290 matches
-
Întrebă tata. — Don Anacleto, domnule Sempere. Tata suspină. Am deschis ușa și am dat cu ochii de profesor, mai palid ca oricînd. — Don Anacleto, ce s-a Întîmplat? Vă simțiți bine? Întrebă tata, invitîndu-l să intre. Profesorul aducea un ziar Împăturit. Se mărgini să ni-l Întindă, cu o privire Îngrozită. HÎrtia Încă era călduță și cerneala proaspătă. — Ediția de dimineață, bîigui don Anacleto. Pagina șase. Primul lucru care mi-a sărit În ochi au fost cele două fotografii ce susțineau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Am refuzat politicos și am luat o mașină Town Car. Femeia de la recepție m-a salutat pe nume și m-a informat cine și când se Întorsese până acum. A, stați, aveți un mesaj. Îmi dădu o bucată de hârtie Împăturită, pe care am deschis-o imediat, așteptându-mă la un dezastru. NE ÎNTÂLNIM ÎN CAMERA 18 CÂND TE ÎNTORCI, scria cu litere mari, În bold. Nu exista semnătură, dar conținea o cheie de plastic. Mi-am evaluat rapid opțiunile. Bilețelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
pe unde treci - a propus Dumitru cu glas hotărât. Au urcat valizele pe poliță, și-au scos de mâncare, sticla cu rachiu și s-au așezat cu un oftat prelung. Merindea și-au așezat-o pe câte un șervet frumos împăturit, pus la îndemână de gospodine. ― Să trăiești, vere - a vorbit Dumitru, ridicând sticla cu rachiu. A luat o înghițitură, dar parcă nu mergea deloc. A întins-o apoi lui Todiriță. Nici acesta nu a băut cu chef. Au mâncat înghițind
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
poți cumula în adevăruri, Dudley și Breuning și EL dovediți la 11.59, eliberarea în ultimul minut. Exact ca în filme. Aprinse lumina de pe hol și deschise ușa ascunzătorii. Nici urmă de dosare. Covorul care le ascunsese era pe jos, împăturit frumos. Danny jupui mocheta de pe hol, se uită sub ea, răsturnă vitrina din dormitor, golind-o, despuie patul și smulse dulăpiorul de medicamente din baie. Întoarse cu dosul în sus mobila din camera de zi, se uită sub perne și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Femeia se așeză la volan, iar Loftis în dreapta ei. Mașina demară, îndreptându-se spre sud - în direcția locuinței lui Minear. Mal se apropie de casă - un bărbat înalt, distins, într-un costum la două rânduri, având în mână un pulover împăturit. Văzu o fereastră lângă ușă, îi arse un pumn, vârî mâna înăuntru și descuie. Intră, încuie ușa și blocă încuietoarea. Existau cel puțin cincisprezece încăperi care trebuiau cercetate. Mal se gândi: dulapuri, debarale, camere cu birouri. Dădu peste masa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
exclamă Ioana. De data asta nu mai scapi. — Cum facem? am iscodit-o. — Eu, să-ți spun drept, am o versiune prescurtată a setului original, așa că pornim jocul de la textul meu. Ioana scoase dintr-un plic puțin îngălbenit o foaie împăturită și mi-o întinse, îndemnându-mă să citesc cu voce tare întrebările. Am deschis hârtia și am început: — Ce calitate admiri la un om? 123 1. Proust a început prin a-și mărturisi „nevoia de a fi iubit, de a
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
exclamă Ioana. De data asta nu mai scapi. — Cum facem? am iscodit-o. — Eu, să-ți spun drept, am o versiune prescurtată a setului original, așa că pornim jocul de la textul meu. Ioana scoase dintr-un plic puțin îngălbenit o foaie împăturită și mi-o întinse, îndemnându-mă să citesc cu voce tare întrebările. Am deschis hârtia și am început: — Ce calitate admiri la un om? — Farmecul. Dar tu? — Bunătatea. Ce apreciezi mai mult la un prieten? — Demnitatea, simțul onoarei, deșteptăciunea, umorul
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
mai vrea, ce altceva ai mai putea să-ți dorești, Orhideea? Îmi este frig, dar mi s-a spus să las ușa deschisă în timpul zilei. Stau pe pat, acoperită cu o cuvertură bej, și mă sprijin de cele opt cuverturi împăturite, confecționate din mătase și bumbac de cea mai bună calitate, care sunt așezate una peste alta la perete. Perdelele patului, lungi până la pământ sunt brodate cu glicine albe. Pe bordura roșie sunt brodați bujori roz și verzi. Îl zăresc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
