962 matches
-
aștepta lângă gard o fată frumoasă, ruptă din rai: spuma laptelui de bălaie, toată îmbrăcată într-o rochie albă de crep satin și pe cap cu o pălărie tot albă cu boruri largi să n-o ardă soarele. Norocel rămase împietrit când o văzu, o luă frumușel de mână și o sui pe capra trăsurii. Fata își ridică fusta și puse piciorul sus. Norocel privi printre gene cam rușinat când văzu pulpele bălane ale fetei cu carnea lor lăptoasă, goale . -Domnișoară
IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1426836218.html [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
-
răpus toată iarba, culturile și toți copacii, de totul devenise sinistru în țara Egiptului; 8 - Stoluri de lăcuste au venit și au mâncat iarba ce mai rămăsese la egipteni chiar în urma plagilor anterioare, chiar a - grindinei! În ciuda acestora faraonul tot împietrit era; 9 - Când după toate acestea se făcu întuneric... Mai precis, după a treia zi de întuneric, în care nu se mai putea deosebi lumina de întuneric, ba chiar acelea au fost 3 zile ca de nopțile cele mai dense
TRECEREA ... (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1563 din 12 aprilie 2015 by http://confluente.ro/valerian_mihoc_1428864132.html [Corola-blog/BlogPost/374528_a_375857]
-
Toate Articolele Autorului ascunde-ma, noapte, de mine și dezleagă pământul, pe care pașii mei l-au ars de dor și rătăcire! alunga-mi visele nebune și îngroapă amintirile pe care ochii mei le-au strâns în flori de lotus împietrite! pastreaza-ma în taină, undeva, si oprește timpul să nu mă afle zorile cerșitorind lumină, în câmp pustiu și blestemat. lasa-mi doar gândul la o altă viață și scutură praful pe care l-am lăsat în urmă mea, scormonind
RUGA de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 by http://confluente.ro/clarissa_emanuela_1412855300.html [Corola-blog/BlogPost/360167_a_361496]
-
larg, o dulce briz-adie Și amurgește-n freamătul din valuri Vrăjită, marea-ngân-o simfonie A dragostei ce-a-ncremenit pe maluri. DE SPUI VREODATĂ „TE IUBESC!” De spui vreodată „te iubesc!” unei copile rătăcite Printre livezi de portocali ori prin ruinele-mpietrite Când marea sapă-n pieptul ei atâtea doruri despletite, Pune și-un picur de nectar, de-al zeilor, și bea, iubite! Simți-vei stâncile-fărâme sub talpa ta cum plâng, tăcute, Și soarele cum te pătrunde, lăsând în urmă vremi trecute
VISÂND PE MALUL MĂRII, PRIMĂVARA (POEME) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 by http://confluente.ro/Visand_pe_malul_marii_primavara_poem_georgeta_resteman_1337334705.html [Corola-blog/BlogPost/358837_a_360166]
-
al visurilor unui poet care se vrea o călăuză a întregii lumi în căutarea fericirii, a frumuseții vieții și a iubirii, căci „pluteau pe zări albastre pâlpâiri,/chemări și doruri, fragede zidiri,/tăcerile bolnave de iubire”, iar poeta, „pe țărmuri, împietrită, lângă stânci”, așteaptă cu nerăbdare „întoarcerea fregatei scufundate”, odată cu lumile ce i-au fost, pentru totdeauna, „furate” (Lumi furate). Fregata, amarată într-un fiord, devine locul ideal unde inspirația, „un sloi de diamant/îmi fulgeră pentru moment cărarea”, se manifestă
REVERII AUTUMNALE ŞI RAFINAMENT METAFORIC de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 by http://confluente.ro/nicolae_dina_1496288525.html [Corola-blog/BlogPost/369366_a_370695]
-
În dreptul covrigăriei, Bunul Samaritean, având sacoșa plină, cu mâinile înmănușate în două pungi de plastic împarte cui vrea câte un inel cu sare sau mac... Iar miluiții sunt de-a valma și surtucari, și necăjiți... Și, minune! Figura-i veșnic împietrită, este iluminată de rostul său în momentul ăsta! Starea extactică a Omului mă contaminează rapid. Reverberez la gestul său, în total acord admirativ, mai ales că amimicul știut de mereu, arată pe chip, de Florii, fericirea miluirii de care, la
BUNUL SAMARITEAN de ANGELA DINA în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 by http://confluente.ro/angela_dina_1491674206.html [Corola-blog/BlogPost/372485_a_373814]
-
