7,098 matches
-
actualizează într-un dinamism convergent, spre plenitudinea existenței, marile potențialități umane care semnifică și simbolizează ceea ce trebuie să devină lumea adică o dăruire și un imn de laudă adus, neîncetat, Creatorului; o comuniune universală în Trupul Domnului Iisus Hristos, o împărăție a dreptății, a iubirii și a păcii în Duhul Sfânt, pentru unitatea și mântuirea tuturor în Iisus Hristos Domnul și prin Iisus Hristos, ajungând, astfel, la desăvârșirea noastră cu ajutorul Sfintei Euharistii căreia îi descoperim, în acest fel, valoarea ei duhovnicească
„SMERITE ŞI SINCERE ÎMPĂRTĂŞIRI”, EDITURA “MAGIC PRINT”, ONEŞTI – BACĂU, 2016, 512 P. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380692_a_382021]
-
să le izgonesc. Un timp. Neatentă, deschid plicul și mă trezesc în mînă cu o carte: "". "Bis în ucraineană înseamnă diavol", spune undeva în cartea amintită Vartic, iar "302" este 30 plus doi, cei treizeci și doi de ani ai împărăției Antihristului de la sfîrșitul lumii." Mîntuire, liniște, lumină, umbră, păcat, pact, Isus, înger, diavol, iertare, ideologie, iubire, călătorie, alchimie, Pilai din Pont, asumare, fantasme, zbor, suferință, totalitarism, colaborare, rezistență, soare, lună, bal, destin, erotism, Maestrul, Margareta, ficțiune, închipuire, realitate, Bulgakov, nebunie
Sadovaia 302 bis by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10279_a_11604]
-
Olimp. De dor mă vindecă precum de-o boală, Cum doar Asklepios știa a vindeca. Dar cât de lungă este suferința Ce și-a găsit un cuib În ființa mea! Bujori oriunde-s pe planetă - Simbol de țări și de Împărăție: Hua Wang, peony, pivoine, botane... Pe lumea-aceasta-s leac de nebunie. Nașterea Prima zi solară după o lungă noapte Întemnițată În adâncul abisului. Dumnezeu se hotărăște să facă lumea. L-a făcut mai Întâi pe om după chipul și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
a murit însă. Reverberațiile lui sunt încă vii în conștiința tuturor celor care au crezut cu obstinație în solidaritatea umană, deoarece nu există forță represiva capabilă să ne încătușeze spiritul liber care este în contact permanent cu puterile divine, în Împărăția cărora se reîntoarce după moartea fizică. De ce lumea literară devine receptiva, mai ales, la evenimente literare rodite în America Latină, Asia, parte din Africa sau în țările europene asupra cărora se resimt încă tentaculele sovietice? Desigur, un răspuns ar fi obsesia
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
a murit însă. Reverberațiile lui sunt încă vii în conștiința tuturor celor care au crezut cu obstinație în solidaritatea umană, deoarece nu există forță represiva capabilă să ne încătușeze spiritul liber care este în contact permanent cu puterile divine, în Împărăția cărora se reîntoarce după moartea fizică. De ce lumea literară devine receptiva, mai ales, la evenimente literare rodite în America Latină, Asia, parte din Africa sau în țările europene asupra cărora se resimt încă tentaculele sovietice? Desigur, un răspuns ar fi obsesia
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Cuvânt minunat și de suflet folositor, amintește desfrânarea printre păcatele părții poftitoare: lăcomia pântecului, nesăturarea, beția, curvia, preacurvia, desfrânarea, iubirea de plăceri. Tot el este cel care arată tămăduirea sau remediile acestora, și anume postul, înfrânarea, reaua pătimire, dorul după împărăția lui Dumnezeu și poftirea înfierii. Același Sfânt Părinte în altă parte arată că lăcomia pântecelui este stinsă prin înfrânare; curvia prin dorul dumnezeiesc și prin dorința bunurilor viitoare<footnote Sf. Ioan Damaschin, Cuvânt minunat și de suflet folositor, în Filocaliaă