erau bătute tobele, steagurile se desfășurau și armata începea să-și croiască, maiestuos, drum prin cetate. Cu acea ocazie, însă, călăreții fură lăsați în grupuri mici, de câte doi sau trei; în fața și în spatele lor erau plasați pedestrași; flamurile rămăseseră împăturite, iar armele de foc, ascunse. În acea noapte cețoasă de primăvară din Luna a Treia, orășenii se întorceau să privească și se întrebau ce se întâmpla, dar nimănui nu i-ar fi trecut prin minte că asistau la o plecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fiecare dată când intru la matale în casă, îți arăți inima bună... În timp ce vorbea, se străduia să dezlege nodurile basmalei pe care tocmai o scosese din sân. În sfârșit, când a reușit, din legătură a ieșit la iveală o hârtie împăturită mărunt. Mi-a întins-o ca pe o ofrandă, adăugând: --Primește scrisoarea asta, conașule, și vorbele calde de la bărânul care te dorește și te așteaptă mereu - a sfârșit țiganca vorba, uitându-se la mine cu îndemn pe chip. “Să nu
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
am făcut din mână. Mi-a răspuns cu gest obosit, după care s-a întors și, cu pas moale, a plecat la brațul învățăcelului... Cu suflet întristat, m-am dus la sâpetul cu cărți. Am luat primele volume și lăicerul împăturit, așezat de o mână grijulie lângă ușă, și am plecat la izvor... Abia într-un târziu am reușit să-mi adun gândurile răvășite și să mă concentrez asupra a ceea ce citeam... Tocmai când am reușit să mă afund în vremuri
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
După ce am mulțumit Celui de sus pentru tot ce mi-a dat în această zi, m-am întins în crivat... Am tras cerga peste mine. Ceva însă a foșnit în faldurii ei. Am pipăit până am dat de o hârtie împăturită frumos. Am desfăcut-o cu înfrigurare... “Aprinde lampa, amice, că nu ai vederea pisicii” - m-a luat în primire gândul de veghe. Când am reușit să fac acest lucru, m-am așezat pe marginea patului și am început să citesc
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
iubiți. Oricât m-aș fi străduit, nu puteam să roșesc sau să mă transform într-o idioată căreia i se înțepenise limba-n gură sau să-mi scot portofelul din geantă doar ca să descopăr că, de fapt, scosesem un șervețel împăturit sau să-mi trec degetele prin păr pentru ca una din unghiile false să mi se prindă într-o meșă sau să încerc să plătesc un rând de băuturi cu cartela de telefon sau să fac oricare din gesturile pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
zâmbesc radioasă lui Nick. În momentul În care mă așez la birou, mă simt ușoară ca un balon. Îmi arunc veselă pantofii din picioare, Îmi iau sticla de Evian - și mă opresc brusc. Pe tastatură e o bucată de hârtie Împăturită, pe care scrie „Emma“, cu un scris pe care nu Îl recunosc. Mă uit mirată În jur. Nu văd pe nimeni care să mă privească, așteptând să găsesc hârtia. De fapt, nimeni nu pare s-o fi observat. Toată lumea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
din secolul al XVII-lea îi obliga pe artiști să proiecteze scenele în mit, explică profesorul Holler.) Copia mail-ului de la Najlia, ți-am mai povestit de rusoaica mea bașkiră, pe hârtie tare de copiator, mă taie la mână și așa împăturită, când dau peste ea prin buzunar. Du weisst Tudor, diese Muscheln, wir haben an Nordsee sammelt, ich habe alle zu Hause in meine Tasche gefunden zerbrochen. Mein Mann und meine Tochter fragten was ist das, und Ich sagte das ist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
să fie? Mă dau un pas înapoi de lângă patul pe care toate sunt claie peste grămadă și închid ochii, sperând cumva că, dacă îmi doresc asta suficient de tare, hainele o să mi se aranjeze ca prin minune în teancuri frumos împăturite. Ca în articolele alea despre cum să‑ți faci bagajul de prin reviste; afli cum poți să pleci în concediu cu un sarong ieftin și să‑l transformi cu inteligență în șase ținute vestimentare diferite. (Ceea ce mie întotdeauna mi s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
să răsfoiesc mai atentă, uitându‑mă prin toate rubricuțele, și numele meu nu apare nicăieri. Mă las pe pernă amuzată. Ce tot spune Suze? De ce naiba e atât de ... Și atunci văd pagina dublă de la mijloc. O singură pagină dublă împăturită, care zace pe pat și care mi‑a căzut, probabil, când am luat ziarul. Întind mâna spre ea încet. O deschid. Și e ca și cum aș fi primit un pumn în stomac. E o poză cu mine. O poză pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
