470 matches
-
său de a-l seduce pe Condurache. Acest lucru îl visa de atâta timp. Și-l planificase să debuteze tocmai la olimpiadă și de aceea a cuprins-o veselia și bucuria care i se putea citi pe față, având obrajii îmbujorați de plăcere. Emanuele n-a văzut cu ochi buni acest gest din partea iubitului său secret. - Ei, acum examenul fiind susținut, nu ne rămâne decât să așteptăm rezultatele, așa că luând în calcul faptul că ați fost eleve inteligente și am toată
OLIMPIADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363493_a_364822]
-
provocat de toți factorii care s-au dovedit potrivnici voinței sale, cu toate că-i iubea cel mai mult: natura, poezia și iubirea. Se smulse din nou din brațele vajnicului asediator al slabei sale redute, se ridică în picioare și cu fața îmbujorată, mintea tulbure și în derută, porni spre mașină. Cristian dezamăgit de finalul atacului, o urmărea ca un cățeluș credincios ce-și urma stăpâna la doi metri în spate. Se gândea la ce a greșit din tactica inițială și a ajuns
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350311_a_351640]
-
în ochi. Intră imediat în baie, închizând ușa după ea. Aici trona o oglindă de mărimea unui om. Fata se postă în fața ei și se studie cu atenție. Ochii i se micșoraseră și îi erau un pic injectați, iar obrazul îmbujorat parcă o ardea. Se privi cu insistență și se întrebă: "Ce zici, Gabriellé, ai curajul să mergi mai departe?" Era emoționată numai că-i trecea prin cap acest gând, dar să-l mai și pună în practică! Aruncă pe față
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
provocat de toți factorii care s-au dovedit potrivnici voinței sale, cu toate că-i iubea cel mai mult: natura, poezia și iubirea. Se smulse din nou din brațele vajnicului asediator al slabei sale redute, se ridică în picioare și cu fața îmbujorată, mintea tulbure și în derută, porni spre mașină. Cristian dezamăgit de finalul atacului, o urmărea ca un cățeluș credincios ce-și urma stăpâna la doi metri în spate. Se gândea la ce a greșit din tactica inițială și a ajuns
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349335_a_350664]
-
dau seama Care sunt picăturile de ploaie Și care sunt lacrimile mele ... Mă gândesc la adolescența mea, Destrămată prea devreme De corabia maturității Și simt că mi se face dor de ea, De primul sărut Primit cu sfială pe obrazul îmbujorat, De fiorii primei iubiri Și de clocotul nestăvilit din suflet ... Pe atunci, Orice toamnă îmi părea frumoasă, Oricât de mohorâtă, de zbuciumată ar fi fost ... Astăzi, când norii sufletului îmi plâng, Fiecare picătură parcă mă doare, Îmi lasă răni adânci
NOSTALGIE DE TOAMNĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1357 din 18 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349948_a_351277]
-
cu anafura frumuseții pure sunt Mirii iubirii dragostei lor. În Țara în care de peste veacuri, „Codru-i frate cu Românul”, fiecare ființă în sine aduce un prinos de slavă, de cinstire și de recunoștiință Poemului Iubirii: • Fiecare Cer angelic vădit îmbujorat, pregătește princiara Caleașcă de Aur, aleasă să poarte Mirii luminii ce și-au brodat taina trăirii lor dragi în legământul de șoaptă plin de azur. • Fiecare zâmbet de Soare pune fiorul lui șegalnic în obrajii catifelați de trandafir ai frumoaselor
MĂRŢIŞORUL FRUMUSEŢII DESĂVÂRŞITE: FECIOARA-FEMEIA-MAMA de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347638_a_348967]
-
