410 matches
-
mai tânără decât mine. Ți-am adus niște ceai bun din plante și ciuperci sălbatice. Au fost trimise din Manciuria. Vei avea nevoie de ele acum. Face un semn cu mâna, și eunucii ei îmi aduc o cutie galbenă minunat împachetată. Nu se întrevede nici un semn de gelozie, observ eu. Vocea ei nu e deloc tulburată. — Acesta este cel mai bun soi de tang kuei, explică Nuharoo, luând o rădăcină uscată. E cules de pe stâncile aflate sus, deasupra norilor. A crescut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
un transatlantic? Un băiat, călare pe un excavator pășitor, care înfige în moloz cu zgomot și manevre julverniene dinții cupei uriașe de metal pe care o manevrează de sus, sau un tânăr inginer monteur, care așteaptă un tren cu piese împachetate, fără viață, cărora el urmează să le găsească subtilele ghivente, să le îmbuce și să facă astfel să apară, strălucitoare de frumusețe și de putere, turbina și generatorul de curent care va lumina orașul ― ce-și poate dori mai mult
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
vii. — Uau, rostim amândouă simultan În clipa În care deschide larg ușa. Garderoba Jemimei e ca o peșteră a comorilor. E ca un munte de daruri de Crăciun. Sunt numai haine noi, strălucitoare și absolut splendide, fiecare dintre ele perfect Împachetate și aranjate pe umerașe parfumate, ca Într-un magazin. Fiecare pereche de pantofi e pusă În cutia ei, cu poze Polaroid În față. Toate curelele sunt frumos atârnate de catarame. Toate gențile sunt perfect aliniate pe un raft. N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
hârtie turcoaz aprins. (Apropo, eu am ajutat‑o să aleagă culoarea exactă.) Are atâta succes cu ele, că acum nici nu mai e nevoie să le facă ea; își trimite designul la un mic atelier din Kent și le primește gata împachetate. — Ia zi, ți‑ai ales garderoba? mă întreabă, trăgând un fum din țigară. — Da, zic, fluturându‑i hârtia în față. Am notat totul. Până la ultima pereche de șosete. — Bravo! — Și singurul lucru pe care mai trebuie să‑l cumpăr, adaug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
intrat niște fete și sunt ușor intrigată de conversația lor. — ...cincizeci la sută reducere... — ...reducere de mostră... — ...jeanși Earl... — Și de la cine este? zice doamna împachetatoare, pe un ton plăcut. — Ăă... de la Becky, zic fără să mă gândesc. Doamna de la împachetat îmi aruncă o privire ciudată și îmi dau brusc seama ce am zis. O... altă Becky, zic stângace. — ... mostră la reducere... — ... Alexander McQueen, bleu pal, reducere 80 la sută... — ... reducere de mostră... — ... reducere de mostră... O, nu mai pot rezista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ochii mei sar din nou cuvintele acelea ritmice, necircumcise, cuvinte îngrozitoare de renunțare, fraze seci, parcă ar fi vorba despre o cerere de eliberare a unui pașaport sau de schimbare a numelui, le pun în dosar, iau din dulap cadoul împachetat care conține un săpun și o cremă de corp, iar în momentul în care o întâlnesc pe Anat pe coridor, zic, spune-i lui Hava că am plecat la maternitate, iar ea întreabă surprinsă, deja? Dar tocmai ai ajuns. Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cutiilor cu manuscrise și fonograme au fost deja achitate sucursalei din Honduras. Conform înțelegerii prealabile, unul din funcționarii din Geneva va veni la domiciliu ca să supravegheze împachetarea materialelor. Era, desigur, un specialist și fusese informat de natura obiectelor care trebuiau împachetate. După ce-au transportat de la bancă două lăzi aproape pline, au lucrat amândoi până aproape de amurg. Cu excepția caietelor de însemnări intime și a câtorva obiecte personale, totul a fost împachetat în saci și cutii, sigilate și numerotate. Câtva timp i-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
-o: „Pot să-ți fiu cu ceva de folos?“ și mi-a strigat: „Unde-i Pearl?“, pur și simplu, fără măcar un „bună ziua“. Pearl e servitoarea. I-am răspuns: „A plecat, mi-a lăsat cheile și lucrurile dumitale sunt toate împachetate“. Eram gata s-o întreb când are de gând să elibereze casa, dar mi-am dat seama că arăta completamente distrusă, era plânsă și se porni să plângă din nou, și se uita la mine cu o privire de parcă-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