un pulover și teniși albi. Uniformă avea cu el o cutie din lemn, pe care o purta ceremonios, iar Nakano ducea un casetofon Sony. Nakano punea casetofonul la baza catargului, iar Uniformă deschidea cutia din care scotea un steag frumos împăturit. Îl oferea reverențios lui Nakano, care îl prindea de frânghia catargului în așa fel încât să scoată în evidență frumusețea cercului roșu, reprezentând soarele, pe o suprafață întinsă de un alb imaculat. Apoi Uniformă apăsa butonul. Kimigayo. Steagul urca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
rog să-mi faci cinste cu ceva de băut. Și-a golit portofelul. — Nu vrei cumva să cumperi o pușcă Purdey bună? Nu, am spus. Dar, Luis, dacă ai nevoie de niște bani... Îi Întinsesem mia de pesete, În bacnote Împăturite, tari, lucioase și verzi. — Termină cu prostiile, Enrique, mi-a zis. Am făcut un pariu, nu? — Da. Însă ne știm destul de bine. Nu chiar așa de bine. În regulă, am spus. Tu hotărĂști. Zi-mi atunci ce vrei să bei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
o oboseală ușoară în coloană. Se ridică și se întinse .Ce să facă cu chestiunea sâcâitoare. Încercă la întîmplare cu niște vată (găsise un pachet întreg și altul pe jumătate pe un raft din șifonier, în spatele unui rând de cămăși împăturite); făcu două cocoloașe cât merele și le vîrî la piept. Cum decolteul rochiei avea bentița de sus foarte întinsă pe piele, totul ieși nesperat de bine. Tot sânt bune la ceva și filmele vulgare cu travestiuri, își zise râzând. Gagica
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ceva în pumnul drept. Am crezut un moment că era scoica, dar aceasta se afla la locul ei, sub pernă. Nu aveam destul curaj să deschid pumnul, dar când m-am hotărât am văzut că era o foaie de hârtie împăturită. Deodată mi-am adus aminte de foaia de calendar pe care mi-o dăduse tânărul din REM. Am despăturit-o. Era data de 3 mai 198... Pe spate - un articol despre istoria filatelici, cules cu litere mărunte. Am păstrat până
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe gâtul înclinat spre umărul stâng. Posibil să fi fost student și să copieze acte doar pentru a se întreține, pentru că, din buzunarul lăbărțat și ros al hainei ce avea pe piept câteva pete unsuroase, a scos mai întâi ziare împăturite, astfel ca să li se vadă manșeta (Adevărul, Steagul etc.), apoi Thaïs al lui Anatole France. Deocamdată, a pus teancul pe banchetă și s-a mulțumit cu Thaïs ; citind, capul i se lăsase încă și mai tare spre stânga, spre mine
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
se tot rotesc, de parcă cineva le-a aruncat dintr-un străfund intim, poate chiar umbra mea: morala, care e morala? Morala? Ce morală? O caut prin buzunare, dar sînt rupte. O caut În valiză și o găsesc. Există acest bilet Împăturit. Să ne scrii. Și: Nu se poate să fii atît de naiv. Nu mai subestima niciodată invidia omenească. Dobitocul ăsta de Cojescu e o scîrbă plină de venin. Cum de v-a chemat ăla tocmai pe voi? Ai grijă de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
la el. Nu-i așa? Atunci, caută! A încercat haine și încălțări fără număr și până la urmă a dat peste ce îi trebuia. După câteva ceasuri bune, Toaibă se întorcea - însoțit de sora medicală, toată numai zâmbet - cu hainele frumos împăturite și încălțările potrivite... „De ce nu vrei să recunoști, Toadere, că sora ceea din spital, cu vorba ei mai mult în șagă și cu ochii azurii, ți-a căzut dragă? Fără să vrei, gândul te fură și te duce spre ea
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
rubiniu, ca și cel din oala “uitată” pe colțul mesei. Resemnat, am pus mâna pe prosopul de baie frumos împăturit la capătul crivatului. Eram gata să mă reped afară, dar de pe podea mi-a atras atenția un petec de hârtie, împăturit... L-am desfăcut cu iuțeală și am citit: “Știu că ai sfârșit ce aveai de făcut cu părintele și vei pleca. Dar eu ce voi face? Zâna”. M-am desprins cu greu din loc și nu m-am oprit decât
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]