trăirea Și în lanțuri grele pun chiar uneltirea, Zidul ce-a crescut drept în față mea Primește poruncă, în genunchi să stea! Mă îmbrac în slove și din mine ies Roadele sunt coapte bune de cules, Verile-s fierbinți și îmbujorate, De cireșe coapte au fost sărutate. Câmpul a roșit într-un snop de maci Soarbele culoarea și mai bine taci! Clipele confuze o să cadă-n plasă, Ciutele alergă unde-i iarba deasă! --------------------------------------- Cioplitor în stele, herghelii de dor, Se deșiră
CIOPLITOR ÎN STELE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365917_a_367246]
-
tremurânde, Iar mâinile vibrau ca două frunze, În pas de dans mă atingeai ușor, Parfumul meu se contopea cu-al tău. Eram un singur trup și un pian... Acorduri de tango noi respiram, Privirile, când se-ntâlneau, se sărutau, Obrajii-mbujorați parcă ne-ardeau. Aveam de împărțit destine separate, Doar muzica și dansul ne uneau, Trăirile din suflet erau mascate, Doar mâinile și ochii se iubeau. MAI DĂ-MI O ȘANSĂ Nu îți cer prea mult: Aș vrea să-mi dai
SUSPINUL FLORILOR DE CRIN (1) POEME de CARMEN NOROCEA în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366002_a_367331]
-
frumos! Gândul pământiu aleargă zarea Gândul pământiu aleargă zarea, Orele coboară în zăpadă, Bat vecerniile la poarta lunii, Pleoapa țintuită stă să cadă. Fumul călător cuprinde valea Răsturnată în noianul rece, Timpul îndesat printre căscioare, Scutură opincile și trece. Urmele, îmbujorate astre, Strălucesc în licurici de gheață, Noaptea prăfuită-n mirodenii, Se canonizează-n dimineață. Tatiana Scurtu-Munteanu Referință Bibliografică: 165 de ani de la nașterea Celui de Necuprins în metafora gândului românesc / Tatiana Scurtu Munteanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1478
165 DE ANI DE LA NAȘTEREA CELUI DE NECUPRINS ÎN METAFORA GÂNDULUI ROMÂNESC de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366032_a_367361]
-
Iuria?; știa doar, prea bine, că ea absolvise liceul economic și încă era conștient de faptul că dorința arzătoare de a învăța fusese inițial aprinsă de gândul că astfel o va putea reîntâlni. * - Ce zici că îți mai face iubitul? Îmbujorată, cu scrisoarea în mână, necitită încă pe de-a întregul, Erica nu a sesizat tonul neprietenos al Toloșicăi. - Învață ; vrea să urmeze o facultate ! - Ce facultate? - La ASE, în București. - Dacă te iubește atât de mult, cum încerci să mă
IV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365253_a_366582]
-
pe cale de a-și pierde identitatea. Ideea lui, cu separarea băieților începea să dea rezultate; punctele adunate până acum reprezentau un început mai mult decât promițător doar că, cel puțin unele dintre eleve păreau a fi, în unele momente, mai îmbujorate decât ar fi permis regulamentul școlar dacă, cei care l-au elaborat s-ar fi gândit și la acest aspect. Simțea o fierbere interioară, intuind că vina nu pute fi decât a băieților. Avea ceva bănuieli și plănuia să pedepseacă
VII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365164_a_366493]
-
Și încep a colinda: "Lămâiță, portocală, Noi suntem copii de școală Și-am pornit a colinda, Pe la case a ura, Maica Domnului ne-ajută La covrigi și la nuci multe. Ne dați, ne dați ori nu ne dați!" Spun copiii-mbujorați... "La mulți ani, de Moș Ajun, Și mâine, de Moș Crăciun!" Referință Bibliografică: Colinde, colinde / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 712, Anul II, 12 decembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Floarea Cărbune : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
COLINDE, COLINDE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365682_a_367011]
-
