200 matches
-
de șapte-opt luni la plata întreținerii. Dacă aici am ajuns, după doisprezece ani de târâș prin mlaștină, închipuindu-ne că alergăm la olimpiadă, înseamnă c-am luat-o razna rău de tot. N-am nici un dubiu că năstăsioții se vor împăuna cu epocala realizare și că vor închide gura cusurgiilor care vor îndrăzni - mojicii! - să le arate obrazul, reamintindu-le că altele au fost promisiunile din campania electorală. Unde sunt locurile de muncă? Unde salariile decente? Unde pensiile care să-i
Ugerul lui Pilat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14864_a_16189]
-
văd foarte limpede hotarul. Vînătorii ei înșiși îl trec adesea fără să știe. Dacă Tartarin n-ar fi crezut în propriile lui fantasme, nu le-ar fi putut inocula tarasconezilor. Și mai la urmă, cînd toți colegii de breaslă se împăunează cu izbînzile lor, cum să reziști ispitei de a le înflori și tu pe ale tale? Scurta de vînătoare a farmacistului Leonida Țeposu este căptușită cu blană de jaguar. "Era de-ajuns să se ducă cineva o singură dată la
Epistolă către Odobescu (XI) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7689_a_9014]
-
rezistența noastră. A tuturor. Chiar dacă am fost sau nu conștienți atunci. Erau dublați și de un soi de smerenie, de modestie adevărată. Parcă nici unul nu gonea după glorie, după recunoaștere cu orice preț, după recompense, după artificii care să-i împăuneze, care să creeze altfel de ierarhii decît acelea construite de propria competență, de desfăș urarea cursurilor într-o atmosferă de înaltă spiritualitate. Intimitatea seminariilor era, deja, un soi de complicitate intelectuală la care eram invitați ca parteneri egali. Ce vremuri
Antoaneta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2881_a_4206]
-
Mircea Mihăieș Mai devreme sau mai târziu, europenii vor suspenda vizele pentru români. Nu atât de repede încât să se poată împăuna cu nemaiauzita ispravă dl. Roman. Dar nici prea târziu ca să mai existe vreun român posesor de pașaport. După ce-au căscat gura de două-trei ori la vitrinele ocidentale, după ce s-au convins că la Paris ori Londra câinii nu umblă
Vize albe, pensii negre by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16797_a_18122]
-
poate fi învățată, printr-o ucenicie sprințară, într-o joacă lipsită și de tragism, și de măreție. Acceptăm, prin multiplicarea lecțiilor privitoare la moarte, că totul ni se cuvine, că până și extincția e un atribut cu care ne putem împăuna. În lumea contemporană, doar kaddish-ul, "rugăciunea de doliu" evreiască se încăpățânează să-i reamintească omului că vine în lume cu o misiune și o părăsește în acordurile triumfal-funebre ale unei rugăciuni care e, simultan, și un imn de glorie. Kaddish-ul
Mic tratat despre doliu (5) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6900_a_8225]
-
unde debitează cu o viteză de accelerat, cele mai mari neghiobii pe care le-am auzit vreodată. însuși el lider maximo, după ce a dormitat vreo trei ani lângă microfonul Senatului, s-a trezit din ațipeală și a început să se împăuneze cu munca d-lui Andrei Pleșu și (trebuie s-o recunosc, n-am ce face!) a lui Emil Constantinescu. Cu astfel de obiceiuri, dobândite pe vremea lui Iliescu și consolidate după 1996, P.D.-ul s-a dovedit un permanent factor
Foloasele schizofreniei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17258_a_18583]
-
Cazane,/ un local de-al lor.// Acolo să vezi/ senzații tari, frate,/ fierberi la 180 de grade și cățărări/ sub formă de hartie reciclata/ pân'la Patente,/ și-napoi,/ că praf de cretă.// Pe pieile adunării cresc șolzi... / Fiecare se-mpăunează-n felul lui./ Și-n restul zăpăcelilor de zi cu zi caută/ vehicol spre petrecerea de joi". Numai viața care a trecut deja pare că a trecut nefiresc de repede, pe când vârstele ulterioare ce se succed și ele la fel de repede
Post restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7721_a_9046]
-
stai așa, cum adică să nu discutăm obligațiile în acest caz specific? De parca România este căzută din Luna. Toate drepturile la noi! Obligațiile la alții! Noi suntem atipici!", zic "cunoscătorii". Suntem mai aparte, măi originali", si, culmea!, ne mai și împăunam cu noncalitatea. Epoca lui Fă-TE Că! Asta este perioada pe care o trăim. Dorința lui Ceaușescu de a construi omul nou este pe cale să se împlinească. Nu chiar cel pe care il voia el, dar unul destul de apropiat. Omul
Lipsa de respect fată de regulă by Vasile Dorobanțu () [Corola-journal/Journalistic/17944_a_19269]
-
