1,438 matches
-
genealogic al rasei este ca atât reproducătorul mascul cât și cel femel să aibă origine cunoscută pe două generații de ascendenți (părinți și bunici). Se verifică dacă sunt evitate împerecherile de tip incest și apropiat, dacă sunt aplicate cu prudență împerecherile de tip moderat pentru consolidarea unor însușiri dorite de crescător, urmărindu-se pe pedigree existența unuia sau a mai multor strămoși comuni (care nu sunt de dorit). Dacă sunt respectate condițiile de menținere a purității rasei, în raportul de control
PROCEDURĂ OPERAȚIONALĂ din 28 noiembrie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/292135]
-
Maestrul farsei Cunoscut ca unul dintre cei mai mari scriitori comici din toate timpurile, P. G. Wodehouse este în plină formă și încântă cu un roman amețitor despre încurcături amoroase în viața aristocraților un pic cam... tonți. În „Sezonul de împerechere“, Bertie, pentru a evita să se îndrepte către altar lângă cea mai siropoasă și tălâmbă femeie din lume, pleacă în vizită la Deverill Hall, dân- du-se drept Gussie, prietenul său cel molâu. De parcă asta n-ar fi destul, Gussie
Agenda2005-26-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/283877_a_285206]
-
vizită la Deverill Hall, dân- du-se drept Gussie, prietenul său cel molâu. De parcă asta n-ar fi destul, Gussie apare și el la Deverill Hall, dându-se drept Bertie. Numai Jeeves mai poate salva situația... P.G. Wodehouse: Sezonul de împerechere. Editura Polirom, București, 2005. Preț: 235 000/23,5 lei. Un neîndurător catalan Cartea reprezintă debutul în proza narativă a protagonistului unuia dintre cele mai îndrăgite cicluri de romane față de obișnuiții pasionați de literatură SF. Bazându-se pe existența reală
Agenda2005-26-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/283877_a_285206]
-
Andrei, în numele Tatălui și al Fiului și al sfântului Duh, știm că numai familia poate da copii, poate asigura continuitatea vieții pe pământ, poate continua, cu alte cuvinte, actul Creației divine, nu prin Cuvânt, precum a procedat Domnul, ci prin împerecherea dintre bărbat și femeie, adică așa cum au fost binecuvântați de Dumnezeu. Așa este și la animale și la păsări, la pești și la plante, am continuat eu, încurajat de murmurele aprobatoare și de privirile înțelegătoare. Că doar nu ați văzut
ALTE ŞTIRI... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384037_a_385366]
-
Hristos și scuiparea de trei ori a crucii, după care nou-venitul trebuie să-l sărute pe gura, pe ombilic și pe organele genitale, pe cel care Îl inițiase Mai află, de asemenea, că templierii se dedau pe scară largă la Împerecherea homosexuală În cadrul unor ședințe orgiastice, că practică uciderea ritualică a copiilor, că pregătirea novicilor include numeroase etape de inițiere secretă, cu conotații magice și oculte, precum și multe alte amănunte la fel de cutremurătoare. Crede tot ce fostul templier Îi mărturisește cu limbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
face toate astea cu nebunia căutărilor noastre? Și unde naiba era ligamentul cu propoziția următoare? Dacă era vreunul, firește... Războiul schimbă ordinea lumii... lumea schimbă ordinea războiului... ordinea lumii schimbă războiul... lumea războiului schimbă ordinea... războiul ordinii schimbă lumea... Încercam Împerecherile de cuvinte cele mai zănatice, forțam semantica ori o ignoram cu totul, doar-doar, prin cine știe ce miracol, din ciocnirea silabelor se va aprinde flacăra unui Înțeles folositor, a unui Început de Înțeles, măcar. Singurul rezultat a fost golirea treptată a micii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Wanda! — Menestrehîc cicinee femeia astahîc urîtă? Nu-s eu, nu, nu, hîc, nu eu țde ce sînt toate numai bastonașe și cercuri baccili și coci piciorușe și găurele ca apofiza incertă a lui Atlas pătrunzînd impetuos În orificiul occipital ațîțată Împerechere pat nupțial al globului nostru gînditor rînjetul lui Algazi țap bătrîn se apropie de bibliotecă Își ia cartea preferată Spinoza se duce În colțul lui trage obloanele ce-i un om o substanță simplă o condiție o condamnare un codicil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