arma,în mâini și s-a apropiat de gura de piatră, a muntelui, de dinaintea sa .Privind cu atenție, i s-a părut că vede, ceva, ca un capăt de schiu. A făcut un pas. Doi. Și a văzut nenumărate schiuri, împachetate, frumos, două câte două, și stivuite, ca într-o magazie. A apucat prima pereche. A ieșit din capătul de hrubă. A pus pachetul alături. Și-a făcut datoria pentru care coborâse. Cu captura sub braț, a urcat, pe unde coborâse
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
săptămâna viitoare. Da, spuse Daniel. Așa e. Nu dădu nici un semn că încearcă măcar să înțeleagă despre ce vorbește. Dar chiar și asta era, într-un fel pe care nu-l putea numi, o ușurare. Se așezară amândoi pe hainele ei împachetate până când primele picături umflate de ploaie rară de toamnă începură să cadă în jurul lor. Apoi, el o ajută să-și care bagajul înapoi, în casă. A doua zi, Karin îl văzu pe Karsh. Se plimba pe Central în fața biroului lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
afli cum. se obțin acești bani. E suficient să știi că banii se plătesc și că din această amendă Arsenalele alocă jumătate propriilor trezorerii. Cealaltă jumătate... Se auzi un pocnet și pe masă căzură bancnote așezate într-un teanc frumos împachetat. - E pentru dumneata, continuă vocea. Cu degete tremurătoare, Fara își strecură în buzunarul interior teancul de bancnote. Trebuia să facă un mare efort, mintal și fizic, pentru a se concentra asupra următoarelor cuvinte ce se rostiră: - Nu trebuie să presupui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
mi expediază pachetul la oficiul poștal de la gară, la 2 km distanță. Spre fericirea mea nu era poșta română (uitasem că e duminică), ci un tânăr spilcuit cu o mustață răsucită (să pară mai bărbat) având un pachet voluminos, elegant împachetat (pentru o mai bună impresie). Mi se recomandă foarte mieros și foarte politicos că-i trimis din partea U.D.M.R.-ului, special din partea domnului Marko Bella care, generos cu dragii noștri pensionari, se oferă să ne ajute să trecem mai ușor
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
oamenii „normali“. Și după atâta timp În Manhattan, aproape uitase ce Însemna normalitatea. Răsuci cheia În ușă, intră În apartament și se uită la grămada de cutii din cameră - secretul ei. Livingul era plin de cutii de carton, unele deja Împachetate, altele din care se revărsau hainele, ce așteptau să fie Închise și sigilate. Se pregătea să se Întoarcă definitiv acasă. Până acum nu spusese nimănui. Nu se putea hotărî să facă ultimul pas - să-și dea demisia. Era ca și cum s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ai pe Roger. El te poate ajuta... — L-am părăsit și pe Roger, Îl Întrerupse ea. Oricum, doar ieșeam Împreună. N-a fost niciodată iubitul meu. — L-ai părăsit pe Roger? Când? — Astăzi. Ți-am spus doar, sunt la capitolul Împachetat. Se ridică de pe canapea. — Îți mulțumesc pentru vizită și pentru flori, dar s-a făcut cam târziu... — Stai puțin. De ce l-ai părăsit? — M-am chinuit trei luni să mă Îndrăgostesc de el. Dar nu am putut. Însă țin foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ar fi zis da. Da lui Desert Rose, da acestui necunoscut. Gândurile i se perindau cu o viteză amețitoare, mult mai mare decât cea cu care treceau palmierii prin fața geamului mașinii. Urma să părăsească America Într-o săptămână, avea totul Împachetat, asta era ultima ei călătorie, nu o reținea nimic. — Îmi place să-mi trăiesc fiecare zi ca și când ar fi ultima, zise ea fericită. — Asta e minunat! 12 Răpită de dragostetc "12 R\pit\ de dragoste" Intrând În casa lui Matthew
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
care agentul obține autonoma disponibilitate a bunului, astfel Încât acesta din urmă să nu mai fie În controlul direct al păgubitului. Vomită și el noțiunile Îngurgitate În săptămânile anterioare. O fabrică, o linie de montaj. Măcinate, amestecate, introduse În mașina infernală, Împachetate și Împrăștiate În lume fără a fi altceva decât niște necunoscuți anonimi - zero. Totuși, Zero reuși să alunge Într-un colț al conștiinței sale acele gânduri apăsătoare și rămase concentrat, supunându-se acelui ritual absurd și gol, un sacrificiu aberant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
vii. — Uau, rostim amîndouă simultan În clipa În care deschide larg ușa. Garderoba Jemimei e ca o peșteră a comorilor. E ca un munte de daruri de Crăciun. SÎnt numai haine noi, strălucitoare și absolut splendide, fiecare dintre ele perfect Împachetate și aranjate pe umerașe parfumate, ca Într-un magazin. Fiecare pereche de pantofi e pusă În cutia ei, cu poze Polaroid În față. Toate curelele sînt frumos atîrnate de catarame. Toate gențile sînt perfect aliniate pe un raft. N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
