491 matches
-
de pe acum. Vom vedea mai târziu. Vrusei să-i spun: Niciodată nu mi-ași fi putut închipui că..." dar mă oprii iarăși. Practica pitagoricienilor de a tăcea îmi plăcuse cel mai mult la ei. Nedând expresie gândurilor care ți se îmbulzesc la poarta vorbirii, ele se retrag de la sine și descoperi cu o mare bucurie că exprimarea lor nu era necesară. Matilda se neliniști: "Ești supărat pe mine?" Dacă eram supărat pe ea! I-auzi! Vroia să smulgă de la mine ceea ce
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de pe chipurile lor, mulțumirea împăcată, ași fi putut zice chiar mai mult. El ciugulea niște struguri, ea stătea alături și era veselă, căci uriașul îi povestea ceva cu glasul lui bâlbâit, în care bucuria de a trăi era atât de îmbulzită în gândurile lui înecate de băutură, încît numai dacă erai foarte atent înțelegeai ce spune. "Bună ziua nene, i-am spus, molipsit de veselia lui, m-a trimis tata..." "Te-o fi trimis, zice, stai și tu jos și bea un
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Elena Badea Scene greu de imaginat într-o țară a Uniunii Europene, înainte de alegerile europarlamentare: grecii săraci s-au îmbulzit în centrul Atenei să primească pachete cu alimente gratuite împărțite de cabinetul conservator condus de Antonis Samaras, însă presa elenă susține că ajutoarele sociale reprezintă doar mită electorală. Grecii spun că pensiile și salariile nu le mai ajung nici măcar pentru
Scandal înainte de europarlamentare: guvernul elen, acuzat de mită electorală by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/54320_a_55645]
-
la limita acestei căi. Odată realizată amintirea, anamnesis-ul, după spusele lui Plutarh, ei devin liberi, se mișcă fără opreliști, Încununați, ei oficiază „misterele“ și văd pe pământ mulțimea celor ce nu sunt inițiați și nu sunt „puri“, strivindu-se și Îmbulzindu-se În noroi și În beznă. (Julius Evola, La tradizione ermetica, Roma, Edizioni Mediterranee, 1971, p. 111) Cu un curaj nebun, mi-am oferit serviciile pentru o cercetare rapidă și precisă. Mai bine n-aș fi promis. M-am trezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
reprezentare de mari dimensiuni a unei scene de regată nautică pe Gran Canale, În care unele personaje stăteau cu spatele, iar altele puteau fi văzute doar din profil. Cel mai important era Însă personajul colectiv, mulțimea venețiană, multicoloră și strălucitoare, Îmbulzită pe marginile canalului ca să privească evenimentul, ca și cealaltă mulțime, a participanților, a sutelor de gondolieri care se Întreceau să ajungă primii În Piața San Marco. Deasupra și În jurul lor se afla același personaj colectiv, anume Veneția, văzut În fragmente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
tânărul, atunci afacerile nu-i mergeau tocmai bine. Omul se prosternă cu fruntea la pământ, cerând să fie ascultat. - Te ascultăm, spuse Amir În turcește. În cuvinte destul de greu găsite din cauza emoției, negustorul descrise o după-amiază În care mulțimea se Îmbulzise În fața palatului, iar apoi pe străduțele din jur se dăduseră lupte. Doi oameni, spunea el, luptaseră cu mai mulți ieniceri care blocau ieșirea spre port. Apoi cei doi urcaseră pe un acoperiș și ajunseseră la o corabie. De pe acel acoperiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
de oameni, luase un aer grav, pentru a domina cu spiritul autorității sale marea îmbulzeală de la poartă. Sara era liniștită.... Zăpada strălucea în singurătatea uliței. Deodată, în liniștea solemnă a serii, s-aude un zgomot de îmbulzeală strașnică. Cine se îmbulzește, cine nu încape pe uliță? Era unul... un membru al Centrului, apoi a mai venit încă unul, apoi iar unul, până la opt, opt persoane (mari și late cum s-ar zice), afară de prințul Dimitrie Ghica. Poate oricine să-și închipuiască
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
plăceri a adus o deplină răsturnare a raporturilor sociale. Familii celebre se ruinară și sărăciră, iar în locul lor se iviră parveniți fără rușine. Oameni ce nu avuse[se]ră nimic ajunseră să posedeze bogății, palate, grădini, sclavi și comori, se îmbulziră în toate sferele și câștigară până și intrarea la Curte. Cine simțea în sine instictul irezistibil de-a fura, dar vrea să practice acest instinct în mod cuviincios, n-avea decât să meargă la percepție, să-și ia patent de
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