ocazional. Fiind cam vanitos, îi plăcea să facă mare caz de țigaretul lui de sidef, încercuit la capătul mai lat de un inel de aur. Pentru el, fumatul însemna un prilej inofensiv de a pufăi în public, pentru a se împăuna cu ceea ce i se părea a fi o emblemă a rafinamentului: țigaretul. Era o axă de culoare alb-gălbuie, în jurul căreia fumul se despletea lent, și aveai impresia că însuși Caeiro se destrăma în fum - de parc-ar fi fost un
Alex. Leo Șerban - Litera din scrisoarea misterioasă () [Corola-journal/Journalistic/5389_a_6714]
-
a muncit o vară întreagă, puternica Societate din Germania l-a exoflisit și a încredințat reprezentanța sa lui... Tîlea!" Doi ani mai târziu, însă, chiar la el acasă, în eleganta-i locuință din șoseaua Jianu, Nae Ionescu i se confesa, împăunându-se, lui Mihail Sebastian 6): Tocmai le ziceam la Berlin... Vorbeam cu un ministru al lor. I-am explicat cu de-amănuntul care sunt caracterele regimului hitlerist. M-a ascultat omul în tăcere și la urmă s-a ridicat în
Nae Ionescu - între filosofie și chimie by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11437_a_12762]
-
Paseo de Gracia. Acea stradă poate că era cea mai mare realizare a bogătașilor din oraș. Largă precum ambițiile lor și opulentă ca visurile lor, își expunea privirilor vitrinele strălucitoare. Acolo, industriașii recent îmbogățiți împreună cu aristocrația dintotdeauna putea să se împăuneze cu avutul lor. Rezultatul era un bulevard atât de larg și atât de aerisit cum nu se mai văzuse vreodată în oraș. La trecerea atelajului familiei Lax, unele doamne se opreau să salute, iar stăpâna le răspundea cu o bucurie
Care Santos Încăperi ferecate by Marin Mălaicu-Hondrari () [Corola-journal/Journalistic/3356_a_4681]
-
noi pe-ai noștri și ca să nu se coloreze un majoritar ce era mai puțin probabil, ce-au zis, hai să profităm de naivitatea și de privitimismul unor țigani și să-i convingem pe ei că le place să se împăuneze și să se umfle să zică că sunt cutare, sunt jmecheri, sunt frumoși. Eu o spun cu supărare, nu o spun criticând," a spus Mădălin Voicu despre modul în care a ajuns tatăl lui Florin Cioabă rege al țiganilor. Pot
Mădălin Voicu, despre cum a ajuns Cioabă rege by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/35787_a_37112]
-
tavanelor în lemn. Cu nouă luni în urmă, a fost numit director un individ fără pregătire în materie, dar cu pile, bănuit a fi sustras cărți din Biblioteca Națională de la Madrid și din aceea de la Zaragoza, un impostor care se împăunează cu titlul fictiv de Consul al Republicii Congo. El a reușit performanța de a scoate pe sub mână din Bibliotecă mii de incunabule, ediții unice, pergamente, de la Divina Comedia cu enluminures din 1502 la ediții rarisime din Virgilius, Seneca și Diderot
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4461_a_5786]
-
și inspirația în dinți rugându-l pe marele poet X: întoarce-mi poemul pe care îl tot reciți lumii pe care îl tot publici în traduceri până și în limba stelară a lui Hlebnikov; întoarce-mi poemul; de ce ți-ai împăunat orgoliul ba chiar și sufletul în poemul meu în metaforele lui sclipitoare care se știe nu sunt decât stropi de eternitate; întoarce-mi poemul din care pe coperta patru a fiecărei cărți inserez ba un fragment ba altul din emoțiile
Rugămintea de a mi se returna poemul by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/3262_a_4587]
-
-se la viața lui de soldat. Asta m-a făcut să-l admir și mai mult, obișnuit cum eram cu droaia de indivizi care, Între un scuipat și altul și bătutul câmpilor În legătură cu Flandra, Își petreceau toată ziulica vociferând și Împăunându-se cu presupuse fapte de arme, În timp ce făceau să răsune caldarâmul din Puerta del Sol sau de pe strada Montera cu vârful spadelor, ori se fâțâiau pe treptele scării monumentale de la San Felipe cu centurionul Înțesat de tubulețe de tinichea pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ci călare pe una din ele, cum se obișnuia la acest tip de vehicul. Careta avea un aspect solid, dar discret, tipic proprietarilor care se bucurau de o bună poziție socială, dar nu aveau dreptul, ori dorința, de a se Împăuna cu ea. Ceva propriu negustorilor Înstăriți sau Înalților funcționari care, fără a aparține nobilimii, dețineau posturi importante la Curte. Pe mine, totuși, nu mă interesa ambalajul, ci conținutul. Mânuța aceea, Încă infantilă, albă ca hârtia de mătase, care apărea discret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
