1,731 matches
-
adunăm toate perele galbene, zemoase și mari cât doi pumni la un loc. Mâncam cu poftă până simțeam că ne plesnește stomacul. Pe zece septembrie ( duminica), urma să aibă loc un eveniment foarte important, pentru noi, cei catolici: primirea sfintei Împărtășanii! Toți copiii, care Împlineau vârsta de șapte ani În anul respectiv, intrau Într-o perioadă de pregătire, premergătoare evenimentului. Erau obligați să meargă timp de o lună, În fiecare seară, la biserică. Îmi venise rândul și mie. Timp de o
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
avea timp să-și odihnească picioarele de atâta treabă cât era de făcut pe lângă casă. Cu toate acestea, atunci când se așeza pe un colț de pat, mă chema cu cărticica și Îmi punea unele Întrebări. Cu o săptămână Înainte de „sfânta Împărtășanie” trebuia să dăm și un examen. Părintele programa câte patru-cinci copii ( după amiază) și fiecare trebuia să răspundă la zece Întrebări, toate din rugăciunile Învățate până atunci. Poate Își imaginează cineva că exigența era lăsată deoparte. Dimpotrivă! La acest examen
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
deoparte. Dimpotrivă! La acest examen existau și restanțieri . Cei care nu primeau acordul părintelui ( În prima fază a ascultării) trebuiau să revină În penultima zi ( premergătoare evenimentului). Până la urmă toți copiii primeau binecuvântarea, urmând să se bucure de prima „sfântă Împărtășanie” din viața lor de creștini. Sâmbătă seara toată lumea se prezenta la spovedanie. Pentru a nu primi pedepse prea mari... noi toți ne străduiam să fim cât mai cuminți toată săptămâna. Nu mai vorbeam urât cu colegii, acasă, nu mințeam, nu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
părintelui care s-a revoltat, apostrofându-mă: Să ieși afară, păcătoaso! cum Îți permiți să pomenești numele diavolului În sfântul lăcaș? De azi Înainte nu vei mai fi primită la programul de pregătire și nici nu vei binecuvântată cu „sfânta Împărtășanie”. Am Încremenit! În mintea mea gândurile se derulau cu repeziciune, văzând cu ochii minții catastrofa ce avea să urmeze după această Întâmplare nefericită. M-am ridicat din bancă, spășită, cu capul plecat În pământ, am luat-o de mână pe
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
uliță Îngustă) spre casă. Nimeni nu bănuia nimic. Doar sufletul meu era zbuciumat și trist. Nopțile nu aveam somn, mă frământam până În zori cu gândul că se va Întâmpla o minune. Mă obseda aceeași Întrebare: „Cum să nu iau „sfânta Împărtășanie!”. Este imposibil! Ar fi o blasfemie pe capul familiei și cine știe ce se va Întâmpla cu mine! Într-o bună zi, m-am hotărât să rup tăcerea ce mă măcina pe dinăuntru și să mă duc la soția fratelui mamei ( o
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ruga cu lacrimi pentru el: - Doamne, să nu-i iei sufletul lui, până nu Te va căuta și nu Te va cunoaște, până nu se va mărturisi și plânge, pentru păcatele lui! Ajută-l, Doamne, să primească cu vrednicie Sfânta Împărtășanie și, numai așa, să treacă din viața aceasta la cealaltă, numai împăcat cu Tine. „Milostivește-te de sufletul lui, Doamne, și nu-l lăsa să piară.” Așa se ruga mereu pentru el.” Povestirea, „Mărturisirea”, înglobează, nu cum s-ar crede
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ruga cu lacrimi pentru el: - Doamne, să nu-i iei sufletul lui, până nu Te va căuta și nu Te va cunoaște, până nu se va mărturisi și plânge pentru păcatele lui! Ajută-l, Doamne, să primească cu vrednicie Sfânta Împărtășanie și numai așa să treacă din viața aceasta la cealaltă, numai împăcat cu Tine. Milostivește-te de sufletul lui, Doamne, și nu-l lăsa să piară. Așa se ruga mereu pentru el. Seara, după ce termina ziua de muncă, se așeza
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
deprins soțul ei cu rugăciunea, după care, cum spunea el, i se făcea mai ușor și se simțea mai bine. - Doamne, ajută-mă să-i pot vorbi despre preot și să-l pot convinge despre necesitatea și folosul mărturisirii și Împărtășaniei, se ruga ea mai departe. Într-o seară, îndrăzni să-i spună: - Leonid, să chem preotul să te mărturisești, că nu te-ai mărturisit tare demult. O să ți se facă mai ușor după aceasta, ai să vezi. Propunerea a fost