o adresă cătră tron, la care Crețulescu a propus a se adăoga următorul pasaj: E drept a recunoaște că obiceiul înrădăcinat în clasele cele comparativ mai luminate ale societății noastre, de-a dezdemna orice altă profesiune și de-a se îmbulzi în aceea a serviciului public, a adus concurența ce-și fac cetățenii în această carieră la un grad funest moravurilor noastre publice, astfel încît ea ar putea zădărnici orice încercare de serioasă îmbunătățire din partea unui guvern luminat și cu intențiuni
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
cazuri particulare (Th. Codreanu). Pentru a măsura corect disprețul profund asupra românismului din partea geniului gederist, e suficient să vă prezentăm originala etnogeneză a neamului nostru în viziunea acestuia: "etnia noastră s-a născut din urina dacică peste care s-au îmbulzit alte urine: romană, slavă, turcă etc." (Politice, p. 63). Mai greu de digerat este transformarea acestuia, peste noapte, în naționalist băsescian, probabil pentru a putea accede la funcția (foarte bine remunerată) de director al Institutului Cultural Român. Nu se putea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cînd se sunase de vreo cinci minute, și se apropiase primejdios de hainele lui mirositoare. Bine că ăla n-avea nări de cîine. Nu s-a mai obosit să-i răspundă. Cînd a sunat de ieșire și lumea s-a îmbulzit să dispară cît mai repede din spațiul unde fusese sechestrată atîta timp, Radu s-a strecurat prin mulțimea chiuitoare și tropăitoare, înghiontind și dînd cu pumnii, pînă a ajuns într-o sală de clasă a cărei fereastră dădea înspre terenul
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
Asta după ce pe sens opus trecuse un șir de mașini pe lîngă ei. Locul accidentului era plin de vestele verzi și reflectorizante ale polițiștilor, dintre care unul dirija trecerea, de triunghiuri rutiere, de lumini albastre care se învîrteau. S-au îmbulzit toți copiii la geamuri, cu nasurile turtite de sticlă, să nu scape nimic. Degeaba profii încercau să păstreze ordinea. Marcu filma cu telefonul, încercînd să găsească un unghi cît mai potrivit atît pentru priveliște, cît și reacțiile colegilor lui. Radu
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
comunitate restrânsă de călugări benedictini. Un alt zid orb, pe stânga, Împiedica vederea spre claustru, strâns Între biserică și clădirile Învecinate. - Spune-mi, messer Duccio, Își apostrofă Dante Însoțitorul În timp ce se străduia să Își croiască drum prin mulțimea care se Îmbulzea În fața portalului, Încercând să intre, credeam că abația era părăsită. - Așa e. Comunitatea care locuia aici aproape că s-a stins. Ultimul abate a murit În urmă cu vreo zece ani, pe vremea lui Giano della Bella. - Așadar, cui Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
doar de acea Întrebare. - Știu eu cum l-a făcut, repetă bătrânul. Topit pe trupul iubitei sale moarte. Carne pierdută În loc de ceară... Eu l-am văzut. În clipa aceea, câțiva oameni se interpuseră Între ei, Împinși de alții ce se Îmbulzeau zbierând din spate. Priorul Îl observă pe tânărul student care dăduse peste el ceva mai Înainte. Îl fixa ca și cum ar fi ascultat cu luare aminte spusele bătrânului, care acum se Îndepărta prin aglomerație. Ar fi vrut să Îl mai Întrebe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ca asta, cu toate porțile deschise și cu milogii ăștia care tot intră din ținut ca să trăiască aici de azi pe mâine? Dante nu putea decât să fie de acord, văzând confuzia ce domnea În jur. Zeci de necunoscuți se Îmbulzeau, Încercând să-și găsească un locșor pentru pânza pe care să-și expună mărfurile, sau trândăveau În căutare de aventuri. Cu doar câțiva ani În urmă, i-ar fi putut striga pe nume pe fiecare din locuitorii din cartierul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
rămăsese Înțepenit. De acolo, ajutându-se cu frânghiile, coborâră macabra Încărcătură până Într-o bărcuță ce aștepta pe râu. Dante rămăsese pe mal. - Alungați-i de aici pe gură-cască! le strigă străjerilor, arătând spre mica mulțime de curioși care se Îmbulzeau În preajmă. În timp ce soldații, folosind mânerele lăncilor pe post de bastoane, se ocupau cu evacuarea, barca trase la mal. Dante se aplecă peste cadavru; acesta zăcea cu fața În jos, cu brațele deschise În cruce și cu capul atârnat peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Ioan Sîrbu, absolvent în teologie în Blaș. E desigur caracteristic pentru simțămintele cu care românii întîmpină pretutindenea invazia evreiască că ediția întîia a acestei cărți s-au trecut toată în Transilvania, căci și în această țară au început a se îmbulzi în orașe și sate cetele internaționalei iudaice, poporul menit de biblie de a domni asupra pământului întreg. Talmudul, după cum se știe, e un fel de enciclopedie ebreiască, conțiind fel de fel de tractate asupra cestiunilor controversate, fie religioase, fie de
