943 matches
-
fac, tu cum ai fi reacționat dacă, pe stradă, cineva îți oferă o cască de motociclist sau o mașină-super își deschide portiera și însuși Primarul te invită să urci, cum ai folosi limbajul, ce reacție ai avea, pentru că eu eram împietrită și uitasem că am glas. Oare în ce limbă vorbeau, dacă acele cuvinte mă biciuiau, mă pătrundeau precum cuiele palmele lui Iisus, acum înțeleg, mă răstigneau, Iisus a fost răstignit pe cruce cu piroane-cuvinte, iar pe creștet cununa de cuvinte-spini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nu le doreai, așa cum nu m-ai dorit de la naștere, caracterul fiecărei ființe, din neamul tău blestemat, devenit dintr-o dată și al meu, am tăcut spre mirarea ta și a tatei care-mi lega buricul, ceasul a amuțit cu limbile împietrite nu știu de ce la ora bombei de la Hiroshima, 815. Ascultau povestea rufelor desperecheate și murdare odată cu mine, un burete sorbind nesățios totul, totul. Îmi vorbeau amprentele tuturor celor care atinseseră rufele, fețe de pernă, cearșafuri de dragoste, de somn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
alte timpuri vin lângă tine, pe bancă, Mama trece prin secolul tău pentru a-și altoi progenitura care imită pe puiul de dac, tu o știi, căruia i se arată chipul lui Traian. Cei vechi apar într-un tablou tridimensional împietrit. Cei mai aproape de noi sunt umbre vii. Dar fără sunet. Dacă muzeul fostul Hotel Francez n-ar fi atât de aproape, nu s-ar vedea dureros trecutul. Actorii de la începutul de secol trec cu pelerinele pe umeri, cu pas încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Zadarnic salvările își activaseră sirenele. Grâul nu se dădea la o parte, blocând cu trupul lui blond toate intrările în oraș. Trupul se lățea, căpăta volum, spicele erau înspăimântătoare nu prin înălțime, ci prin zvârcolire, fără ca vântul să le atingă. Împietrit, la rândul său, între blocuri și pe sub streșini, nu atât de uimire, cât de spaima nemărginirii mișcate de o forță necunoscută entropiei sale. Se spune că au îngropat Orașul. Abia dacă se familiariza cu noua stare. Se spune că elicopterele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
lume să urle moartea sau să cânte pacea, în creierele noastre explodau subiectele stufoaselor materii exacte, se dezordonau legile și postulatele într-un Haloween haotic, fiecare devenea în acest carnaval și erou și victimă, așa cum vor fi fiind și ideile împietrite mai târziu în formă definitivă, călău și victimă a propriilor mele trăiri, încât n-aveam să știu niciodată dacă trăiam imaginar și visam realitatea sau fusesem inventat într-o realitate creată de imaginația mea. Ca urmare a cunoștințelor acumulate de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ierbii și ogoarelor dar și lacrimile ce curgeau liber din ochii albaștri a lui Victor Olaru, intuite dar nevăzute de către Mamaia, viața „nepotului Ochenoaiei” se Îndrepta către un segment nou plin de neprevăzut, durere și frumusețe. Victor Olaru, cu fața Împietrită, cu gândurile Împărțite În cel puțin trei locuri diferite, mergea hotărât și tăcut iar pasu-i apăsat zdruncina câte puțin comoara din brațele-i vânjoase, comoară ce se legăna În primitorul imperiu al somnului. Alături, prinsă Într-un hățiș de gânduri
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și nenea stă portar! Și? Îl pot lovi și pe el! Va fi paguba mea, rîde grăsunul. Copilul își ia elan și șutează. Grăsanul a căzut ca trăsnit și pe ambele nări îi curgeau două jeturi de sînge. Toți rămîn împietriți, doar Pantelimon rîde nestăpînit: El a fost! N-am nici un dubiu! Băi, te fac fotbalist! Gînduri alandala Părăsesc locul de muncă la orele 14 și, profitînd că este vineri (duminică votăm) și mă las dus într-un loc necunoscut mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
nu răspunde. Toți au fețele livide, buzele uscate și oxigenul inspirat nu-i satisface. Hai, de ce se tem oamenii? În pluton era un absolvent micuț, cuminte și deloc conflictual. Pentru prima dată se amestecă în vorbă. De colonei. Cataramă rămîne împietrit și repetă întrebarea: De cine? De colonei, dom' colonel Centiron. Ia pune-ți tu echipamentul la loc. Dinu, micuțul soldățel își pune echipamentul. Culcat! strigă colonelul. Dinu se șterge pe genunchi, ca și cum ar fi fost murdar și se culcă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și se trag concluzii: Nu-i mort, dar nici mult nu mai are. Dacă veneam ceva mai devreme... Fata începe să plîngă în hohote. Este ruda dumneavoastră? Nu..., treceam pe stradă. Salvarea pleacă și cei doi tineri rămîn în semiîntuneric împietriți. Nu știu unde să se îndrepte. Dacă era mai devreme..., suspină fata. Dar de unde știi că va muri? Nu știu, dar sora a zis clar că "dacă era ceva mai devreme"... De unde să știm noi că nu era un bețiv? Du-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Fariseii simbolizează aici omul care în fața luminii soarelui își închide ochii deliberat, susținând că lumina soarelui e întuneric absolut ori cu cel care, la auzul Logosului divin, își pune palmele peste urechi, neascultându-și decât bătăile funebre ale inimii sale împietrite. Să revedem contextul evangheliei: Isus săvârșește minuni, vindecând orbi, muți, ologi, posedați. Negând prezența și lucrarea efectivă a Duhului Sfânt în aceste vindecări, fariseii iau locul orbilor, muților, ologilor și al posedaților, devenind, ei, cei care-l acuză pe Isus
