258 matches
-
făcea de obicei. În timp ce se încovoia, își dădu seama că nu poate trăi fără ea, așa că îl rugă pe secretar să-l prezinte noului procuror. Acesta semăna cu o maimuță înțeleaptă. Plimbîndu-se cu Ippolit Matveevici între castelul Tamarei și vulturul împăiat care ținea în cioc o cupă pentru donații, procurorul Bour se scărpina șmecherește după ureche, relatînd ultimele noutăți din Petersburg. În aceeași seară, Vorobianinov avu ocazia să se converseze chiar de cîteva ori cu Elena Stanislavovna despre situația dezastruoasă a
ILF ȘI PETROV Douăsprezece scaune (ediție necenzurată) () [Corola-journal/Journalistic/4078_a_5403]
-
Ca în desene animate. Ca în teatrul de păpuși. Două personaje intrate la apă. Doi pitici. În fiecare zi, Paul și soră-sa Luise, se extrag din patul-covată și încep să mișune prin locuința-văgăună. Paul este cocoșul, țanțoș ca cel împăiat și înrămat, expus ca o emblemă a familiei și a spațiului. Aici se intră tîrîș. Uși secrete, oglinzi care ascund ieșiri, un loc pe care îl controlează numai domnul Paul. Așa fragil, inofesnsiv și plutitor cum pare. Păsări împăiate, obiecte
Voluptatea detaliului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6263_a_7588]
-
cel împăiat și înrămat, expus ca o emblemă a familiei și a spațiului. Aici se intră tîrîș. Uși secrete, oglinzi care ascund ieșiri, un loc pe care îl controlează numai domnul Paul. Așa fragil, inofesnsiv și plutitor cum pare. Păsări împăiate, obiecte vechi și nobile de interior, veioze frumoase, fel de fel, stau laolaltă cu orori și bazaconii fabricate de mîna domnului Paul. Delirul este completat de pianina sa, discretă piesă în peisaj. Care îl scoală din amorțire, îl face macho
Voluptatea detaliului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6263_a_7588]
-
că doar de câteva decenii ne-am îndepărtat de maimuțe de urletul lupilor de colții hienei credeam că doar câteva crengi de copaci ne despărțeau de epocile întunecate ale preistoriei ne iluzionam că doar câteva străzi ne despart de exponatele împăiate ale Muzeului Antipa bătrân versificator al spaimelor comune te simți deodată inutil ca papionul la gâtul unui cerșetor inutil ca orificiile flautului ruginit aruncat de câteva decenii în podul cu lucruri de prisos în noaptea aceasta când zidurile devin translucide
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4691_a_6016]
-
în structurile europene, dar putem fi admiși noi oferind lumii astfel de exemple? Propusă cândva de ziar să meargă în Polonia, acolo unde se declanșase cea mai mare revoltă din Est, avea să fie invitată în spatele unei vitrine cu păsări împăiate, pentru a i se face instructajul de rigoare. Nu fusese sfătuită să contrazică posibilii provocatori, avertizându-i că în Marconia curg lapte și miere, ci, pur și simplu, să-i ocolească, să-i refuze, dacă ar deveni insistenți. De fapt
Detenție buclucașă by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/10828_a_12153]
-
trezi interesul și altora de a se lepăda de o politică falimentară, impusă într-o mare parte a lumii de tancurile bolșevice. Revenită în Marconia, prezenta un reportaj în care strecura, voalat, informațiile despre cuibul supraveghetorilor din spatele vitrinei cu păsări împăiate. După publicarea riscantă a acelui text, reușea să determine autoritățile să schimbe exponatele, aruncând în acel spațiu textile din lumea orientală, ca semn că legăturile tiranului cu lumea a treia sporiseră. Marconia își păstra neabătută orientarea. Poate că cenzorii îi
Detenție buclucașă by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/10828_a_12153]
-