această respirație chiar În hîrtia pe care scriu. Mă simt pîndită de prevestirile tale - un săpun nu e totdeauna un săpun, el poate fi și un aliaj ciudat de voci, de amintiri și esențe topite una-ntr-alta Într-o Împerechere arbitrară. „Fericit. Mai fericit ca atunci. Ce bine era În odăița aceea cu tapetul de hîrtie roșie de la Dockrell, un șiling și nouă pence duzina. Noaptea cînd făcea Milly baie. Cumpăram săpun american - flori de soc. Ce miros plăcut avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fiecare dată când era la noi se uita râzând la Sucki și spunea că are nevoie de o „logodnică“. Și, fără să ne anunțe, venise deodată cu o „logodnică“ pentru Sucki. Un papagal mic care, spunea el în glumă, prin împerecherea cu Sucki ne va înrudi și pe noi cu el. Pusese colivia mică a „logodnicei“ lângă colivia lui Sucki și lăsase portițele deschise pentru ca „mirele“ să-și întâlnească „mireasa“. Era Sabat și eu aprinsesem menora, ca să-i fac plăcere prietenului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
fum îl îmbia pe Sucki să se apropie de „mireasă“ și să-i facă felul. Sucki părea indiferent, parcă nici n-o văzuse pe „mireasa“ destinată lui. Era trecut de miezul nopții și cu siguranță nu era timpul potrivit pentru împerecherea papagalilor. Ca toate păsările, Sucki dormea noaptea și nu puteam niciodată să-l obișnuim să stea cu noi până târziu. Așteptând ca „mirii“ să se apropie unul de altul, prietenul nostru și-a adus aminte că era doctor și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
erau pline de uniforme. Un râu, un fluviu de ghetre noi, de nasturi strălucitori, de epoleți cusuți trainic. Unii cântau aici, alții urlau mai încolo, sau fluierau după puținele fete care mai întârziau prin magazine. Parcă se apropia o imensă împerechere, sălbatică, sângeroasă și colectivă, o izbucnire de viață brută, pe care o simțeam fierbând și care se pregătea să țâșnească. M-am întrebat ce căutam eu în mijlocul tuturor acelor neghiobi care încă nu-nțeleseseră nimic și care, în majoritatea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
din biologie, și mai puțin un studiu al personalității și al influențelor interumane. Cursul se ținea la amiază și Amory ațipea În mod regulat. Descoperind că putea răspunde la aproape orice Întrebare cu „obiectiv și subiectiv, domnule profesor“, folosea această Împerechere de cuvinte În orice Împrejurare, iar ea deveni o glumă a grupei, fiindcă atunci când i se adresa direct o Întrebare, era trezit cu un ghiont de către Ferrenby sau Sloane, ca s-o emită automat. Mergeau mai cu seamă În excursii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de cuvinte. Dar catolici sau freudieni se înșală cu toții căutând să-l încorporeze pe Rimbaud clanului lor. Asemeni poemelor cosmogonice ale lui Parmenide sau asemeni lui Lucrețiu, opera lui precede și chiar prelungește știința. Dacă am fi fost ispitiți de împerecherile înșelătoare de cuvinte, ar fi trebuit să vorbim aici nu de suprarealismul, ci de infrarealismul lui Rimbaud. Un "infrarealism" care cercetează bazele percepției pentru a-i deduce legea. * Împunsă chiar de natura obiectului căruia se aplică, metoda rimbaldiană rămâne inseparabilă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