nestatornicia cucului, sfiala fecioarei, nectarul mierii, sprâncenele spicului bălai, minunăția albinei, văpaia focului, iuțeala gândului, caierul norilor, borangicul stelelor, majestatea păunului, trilul ciocârliei, voronețul liliacului, lacrima smirnei, mustul ciorchinelui, gingășia ghiocelului, verdele temerar al bradului, madrigalul rândunelelor în sulemeneala zorilor îmbujorați, candelabrul de nard al salcâmului, Iia curcubeului, jertfa mieilor, rapsodia pădurii, chiotul nunții, iureșul izbânzilor dace, dârzenia de granit a Dochiei, îngemănarea Gliei-Auroră a omenirii cu Crucea Învierii Domnului, psalmul ascetului, filocalia Cuvântului divin în mirajul grăirii de taină, serafica
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
cearna-n lume strălucirea Înaltului, mereu mai depărtat! Constatare Trecut, prezent și viitor Sunt timpurile ce ma dor Căci trecerea îmi este grea Și se numește, viața mea. Tinerețe Mă rog, iarna să străbat, primăverii să-i zâmbesc și verii îmbujorate adevărul să-i păzesc! Omor din culpă Nu există o formulă să lege viitor, trecut și nici sa-nvie după crimă, iubirea ce ai omorât! Poveste În noapte mângâiam iarbă din lunca și luna o aveam, întreaga. Alegerea Mă aflam
POEZIE INTR-O STROFA de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 678 din 08 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351289_a_352618]
-
inimi ai tu în piept, De îți aud o vâlvătaie de bătăi? De ce îți ridici vârful drept Amenințător peste văi? Binecuvântează natura-n reînviere Piaptănă-ți părul de brazi Lasă-te alinat de a vântului mângâiere Pentru a-ți vedea îmbujorat, Milenarul obraz. Baia de Arieș 1966 Referință Bibliografică: Vârful muntelui / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 286, Anul I, 13 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
VÂRFUL MUNTELUI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356283_a_357612]
-
Capitolul III / 5 ACȚIUNI ȘI REACȚIUNI Anca a ieșit din spital cu fața îmbujorată încă și se abținea cu greu să nu râdă. Dar zâmbea. Și zâmbea frumos! Uimirea întipărită pe chipul doctorului Dobrescu în acel moment de rămas bun, nu-i dădea pace. "Stătea ca un copil care a văzut, pentru o clipă
ISPITA (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355783_a_357112]
-
care se strecurase. Olga l-a urmărit cu privirea prin oglindă și, fericită că l-a avut în brațe câteva secunde și i-a văzut privirea inundată de dorință și iubire, a sărit ușor într-un picior privindu-și chipul îmbujorat, mângâindu-și coapsele și clătinându-și capul de la un umăr spre celălalt. Apoi a început să se îmbrace în grabă, avertizându-l: - Gata, mă îmbrac, nu mai probez nimic și mergem direct acasă... - Ba... la o bere, precum ai dorit
ISPITA (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355851_a_357180]
-
o decepție. - A părăsit-o prietenul sau ... - Da, tocmai a terminat divorțul! M-am uitat la Bianca și parcă am simțit ceva, ca o adiere de vânt primăvăratic rugat să vină să mângâie, delicat și tandru, florile de mai, timide, îmbujorate, să fie sărutate de vântul serii. Am invitat-o la dans. Deși nu dansa bine, era ușoară, mlădioasă. Mă așteptam la mai mult de la ea. Aveam 23 sau 24 de ani! Am dansat numai cu ea, toată seara. I-am
PRIMĂVARA, TINEREŢEA VIEŢII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354785_a_356114]
-
am regăsit! Am sorbit șampania, până am golit paharele. Nu ne-am mai urat fericire. E prea târziu, pentru noi, să mai fim fericiți. Nu mai avem timp! Două vieți risipite! Am mai turnat în pahare. Era frumoasă, cu chipul îmbujorat, privirile răvășite, sclipind, provocătoare. Parcă nici riduri nu mai avea. O văd, ca acum 20 de ani. Parcă a fost ieri! Luăm paharele, sticla, cu ce a mai rămas în ea, și mergem în dormitor. M-a dezbrăcat. Tremuram de