o vioară! Aplauzele dau în clocot! Mortul, învelit în tifon, ca o proaspătă mumie egipteană, se ridică în picioare! Era Gogea Mitu! În mâna dreaptă ia vioara, dar nu încearcă să cânte... Căci cu mâna stângă pune mâna pe bufnița împăiată, pe care elevii o știau din laboratorul de științe ale naturii... A tăcut câteva minute în șir, apoi s-a așezat din nou în sicriu și lăutarii l-au condus până în stradă - pe căruciorul tras de un măgar... Ce-a
întoarcerea tatălui risipitor by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/7811_a_9136]
-
și astăzi multe locuințe din Râmnicu-Vâlcea și împrejurimi. O parte din cele distruse au fost refăcute cu migală, inclusiv cu ajutorul elevilor. Cunoscutul muzeolog și ornitolog bănățean Dionisie Linția venea săptămânal să vadă în ce stare se află colecția de păsări împăiate, povestește ing. Țeicu. Din păcate, lipsa fondurilor împiedică și în ziua de astăzi completarea colecțiilor muzeale, banii ajungând abia pentru conservarea a ceea ce există. Primăria a promis că va aloca fonduri pentru renovarea clădirii care adăpostește muzeul, însă până acum
Agenda2003-40-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281552_a_282881]
-
privilegiată, oferă, din sala de mese, o panoramă superbă a orașului. Restaurantul aparține societății Aro-Palace. Sub releu se află și stația de sus a telecabinei. Înainte de 1989, la ieșirea din stația telecabinei, turiștii erau întâmpinați de un uriaș urs brun împăiat, stând amenințător în două labe. În același timp cu edificarea complexului, la mică distanță, s-a înălțat și un catarg pentru drapelul României. În 2004, Consiliul Județean Brașov a asigurat acestuia iluminatul festiv și a instalat aici un reflector puternic
Tâmpa () [Corola-website/Science/303239_a_304568]
-
le asimila sieși, a le consubstanția. Osîrdia scrierii frumoase, formă de ritual sui-generis, devine o cale de apropiere de Pronia cerească. Textul poetului continuă textul liturgic, cu îndreptățirea unui numitor comun de ordin mistic: "Doamne, caligrafiez printre celibatari, printre ibiși împăiați, pentru că sînt în exil. Scriu despre aromele sfinților. întinzîndu-mă după o cheie, răstorn călimara. Doamne, scriu cu litere de aur. înmoi pana în aur. Scrisul meu trebuie să fie strălucitor. Vorbind, eu îmi tai gîtul împrejur pentru Tine. îmi iau
Un poet religios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12622_a_13947]
-
poate de concludentă: „În iarna în care caloriferele vor fi calde,/ te voi chema în igluul meu cu trei etaje/ să îmbrăcăm cu inimi de catifea neagră/ bradul de sârmă ghimpată// Ghețarii de mucava/ se vor retrage dincolo de ecuator,/ dihănii împăiate vor evada din muzee/ și vânătorii plini de vânătăi/ vor trage cu serpentine multicolore/ în nălucile cu ari-pile-n lanțuri.// Ne vom întinde pe canapeaua de granit,/ îți voi lua palma rătăcită printre convulsiile mele/ și voi încerca să ghicesc/ numărul
Altă generație by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6400_a_7725]
-
retorică nu se datorează numai unor incompatibilități de programare culturală. Nu înțeleg de ce pe tinerii poeți români îi respinge experimentul, de ce nu se joacă, de ce nu sînt ironici, de ce pun forma la zid, de ce grația, eleganța, surdina au devenit păpuși împăiate și lumea e o latrină plină cu vomă, scîrnă și spermă și strigă peste tot: asta e existența, noi nu ne jucăm, noi ne purgăm, ăsta e conținutul nostru, singurul real, singurul valabil - conținutul e scîrba! Și cititorul înțelege acest
Dacă inspiri numai ce expiri, mori by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11268_a_12593]
-
acele pagini flaubertiene te întorci să le dai înconjur, cu gratitudine; căci îți apar precum o bornă a bunătății regăsite. ... Și tot sub unghiul amintirii, cum ași omite, oare, emblema veghindu-l pe artistul magistral, cînd își scria povestirea, papagalul împăiat pe care-l ținea pe masă, cînd zugrăvea fervoarea tandră, idolatră, din sufletul bătrînei slujnice Félicité? Iar o singulară analogie îl actualiza cumva mai deunezi, îl aducea către noi în chiar expoziția, foarte coerentă, propusă de Olga Morărescu-Mărginean, într-o