negre și inscripții funerare, jerbe de flori, florile pe care poetul le iubise atât de mult în viață. Cortegiul funebru, având în frunte un singur preot se puse în mișcare pe strada Colței spre Universitate. În urma preotului toată asistența pășea împietrită. În fața Universității, în dreptul statuilor lui Eliade șI Mihai Viteazu, Eminescu fu elogiat de fostul său prieten, Dimitrie August Laurian, care venise între timp și de studentul botoșenean, Calmuschi. Profund mișcat, Calmuschi se adresa direct poetului cu un discurs lung cu
CEREMONIA DE ÎNMORMÂNTARE A LUI MIHAI EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1434259600.html [Corola-blog/BlogPost/360494_a_361823]
-
Anotimp > FLORI DE GHEAȚĂ Autor: Daniel Dac Publicat în: Ediția nr. 2241 din 18 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Iarnă, iarnă, tu Crăiasă Mândră-n toate cele ești, Zestrea-ți albă de mireasă, Peste noi o răspândești. Din a ta-mpietrită boare Te cobori să făurești, Cu un strop dintr-o suflare Flori de gheață la ferești. Din petala-ți prea curată Prăvălești plutind ușor, Ghemotoace mici de vată, Ce aștern lumii covor. Iar din dulcea-ți sărutare Timpul parcă stă
FLORI DE GHEAȚĂ de DANIEL DAC în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 by http://confluente.ro/daniel_dac_1487424829.html [Corola-blog/BlogPost/377402_a_378731]
-
te privesc, sufletu-mi tremură, o frunză, mă tem de ceasul ce aduce semn de infinit, de bratele-mi întinse, destinul o să te-ascunză, rămâne-voi pe lume ramul tău rupt, nedefinit. Oglinda mamei Alunecă pașii pe drumul colbăit cu-mpietrite buze,palid pe cărare, mi-nghite satul mersul cadențat în care copilăresc amintirile. Pe prispă casei te zăresc visând La piept, ții mâinile împreunate-n amintirea unui legănat de prunc. Pe unde, pentru cine visezi, mamă? E dorul necuprins. Atâtea
BUCHET PENTRU MAMA... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1425724847.html [Corola-blog/BlogPost/350050_a_351379]
-
că un fum, vișiniu de frumoasă, îmbrăcată în jar, dogorita de flori, când treceai că un iad peste iadul din casă, Bându-mi sufletul tot dintr-o cană de nori Când treceai mâna ta, răvășind spinii verii, Peste degetul lui împietrit în inel, Când muream de tăceri prin cotloanele serii, Când vroiam să nu fiu, cănd vroiam să fiu ... Citește mai mult Mi te sorb vinovat, ca un lup singuratic,Ca pe-un ultim izvor, ca pe-un ultim însemnSunt un
CAMELIA RADULIAN by http://confluente.ro/articole/camelia_radulian/canal [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
Care zboară-n Absolut Rătăcite-s printre valuri Gândurile ce-am avut, Dintre gânduri nerostite Care vor să plece-n zbor, M-am ales pe nesimțite Cu ulciorul plin de dor.. Din speranțe împlinite Am făcut amplu catarg, Pentru vise împietrite Precum valurile-n larg, Și precum un far la țărm Scoteam litera-n lumină, Boala gândului o sfărm O transform în rădăcină, Să rămână printre valuri, Amintirea că am fost, Un poet peste catarguri Dând iubirii adăpost! Valer Popean,Târnăveni
PRINTRE GÂNDURI NEROSTITE de VALER POPEAN în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/valer_popean_1483593558.html [Corola-blog/BlogPost/382790_a_384119]
-
de pigmei, Strălucește cald lumina cocoțatului bordei, Muntele în haină albă-un mister de nepătruns. Păsările, mici gângănii - nu se știe ce-au ajuns. Veverița-și inspectează burdușitele cămări, Cârd de ciute spre izvor, pe troienitele cărări. Dangătul domol străbate împietritele tăceri, Reculegere adâncă pentru mâine, pentru ieri, Peste clipele trecute, pentru clipele ce vin Dintr-o lume fermecată a pădurilor de pin. Farmecul nespus al iernii - abundentele ninsori; Vin solii din alte sfere - reci steluțe, meteori; Revărsate pulberi fine peste
NINSORI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Ninsori_george_nicolae_podisor_1327388577.html [Corola-blog/BlogPost/360555_a_361884]
-
ce-ai făcut?" Și te mustră conștiința și te întorci înapoi și-l ajuți. Dar bogatul acela, în fiecare zi vedea pe acel sărac chinuindu-se la poarta lui și rămânea la fel de nepăsător. Desfătările îl fac pe om crud și împietrit, frați creștini. De aceea, nu trebuie să-i fericim întotdeauna pe cei bogați, tocmai din cauza acestei dări de seamă cumplite în fața lui Dumnezeu. Fiind nemilostivi, ei sunt ca niște furi, fură și ascund dreptul săracilor. Furii mai pot scăpa din
MEDITAŢIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1479378640.html [Corola-blog/BlogPost/354148_a_355477]
-
goale, ca și când forme, culori sau dimensiuni nu aveau importanță pentru cei doi oameni. Din când în când, fixau cu insistență telefonul al cărui fir îl întinsese Tudor până aici, în bucătărie, unde rămâneau amândoi aproape toată ziua așteptând cu sufletele împietrite. Vorbeau rar. Comunicau doar din priviri, atunci când nu foloseau batistele pentru a șterge lacrimi ce curgeau adesea din ochii lor uscați, secătuiți de atâta plâns. Când soneria telefonului a spart liniștea din încăpere, au sărit amândoi odată în picioare și
EPISODUL 4, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1434910468.html [Corola-blog/BlogPost/379680_a_381009]
-
modul in care Dumnezeu judeca și semnificația pe care o dă El adevăratelor valori sunt sugestiv descrise în visul capelanului Edi. La rândul ei, Ana ia hotărârea să renunțe la traiul de până acum. Înmormântarea lui Vlad, la care asistă împietrita de durere, marchează un moment de răscruce în viață acesteia. Întoarcerea Anei la Dumnezeu se produce că un triumf suprem. Până aici a fost tragedia. Creatorul Atotputernic i-a pus capăt. Ana și fiica ei nu mai au de ce să
UN ROMAN AL IUBIRII DE DUMNEZEU SI DE APROAPELE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 by http://confluente.ro/_tragedie_si_triumf_un_roman_al_iubirii_de_dumnezeu_si_de_aproapele.html [Corola-blog/BlogPost/367211_a_368540]
-
visători de idealuri, pașnici și smeriți, răzlețiți, împarțiți pe partide politice și mai multe mișcări obștești nu prezintă o forță serioasă ca stârpească viperele”. De ce liderii partidelor (partiduțelor) de dreapta rămân surzi la aceste strigăte dureroase? Să fie atât de împietrită inima lor să nu simtă, să fie atât de încețoșați ochii lor să nu vadă aceste lucruri, să fie atât de blocată rațiunea lor să nu înțeleagă un simplu lucru că suntem mulți dar așa cum suntem dezuniți lichelele dodoniste își
DIN CIOBURI SĂ RECLĂDIM O NOUĂ DREAPTĂ de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/valeriu_dulgheru_1483881224.html [Corola-blog/BlogPost/380641_a_381970]
-
oară? A câtă oară! Durerile viei transfera licorile trandafirii ... în pahare - Balans al verii aurii în dânsul de nestăvilit al Toamnei solare! SUB CLAR DE LUNA Luna răstignita în țurțurii nopții, Sticlește gerul. Pătrunde în Castelul sorții, Si luminează inima împietrita a prințesei, Topindu-i nemurirea. Se prelinge la colțul mesei, Rumenind mărul, ce iscase discordie. Prințesa musca, îndemnată de propria-i zodie. Și se-mplini sorocul clarului de luna, Sub alean de nuntă, luna e nebună, Mireasa-i vrăjita, mirele
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMANI CONTEMPORANI DIN INTREAGA LUME de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 by http://confluente.ro/Antologia_scriitorilor_romani_contempora_elisabeta_iosif_1329680362.html [Corola-blog/BlogPost/345226_a_346555]
-
unde mama lui va veni să-i ia trupul pentru îngropăciune. Vântul sufla rece, mișcând coroanele de un verde negru al codrilor ce-și dezbrăcau podoabele, rămânând goi. Noaptea își despica în fâșii mătasea așternută, așezându-se rece peste privirile împietrite ale soldaților ce se zbăteau cuprinși de gheara morții. Luna, prinsă între vârfurile brazilor, zâmbea trist la măcelul din adâncul codrului dar, parcă mai mult, ajuta cu prezența ei, înzecind puterile dușmane. Trupele otomane, întărite cu cele tătare sparseră zidul
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Drumul_carului_roman_istoric_.html [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
pe cărare lăturalnică sau dacă se golește de urma norilor, nu ai fi abandonat cântarea frunzelor poleite de vise, ai fi intonat la nesfârșit murmurul apropierii. Daca ar fi fost suficient, nu ai fi dispărut după cortina tăcerii, în aureolări împietrite, blocând cu ezitarea căile de revărsare ale izvoarelor în pădurea de sensuri. Dacă ar fi fost suficient, nu ai fi suportat vremea depărtată de sursă, m-ai fi căutat disperat în cuprinsul tuturor lucrurilor, aș fi pulsat fără tăgadă în