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
pe vremuri cu Mama să-și ia rețetă de ochelari și nu departe de locul unde m-am dus să identific cărbunarul ăla care murise, un loc mohorât și tunător, din piatră golașă și maronie, în fața căruia mașinile roșii se îmbulzeau și claxonau. Fiecare pat, fereastră, cadru separat în care erai plasat, fiecare colț era plin de orori colorate, iscate din cele mai adânci haznale. Iar nu foarte departe vocile de balamuc țipau, cântau, ciripeau și sunau ca o adunătură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
supliciu” la care a fost martor și victimă: „Am intrat Într’un vagon peste una sută evrei... Cei mai mulți având răni sângerânde au căzut pe podea; ceilalți din lipsă de spațiu au călcat peste cei răniți. Cei mai zdraveni... s’au Îmbulzit spre fereastră, ceea ce a dat loc la Încăierări. Din nenorocire vagonul nostru avea numai două ferăstruici mici la care erau gratii de fier și obloane. La plecarea trenului obloanele au fost bătute În cuie. În timpul mersului aceste obloane au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
izbitor! Uman! E Nae...! Nae...! E Năică...! L-a prins Criminalul! L-a linșat! Fugi, Dănuțule! Aleargă! Zboară! Repede...!! urlă și Fratele. Ca întotdeauna, în menghina angoasei, spațiul se comprimă, timpul se dilată și, din patru-cinci salturi, pașnicul triumvirat se-mbulzește dezordonat afară, în bătătură, înlemnind în ușa deschisă a bucătăriei. Scena smintită, care li se înfățișează la lumina unui bec halogen de stâlp, bate lejer Coșmarele lui Goya, spre exemplu și constituie ea însăși un pretext întemeiat, pentru o criză
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
idealului ascetic, platonicieni și stoici, nu peste multă vreme asociați în construirea creștinismului: ei vizează monopolul sectar asupra filosofiei și văd cu ochi foarte răi numărul important de noi elevi ai lui Epicur și ai școlilor sale, unde oamenii se îmbulzesc pentru a se angaja într-o secesiune în raport cu lumea politică în care oficiază partizanii Academiei și ai Porticului. Cu atât mai mult cu cât succesul de care filosoful s-a bucurat în timpul vieții va dura multă vreme și după moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
respectuoasă și impenetrabilă În mod voit pentru că Își dădeau seama că orice gest amabil ar putea fi interpretat cu totul anapoda. Chiar dacă Butoiaș era excepția care confirmă regula sau era regula Însăși, asta nu le oprea pe femei să se Îmbulzească la Spitalul St. Luke din Holland Park pentru toate necesitățile de ordin ginecologic. De când se deschisese, cu cinci ani În urmă, era ridicat În slăvi de toate ziarele ca fiind „Bentleyul maternităților“. Avantajul era evident. Numărul de pacienți creștea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
o ,,alimentară" se forma brusc o coadă lungă de oameni neliniștiți al căror comportament oferea tabloul jalnic al unei turme înfometate. Acei oameni nu mai erau demult oameni. Rareori se întâmpla să-și respecte ordinea de venire la magazin. Se îmbulzeau pur și simplu spre intrarea în magazin punând o presiune de turmă dezorganizată și înfometată asupra vitrinelor. Se auzeau țipete și înjurături. Singurul lor gând era acela că trebuie să mai ,,prindă" și ei ceva. Timpul până la descărcarea mărfii dura
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
Ceea ce se chema pe sub mână.” I: „Ați stat vreodată la coadă?” M: „La zahăr, numai când se dădea pe cartelă. Mai luam de la restaurante, unde lucram.” I: „Când stăteați la coadă, vă mai amintiți ce se discuta, dacă lumea se îmbulzea, lucruri mai deosebite?” M: „Lumea înjura când nu ajungea, oamenii erau nervoși, le era frică să nu se termine înainte să le vină rândul. Mai stăteam la coadă la ouă. Stăteam de mai multe ori la coadă, ne era frică
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
profiluri, lumini gesturi, fețe, glasuri, am văzut deodată desprinzându-se mâna Ilenei, palidă cu degetele foarte lungi, aproape transparente. [...] Degetele mi s-au părut neobișnuit de însuflețite, parcă ar fi fost singurul lucru viu printre toate acele fragmente de viață îmbulzite în salon.” (p.12) Dacă la prima vedere, insistența asupra acestui detaliu pare a avea o natură lirico-descriptivă, vom vedea în continuare că focalizarea asupra mâinii Ilenei nu este întâmplătoare, ci se află în strânsă legătură cu motivul central al
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]