Patima desfrânării și biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( II ). In: Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
ne ferim de contactul cu viciile<footnote Sf. Ioan Casian, Convorbirile duhovniceștiă, p. 504. footnote>. Privind spre latura opusă, nu teama de focul cel veșnic și de osândă ne poate îndemna să ne despărțim de păcat, ci speranța și dorința împărăției<footnote Ibidem. footnote>, dorirea de bunătăților ce vor să fie, poftă de împărăția lui Dumnezeu<footnote Sf. Efrem Sirul, Cuvinte și învățăturiă, cartea a III-a, p. 440. footnote> și frica de Dumnezeu, în sensul de a nu-L supăra
Patima desfrânării și biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( II ). In: Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
504. footnote>. Privind spre latura opusă, nu teama de focul cel veșnic și de osândă ne poate îndemna să ne despărțim de păcat, ci speranța și dorința împărăției<footnote Ibidem. footnote>, dorirea de bunătăților ce vor să fie, poftă de împărăția lui Dumnezeu<footnote Sf. Efrem Sirul, Cuvinte și învățăturiă, cartea a III-a, p. 440. footnote> și frica de Dumnezeu, în sensul de a nu-L supăra și a nu ne despărți de El prin această patimă. Chiar dacă pofta este
Patima desfrânării și biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( II ). In: Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
despre contemplație, în Filocalia..., vol. VI, p. 236. footnote>. Din această pricină s-a făcut lupta noastră față de cele de aici mai grea. Adam este alungat din raiul care este pentru el preînchipuirea vieții viitoare nedestrămate și o icoană a Împărăției veșnice<footnote Sf. Simeon Noul Teolog, Discursuri teologice și etice..., p. 118. footnote> și după a cărui amintire va păstra el și urmașii săi dorința înfocată de a se întoarce. De acum înainte el va parcurge un drum de suferințe
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (II). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
exclusivitate numai de elementele ei, în care e lipsită de atracția ei spre spirit, spre omul spiritual și spiritualizator. În căderea omului există și o cădere a materiei însăși. Surparea ontologică a împăratului antrenează cu sine, în mod obligatoriu, surparea împărăției materiale. Din bun foarte, cosmosul a ajuns pieritor, iar omul care a îmbrăcat materialitatea trăiește în cosmos prin materialitate, adică prin hainele de piele, o viață cu multe suferințe și cu multe necazuri. Are loc o schimbare de relații: a
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (II). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
împărtășit de ale noastre, ca să ne facă pe noi părtași de ale Sale. Ideea aceasta o întâlnim în toată literatura patristică. El S-a făcut Fiu al omului, ca să-i facă pe oameni fii ai lui Dumnezeu, introducându-ne în împărăția cerurilor, mai bine zis, dăruindu-Se, să o avem pe aceasta înlăuntrul nostru, ca să nu avem numai nădejdea de a intra în ea, ci având-o încă de acum<footnote Sf. Simeon Noul Teolog, Cele 225 capete teologice și practice
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (II). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
cu bucurie și recunoștință; ea trebuie prețuită, ocrotită, ca expresia cea mai sublimă a activității creatoare a lui Dumnezeu, Care ne-a adus dintru neființă la ființă, nu doar pentru o existență biologică, ci pentru bucuria comuniunii cu El în Împărăția cea neînserată, unde vom gusta din belșug bucuriile nespuse pregătite nouă de Bunul Mântuitor. El ne-a adus pentru Viață. Dumnezeu vrea viața, astfel n-ar fi creat-o, El vrea oameni, ca să aibă aleși, vrea să populeze pământul, pentru
Avortul – rana de moarte a iubirii. In: Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