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ei castaniu este mereu frumos pieptănat. Toate trăsăturile i se îmbinau cu corpul ei armonios pe care i-l dăruise Dumnezeu. O văzusem așezată pe banca de la intrarea în biserică. Privea cu gingășie la mulțimea copilașilor care, după ce primiseră Sfânta Împărtășanie, se jucau veseli și gălăgioși prin curte. Mă apropiasem și mă așezasem alături de ea. Ea nu-și lua privirea de la copii. Cerceta toate mișcările lor, părea că participă la jocurile lor. Zâmbea, râdea și comenta câte ceva de felul: „Uite, ce
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
sticla pe care am primit-o ca moștenire și pe care am pus-o acolo, pe etajeră. Vreau să-mi storc întreaga viață cum storci un ciorchine de strugure, vărsându-i sucul picătură cu picătură, nu, vinul, ca pe agheasma împărtășaniei de moarte, în gâtul uscat al umbrei mele. Vreau numai, înainte de a pleca, să consemnez pe hârtie răul, care, în acest colț de cameră, m-a ros asemenea unui ulcer sau asemenea unei tumori. Pentru că îmi va fi mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ajuns la Fântâna cu răchiți. Hliboceanu a cerut să se adape boii. Când animalele și-au astâmpărat setea, Mitruță a vorbit, ca pentru sine: Azi trebuie să ajungem la târg în graba mare, că Aizic ne așteaptă ca pe sfânta împărtășanie. Dar evreii nu se împărtășesc, Mitruță - l-a contrazis Gheorghe Amnar. Atunci cum așteaptă ei sâmbăta, când nu aprind nici focul în sobă cu mâna lor. Fie cum spui tu, Mitruță. Adevărul este că suntem tare așteptați. Hliboceanu a ridicat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
desțeleni camionul proptit În vitrina unei agenții de turism. A clipit de trei ori scurt din pleoapa stângă (sau i s-a bătut ochiul?) și un autobuz și-a găsit mântuirea, apoi, cu o volută largă din baston, a dat Împărtășania unui mic grup de scutere care veneau dinspre Via delle Fettuccine. Ce miracol! Intersecția Începuse din nou să fie circulabilă, mașinile intrau În rezonanță cu viziunea sa asupra timpului și a spațiului, legănându-și docil cocoașele prin sensul giratoriu, ca
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
o parte și de cealaltă a capului. Gura căscată într-o uimire mută îi arăta dinții albi, mici cât niște perle, și cerul gurii roz și neted. O fetiță la vârsta vânătorilor de Paști după ouăle de ciocolată, a primei împărtășanii și a statului pe genunchii lui Moș Crăciun. Cum o gleznă era prinsă în strânsoarea detectivului, celălalt picior atârna, îndoit din genunchi. Între picioare, desfăcut acolo, nu doar corect anatomic, ci și... perfect era vaginul trandafiriu al fetei. Cu labiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
și repetarea lor aveau căderea s-o liniștească, ca să-și poată asuma noua condiție de deplină singurătate. Confesiunea. Iertarea. Mama În duminica aceleiași săptămâni, s-a înfățișat din nou părintelui-confesional. Nu-l mai vizitase de o vreme, dar acum, dincolo de împărtășania obișnuită, avea ceva special de îndeplinit. El avea s-o izbăvească, s-o absolve de păcatul sinuciderii. El va trebui să stea în fața lui Dumnezeu pentru ea, și poate până atunci ea va fi fost deja moartă, și el să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
privea cerul. Sta în cenușă, întins pe spate, cu o desagă de oase sub cap: zorii coborau peste Bistrița pe umerii unei cruci. De pe trupul lui Petru, una câte una, s-au desfrunzit mantia, rasa, dulama, reverenda, brâul, cămașa, mirul, împărtășania, rugăciunea. În cer se doarme, pe pământ se moare, iertați-mă fraților! 67. Pompierii au ajuns prea târziu. Flăcările au topit până și țigla acoperișurilor; cărămizile se desprindeau din zid ca niște frunze carbonizate; cenușa, făină de proastă calitate amestecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
scena din Ghetsimani, apostolii se regăsesc împreună, chiar dacă nu și alături de Domnul lor. Apoi, așa cum am văzut, tradiția maculantă la adresa lui Iuda ar trebui revizuită „pe ici, pe colo”. De ce trădătorul Iuda n-ar fi fost îndrituit să participe la sfânta împărtășanie, de vreme ce toți ceilalți apostoli, care-l vor părăsi cu lașitate pe Isus în momentele cruciale, au fost îndrituiți? Mai mult, după versiunea lui Marcu, ei toți se simt „pre-culpabili” de predarea ce va urma. Dimpotrivă, cred că tocmai plecând de la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
violet. Învelea cât se putea o cutie neagră. O cutie mică puteai s-o ascunzi în podul palmei. Tata mi-a făcut semn s-o deschid. Înăuntru, strălucea o ostie albă. Una singură. Știam ce este. Apucasem să primesc Sfânta Împărtășanie de câteva ori înainte de dezastru. Mi-am făcut semnul crucii și am luat-o, cu mâinile tremurând. Tremuram din tot trupul. M-am uitat la ea, mi-am adus aminte cum preotul o înălța în lumină, împreună cu potirul și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
