209 matches
-
Îl sfătui pe Vitellius să nu se încreadă în Valens și Caecina, deoarece ultimul era întotdeauna gata să trădeze pentru bani, iar primul era prea ambițios ca să riște o înfrângere sigură. Vitellius continua să clatine din cap și să se îmbuibe. În cele din urmă, dădu deoparte vasul cu mâncare. Argumentele tale mă lasă rece. Spune-i lui Otho că nu renunț. Nu am plâns la moartea lui Galba, care a trimis trei ucigași plătiți să-mi ia gâtul. N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
consta în cantități enorme de pește, pentru care plăti mai multe mii de sesterți. Cremonezii îi oferiră pâine, brânză și vin. Valerius stătea întins pe tricliniu și, din când în când, voma ca să-și golească stomacul și să se poată îmbuiba în continuare. Listarius îl servea. Împăratul voia să-l aibă mereu alături și-i încredințase, pe lângă funcția de bucătar, pe aceea de paharnic și servitor personal. După cină, îl chemă pe Manteus, care sosise la Cremona împreună cu gladiatorii săi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Alpes nu sunt obișnuite cu căldura verii. Soldații nu au forță și mulți dintre ei sunt bolnavi. Credeți că nu avem informatori care ne țin la curent cu starea armatei lui Vitellius? Soldații împăratului îl imită pe acesta și se îmbuibă, iar în clipa de față nici nu se gândesc la război. Tăcu. În liniștea serii se auzea doar cântecul greierilor. — Mă auziți cu toții? le strigă Antonius soldaților. — Da! răspunseră aceștia. Chiar și cei din ultimele rânduri. Tăcură cu toții. Numai unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
publicul putea să-i ia în râs pe cei care se arătau speriați, se lamentau, se îmbătau ca să uite că urmau să lupte, își făceau testamentul sau încredințau altora mesaje pentru familiile lor. Se știa că aproape toți gladiatorii se îmbuibau, fiindcă aceea putea fi ultima lor masă; doar puțini, siguri de victorie, nu mâncau, ca să fie mai agili și mai rapizi în atac și în apărare. Mulțimea se aduna în jurul gladiatorilor care, după ce goleau mesele, începeau să graveze pe plăcuțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
nu uit călătoria obositoare de la Colonia până aici, cu toată armata după noi, oftă primul ajutor de bucătar. Cremona, cu toate leșurile alea... Bononia, apoi trecerea peste Appenninus, nenumăratele opriri și banchete, Vitellius și soldații lui, mereu gata să se îmbuibe, să bea și să ucidă. Erau șaizeci de mii de soldați, știați asta? Și toți erau adunați în jurul împăratului, toți înaintau spre Roma împreună cu senatorii... Toți îl adulau... și prostituatele, bufonii, conducătorii de care... M-au impresionat rechiziționările de alimente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
dus la Gemoniae, la capătul scării ce cobora de pe Capitolium. Mulțimea îl insulta, furioasă pe împăratul laș care, după ce fusese învins, nu avusese tăria să moară onorabil, punându-și singur capăt zilelor. Oamenii îi reproșară lui Vitellius faptul că se îmbuiba mereu și că risipise o mulțime de sesterți în banchete, că dăduse foc Capitolium-ului și îl ucisese pe prefectul Flavius Sabinus, pe care poporul îl iubea pentru firea sa blândă. Toți continuau să strige și să arunce în Vitellius cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
al vechilor deprinderi propagandistice. Al minciunii propulsate prin lozinci, locuri comune și nesfârșite repetiții. Cei care au trăit și pot spune cum a fost sunt din ce în ce mai puțini. Cei care nu cunosc, dar judecă sunt din ce în ce mai mulți, mai fără de trecut și îmbuibați cu locuri comune. Rămâne, autentică, de netrucat mărturia cifrelor și, eventual, a documentelor necenzurate, netrunchiate. Din păcate, și istoria care se scrie acum se face din colaj de citate, din perdele trase doar peste câte un colț de realitate. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Pe culoar, Bernarda plîngea nemîngîiată, gemînd că, de cum Își găsea și ea o dată un bărbat cumsecade, venea Dumnezeu și i-l smulgea În bătaie. Don Gustavo Barceló o luă În brațe și o duse În bucătărie, unde Începu s-o Îmbuibe cu coniac, pînă cînd sărmana abia se mai ținu pe picioare. CÎnd cuvintele servitoarei Începură să devină neinteligibile, librarul Își turnă un pahar pentru el și Îl goli dintr-o sorbitură. — Îmi pare rău. Nu știam unde să mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ringul de dans, gesticulând frenetic unul la altul. M-am gândit că se ceartă până când m-am apropiat suficient ca să-i aud. De fapt, nu se contraziceau și nici măcar nu aveau un schimb de replici: amândoi erau atât de evident Îmbuibați cu cocaină Încât vorbeau spre celălalt, fiecare atât de prins de importanța propriilor idei Încât zbiera entuziast ca să-l acopere pe celălalt. Ca de obicei, fotografii și reporterii acaparaseră o măsuță doar pentru ei și păreau din nou să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