plină cu vase. Ce va zice Sgsdgff, dacă ne vom întâlni azi la patru, așa cum am stabilit, și o voi aduce pe urmă aici? Vasele trebuie spălate, ba mai mult decât atât, hainele care stau împrăștiate pe podele trebuie culese, împachetate și depozitate în dulap, șervețelele mototolite în care mi-am suflat nasul trebuie aruncate la gunoi. Gândul că mă voi întâlni cu o fată cunoscută pe internet mi se părea oarecum neverosimil. Și mai de necrezut era s-o invit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
viața. Tocmai de aceea nu ne putem mulțumi cu o fericire care are puțină valoare, care apare sau dispare în mod sporadic în baza propriilor dorințe și conform stărilor noastre sufletești. Nici nu putem să ne oprim la o fericire „împachetată” ca ceva de valoare ce trebuie păzit cu grijă sau păstrat cu gelozie. Dimpotrivă, vrem să avem parte de o fericire care să trezească în noi dorința față de ceea ce durează și lasă urme în timp. Ceea ce contează este tocmai această
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
o reuninune memorială, băuturile spirtoase se potrivesc cu testamentul mai puțin decât s-ar crede... Brusc, Pinky, a cărui activitate profesională se desfășura în strictă clandestinitate și, care, tot oficial, în fața dictaturii proletariatului, era un parazit, se văzu pe sine împachetat, amendat și vărsat la pușcărie. Priponit cu brațele la spate de un par, undeva, într-o curte interioară, uitat de contemporani, va sta în șezut și va cânta folosindu- se de degetele de la picioare, la o gamelă. 259 CEI ȘAPTE
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
se ridicau litere și nume noi. Forfota crescuse. Aici se înțeleniseră câțiva comercianți puternici, care învîfteau banii pe degete: unul Nicolaie Curcuman, de avea fierărie într-o hală rece și înaltă, unde ținea țiglă, tablă de acoperit casele, în foi împachetate, tuburi de fontă, cuie, chingi, dreve, șine pentru betonul armat, clanțe, broaște, tot ce voiai; unul Manole Dulămiță, cu magazin de încălțăminte, de la care târguiau țăranii din Ilfov, veniți la București după treburi, negustorii și toate mahalalele dimprejur; unul Isidor
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
garant al acestei miopii existențiale, singura pavăză împotriva lucidității care încearcă să ne convingă, în fiecare dimineață, că nu avem nici un motiv serios ca să ne părăsim patul. Să nu umblăm, așadar, la sigilul ce pecetluiește iluziile în care sîntem genetic împachetați. Pentru că în codul ființei noastre iluzia a fost pusă asemeni unei enzime care, dispărând, ar bloca metabolizarea substanțelor ce face cu putință viața. Am putea s-o imaginăm la fel de bine ca pe un strat protector fără de care sufletul ajunge în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Rufe s-au îngrămădit copii de om, care vor fi produși pe Așternuturi. În fața Magazinului în cele din urmă scheaună Câinii legați de stativele pentru biciclete, după Posesorii de Câini, respectivi, care pornind de la Așternuturi trebuie să cumpere totul gata împachetat. (A apărut între timp VEHICULUL care trage după el toată recuzita care îi aparține. Este costumat ca și EA și dă să sugă unui Bebeluș imaginar. Se costumează în cele din urmă ca EL și împinge un cărucior de copil
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
este secret, dar tocmai de aceea este secret, pentru că este secret. (EL se aruncă în cadă și își spală fața și mâinile. În cele din urmă se reîntâlnesc din nou în vestibul) EL: Acum deci totul e gata, cred, bine împachetat. EA: Vedeți, nu voiați să vă spălați pe mâini, și din cauza mea ați dispărut totuși în baie. Îmi observi pielea de la sute de kilometri depărtare. O să mă aștepți cu volumele pline până când totul va fi rezolvat, până ce nu vei mai
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
al P.N.Ț. local. Mai târziu, ziarul protestează pentru confiscarea numărului său din 6 aprilie 1908, când prefectu l Grigore Vasiliu a dat ordin primarilor și notarilor de a opri d ifuzarea la abonați a numărului 17 și înapoierea lui, împachetat, l a prefectură. La 15 iunie 1908 ziarul Zorile se autosuspendă, activitatea lui fiind apreciată ca îndeplinită. Girant responsabil - G. I. Scânteie * În autobiografia profesorului G. D. Neștian, șlefuită de fostul său elev Gheorghe Ivănescu, rezultă că încă din timpul
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]