trăi după Legea cea Dumnezeiască, nu te va întâmpina nici o nenorocire, ci toate îți vor merge cu noroc și te vei îndulci de mare siguranță și liniște. Iar dacă vei pierde sprijinul lui Dumnezeu, nu-ți va fi de folos împărăția și toată puterea lumii (3 Regi 2,4), pentru că mulțumirea și fericirea și-o agonisește omul numai primind toate câte i le rânduiește Bunul Dumnezeu spre folosul lui. Omul are deci două alternative: una când Îl neagă pe Hristos făcându
Avortul – rana de moarte a iubirii. In: Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
noastre și a întregii omeniri și de aceea Mântuitorul ni-i dă ca exemplu de inocență, ascultare, bunătate, lipsă de vicleșug, candoare și puritate sufletească, atunci când ne spune: Lăsați copiii să vină la Mine, că a unora ca aceștia este Împărăția Cerurilor (Matei 19, 14), adică a celor simpli, fără răutate, fără vicleșug și fără mânie. Sfântul Teofilact al Bulgariei surprinde nuanțele acestui verset: Și nu zice a acestora, ci a unora ca aceștia, adică a celor care cu nevoință dobândesc
Avortul – rana de moarte a iubirii. In: Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
celor mai nevinovate ființe omenești, care sunt copiii; se destramă familia, se îmbolnăvește întreaga societate și se aduc peste cei vinovați cumplite pedepse dumnezeiești, atât în viață, cât și după moarte. Sufletele copiilor avortați, nefiind botezați, nu pot intra în împărăția lui Dumnezeu, ci așteaptă ziua Judecății când îi vor acuza înaintea Mântuitorului pe părinții care i-au ucis<footnote Ne vorbește Părintele Cleopa, vol. 5, Edit. Episcopiei Romanului, 1996, pp. 33-34. footnote>. În această privință, nădăjduim numai la mila lui
Avortul – rana de moarte a iubirii. In: Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
creștină. Însă dacă educația își atinge scopul, binecuvântarea lui Dumnezeu se revarsă asupra părinților nu numai în această viață ci și în cea de după moarte, pentru că: nu este mică cinste să fie învrednicit cineva să treacă pe copiii lui în Împărăția cerurilor și să-i facă sfinți<footnote Mitr. Hieroteos Vlachos, Psihoterapia ortodoxă, trad. de Prof. Ioan Diaconescu, Edit. Sophia, București, 2001, p.162. footnote>. să avem curaj și credință în Dumnezeu că ne va ajuta să naștem și să creștem
Avortul – rana de moarte a iubirii. In: Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
Sf. Ștefan, Sf. Gerard și Sf. Alois de Gonzaga. Viața și moartea sfântului martir Gerhard au fost strâns legate de istoria diecezei Cenad, prin jertfa lui ilustrându-se cuvântul Domnului: „Ferice de cei prigoniți din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăția cerurilor! Sf. Ștefan este prezentat în ipostaza suveranului bun, care dă de pomană săracilor, scoțând în evidență adevărul incontestabil rostit de Mântuitor: „Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă! Tânărul care îi îngrijește pe cei grav
Agenda2003-24-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281131_a_282460]
-
ghirlande de flori viu colorate: „Ferice de cei blânzi, căci ei vor moșteni pământul! Sfântul care a predicat păsărilor, „trubadurul sărăciei sacre“, Sf. Francisc din Assisi, este exponentul tezei evanghelice: „Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăția cerurilor! Ocrotitorul misionarilor, călugărul basc Sf. Francisc din Xaver, fondatorul misiunii iezuite, este surprins în momentul morții sale: „Ferice de cei flămânzi și însetați de neprihănire, căci ei vor fi săturați! Poate cea mai frumoasă și expresivă imagine a ciclului
Agenda2003-24-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281131_a_282460]
-