a poftelor de mărire omenească. Veți jura că ați înțeles că nu mai există nici un dubiu în conștiința dumneavoastră, că Ion Moța și Vasile Marin nu au făcut uriașa jertfă pentru ca noi, câțiva de azi sau de mâine, să ne îmbuibăm de bunătăți și să benchetuim pe mormântul lor. Ei nu au murit ca să biruim prin jertfa lor o castă de exploatatori, pentru a ne așeza noi în palatele acestei caste continuând exploatarea țării și a muncii altora, continuând viața de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
preț. Dar țăranii toți aflară că în sat este-o Joiană Care la varsat de doniți Este mare campioană. Morala: Socoteala de acasă nu se potrivește-n târg. Cumperi crud și rezultatul Crezi că-l poți avea în pârg, Deseori îmbuibi subiectul sau il umpli de osânză Și constați că te trădează Sau nu face nici o brânză. Flori de crin Am făcut casă din pietre Aruncate de dușmani Și din vorbele-ascuțite vers Să zboare peste ani, Am strâns ura-n picătură
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
o senzație înșelătoare, pentru că, având în vedere anotimpul, apa e probabil foarte rece. Ne îndreptăm spre o cafenea mică și comandăm cafea neagră și salată, fără sos pentru că după o plimbare prin trăsnita Venice, nu prea ai tendința să te îmbuibi. L.A. e un loc foarte ciudat. Toată lumea pare să fie ori foarte slabă, ori foarte grasă. Nu prea există cale de mijloc. De asemenea, nimeni nu pare să fie de aici. Vin din toată lumea, căutând ceva aici. Ceva ce, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
ce-i peste, cât să te țină atârnat, să nu te spulberi, vine dintr-o ispită rea. Îmbuibarea cu somn, cu mâncare, cu băutură, femei... Îmbuibarea și obsesia, uite-l pe fraieru’ ăsta de Milică cum oftează. Toată lumea oftează, se îmbuibă, se vaită, disperă; păi, cum să fie ușor, Milică-tată, să vii aicea să păzești niște copii care dorm și să dormi și tu pe lângă ei și să mai fii și plătit pentru asta? De ce nu te-ai mutat în tura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
după ce-i crescuseră și-i educaseră cu bătaia și se bucuraseră la porția lor de mâncare și căraseră în draci de la bucătărie margarina și gemul, și salamul pentru copiii lor de acasă, dar tot nu se săturau, și uite-i îmbuibându-se și cu ajutoarele lor, să le fie rușine. Li se urcase și ăstora democrația la cap. Orfanii, handicapații, retardații, oligofrenii, pegra și rușinea unei țări care se vrea intrată în Europa, se distrau cu jos directoru’ tiran și profesorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
te saturi niciodată. Știu asta, Nickie. Vorbesc serios. Nici de știuca de apă dulce nu te saturi. Doar de rechin. Doamne, de Ăla chiar că te saturi. — Nici Ăia cu oase multe nu-mi plac. SÎnt pești din care te Îmbuibi. — Hai să strîngem pe-aici și eu o să văd unde pot s-ascund cojile, și după aia căutăm ceva zmeură, iar eu o să-ncerc să vînez niște păsĂri. — O să iau untură și ceva saci, spuse Piticot. — Hei, spuse Nick. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de roșii uscate. Zece minute mai târziu, îmi revin din inconștiență și îl văd pe Jake rânjind la mine. — Nu e ciudat că alegem mâncare grecească pentru picnicuri? îl întreb, încercând astfel să-mi acopăr rușinea de a mă fi îmbuibat ca un porc. Dintre bucatele noastre tradiționale, nu văd ce s-ar potrivi... —Plăcintă cu carne de porc, salată de varză și sandviciuri cu șuncă, zice Jake. Asta mâncam noi când eram mic. —Mmm. Atunci înseamnă că prefer ce avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Așa că, mai lasă rădăcinile alea, fir-ar mama lor, nu te umfla-n burtă, onorabile, auzi tu, că te strici la stomac când nu trebuie și ne ia mama dracului, pe amândoi! Toată vremea nu faci altceva decât să te-mbuibi, să ingurgitezi, să rumegi, să halești, să-nfuleci și să ronțăi! Fii simțit! Indolentule! N-ai decât să-ți scoți fundul tău de pluș, în decor, aprés, când te vor munci colicile și să performezi cât vei putea. Merci...! Pe
