226 matches
-
înălță capul frumos, evreiesc, și își netezi, dându-și spre spate, părul negru care-i creștea ca o coroană sau ca un turban deasupra frunții. Tatăl ei o făcuse întotdeauna să se simtă ca o regină. De ce dracu se lăsase îmbrobodită de Gabriel, atât de dragă și de binevoitoare, și acceptase să fie adusă în casa asta? Pentru prima dată în viața ei, Stella se simțea într-adevăr bolnavă și istovită. Trebuia să treacă printr-o neobișnuită stare de slăbiciune, precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ceas, în toiul discuțiilor pe teme diverse, așa, parcă într-o doară, ca și cum l-ar fi întrebat de sănătate, nu cumva să-l supere. Dacă pe clienții săi de la magazinul de textile, cel de lângă piața Obor, unchiul reușea să-i îmbrobodească la fel de ușor cum l-a îmbrobodit pe tata, cred că patronul său avea toate motivele să fie mulțumit de el. Gură-bogată cum era, îmi închipui că avea puterea să-și convingă clienții să cumpere un material roșu chiar dacă intraseră în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
diverse, așa, parcă într-o doară, ca și cum l-ar fi întrebat de sănătate, nu cumva să-l supere. Dacă pe clienții săi de la magazinul de textile, cel de lângă piața Obor, unchiul reușea să-i îmbrobodească la fel de ușor cum l-a îmbrobodit pe tata, cred că patronul său avea toate motivele să fie mulțumit de el. Gură-bogată cum era, îmi închipui că avea puterea să-și convingă clienții să cumpere un material roșu chiar dacă intraseră în magazin cu intenția să cumpere unul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
asemenea frunte când aveam să fiu mare. Dacă chelie era aceea, pot să spun că nu prea avea să avanseze cu anii. Inspira încredere. Probabil că de aceea avea succes în profesiunea lui de vânzător: reușea cu ușurință să-și îmbrobodească clienții. Mare pișicher! ar fi zis mama. Poate că și era. Dar eu îmi spuneam că totuși nu depășește niciodată o anumită măsură. Cu mici excepții. Adică era în stare să fie bonom și, la o adică, chiar și cordial
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
șteargă plaga. A fost singurul gest de compasiune ce i s-a arătat. Dimineața, un chirurg chemat să vadă maxilarul zdrobit al lui Robespierre i-a extras doi sau trei dinți și i-a înfășurat capul cu un bandaj. "E îmbrobodit ca o călugăriță", glumi cineva. Cu un ultim rest de demnitate, Robespierre și-a ridicat atunci ciorapii, a coborât de pe masă și s-a așezat într-un fotoliu, cerând prin gesturi apă și pânză. Saint-Just stătea în picioare în cadrul ferestrei
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Țara lui Verde Împărat, așa sau așa?” Lăcomia: Nu râdeți, nătărăilor! N-ați auzit până acum că „Omul e un animal care se închină”? Toți oamenii simt nevoia să se închine la ceva sau la cineva. Voi trebuie să-i îmbrobodiți pe ăștia, ca ei să se închine la noi și numai la noi. Să facă ce le cerem noi, să vorbească și să se poarte cum le poruncim noi. Altfel, în loc să punem noi laba pe tot ce mișcă în țara
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
iubește pe Vadim, acum își împarte iubirea pentru Călin. Spre deosebire însă de Călin, vecinul meu urăște reclamele capitaliste. Călin, în schimb, urăște să-și respecte cuvântul dat. Vecinul meu îmi mai spune, animat de un anticapitalism neaoș, că "te îmbrobodesc ăștia de la firmele străine că e așa, că e pe dincolo, ba că-ți dau premii, ba că te trimit în excursie în Dubai și la Azore dacă le iei marfa. Alții zic să punem în geam niște ceva abțibild
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
ciudat rămas-bun. ― Mirciulică... Totdeauna mi-a fost teamă că nu-i tocmai sincer cu mine. Motanul privea fix luminările tortului. În ochii transparenți flăcările aprindeau vâlvătăi lungi de un verde-mineral ca otrava. ―------------------------------------ Cianură pentru un surâs Rodica Ojog-Brașoveanu PROLOG Femeia îmbrobodită în dantelă albă ținea pleoapele ușor coborâte. Buzele rumene zâmbeau în spatele evantaiului. Gâtul... Colonelul Werther von R. Își întoarse privirea. Gâtul alb, umflat, gâlgâind parcă a râs, a șoaptă, a țipăt nedeslușit îi crea un sentiment tulbure. Un sentiment ce
