810 matches
-
șervețele. Domnul Președinte, Monte Cristo, Petrică și Sena se ridică la unison de la masă mulțumind cu înclinări ale capului, smulgîndu se gîndurilor care-i frămîntă. Monte Cristo și Petrică arată în sfîrșit ca doi revoluționari autentici, hainele abandonate stau acum împăturite cu grijă pe un fotoliu într-un colț al camerei. Cine și-ar fi închipuit c-o să avem parte de un ger ca în toiul iernii? se întreabă domnul Președinte, afundîndu-se cît poate de tare în scaunul din dreapta șoferului, privind
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mai mare întunericul cu geamurile descoperite, se gîndește aruncîndu-și privirea spre lampa prăpădită agățată în tavan care împrăștie în jur o lumină chioară. Cu ce să-ncep? își ia în sfîrșit Delfina inima în dinți, dînd la iveală un sendviș împăturit cu grijă în șervețele de hîrtie colorate, e o întreagă istorie, adaugă, începînd să taie aerul cu palmele în toate direcțiile ca să împrăștie muștele care încep să bîzîie în jurul feliilor de pîine. Ia-o pe îndelete, ca să ne dăm mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
astea, este ironia sorții cînd te gîndești că printre grămezile astea de gioarse, găsești lucruri care-ți mai pot fi încă de folos, se gîndește Roja, înșfăcînd în cele din urmă una din uniforme de la locul ei, începînd s-o împăturească în grabă. După ce termină și-o vîrî sub braț, apropie ușile dulapului, și înainte să părăsească încăperea își mai aruncă o dată privirea în jur să se convingă că restul rămăsese neatins. Cine știe, poate că nu e chiar totul pierdut
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pe o piatră de râu de către „maistrul” Ionel) de pe o parte și de pe alta a caiușului două curelușe de lungimea porcului Ghiță din anul trecut și abia apoi tăia „porții” de o anumită lungime, lua o jumătate de porție, o Împăturea În două, tăia oblic și puțin rotunjit vârful viitoarei opinci, apoi tăia și rotunjea opinca la călcâi (o formă foarte elaborată care urmărea forma călcâiului), suprapunea cele două semiporții, o fasona pe secunda după cea dintâi. Cu o sculă tăioasă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Bătrânul a curățat livada din rădăcini 6 zile Petru a regretat arderea nimicului. Jertfelnicul gol sfida iluziile sfinților, vițelul gras tropăia stingher deasupra cenușii. În ziua a șaptea, ostenit de atâta căutare, cu fața în cenușa iconostasului, Petru și-a împăturit viața ca pe o scrisoare (veștile către destinatari necunoscuți motivau obscuritățile): Dragii mei, aflați despre mine că în ultimii 33 de ani m-am cules din toate cele care mi-au găzduit absența. (Posibil, după ce veți citi aceste rânduri, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
omul de blestemul ombilicului-ștreang de dragul unei pseudo-libertăți ca un chirurg care-și amputează ambele mâini numai să-și usuce îmbrățișarea. Conștient, subconștient, inconștient, dimensiuni pentru oameni cu suflete cauterizate. 13. Era îngerul său albastru. Cămașa albastră cu mânecuțe suflecate marea împăturită la țărm, sarafanul albastru aripi pătate cu zbor, bentița albastră o fâșie de cer peste codițele blonde, ochii albaștrii zâmbetul umplea fântânile, mâinile albastre stelele, după o hartă necunoscută, întregeau îmbrățișările, picioarele albastre pe aleile parcului, sfinții și-au scuturat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
meu! Voi habar nu aveți cum se descântă o umflătură! Vai de pizda voastră, proastelor! La gazdă, valiza era precum o casă pentru păpuși, compartimentată. Lucrurile, așezate în ordine: cele de igienă într-o borsetă cu fermoar; lenjeria curată, bine împăturită; cămășile, halatul, sarafanul, pe umeraș, atârnate de o conductă. Coșul de rufe, o sacoșă de in mereu ascunsă în alt loc și mereu răvășită erau prea mici pentru a înțelege că nu baba răscolea printre chiloții. Despre plăcerea unora de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Carul Mare. Ascultă: la ce bun să gândești prin gândurile altuia? la ce-i bună ascultarea neauzitelor? la ce-i bun somnul ce nu te încape? la ce-i bună visarea ce nu-ți aparține? la ce-i bun cerul împăturit într-un șervețel la masa vecinilor? la ce-i bună trezirea în dimineți străine? la ce bun efortul de a face ca ei? Este vie doctore, uită-te, râde de tine, te ridiculizează, las-o în pace! Ce-mi promiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