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
de gândire asupra consecințelor acestor noutăți pentru noi toți. Și, de asemenea, într-o societate secularizată, în care omul nu mai este socotit a fi fost făcut după chipul lui Dumnezeu, trupul lui poate fi tratat ca al unei păsări împăiate. Studiul artei moderne și apoi al artei postmoderne merge mână în mână cu studiul conștiinței omului modern și al celui postmodern. Iar în ceea ce privește arta dansului în sine, în experimentul lui Ion Dumitrescu ea nu mai este nici măcar "povestită", precum în
Caleidocop coregrafic by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7207_a_8532]
-
din perspectiva unei uși, a unui picior de "secretar luichenz" (apar mai peste tot la Ioan Lăcusta aceste "evoluții metonimice de la numele proprii de produs (marca, firma) la un nume propriu", cum le numește Rodica Zafiu) sau al unui cal împăiat. În fine, cea de a treia tema (melodica) care intră în compoziția cărții lui Ioan Lăcusta o constituie notațiile de jurnal din cele două cicluri întitulate De la țară. Fragmentele devin solilocvii grave asupra condiției țăranului român, satului mutilat de politică
Contrapunct by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17908_a_19233]
-
accident de mașină. Editarea întregii opere nuvelistice a lui Nabokov mi se pare o idee foarte fericită. Asta înseamnă că acum nuvelele pot fi traduse, și poate că pe măsură ce achiziționăm, cu eforturi lăudabile precum cele ale Getei Dimitriu, toți urșii împăiați ai postmodernismului, vom avea răgaz și pentru astfel de crisalide literare. Vladimir Nabokov - The Stories of Vladimir Nabokov, Knopf Publishing House, 1998, 663 pag. Thomas Pynchon - Strigarea lotului 49, traducere și prefață de Geta Dimitriu, Editura Univers, București, 1999, preț
Gangsteri de mucava și exilați romantici by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17362_a_18687]
-
să ne luăm după prețurile obținute de picturile sale în secolul al XVII-lea, s-a bucurat în timpul vieții de un prestigiu aproape la fel de mare ca Rembrandt. Tablourile lui Frans van Mieris (1635-1681) descriu în amănunt luxoasele posesiuni - păsări exotice împăiate, șiraguri de perle, covoare orientale, lăute prețioase, pocale din argint - care alcătuiau inventarul recent îmbogățitului burghez olandez. Colecționate cu aviditate, aceste scene de gen nu sunt pentru posesorul lor decât rude apropiate cu obiectele pe care le reprezintă. Van Mieris
Reconsiderări by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/10026_a_11351]
-
dansul nisipului” - adică a ceea ce rămîne, în urma „deconstrucției” făcute de istorie, din piramidă. Textul lui Sloterdijk este unul despre piramidă și despre ce ascunde ea, despre avatarurile piramidei ca adăpost al Sacrului, despre piramidă ca semn, astăzi, al morții spiritului, împăiat și expus la muzeu (piramida de la Luvru). Un text de vacanță, dar nu a gîndirii. Poate cel mai cunoscut filozof german în viață, Peter Sloterdijk nu s-a dat în lături de la o evoluție de public character, care presupune anumite
Dansînd cu Derrida by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4019_a_5344]
-
intelectualitatea umanistă decît la cea tehnică cînd îmi răsună-n minte vorbele orbitorului Lucifer. (Pentru că Diavolul, după chipul și asemănarea sa, este Lenin. Nu Stalin. Stalin e copilul lui. Făcut cu Troțki. Un incest revoluționar.) Și l-au mai și împăiat. Mai bine-l plastinau. Ca să vadă lumea mușchii, tendoanele, nervii și arterele alcătuite din sute și sute de mii de cadavre minuscule țipînd cu gura pînă la urechi. |știa, umaniștii, se încadrează cel mai bine la categoria treaba mare. Sînt