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Securea blândă Capitolul unu. În Parcul Petrovski Era bine înspre dimineață când întunericul începu să se risipească. Zoia Nicolaevna Petrova trecea prin Parcul Petrovski cu o hotărâre de negândit, îmbrobodită în straie închise la culoare asemeni unui scarabeu gras. Cărările, care pe timp de vară sunt pline cu oameni ieșiți la plimbare, erau acum ascunse sub zăpadă. Ei însă nu îi erau de nici un folos, fiindcă Zoia Nicolaevna își croia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
care se așteptase și cărora era sigură că le putea face față - distanța stranie pe care părea s-o păstreze Jack față de ea, un lucru cu mult mai neliniștitor. Carrie trebuia să fie foarte aproape de cineva pentru a-l putea îmbrobodi cu farmecul ei. Așadar își închipuia că Jack era îndrăgostit de Francesca Tyler. Avea să fie nevoită să se gândească puțin cum să înlăture această mică piedică. Un zgomot care venea din spate îi făcu să se întoarcă și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
luat cheia înapoi, am pus-o în ghiozdan. Eu mi-am făcut treaba, el, când s-a dus, a găsit casa spartă. Și tatăl lui era la ministerul de Interne, mama lui la o agenție de turism - și m-au îmbrobodit bine - mi-au dat trei ani și jumătate, patru. Se găsesc mereu și amprente. Perversitatea mea, rapiditatea, cu tupeu, am ajuns ca orice deținut, în carantină la școala de corecție. Copiii corecționari țipau pe geam: „Carantină... te bat!“. Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Rotari și, intrând în casă, i-a spus: - Tinere duce, magia are mai multe fețe. Unele bune și altele rele. Poate fi o știință a celor puțini, ce uluiește ignoranța celor mulți, dar și o păcăleală cu care să-i îmbrobodești pe cei creduli. Poate fi justificarea noastră pentru ceea ce nu înțelegem sau rodul unor daruri deosebite de la cel al cărui nume nu se rostește. Este un lucru bun și rău totodată, precum focul care are flăcări nicicând egale-ntre ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pocăit bunicului ei. Îmi pare rău că am Întîrziat, bunicule. Arthus Îi zîmbi scurt În chip de răspuns și reîncepu să mănînce. Nepoata lui Îi strecură o privire piezișă și se amuză În sinea ei de ușurința cu care Îl Îmbrobodea. Dacă ar fi știut el că-și petrecuse o parte a nopții afară, și mai cu seamă dacă ar fi știut cu cine, cu siguranță că i-ar fi scăzut pofta de mîncare. Era exact ce gîndea și PM. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
uită Îndărătul ei. - Ce cauți? - Ucigașii au o umflătură aici, după ureche. Tu nu ai. Ai celelalte semne, dar nu și pe acesta. Spune. Chiar vrei ceea ce eu cred că vrei? Of, degeaba nu era ea Siloa, căci tot mă Îmbrobodise până la urmă. Deloc nu eram În stare să pricep cum vorbesc femeile astea, fir-ar să fie! - Tu ești Vindecătorul neamului tău? am Întrebat-o Într-un târziu. - Suntem doar noi doi, mutule și, dacă ții cu tot dinadinsul, poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mai bine Îl omorai decât să-i fi spus ce i-ai spus, Îmi zise și rămase În urmă, lăsându-mă cu ale mele. Mda, uite că până și la luptă erau bune cuvintele, măi Moru, măi. Cu vorbe mă Îmbrobodise Enkim și tot cu vorbe Îl alungasem, fără să fie nevoie să-i arăt ce ucigaș eram Încă din pântecul maică-mi. Cu toată ciuda ce mă cuprinsese, Însă, nu izbuteam să-mi scot din minte nici cum mă smulsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ei mi-a spus maică-mea. Se uită la cer. Un om de-al lui Îi arătă un nor cenușiu care se ridica deasupra apei, spre Miazănoapte, dar Vindecătorul făcu un semn de lehamite. - Nu-i ăla nor să-l Îmbrobodească pe Dyas. Dacă tu ești Krog, se Întoarse el deodată spre mine, e lăsat că avem ceva de vorbit numai noi doi. - Avem de vorbit. Da, am spus. Și el și ai lui rostiseră cuvinte de-ale lui Moru de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
CĂLĂUL: Mă doare în adâncul inimii... ARTUR (Către GARDIAN): Îl doare în adâncul inimii... CĂLĂUL (Către ARTUR.) Domnule, sunt un prost... Sunt mai rău decât un câine... ARTUR ( Amuzat ca un înger.): Da? CĂLĂUL: Da, da... Am vrut să vă îmbrobodesc... Credeam c-o să-mi iasă și de data asta... ARTUR: Asta voiai? (Către GARDIAN.) Asta voia. CĂLĂUL: Sunt un mizerabil... Am vrut să vă omor... ARTUR: Mai spune, mai spune... Mai povestește ceva. Dumneata povestești foarte frumos... (Chicotește către GARDIAN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