raniță cu oase de pește atât cât să visezi valuri; astăzi privești lacul din curtea spitalului și simți cum îți cresc corăbii în vene. Libertatea nu se identifică după codul de bare: vezi, guști, miroși, pipăi, tragi cu urechea; ambalajele împăturesc impresii și le vând la bucată. Libertatea se întâmplă acolo unde gândul se rostogolește după bunul plac al memoriei. Gândurile nu lasă urme-n zăpadă. Nebunia este compatibilă cu orice formă de libertate. Terapeutul implantează elanuri convergente spre o trezire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
zilei de ieri, catargele zgârie cerul pe burtă, plouă cu îngeri pleșuvi deasupra mării. Despre ce minune îmi vorbești, când bătrânul se face a uita să tragă fermoarul? Tata a cărat scrisori și colete poștale toată viața. El împărțea veștile împăturite pe din patru și daruri pentru părinți cuminți, în cutii de carton îmbrăcate cu pânză albă. Eu nu am primit niciodată un colet scris pe două coloane cu creion chimic. Mă trezeam noaptea, în tindă misterul cubului legat cu sfoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
apoi am pierdut-o într-un șotron de lumină. Părinte, lăcrimează de fiecare dată când necurăția îi atinge veșmântul, te rog, dă-mi ascultare zilnic să-i șterg chipul cu o batistă curată. Frate, tu scrii bilețele de dragoste? Le împăturești și le ascunzi sub rama icoanei? Dimineața, la proscomidie, printre acatiste, printre morți, printre vii, obsesiile tale nelegiuite. Nu ești nici primul, și nici ultimul, care se îndrăgostește de chipul Fecioarei. Nu te neliniști, nu mă smintești, după o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
un cearșaf de atlas. Domnișoara avea obiceiul să se reculeagă în fiecare weekend de pe la 16 până la asfințitul soarelui. Trabucuri havana, whisky scoțian, pișcoturi franțuzești, ciocolată elvețiană, muzică jazz, reviste de modă. Domnișoara, în costum de plajă, șapcă Che Guevara, prosopul împăturit în 6 sub cap. Bronzul de munte face bine la circulație domnișoara, mereu pe drumuri. În week-end nimeni nu avea voie să tulbure liniștea copacilor. Așa spunea jupânul: Bă, dacă vă holbați peste gard, vă scot ochii! Lăsați ctitora să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și mă așteaptă. Mama mai avea doi îngeri cărora trebuia să le umple buzunarele. Spațiul lui Petru dimensiona nimicul în două jumătăți identice. Biserica, cochilie de melc goală pe dinăuntru, pe dinafară. Pe valea Bârgăului a coborât noaptea. Petru a împăturit chipul în batistă, l-a dosit în buzunarul cămăși, a adormit cu el în inimă. În fotografie, s-a făcut târziu mai devreme. 75. Timpul. Fuga de timp se întâmplă în inimile virusate de existența acestuia. Sângele obsedat de fluiditatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
să slujești ca maică econoamă la Seminar sau la Institut. Și, după ce-o să stai aici la ascultare, o să te întorci la casa sfinției tale de la mănăstire..." Ajunsă aici cu istorisirea ei, maica Agripina scoase dintr-un buzunar o hârtie împăturită cu multă grijă, pe care i-o întinse lui Virgil, ca unui mai bun știutor de carte, ca să se convingă că nu grăise-n deșert. Impresionat de cele aflate, Virgil despături hârtia și văzu pe ea sigiliul patriarhal și iscălitura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și el în sala de curs, trecând razant, la numai câțiva centimetri, pe lângă nasul mare și plin de negi al lui moș Paranteză. Puțin mai târziu, retras în fundul amfiteatrului, Victor desfăcu plicul adus de Bianca și scoase dinăuntru o coală împăturită cu grijă. Cu inima zvâcnindu-i de emoție, el recunoscu scrisul caligrafic al Feliciei și citi următoarele rânduri: "Dragă uriciosule, Am tot așteptat un semn de viață de la tine, dar degeaba, așa că până la urmă m-am hotărât să-ți scriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
care nu conteneau să fie deportați românii și nu numai ei. Eu eram vinovată de tentativa de trecere ilegală a graniței, deci pedeapsa era mai meritată decât de unii dintre tovarășii noștri de suferințe care nici măcar nu știau "de ce". Teodora împăturește și pune alături ziarul pe care îl citea când simte că Dora intră în cameră și deîndată începe să spună cu o voce molcomă de parcă ar cânta o melopee. Acum, când îți povestesc întâmplări de atunci, și o fac pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pericolul, însă un pericol inteligent, sau măcar o stare de teroare de regim politic, cu poliție secretă, nu haosul primitivilor, al ocultiștilor. Se sculă hotărâtă din pat și se uită înapoi: dormise de fapt pe fotoliu. Luă pătura și o împături, de parcă ar fi contat, ar fi schimbat ceva. Tremură o clipă de frig cât se dezbrăcă, până își puse pe ea vechile haine din dulap. Apoi frigul era numai în oase, oase goale, ușoare. Frigul îi intrase în oase. Hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