preotul o înălța în lumină, împreună cu potirul și mi-a trecut deodată prin minte că sângele tuturor a fost oferit în loc de vin și al celor uciși, și al celor vii și că n-am dreptul să iau numai eu Sfânta Împărtășanie. Nu știu cum am alergat înapoi la pivniță, i-am scos pe ceilalți, am ajuns iarăși la locul bisericii și, în timp ce fetița începu să cânte, am împărțit-o tuturor. Acum vă așteptați, cred, la o minune. Dar n-a fost nici o minune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
zis. Mă uit mereu în biserică, dar n-am văzut ca Iisus să-și ridice ochii de pe crucifix și să se uite la mine ! Nu așa, nu așa ! mi-a răspuns orbul, ca și cum mi-a ghicit gândul. Când iei Sfânta Împărtășanie, uită-te la preot și ai să vezi, prin ochii lui, privindu-te Iisus. Atunci, prin ochii omului, se uită la tine Iisus cu ochii omului și privirea Tatălui. Și fața omului strălucește atunci ca soarele și nici măcar nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
văzut. A plecat așa cum venise spre nicăieri, venind de nicăieri. Nimeni nu-l cunoștea, nimeni nu l-a văzut plecând. De atunci, L-am văzut pe Iisus uitându-se mereu în ochii mei... Uneori, are ochii preotului, când iau Sfânta Împărtășanie. Altă dată, ochii părinților mei, uneori, ochii celor cu care mă întâlnesc... dar întotdeauna are ochii acelui orb care știa sufletul tuturor, fiindcă în ei se adunase tot Cerul. Și atunci mă uit la cer și-I surâd. Ca să știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
îndemnuri cu totul tainice și neobișnuite, se îmbrăcă și se duse pios, mai mult în fugă decât la pas, la biserică, unde îl căută pe duhovnicul său, la care se spovedi și de la care, de asemenea, primi apoi și Sfânta Împărtășanie. Când ieși de pe poarta incintei, împrăștiat și cuprins de o amorțire deplină și inexplicabilă a atenției, traversă strada cu nebăgare de seamă și fu lovit în plin, cu foarte mare putere, de un automobil. Urmară pentru dânsul câteva clipe de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ca un fir roșu, conștiința și literatura mileniilor. Și cum tot ceea ce este individual nu poate fi așa decât după ce a fost mestecat, ca o foiță subțire de tutun, de grup, și apoi scuipat în afară, spre a fi dat împărtășaniei colective, japonezii au "construit" cultural baia ca pe singurul moment care permite o comuniune întru odihnă, alături de ceilalți. Pentru că, înainte, doar cei bogați își puteau permite o baie proprie, baia publică reprezenta acest loc simbolic al purificării și al renașterii
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
precum și la divizarea mai crudă a creștinilor. După exemplificarea pe baza scripturii a lipsei de veridicitate a retoricii anticremaționiste (pilda cu "jertfirea lui Isaac"), arhimandritul aducea în discuție un alt argument central al pledoariei sale pentru arderea cadavrelor: tratamentul sfintei împărtășanii, conform Liturghierelor vremii, în caz de mucegăire sau vărsare din greșeală pe jos trebuia locul ras, ars, iar cenușa îngropată sau aruncată într-o apă curgătoare. Acest argument îl punea în directă conexiune cu confesiunea sa ortodoxă, menționată în text
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
a respingerii incinerării de către Biserica Ortodoxă Română. Acest lucru explică și faptul că Șerboianu îl integra studiului său într-o variantă a dialogului cu preoții ortodocși, manieră retorică deopotrivă. Consultarea Liturghierului confirmă cele invocate de către arhimandrit, însă situația arderii sfintei împărtășanii este mai complexă decât a menționat-o el159. De pildă, dacă în aceasta cădea vreo "vietate" (muscă, de exemplu), iar preotul "de frică sau de greață" "nu va putea să înghită Dumjnezeiescul Sânge și vietatea ce a căzut"160. În
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
asemene condiții preotul trebuia să scoată vietatea din potir, să o acopere cu o pânză sau hârtie, iar aceasta să fie arsă pe o piatră curată sau cărămidă și cenușa să fie îngropată. Liturghierul mai cuprinde și alte situații: dacă împărtășania cade pe o bucată de lemn, pe covor etc. Dar nu toate aceste situații excepționale presupun arderea 161. Ultimele trei părți ale studiului sunt dedicate analizei relației cremațiunii cu tradiția, din perspectiva religiei creștine, pornind de la ideile psihologului francez Théodule-Armand
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]