unde jucau în Hora Ielelor. De fapt pe vârful munților ele îi așteptau pe zei, să le spunem așa, care coborau din carele lor de foc...Ipoteza noastră este că hiperboreenii au fost o populație pelasgă ce a rezultat din împerecherea fetelor băștinașe, frumoase, cu zeii, cu bărbații unei Civilizații extraterestre ... Din acest altoi genetic a rezultat o populație mult mai inteligentă, avansată ... Așa s-ar explica de exemplu apariția scrisului pentru prima dată în istorie în acest spațiu Carpato-istro-pontic, la
UN MARE POET ROMÂN, DL ADRIAN ERBICEANU, SE ÎNTOARCE ACASĂ, ÎN LITERATURA ROMÂNĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363940_a_365269]
-
lamentația cu declamația și emfaza. Nouă romanța practică un narcisism agresiv, pe un fond muzical asurzitor: „Eu sunt o-ncrucișare de harfe Și trompete De leneșe pavane Și repezi farandole, În lacrimi port impertinente sonorelor mandole.” Sau: „Eu sunt o-mperechere de straniu Și comun, De aiurări de clopot Și frământări de clape- În suflet port tristețea planetelor ce-apun, Și-n cântece, tumultul căderilor de ape...” Mulți comentatori au evidențiat farmecul poeziei depărtărilor, lucru valabil câtă vreme poetul cultiva peisajul
ION MINULESCU-POETUL CARE A REABILITAT ROMANŢA TRADIŢIONALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362368_a_363697]
-
în epoca barocului. În versurile lui se întrețes: nostalgicul, melancolia, enigmaticul, sentimental evadării, si, uneori, si poză cu declamatoriul. Romanțele sale distilează sentimente vagi, dominate de gesture teatrale, toate contopite într-o policromie pseudosimbolistă. În “Ecce homo” el este “ o-mperechere de straniu/ Și comun,/ De aiurări de clopot/ Și frământări de clape...”: „Eu sunt o armonie de proza Și de vers, De crime Și idile, De artă Și eres- În craniu port Imensul, stăpân pe Univers, Și-n vers, voința
ION MINULESCU-POETUL CARE A REABILITAT ROMANŢA TRADIŢIONALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362368_a_363697]
-
se făcea niciun fel de sacrificiu, deoarece se consideră că acum se împerecheau animalele și păsările. Din acest motiv, zeul era reprezentat, uneori, și sub înfățișarea unei ființe, jumătate om, jumătate animal. De altfel, în folclorul tradițional, această zi de împerechere a animalelor și a păsărilor a fost păstrată strict de către oameni. Și astăzi, sunt persoane care duc animalele la împerechere, în această zi, păstrând credința că animalele neîmperecheate vor rămâne sterpe până la Dragobetele din anul viitor. Cu timpul, Dragobetele s-
DE DRAGOBETE, IUBEŞTE ROMÂNEŞTE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364093_a_365422]
-
era reprezentat, uneori, și sub înfățișarea unei ființe, jumătate om, jumătate animal. De altfel, în folclorul tradițional, această zi de împerechere a animalelor și a păsărilor a fost păstrată strict de către oameni. Și astăzi, sunt persoane care duc animalele la împerechere, în această zi, păstrând credința că animalele neîmperecheate vor rămâne sterpe până la Dragobetele din anul viitor. Cu timpul, Dragobetele s-a estompat în majoritatea teritoriului românesc. Creștinismul, în speță credința ortodoxă, a încercat înlocuirea acestui obicei păgân cu o sărbătoare
DE DRAGOBETE, IUBEŞTE ROMÂNEŞTE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364093_a_365422]
-
aici a apărut expresia populară, "Dragobetele sărută fetele!" Gospodarii, de ziua Dragobetelui, trebuiau să aibă grijă de toate orătăniile din ogradă, dar și de păsările cerului. În această zi nu se sacrificau animale, pentru că astfel s-ar fi stricat rostul împerecherilor. Femeile obișnuiau să atingă un bărbat din alt sat, pentru a fi drăgăstoase tot anul. Fetele îndrăgostite strângeau de cu seara ultimile rămășițe de zăpadă, iar apa topită din omăt era folosită pe parcursul anului pentru înfrumusețare și pentru diferite descântece