zăpadă, spre bazinul înfășurat în abur ca într-o lacrimă. Cobori cu frică, să nu aluneci, te ții de stâncile care îi desenează conturul alb. Este cald și bine aici, în apa care se deschide pentru a te primi. Ai împăturit cu grijă prosopul și l-ai lăsat pe margine. Reiko și Olga, prietena care a venit în vizită din America, sunt deja înăuntru. Japonezele zâmbesc, peste chipurile lor se așază o copilărie tăcută, adâncită în ea însăși ca o scoică
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
pitulată În cadrul portiței, iar fluieratul refrenului obsedant Îi dădu de știre că și colegul său era cât se poate de atent. Dezlegă șnurul care Îi ținea capa și se descotorosi de ea ca să nu-l stingherească În mișcări, lăsând-o Împăturită În portic. Rămase cu ochii pe colțul străduței luminat de fanar, În timp ce zgomotul făcut de doi cai potcoviți se apropia tot mai mult. Lumina gălbuie se reflectă o clipă pe o lamă goală de oțel În cotlonul italianului. Căpitanul Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
făcându-i șșșt ca să păstreze tăcerea, deși el nu scosese un cuvințel măcar. M-am Întors mirat și am observat că Diego Alatriste se uita cu atenție la cel care Îl șâșâise, un individ cu moacă de bandit, cu capa Împăturită În patru pe un umăr și cu mâna pe garda spadei. Reprezentația continuă, eu mă lăsai din nou furat de scenă, și deși căpitanul rămânea tăcut și nemișcat, tipul cu capa Împăturită Îl șâșâi iar, apoi Îl țâstui, privindu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
deda la ingenioase jocuri de cuvinte: Îi zice „vară primară“. Nu m-am lămurit nici dacă e vară, nici de-i primară; că s-a văzut și la corzile de chitară: chiar dacă-i „primă“, tot sună dogit, bătăușul cu capa Împăturită În patru Îl șâșâi din nou pe Diego Alatriste, și de data asta i se alăturară doi din ceilalți spadasini care profitaseră de antract pentru a veni mai aproape. Căpitanul Însuși se folosise cândva de același tertip, așa că pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
știind că nu va rezista mult În fața celor cinci bărbați Înarmați și profesioniști, hotărî să nu folosească subtilități de scrimă pentru a-și menaja sănătatea, ci să atenteze numaidecât la cea a dușmanilor. Fandă puternic În direcția celui cu capa Împăturită În patru și, nemaioprindu-se să vadă rezultatul - care nu fu mare lucru -, se aplecă Încercând să-l ologească la țurloaie pe altul cu vizcaína. Și dacă tot am făcut mai Înainte niște socoteli, hai să le continuăm zicând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
i-o cere. Semnează Charles, principe de Wales. Alatriste deschise cutia de lemn negru, Împodobită cu incrustații de fildeș pe capac. Inelul era de aur și purta gravate pe el cele trei pene ale moștenitorului Angliei. Scrisoarea era un răvaș Împăturit În patru, cu aceeași pecete ca inelul, scrisă În limba engleză. Când ridică ochii, văzu că favoritul Îl privea și că Între barba-i feroce și mustață i se desena un zâmbet melancolic. Ce n-aș da eu, zise Olivares
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
gura doar cu două teancuri groase de bani cu banderola Băncii Naționale. Dacă tot nu mai avea încotro, băiatul a început să învețe, și în anul următor ajunsese printre primii din clasă. Cînd a venit vacanța de Crăciun și-a împăturit cu grijă hainele, înainte de a le băga în geamantan, Printre haine a vîrît și cărțile de școală, cu gîndul să se mai uite prin ele și în vacanță. Cînd s-a suit în tren, se simțea mai mult intern la
Femeia cu voal by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7096_a_8421]
-
lor. Ce nu găsea prin cutie!? - bănuți înfășurați în hîrtie, să nu sune și să-i dea de gol pe cei înstăriți, bancnote prăpădite, de nu le mai primea ni-meni, pînă și bucăți de ziar tăiate de-acasă și împăturite în pa-tru. Dacă s-a dus acasă la fiecare cu căldărușa și cu catastiful să-i scrie, ca să nu creadă careva că bagă el banii în buzunar, s-a ales doar cu cîteva sute de lei și cu promisiuni de
Botezul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7236_a_8561]