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
secretar de redacție din România și, deoarece lumea nu-l aprecia ca atare, se simțea nedreptățit. Îi era scârbă că trebuie să muncească mai rău ca un hamal la un ziar obscur, în vreme ce alții, nedemni să-i stea alături, se îmbuibă și se lansează prin redacțiile jurnalelor de mare tiraj. Pentru că tânărul Herdelea era de "dincolo", secretarul îl însărcină să culeagă din presa germană și ungurească știrile despre România și românii subjugați. Îi oferi imediat un teanc impresionant de ziare virgine
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sistem”, a spus la TV, expreședintele Emil Constantinescu. Cine dorește și cine poate schimba sistemul ? Cum s-a rezolvat problema luptei dintre bogați și săraci, în decursul istoriei ? Cumplit, dar nu s-a învățat nimic. De obicei, cei bogați se îmbuibă prea mult și devin inactivi și se înlătură singuri. Este edificator în acest sens romanul „Oblomov” scris de Ivan Goncearov. În decursul istoriei, ura dintre bogați și săraci a provocat răzbunări înfiorătoare. Dar aceste evenimente istorice sunt ignorate de toți
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
un Socrate, azi! exclamă N. Căci lumea e plină de indivizi mediocri care își închipuie că nu ești inteligent dacă nu ai certitudini". Un Socrate și-ar bate joc cu faimosul lui "știu că nu știu nimic" de toți semidocții îmbuibați de certitudini. Și poate că ar fi hulit, iarăși, deoarece, după obiceiul lui, ar sfida "majoritatea". Ce înseamnă ,,a avea dreptate"? Împotriva cui am dreptate, dacă am? Două persoane discută ceva mai încolo despre "iezuiți". El pare să fie preot
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
și istovit, ți se întâmplă ușor să te crezi prooroc. La urma urmei, asta și sunt, în pustiul acesta de piatră, de cețuri și de ape putrede: prooroc fără vlagă pentru searbede vremi, Elie fără Mesia, ars de friguri și îmbuibat cu alcool, cu spatele lipit de o ușă mucedă, cu degetul ridicat spre cerul scund, zvârlind blesteme asupra oamenilor fără lege care nu pot îndura nici un fel de judecată. Căci n-o pot îndura, dragul meu, și cu asta am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
plăcerea așteptată. Așa că perechea Maxențiu, deși triumfătoare, primise fără destul entuziasm felicitările. Pentru Ada, scopul de a lansa acolo pe Lică fiind părăsit, acel succes nu mai avea rolul de căpetenie. Mavnțiu, felicitat mult și asupra bunei lui înfățișări - era îmbuibat de arsenic - se enervase; așadar, era tratat în public ca un bolnav care merită complimente când arată mai bine! Acei imbecili dau astfel argument nou Adei pentru avariția ei! Tot necazui lui, firește, cădea pe Ada. Ce nevoie de cai
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
plăcea! . . . Lăsa caii, periclita totul, își bătea joc! Un interes subit pentru serviciile lui Lică cuprinsese pe Maxențiu. Se credea ofensat direct de această demitere, se credea păgubit. Era păgubit numai de acele răutăți ce-1 țineau încordat, cu care îmbuiba necazul și părăsirea lui. Pe cine să mai spioneze? De ce să se mai plîngă? ... Și ce folos, avea acum? Dar ce putea însemna acea comedie? Se săturase femeia și-1 zvîrlea?. Era să-i aducă acum pe altul! Să aibă
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
și cantitățile de hrană, cu care, trupurile turiștilor artiști mai luau câte ceva în greutate. Și - iar, la schiat! Până către seară. La ora; de comun acord stabilită, de vreo două ierni încoace - coborârea, către oraș, către casele care-i așteptau,îmbuibate cu dragoste și căldură familială. Azi,însă, ceva, neașteptat, a intervenit, parcă. Alinuș era mai vesel, mai plin de elan, mai avântat, ca n alte dăți. Primul - la urcat; primul - la schiat; primul - la declanșarea concertului; primul - la servitul mesei
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
facă așa ceva, ea și-ar fi dat seama... Dar și ea avusese bănuiala asta. Și când fusese în spital și mai devreme, în dimineața asta. —Ești sigură? spuse Mark. Nu-i nimic în amintirile de soră cu care te-au îmbuibat care să te ducă cu gândul la vreo chestie sinucigașă? Bine. Trebuie să cred că nu m-ai minți într-o chestie ca asta. Hai să mergem. Du-mă acasă. Se întoarseră la mașină. El se urcă în dreapta. Ea porni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]