295 matches
-
Și setea ei de a iubi și a fi iubită. Și neputința ei de a fi altfel într-o lume care nu știi niciodată cum este cu adevărat. Și perspectiva unei mediocrități bine scrobite, priviri languroase și sentimente bine călcate, împăturite, așezate, un dulap cu rufărie, un registru contabil bine ținut. Uneori cu contabilitate dublă.Și presiunea, teroarea chiar, a unei ipocrizii cu morgă. Și adolescența rătăcită prin ani, și maturitatea care vine repede, și viața care ți se curge printre
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
toate modele trece dar care este foarte virulenta când e în plin apogeu. Era obiceiul să se facă niște mici fleșe de hartie ca să zic așa căci nu găsesc cel mai indicat mijloc să descriu. Adică o bucată de hârtie împăturita pe lung pe care o petreceai pe după un elastic și făceai un fel de praștie cu care aruncai glonțul de hartie în ceafa altuia care nu numai că avea surpriză să fie luat pe neașteptate, dar mai era și dureros
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
exclamă Ioana. De data asta nu mai scapi. — Cum facem? am iscodit-o. — Eu, să-ți spun drept, am o versiune prescurtată a setului original, așa că pornim jocul de la textul meu. Ioana scoase dintr-un plic puțin îngălbenit o foaie împăturită și mi-o întinse, îndemnându-mă să citesc cu voce tare întrebările. Am deschis hârtia și am început: — Ce calitate admiri la un om? 123 1. Proust a început prin a-și mărturisi „nevoia de a fi iubit, de a
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
un individ cu moacă de bandit, cu capa Împăturită În patru pe un umăr și cu mâna pe garda spadei. Reprezentația continuă, eu mă lăsai din nou furat de scenă, și deși căpitanul rămânea tăcut și nemișcat, tipul cu capa Împăturită Îl șâșâi iar, apoi Îl țâstui, privindu-l dușmănos și mormăind ceva despre prost-crescuții care nu respectă teatrul, nici nu-i lasă pe ceilalți să asculte. Am simțit atunci cum mâna căpitanului, pe care și-o sprijinise din nou pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
a ținut pe loc! Nu pot să mă desfac întorcând spatele anilor care m-au ținut prizonieră. Nemaiputând suporta privirile moi și umede ale bătrânei, făcându-i-se silă de sine și de tortura pe care-o provoca, scoase scrisoarea împăturită a lui Tom, înmânată ei de Tudor, și i-o aruncă soacrei ca singura scuză și țipăt de acuzare. Dragă mamă, scria Tom. Aducătorul acestei scrisori este un vechi prieten. Ai încredere în el. Bună cum ești și înțelegătoare, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ornamentații baroce, însă construită în teracotă albă. Acum nefăcîndu-se foc, o mare icoană pe lemn a Sfântului Nicolae se rezema între coloane pe postamentul de sus. O curiozitate pentru neinițiat reprezenta într-un colț un vraf de chilimuri și covoare împăturite și întoarse pe dos, ca într-o prăvălie de anticărie. Mirosea în aer a cafea, dar și a ceva putred și descompus. - Și zi, nu vine Ioanide, regretă Angela Valsamaky, cu glasul ei gros, silindu-se a nu mișca prea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
astfel ras și brun la față și cu profil arab, deși cu nasul mai încovoiat armenește, reprezentând o ameliorare a nasului lui Demirgian. Acesta era doctorul Rapig Sahazizian. El ședea acum pe un morman de covoare întoarse pe dos și împăturite, puse unele peste altele pe dușumea. Trebuie lămurit că "biroul" lui Saferian nu era decât o mare odaie cu aer de depozit. Pe un perete, rafturi adânci ca acele din prăvălii erau pline cu pachete de chilimuri, caramaniuri, șaluri vechi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ca spre a se scuza către doctorul Rapig: - E la bancă...Acela clătină capul aprobativ. - Dă-i-l, oftă Saferian, ce să facem, așa e comerțul, puneîn loc pe ăsta de aici (și cu degetul indică în raft un covor împăturit). Un spectator neprevenit s-ar fi întrebat ce comerț face Saferian în parterul unei case aristocratice. Chestiunea nu era cu totul simplă, deși cu anume laturi determinate. Saferian Manigomian era în forma cea mai ridicată a profesiei lui un anticar
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Rapig,gîndindu-se la fata unui văr din Cairo și privind cu gândul departe, spre sud. - E domnișora mare, joca tenis și înota în Nil, îl lămuriRapig cu greșeli de pronunțare, pe care nu le putu evita din emoție. Printre covoarele împăturite, o asemenea informație contrazicea noțiunea anacronică de Orient, ce ne-a rămas din pictura lui Delacroix sau a lui Gerome. Saferian însă închise ochii înduioșat, încercînd a-și strânge laolaltă familia diseminată în Turcia, Siria, Grecia și Egipt. Frica de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