PRIMĂVARA, TINEREŢEA VIEŢII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354785_a_356114]
-
ni se pierd prin purpura subțire și nici legendele nu au adăpostire. Din icoane-am scos și am vândut, pe Iisus de lance străbătut, și nu pentru o mână de arginți, în plină noapte, ca Iscariotul. Ci doar pentru mândria îmbujorată, a proastei noastre minți, în care germinează sărăcii ereditare și durerile cuminți. Sub un amurg gălbui-bizar, nestăvilit, Se stinge ochiu-n Universul Părăsit. 16/04/11 N.B. E FOARTE NECESAR CA AUTORUL SĂ POATĂ ARANJA POSTAREA ÎNAINTE DE PUBLICARE. Referință Bibliografică: AI
AI NIMĂNUI de STELIAN PLATON în ediţia nr. 488 din 02 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/356844_a_358173]
-
ruginită, strivită de căprioare îmi făcui un căpătâi, pe-o pală de fân uscat și privi, surâzătoare, sus, la cerul înstelat luceferii, ca soldații, cu candelele în mână se-așezară într-un cerc și privesc la mândra lună cu fața îmbujorată, ea privește spre pământ câte-o lacrimă îi cade, dar nu spune un cuvânt într-un colț, un grup de stele, parcă se îmbrățișau își șușoteau la urechi și în clinchete râdeau tot priveau la o steluță, ce părea așa
STEAUA LUI VADIM de DOINA COTESCU în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368952_a_370281]
-
m-alungă târziul. Tu n-ai știut să vezi adâncuri de fiorduri, Nu ai putut s-asculți sublimele acorduri. Creșteau multicolore sub ramuri de ceață, Trecutele ore purtau atâta viață. Aș fi aprins iubirea în trupuri curate, Până când zorile râdeau îmbujorate, Trase din coama nopții albe de plăcere Când somnului dorința tributul i-l cere. Aș fi cernut lumina gingaș înainte Diminețile somnul ușor să-ți alinte, Viața iubite, să-ți fie așa de plină Până când întomnarea crăițe-și anină. La
ÎN TOAMNĂ AMARĂ de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370899_a_372228]
-
omenim cu vin fiert și mult drag. Cad fulgi de nea iubito, sunt albi ca pielea ta Care mă-ntreb, e-aevea sau e adevărată De n-ai fi ca văpaia, aș spune că ai sta Lințoliu peste pat, de frig îmbujorată. Referință Bibliografică: Cad fulgi de nea / Nelu Preda : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1811, Anul V, 16 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Nelu Preda : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
CAD FULGI DE NEA de NELU PREDA în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369887_a_371216]
-
mi-ați amintit. Ne-am înțeles?! Da, domnu’ șef! Am să fac tot ce vreți dumneavoastră. Vin cât de repede pot. Poate chiar mâine. Cum termin, cum vin. Că eu așa sunt: termin repede.(?!) —Vă aștept. Bună ziua! Mi-a zâmbit îmbujorată, cu ochii în flăcări, și a ieșit din birou. Mi s-a părut că este ușor dezamăgită dar, cu siguranță, era mult mai... liniștită. Curios este faptul că nu a mai revenit niciodată. A!... să nu uit! Doamnei i se
ÎN AUDIENȚĂ de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370048_a_371377]
-
drum ovaționau, scuturându-și clopoțeii de argint : Să ne trăiască mirii cei frumoși și norocoși! Și toți se aplecau până la pământ scuturând în fața lor un covor strălucitor de steluțe și nestemate multicolore. -Mulțumesc, mulțumesc! dădea din cap Tudorel, zâmbindu-le îmbujorat și fericit. În această stare de exaltare își ducea mireasa cu multă grijă, atent să n-o calce pe rochie. Însă, de atâta exaltare, a uitat de mireasă și începu să sară-ntrun picior și să cânte: „Astăzi s-a născut
NUIAUA FERMECATĂ-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370310_a_371639]