DE DRAGOBETE, IUBEŞTE ROMÂNEŞTE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364093_a_365422]
-
an întreg. O practică similară a prins contur începând cu secolul al 14-lea. În ziua de 14 februarie fiecare băiat alegea o fată care-I devenea iubita pentru o zi. Aceasta se făcea pentru a corespunde cu credința că împerecherea păsărilor (simbolul primăverii) are loc de ziua Sf. Valentin Legendele povestesc despre Dragobete ca fiind un fecior chipeș și puternic, cunoscut și sub denumirea de “Logodnicul Păsărilor”, pentru că în vechile tradiții dacice el oficia în ceruri nuntă tuturor vietăților de pe
O LUNA A DRAGOSTEI de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364096_a_365425]
-
mult cu discuțiile pe arătură, dar după ce și-au dat întru târziu seama că tot ce spunea el nu era nicidecum o ciudată stare nefirească de exaltare, ci un exercițiu non-stop de creație, căci el se juca cu cuvintele, cu împerecherea lor în alăturări care mai de care mai bizare și mai inedite, jonglând cu figuri alambicate de stil ce-i umpleau spontan gura, după ce colegii lui s-au obișnuit bine cu stilul său original de vorbire, toți îl căutau, îl
O AMINTIRE DIN LICEU DESPRE POETUL NICHITA STANESCU de MIHAI MARIN în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363242_a_364571]
-
fie ca scoasă dintr-un furnal. - Raluca Radu, anul trei. De ce s-ar fi străduit să-i țină minte numele? El fusese un altfel de student, își băgase mâna și în fundul animalelor la nevoie, rânise în grajduri și ajutase la împerechere cu o emoție mult mai mare decât o încercase alături de o fată. Îi strânse totuși mâna întinsă, doar pentru a-i vedea reacția când se murdărea cu praful rămas pe degetele lui de pe furajul uscat. Ea nici nu clipi. Respiră
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368309_a_369638]
-
încărcat de particulele de praf ridicate în vânzoleala taurului. Fixase vaca cu picioarele din față și se împingea în ea, mugind asurzitor. Nea Ion îi striga vorbe de îmbărbătare fără perdea, iar Man îl urmărea concentrat, gata să intervină dacă împerecherea nu avea să se desfășoare în parametrii urmăriți de el. Studenții asistau cu un interes depășindu-l pe cel arătat de regulă în sălile de curs. Fuseseră avertizați să nu se apropie de țarc și respectaseră cerința directorului. - Clasă, nici o
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368309_a_369638]
-
este dedicat, după propria-i mărturisire, „marelui poet Nichita Stănescu”, subliniind cele două date fundamentale ale vieții acestuia: 31.03.1933, nașterea - și 13.12.1983, moartea. Precizare binevenită, întrucât din jocul acestor cifre Marinela Preoteasa creează o suită de împerecheri imprevizibile, aidoma unei specialiste în ezoterism, în numerologie, sub o formă poetică accesibilă, dar, uneori, mai greu de pătruns, amintind de ermetismul poetului Ion Barbu (de altfel, autoarea este, și ea, o excelentă profesoară de matematică). Citez din (chiar) prima
CRONICĂ DE ION ANDREIȚĂ, LA VOLUMUL DE POEZIE „ULTIMUL ZBOR de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367427_a_368756]
-
sincerele mele regrete. În România, ascultam cucul, o pasăre detestabilă pentru modul ei de reproducere, dar mă obseda repetitivul și monotonul sunet pe care-l făcea primăvara, fără să-și fi cunoscut sau auzit vreodată antecesorii: unul doar bun de împerechere, celălalt doar să facă un ou în cuibul altor păsări, restul dezvoltării și-a habitudinii progeniturii fiind transmis genetic prin ou. În Alaska am aflat și am văzut somonii care s-au întors din Pacific pe râulețul de unde plecaseră în urma
NATURA ŞI FASCINAŢIILE EI GENETICE de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 88 din 29 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367003_a_368332]