aproape de fanarul pe care Îl aprinseseră din nou; și acolo, sprijinit de zidul grădinii carmeliților, Îi cercetară rana făcută de italian: una din zgârieturile acelea superficiale, sângerând spectaculos dar fără consecințe, care le permiteau de obicei tinerilor filfizoni să se Împăuneze pe dinaintea doamnelor, cu brațul În eșarfă legată de gât, obținând astfel avantaje la preț redus. În cazul lui Însă, nici măcar eșarfa nu era trebuitoare. Tovarășul lui de călătorie În haine gri Îi puse o batistă curată pe rana pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Ieronimilor și Prado. În ce privește Strada Mare, ea era drum de trecere obligatoriu din centrul orașului până la Palatul Regal și locul argintarilor, aurarilor și al prăvăliilor elegante; de aceea, la căderea serii, se umplea de carete cu doamne și de cavaleri Împăunându-se care mai de care prin fața lor. Cât despre El Prado de San Jerónimo, plăcut În zilele de iarnă Însorite și În serile de vară, era un loc plin de copaci și de verdeață, cu douăzeci și trei de fântâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
la moartea lui. Despre tovarășul Stalin, despre dulcele ei tătuc Djiugașvili, nu se mai vorbea acum aproape deloc, și asta i se părea Katarinei o nedreptate și o trădare. Că doar nu măscăriciul chelios câștigase marele război, el, care se-mpăuna acum cu meritele uriașului de dinainte. Uitase, pesemne, cum dansa pe masă (așa se zvonea) la petrecerile tătucului... Katarina avea trei frați mai mari, ca brazii, toți pădurari, toți cu cicatrice adânci de la-ntîlniri cu urși sau cu oameni. Și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fript cu fasole și cartofi fierți alături, iar la sfârșit turtă dulce. La sosirea mea, tata zisese doar atât: « Se rezolvă» și plecase să-l caute pe tovarășul secretar de partid. Acela fusese înainte bețivul satului și mai târziu se împăunase cu minciuni sfruntate, însă comuniștii habar n-aveau și l-au crezut pe cuvânt, când el a declarat că opusese rezistență fasciștilor, căci doar strigase pe uliță «Heilt Hitler!», cum ar veni, «Duceți-l pe Hitler la doctor». Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
călindarele cu mersul planetelor pentru încă douăzeci de ani. Dacă s-a greșit, nu noi am făcut-o, stelele greșesc. — De zece ani tot asta aud. Cu David Corbea cum a fost? Din trimisul lui vodă pe lângă țar, s-a împăunat când Petru l-a făcut consilier aulic. Atunci a început Corbea să-l vândă pe Brâncoveanu la Rakoczi și la țar, uitând să mai fie om de legătură. Doar noi mai primeam vești de la el. Și? Când a murit Corbea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
patroni de resturant nu știu ori nu au răbdare să facă un comerț perfmormant În timp, dumnealor forțând o Îmbogățire rapidă dau faliment În câteva luni de zile.Dece...? Dacă comanzi o friptură la grătar, vei primi o invizibilă porție Împăunată cu morcovi și alte buruieni În timp ce mititeii sunt vizibil rahitici iar garnitura de cartofi umple farfuria Însă, aceștia fiind prăjiți În uleiul ce datează de multă vreme fără a fi schimbat, Îi consumi gândindu-te la nota de plată care
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
bătaie și dă-i înainte cu administrația noastră fanariotă, cu dezordinea și primitivismul, cu putreda țară care a fost și încă multă vreme va fi România. Și tot vorbește, à tort et à travers, și apoi, bun-înțeles, ajunge să se împăuneze cu boala lui și cu nepriceperea în lucruri practice. Defect capital, pe care nici nu vrea să și-l recunoască drept ce e - un defect -, nici, cu atât mai mult, nu vrea să și-l corijeze. — Bolnav și neputincios, unde
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
semne misterioase orânduite pe verticală și le-am asociat cu numele lui și cu copilul care era până mai adineaori, am fost cuprins de o senzație intens-suprarealistă. Sigur că eram mândru de performanța copilului meu, sigur că în fundul sufletului mă împăunam cu toate acestea ca și cum simpla paternitate fizică îmi permitea să mă furișez, pe căi ocult-genetice, în ograda meritelor lui. Însă cel mai tare mă stupefia spectacolul acelui dar de care am pomenit și pe care acum îl vedeam la lucru
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pentru că niciodată credința nu se mulțumește să fie credință; ea are nevoie să se prezinte "sub titlul și pompa de știință și cunoaștere rațională", așa cum rațiunea însăși, când alunecă pe tărâmul ideilor transcendentale, "își ignoră adevărata ei menire" și "se împăunează cu pătrundere și știință acolo unde de fapt încetează pătrunderea și știința". Discuția alunecă în cele din urmă către fenomenologie. Ce înseamnă în fond a face fenomenologie? Ce înseamnă a-ți cultiva văzul fenomenologic? Ce deosebire este între fenomenologie și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]