cu gândul la alta amintire, Care era foarte departe Care ne-a dus la fericire. Stăm liniștiți mâna în mână Că doi copii nevinovați, Dorind că totul să rămână Așa cum stăm, îmbrățișați. Petia 08 noiembrie 1963 *** Aleargă... Aleargă și vei prinde, visul dintâi, al copilului inocent. Diamantul Diamantul? Iluzie optică disimulata, cenușă pietrificata Referință Bibliografica: Ziua minunată / Mihai Leonte : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 368, Anul ÎI, 03 ianuarie 2012. Drepturi
ZIUA MINUNATĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361570_a_362899]
-
pipăie pe aici și în timp ce vorbea, îi mângâia țâțișoarele ei nedezvoltate încă, apoi pe aici - spuse mai departe Eleonora, introducând mâna la încheietura picioarelor surorii mai mici. Ana se zbătea să scape din strânsoarea agresoarei, până căzură amândouă în apă, îmbrățișate. - Nebună ce ești. Lasă-mă în pace... - Lasă, Ană, că nu te-am mâncat. Așa înveți ce se întâmplă și nu mai fugi ca o disperată de la film că vezi Doamne, te-a pipăit un băiat. O să te pipăie ei
ROMAN CAP. V de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363770_a_365099]