îl numește „Plinirea vremii“, cu puțin înainte ca Iisus Hristos să iasă la propovăduirea cuvântului Evangheliei, a apărut la apa Iordanului „un om“ care propovăduia în pustiul Iudeii și pe malurile Iordanului și zicea: „Pocăiți-vă că s-a apropiat împărăția Cerurilor“ (Matei 3, 2). Omul, al cărui glas răsuna în pustiu, dinspre Iordan și dinspre Marea Moartă, era acela despre care profetul Maleahi spusese cu 450 de ani înainte: „Iată, Eu trimit pe îngerul Meu înaintea feței Tale, care va
Agenda2003-25-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/281146_a_282475]
-
de soare, osos, cu plete lungi și cu barba încâlcită. De sub sprâncenele stufoase sclipeau doi ochi sfredelitori, iar din grai îi țâșneau cuvinte mărețe de afurisenie sau de bună vestire. El îi chema pe toți la pocăință, la vestea apropierii împărăției lui Dumnezeu și propovăduia venirea neîntârziată a lui Mesia. Despre Mesia - Iisus - el vorbea ca despre un sfânt, despre un stăpân drept, desăvârșit și neiertător. El zicea: „Vine după mine altul, mai tare decât mine, care va vântura grâul din
Agenda2003-25-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/281146_a_282475]
-
voștri, care v-au grăit cuvântul lui Dumnezeu. Priviți cu luare-aminte cum și-au încheiat viața și le urmați credința“ (Evrei 13, 7). Admirabilă poruncă pentru folosul nostru sufletesc, pentru mântuire! Avem trebuință de modele, de pildele slăviților „casnici“ ai Împărăției de Sus, ca să alergăm cu mult curaj la lupta duhovnicească ce ne stă înainte. Sfinții Trei Ierarhi vor fi vii în veacul veacului și pildele lor rămân cea mai admirabilă călăuză pentru următorii lui Hristos. Cunoaștem faptul că fiii trăiesc
Agenda2004-4-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/281993_a_283322]
-
sâmbătă, 7 februarie 2004, la Biserica ortodoxă din Calea Lipovei. Familia. Cu lacrimi în ochi și durere în suflet, amintim celor care au cunoscut-o că s-au scurs trei ani de când draga noastră bunică MARIA MINIGOT a plecat spre împărăția îngerilor, acolo unde acum se odihnește. Dumnezeu să-i odihnească în pace sufletul ei bun! Nepoții Gianina, Ramona, Alexandra și Lucian.
Agenda2004-5-04-publi () [Corola-journal/Journalistic/282017_a_283346]
-
revistei și în mod special editorilor ei, Solo și Mariana Juster, felicitările noastre!” (Valentina și Berthold Gruenwald - Duesseldorf, revista Punct, Nr. 36, mai 2005). “DAKAR * morții mei nu sunt muriți în veșnicie ei sunt vii în memoria și sângele meu împărăția morții nu-i va încape morții mei din fund de mare urcă pe zarea albastră și seamănă pâine în țară cu mine ci râd și plâng trăind în trăirile mele străbătând veșnicia cu toată țara” (Solo Juster, revista Punct, Nr.
Interviu cu poetul Solo Juster. In: Editura Destine Literare by Lucreţia Berzintu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_373]
-
totdeauna prilej de aducere aminte despre strămoși, în afara praznicului Nașterii Domnului care a unit Cerul și pământul. Crăciunul și Învierea (Paștile) sunt limitele în care ne-am format ca obște și am existat ca fii ai acestei glii și ai împărăției lui Dumnezeu coborâtă pe pământ prin întrupare. De aceea, Crăciunul este cea mai veche sărbătoare. Înainte de întruparea Fiului, strămoșii noștri daci ajunseseră pe calea revelației naturale la adorarea Creatorului, la Părintele Cerului și al luminilor, la Acela care face legătura
Agenda2003-51-03-gen1 () [Corola-journal/Journalistic/281849_a_283178]
-
a dovedit existența lui Dumnezeu și în același timp s-au surpat mentalitățile despre zeitățile și idolii creați de mintea omului sau de frică de creatură și care erau muți, orbi și surzi (I Corinteni 8, 4; 12, 2). Pentru Împărăția lui Dumnezeu, Nașterea Domnului va fi sărbătorită până la sfârșitul lumii. preot Horia Țâru
Agenda2003-51-03-gen1 () [Corola-journal/Journalistic/281849_a_283178]