LUPTA de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 by http://confluente.ro/iulia_dragomir_1493104371.html [Corola-blog/BlogPost/374012_a_375341]
-
așezat deasupra acelui platou înalt, de unde se vedea câmpia interminabilă a Bărăganului, nu fusese vandalizat de furia oarbă a poporului. Trecuseră ani buni la mijloc de la data naționalizării și clădirea aceasta nu-și schimbase deloc aspectul ei impunător. Aceiași lei împietriți, așezați cu capul pe labe, străjuiau lângă treptele clădirii, păzind parcă intrarea. Deși-mi petrecusem copilăria în curtea lagărului de concentrare, cum fusese colhozul acela, ce te întâmpina încă de la intrare cu o afecțiune tovărășească: BINE AȚI VENIT! COOPERATIVA AGRICOLĂ
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_xxxviii_ion_ifrim_ioana_voicila_dobre_1340654359.html [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]
-
putea să se reîntorcă la viață. Starea aceea de somn în care ei se găsesc de mii de ani, se numește ,,somati”. În peștera unde dorm, nu ar putea intra nici un uman, din cauza energiilor extrem de potente ale spiritului acelor ființe împietrite, care pot ucide încă de la intrare pe cel ce ar îndrăzni să le invadeze sălașul. Secretul existenței lor îl cunosc doar câte un sihastru inițiat în tainele ancestrale și membrii ai Marelui Consiliu Galactic al Sferei de Cristal, cunoscuți ca
FRĂȚIA DRAGONILOR STELARI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1497046091.html [Corola-blog/BlogPost/376619_a_377948]
-
impreuna-ascultare a lucrurilor. Impreuna-traire a marilor nimicuri în care bate inima secretă a vieții. Toată ziua te-am așteptat. Am privit plictisit verdele brazilor, griul norilor, praful străzii. Am scris. Am fumat mult. Te-ai întors târziu mirosind a toamnă, împietrita de griji și zile. Ne privim. Cu ochii mari, fata ovala, părul lung, esti frumoasă. Dar, tu nu simți târziul. Nu auzi clopotele. Și mai tarziu, pe orizontală dintre vis și realitate, străini, ne căutăm întârziați, apropierea. O țigară arde
DOMESTICA de MARIUS HORVATH în ediţia nr. 1850 din 24 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/marius_horvath_1453663078.html [Corola-blog/BlogPost/340085_a_341414]
-
uitați... Știați de-atâta vreme cum merg prin umbre dese Culese cu-ndârjire, în șoaptă, la amurg! Dar încă știu cum curg sub pleoape și fericiri și vise Și interzise zboruri ce nu-și doresc căderea. Deși pe alte-alei, parcă-mpietrit am stat Încă nu am uitat să mă nasc din nou Într-un nou ecou de vers dezmorțit. Mi-am amintit ce înseamnă să oferi ... Citește mai mult Deși luni de zile-au trecutși nu am știut niciodatăDe ce trebuie
GABRIEL DRAGNEA by http://confluente.ro/articole/gabriel_dragnea/canal [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
-nvăț pașii uitați...Știați de-atâta vreme cum merg prin umbre deseCulese cu-ndârjire, în șoaptă, la amurg! Dar încă știu cum curg sub pleoape și fericiri și viseși interzise zboruri ce nu-și doresc căderea.Deși pe alte-alei, parcă-mpietrit am statîncă nu am uitat să mă nasc din nouîntr-un nou ecou de vers dezmorțit.Mi-am amintit ce înseamnă să oferi... III. BRAȚE NOI, de Gabriel Dragnea , publicat în Ediția nr. 1836 din 10 ianuarie 2016. Înmugurite, bătrâne Răscolesc
GABRIEL DRAGNEA by http://confluente.ro/articole/gabriel_dragnea/canal [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
ei fecunda totul,el o îmbrățișa cu pieptul plin de cuvinte poetice.Îi mângâia pe cei cu sufletele necredinciose care se căiau în această lume care numai bună nu era,filtrându-le durerea prin durerea sa,pentru că nu avea inima împietrită.În scris, ea avea o liberate semantică,o libertate de idei,era preocupată de suplețea zborului ideatic,de puritatea stilului.Dar acum nu vroia să se gâdească la arta scrisului, căci îi sângerau penele și o usturau visele. Dădea timpul
ROMANUL,,FEMEIA ÎN SPATELE OGLINZII -FRAGMENT de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 by http://confluente.ro/mariana_didu_1423819707.html [Corola-blog/BlogPost/367562_a_368891]