un nevrozat, deoarece de această psihoză sufereau mulți din colegii lui de breaslă, exprima cu mai multă agitație o stare de spirit comună. Lângă G. Călinescu sofaua lui Saferian se găseau două mormane de covoare persane întoarse pe dos și împăturite, alese de el personal din piesele cele mai bune, sustrase din emoție estetică circulației comerciale. Afară de aceasta, așezat pe dușumea se vedea un glob terestru așa de mare, încît de pe sofa Saferian îl putea învîrti cu mâna și contempla. I-
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
găsit lucruri inofensive: o trusă de bărbierit într-un plic de plastic, niște șosete și o busolă care nu mergea. Am deschis rucsacul și am găsit o pelerină neagră, niște chiloți murdari și o pijama. Dedesubt se aflau o hartă împăturită și un portofel plin de hîrtii, așa că am deschis fereastra, le-am aruncat și am tras-o la loc. Simțindu-mă din nou în siguranță, am vîrît restul lucrurilor înapoi în rucsac, l-am pus în plasa de deasupra și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
așa că vă rog să-mi dați voie să trec. — Identificați sine. — Provost Lanark din Unthankul Mare. — Nu există un Provost Lanark în Unthankul Mare. Lanark observă că gura și ochii omului erau închiși, iar vocea venea dintr-o batistă îngrijit împăturită, pusă în buzunarul de la piept. Tovarășul lui se uita la Lanark, cu gura și ochii larg deschiși. Un inel metalic cu mijlocul negru îi ieșea dintre dinți. Ușurat, Lanark auzi vocea unui polițist uman în spatele lui: — Ce se întîmplă aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
aveau geamuri mate), din capătul culoarului. Sora a deschis larg cele două uși albe și un miros de rufe proaspăt spălate a ieșit ca un abur din cămara având rafturi de sus până jos. Sute, mii de pijamale palide, frumos împăturite și perfect alineate, umpleau rafturile. Pe muchie li se vedeau desenele, numai și numai animale și păsări, schițate destul de aproximativ și repetate pe tot materialul. Sora a ezitat un pic, m-a privit, a scotocit printre pijamalele din josul rafturilor
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
vechi și îngălbenite, siguranțe arse, livrete militare, certificate de naștere și poze cu lacul pleznit, până dădu, la fund, de un pachețel moale. Scoase punguța de plastic, o puse pe pat și vîrî geanta la loc în spatele cămășilor și puloverelor împăturite. Se culcă, se-nveli și abia după aceea strecură degetele în punguță. Suferința aceea întunecată se făcea tot mai intensă, era nedrept să simtă o atât de mare durere. Scoase codițele, împletite, gălbui și atât de moi, legate la capăt
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
să ajungă un mesaj la Anianus și la Sangiban, asigurându-i că armata mea nu va lipsi de la întâlnire. Se întrerupse un moment pentru a se întoarce și a lua de pe masă un cilindru de pergament și o altă foaie, împăturită simplu în patru — Uite. Acestea - spuse, întinzându-i cilindrul - sunt acreditările tale, cu sigiliul meu, pe care Anianus va ști să-l recunoască. Aici, în schimb - adăugă, dându-i foaia -, vei găsi numele și adresa unui om un barcagiu de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Mama a organizat ceremonialul Caloianului de două ori, mesele fiind pe cinste și cu o audiență foarte mare din partea noastră a copiilor. Totul era un amestec de arome și pregătit în consonanță cu cerințele vârstei noastre: sărmăluțe foarte mici și împăturite doar în viță stropite cu iaurt ori smântână, chifteluțe și șnițele mici accesibile consumului curent al copiilor. Plăcinta rulată în suluri paralele era nelipsită, în speță cea cu brânză de vacă și topită în iaurt cu ouă. Se adăugau aici
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
Mama a organizat ceremonialul Caloianului de două ori, mesele fiind pe cinste și cu o audiență foarte mare din partea noastră a copiilor. Totul era un amestec de arome și pregătit în consonanță cu cerințele vârstei noastre: sărmăluțe foarte mici și împăturite doar în viță stropite cu iaurt ori smântână, chifteluțe și șnițele mici accesibile consumului curent al copiilor. Plăcinta rulată în suluri paralele era nelipsită, în speță cea cu brânză de vacă și topită în iaurt cu ouă. Se adăugau aici