Creierul națiunii by Răzvan Petrescu () [Corola-journal/Journalistic/11760_a_13085]
-
roze descompuse. Un tablou post-simbolist, de exotism răvășit de-o stranie morbidețe. Scene de port, lumi amestecate, sub aceeași ,învățătură" a valsului cu moartea, din nou explicit, din nou supărător. Din nou discuții. Și ieșirea mortului din ladă, un leu împăiat colonizat de molii, fostul gadget al fostului fotograf Carol. O cutie, un bătrîn. Și-o manivelă care, prinsă în dagherotip, îi învîrte și pe una, și pe altul. E începutul unei fascinații de novice față cu blițul, care-l ține
Cal de poștă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11115_a_12440]
-
cît de gros e gîtul lui Whoopy Goldberg ș.a.m.d. Întrebarea e: ce vină avem noi? De ce publicului din România nu i se poate oferi cinstit și decent acest show care face vîlvă pe mapamond, ci doar împănat sau împăiat? De ce telespectatorul autohton nu poate vedea Oscarurile decît cu condiția să suporte să afle după cine e "leșinat" Andrei Gheorghe? Mi se pare incorect. Revenind la eveniment: două filme europene plasate la poli diferiți și-au disputat Oscarul pentru cel
Fenomenul "Amélie" și fenomene colaterale by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15379_a_16704]
-
din Irakul de după Saddam semnate de dnii Alexandru Lăzescu și Traian Ungureanu. Articolul celui din urmă vine și cu cîteva informații mai puțin cunoscute despre colaborarea serviciilor secrete ruse și irakiene. Uniunea Sovietică nu mai există, comunismul e un cadavru împăiat precum îi stă bine unui plod leninist, dar, iată, fostul KGB-ist Putin tot la dictaturi trage. Cu Bush se întreține cordial la ferma acestuia, cu Saddam are afaceri cu tancuri, rachete și înregistrări audio. l Revista LITERE de la Tîrgoviște
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13998_a_15323]
-
făcut să te orientezi către singura meserie în care mai poți să-ți etalezi virtuțile: politica. Și toate aceste decizii de care doar tu ești vinovat te-au transformat în nimic altceva decît în ceea ce ești tu acuma: un gîscan împăiat, un curcan fudul cu freză, un rostitor de banalități interesante, un ratat social, un om rău, cu sufletul otrăvit de celulita care i se așează șsic! corect așază, că doar sîntem filologi, domnule Andrei Gheorgheț pe fălci". Cronicarul citește rubrica
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10149_a_11474]
-
va redeschide porțle, pietonii supraviețuitori vor reintra, contra unei modice taxe, purtându-și poeticii pași pe aleile învirginate, prin nămeț vor sări numai mierloi și pisici hoinare, ori mai știi? câte o veveriță. În micuțul muzeu al Grădinii, pe lângă lupul împăiat va mai fi expus și un rarisim exemplar de tigru tasmanian cu ochi de nasturi învăpăiaț. Ca unul care frecventez această Grădină de aproape șapte decenii, mă rezerv a reveni de îndată ce insurmontabilele obstacole vor fi cumva înlăturate. Ultima oară trecusem
Sinuciderea din Grădina Botanică by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13788_a_15113]
-
turturici cade pe bitumul neted turnat în cartierul lui Panait Istrati... Ceva mai târziu luăm cina la Lotca, rezemați de pereții de stuf ai localului ce scot un sunet de baltă când apeși cu spinarea pe ei... Un crap enorm împăiat plutește deasupra noastră într-o vârșă. Un profesor timid, dar foarte perspicace, ne pune în vedere, nouă, bucureștenilor: „Domnii mei, să știți, Brăila este un oraș nervos.” În sensul temperamentului, firește, și al neastâmpărului creator, prielnic experiențelor de tot felul
Un oraș nervos by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5544_a_6869]