vesele, mai de-ale noastre“, zâmbi înduioșat. Și Prea Sfântul era de-al nostru, trup și sufletul credinței pentru societate. Dar tot mai avea și el rămășițe de dinainte de război, călugărie, canoane, taina spovedanii, chestii de demult, cu care te îmbrobodea când tocmai credeai că-i discuția mai serioasă. Și-i apăra, creștinește, zicea, pe foștii, istoricii, pe ei și neamurile lor, prea puțin păsându-i că toți, dar toți, erau otrăvuri pentru viața socialistă care gâlgâia peste tot. „Probabil - ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
se va încheia aici. Nu vreau să se încingă spiritele și Frusina să asiste la asemenea spectacol! Trebuie să chibzuim cum este mai bine. - Ba, să asiste, că este vinovată! A vrut să pună mâna pe fiul meu, l-a îmbrobodit! Este inconștientă de această situație în care s-a băgat! spuse Geta George nu mai stătu o clipă. O luă pe Frusina de mână și ieși afară. Se așezară pe o băncuță în grădină și o liniști. - Haide, te rog
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
supărat nici unul, nici Aglae, căreia i-ar fi rămas capitalul, nici Otilia, care s-ar fi folosit de el. Moș Costache ieși ușurat din biserică, după ce se închină cu evlavie, mergând de-a-ndăra-telea, și se simți cu duioșie bun. O babă îmbrobodită până peste gură întinse mâna văietîndu-se: - Fă-ți milă și pomană, să-ți ajute Sfânta Vinere de azi și Maica Domnului! Bătrânul vîrî mâna în buzunar, scoțând câteva monede, însă văzând că n-are decât piese de zece și douăzeci
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
masă. Instrumentele subțiate ale hărmălaiei de lăutari. Paftaua frunții și umerii Pulheriei Cocorăscu, iuțită, către budă, de nevoile cafenii ale cărnii. Trupul bălegos și zburlit al stăpânului casei, Vatracan Cocorăscu, mânând porcii dintr-un jilț, cu furtunul ciubucului de cireș îmbrobodit în jurul gâtului și cu piesa de chihlimbar, de introdus în gură, înșurubată în fund. Zece metri mai gios, pe mâna dreaptă, Casa Oștirii. Tot pe dreapta, lăfăindu-se ca o imensă pasăre Rock, deasupra pivnițelor arse ale banului Racoviță, Miliția
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a fi. Ce ciudați suntem noi oamenii - barbați și femei - în câte închipuiri îmbrăcăm lucrul cel mai simplu din lume - puii noștri". Ea se aruncă pe pat. I se părea că are un copil la sân și-l mângâia, apoi îmbrobodi o perniță ș-o pălmui, o puiculi, ca și când ar fi copilul ei... Vremea se-ntunecase și ploaia începuse a plezni repede dar monoton în geamuri. Din când [în când ] câte un fulger strălumina pe un moment chilia, astfel încît, sub
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
oh, amar și vai de mine”) răzbate și suspinul omului de Început de drum care trebuie să zăgăzuiască fluviile limbii pentru a crea un limbaj poetic. Complexul părintelui fondator este mai puternic și mai autentic În versuri decît celălalt, erotic, Îmbrobodit de prea multe convenții. Înalta lui fire este, În primul rînd, aceea a creatorului nevoit să-și fabrice mijloacele. II Alecu Văcărescu. Un discurs Îndrăgostit la 1800 Cel dintîi fiu, Alecu, nu mai are complexul limbajului. Este mulțumit cu ceea ce
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
scrie mult și ușor despre orice. Nu cunoaște obstacole, n-are mari griji din pricina literaturii. Orice poate fi versificat, chiar și o foaie de Înștiințare către abonați. Multe scrieri sînt, În fapt, cronici ritmate, ca aceste precuvîntări În care autorul Îmbrobodește cititorii cu justificările și sfaturile lui. Poezia propriu-zisă are o epică, un scenariu ce poate fi reconstituit. Grija lui Pann este să strecoare bine printre rînduri morala fabulei, cînd n-o exprimă, direct, În finalul poemului. El este, să nu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
toată biblioteca lui Voltaire, doar ca să pozeze ca intelectual avansat; ea cheamă la Petersburg pe Denis Diderot (1713-1784) autorul Călugăriței (1760), „ îl înconjoară cu onoruri și bani, îl flatează în diferite chipuri și bărbatul deștept al Franței se întoarce acasă îmbrobodit și el de Ecaterina Rusi ei...” La 1772, când cei trei mari împărați creștini se sfătuiau și puneau la cale prima mare dezmembrare a Poloniei, cel care fusese cumpărat, Voltaire, îi expedia Ecaterinei scrisori de îmbărbătare: „intoleranța poloneză este atât
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]