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
de plumb de prin casele oamenilor sau În canal. Acolo, lângă ceasul de apă, umed și mereu plin de limacși. Întâi Încinge țeava, lasă pe spărtură o lacrimă de cositor topit și cu o bucată de hârtie de ziar, bine Împăturită, unsă cu stearină, Întinde lipitura peste țeava spartă. Mirosul de stearină se amestecă cu mirosul frunzelor ude care ard sub dud și al gogoșilor pe care le prăjește madam Stancu, croitoreasa. Jetul albastru al flăcării de benzină vâjâie și este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
LEGĂTURĂ DIRECTĂ CU ORIGAMI. POATE AR TREBUI SĂ PUI O CONDIȚIE DE INTRARE CA FIECARE SĂ ȘTIE SĂ ÎMPĂTUREASCĂ CEVA ÎNAINTE SĂ FIE PRIMIT ÎNĂUNTRU, O RAȚĂ SAU CEVA, CA SĂ ȘTIM MĂCAR CĂ NU SUNT PSIHOPAȚI CARE PRETIND CĂ ÎI PASIONEAZĂ ÎMPĂTURITUL, DOAR CA SĂ SE APROPIE DE O FEMEIE CONFUZĂ ȘI VULNERABILĂ. ȘTIU CĂ SIMȚI CĂ TREBUIE SĂ FACI O MIȘCARE ÎN CEEA CE PRIVEȘTE BĂRBAȚII ȘI AȘ VREA SĂ TE AJUT. AM O IDEE CARE S-AR PUTEA SĂ TE FACĂ SĂ TE SIMȚI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
furculiță și lingură- era făcut de un împăturitor din Manchester pe care îl cunoscusem la o conferință cu o lună în urmă. Mark venise cu mine și chiar participase la câteva sesiuni. Dar piesa de rezistență era cana. Era minunat împăturită. Făcusem și eu cândva una asemănătoare, dar asta era plină cu ceai. —Cum ai reușit? Am luat-o și am întors-o pe toate părțile, mută de admirație. Mark era încântat. — Am găsit pe cineva care să împăturească cana, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
și noapte până la București. — Moare Smardalac, strigă Turculeț și arătă spre buzunarul de la piept al scurteicii. — Hai, și Ștefan îl trase în odaia de lângă spătărie. După ce se asigură că în încăpere nu e nimeni, Turculeț scoase de la piept o hârtie împăturită îngrijit, dar fără peceți. — Scrisoarea lui Ferriol, ambasadorul francilor, către riga Ludovic. A plecat ieri de la Adrianopol. Asta-i copia. Nu se înțelege nimic. E pe limba lor! Ștefan luă scrisoarea și o desfăcu grăbit. Citea pe nerăsuflate. Știa franceza
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe piatră. Până să numere la doi, auzi zgomotul pe care-l făcea pecetea lovindu-se de podeaua mormântului. Deci, socoti prințul, adâncimea mormântului depășește bine un stat de om, așa că, pe rând, după ce verifica fiecare document să fie bine împăturit, cu perseverență de cârtiță, le da drumul să cadă, ascultând atent ca să audă așternerea pe fundul gropii. Sfârși tocmai când glasurile bărbătești îndemnau din naos: „Toată grija lumească să o lepădăm... Acum să o lepădăm!” Se afirma în ultimele note
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cel de jos, un garderob modest, cu cîteva accesorii pe masa rotundă din mijloc, dintre care nu lipsește lampa cu abajur roz. Lîngă masă două scaune sau fotolii ale celor doi. Neapărat un stativ, măsuță etc. cu vrafuri de ziare împăturite din care cei doi se vor servi copios. Lîngă masa principală o măsuță cu telefon străvechi (sau poate ultra modern cu difuzor). De jur împrejurul acestui decor de interior, fără limite convenționale, poate doar marcată prin pardoseală, strada, lumea. E deci spațiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
și dinți spălați de două ori pe zi și fructe niciodată consumate înainte de-a fi bine-bine spălate... Ce cald e-aici! Fui, cald de tot! Mamă, uf, ia să-mi dau eu jos geaca și s-o pun frumos împăturită aici, în poală... Da’ ce naiba fac? Un poleac nu se simte bine, îmi zice taică-meu, dacă nu calcă-n picioare în fiecare zi, cu cataligele lui uriașe, niște oase de evreu. De ce să-mi asum acest risc în fața celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
urmă a imaginilor terifiante. Respiră adânc și regulat de câteva ori apoi își croiește cu un pieptene de os o cărare dreaptă în părul lins, îmbibat cu apă. Trece în dormitor, deschide dulapul și aruncă o privire nehotărâtă cămășilor, frumos împăturite, curate și bine călcate. Un miros puternic de levănțică înțeapă în mod plăcut nările lui Marius. Optează pentru un costum gris închis, cămașă albă, la care asortează o cravată bleumarin de mătase. Despovărat de greutatea hainelor militare, simte o formidabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]