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
muzicală vocală, refrenul acela care stârnise atâtea aplauze: "Nea Onuț, la mititica / Le-a arătat jucărica / Într-o noapte, la taifas, / Fiind în pană de glas..." De emoție artistică, toți colegii au amuțit, în vreme ce doamna pur și simplu a rămas împietrită de uimire. Am trăit o mare satisfacție. Totuși, inexplicabil, în spectacolul festiv n-am fost inclus. Misterul a fost dezlegat tot de Nineta: "Invidia, Z, invidia..." N-o să mă convingă nimeni de faptul că există alte vârste, decât cea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
obișnuită. Dacă o ai, poți deschide orice încuietoare de fier, orice lacăt, orice lanț sau legătură păzitoare de comori. Și, aflați de la mine: cele mai grele lacăte, cele mai nenorocite lanțuri nu sunt aruncate peste gratiile închisorilor, ci peste inimile împietrite ale oamenilor. Iar comorile noastre cele mai bogate, pe care trebuie să le păstrăm, sunt inimile celor dragi. La asta folosește iarba fiarelor. Sunt de toate hoț, declasat, pleava lumii, oaia neagră a universului dar să respect un copil încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
întrucât îmi era total indiferent. Luna îmi șoptise ceva în acea zi, în care mă hotărâi să fiu indiferentă, ceva ce nu aveam să mai aud de atunci: Infernu-i arde-n ochi Fierbinte nebunie, Turbați sunt, plini de mândrie, Și împietriți ca focul. Fermecătoare-i a lor culoare, Cu toate că par incolori De o frumusețe uimitoare Sunt, și par nemuritori. Amant cu Luna, fiul ei, Liber ca haosul nebun, E împietrit și șade sus Nemișcat, cu patimă nebună. Însă sub culoarea veșnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și sertare și rafturi și băncuțe de lemn ostenit. Tu ești la fel de frumoasă ca Audrey Hepburn și semeni cu ea, uite, gâtul ce lung este, uite pielea, îți va spune apoi bătrâna, pentru ca apoi, împungând cu degetul spre chipul tău împietrit în uimire, să se mire, încercând să imagineze o lume de neimaginat: acolo, în țara ta, în România, pentru că aceasta fusese, evident, prima ei întrebare, toți oamenii sunt la fel de albi? Și toate femeile sunt Audrey Hepburn? Tu taci. Dacă, la
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
muncind la lărgirea autostrăzii de la Stockholm la Haparanda. în asfaltul încă moale, i-am spus eu lui Manfred, mi-am întipărit iscălitura într-o curbă blândă, între Iggesund și Njutånger. Ea se mai poate citi și acum în asfaltul acum împietrit. Oricine poate s-o găsească. ........... SEMNĂTURA........... în fiecare an, toamna, luasem obiceiul ca timp de câteva săptămâni să spăl în restaurantele din Stockholm pahare, farfurii și tacâmuri, printre care furculițe pentru raci, precum și tăvi de argint fals. E foarte plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
scînteierea vie de zăpadă. Bătut acum de soarele de-amiază, Omătul cade năruit din zadă. Trosnesc crenguțe sub un fag înalt Și frunzele uscate de stejar, Da-n loc de așteptatul solitar, Un țap făcu în fața lui un salt. Rămase împietrit ca-ntr-o minune. Doar gura țevii se-aplecă în jos, Și cel din stînga-l auzi cum spune: - "Te du cu bine, că prea ești frumos!"
Epistolă către Odobescu (IX) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7874_a_9199]
-
întrebam cum ar fi procedat el în situația dată. Cotruș s-a stins cu cîteva luni înainte de sora mea, într-un spital din Cluj. L-am vizitat, împreună cu Marius, la care ținea foarte mult, chiar în preziua morții. Am asistat, împietrită, la scena în care a fost bărbierit pentru ultima oară, de un prieten al său, care îi făcea serviciul acesta și cînd a suportat un alt fel de condamnare. El zîmbea. Poate se gîndea că, dacă atunci a scăpat cu
Ileana Malancioiu: „Dumnezeu nu ne pune la nesfîrsit mîna în cap" by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/6761_a_8086]
-
îl asalta să vină la salut. "Hai bă, Vocea Romnâniei! Ai venit să te uiți la meci?" Odată cu jocul slab al Rapidului scade și entuziasmul. Liderul de galerie pare că nu înțelege ce se întâmplă pe gazon și se uită împietrit. "Hai bă, Vocea României! Ai venit să te uiți la meci? Mai cântăm și noi azi?", îi strigă un fan lui Bulgaru. Momentul greu al echipei a fost imediat simțit. Fără a mai aștepta îndemnul liderului, fanii au preluat inițiativa
Poveste din galeria Rapidului la meciul cu Legia Varşovia: "Bă nu joacă nimic, dar uite ce galerie mişto avem!" () [Corola-journal/Journalistic/76460_a_77785]
-
Zidul Plângerii noastre singura scenă din viață/ în care te simți tu însuți/ spatele la public cu degetele răsfirate, plângând/ cu inima pe zidul de granit/ te rogi pentru copiii tăi, poporul tău/ când lume-ți pare surdă..../ și zidul împietrit îți dă/ speranță/ îl părăsești, încet, cu fața spre el/ simțindu-i încă energia/ te întorci apoi spre cei care te-au rănit, ne-au rănit/ și încerci din nou să-nfrunți/ legea junglei noastre./ Ierusalimul meu, redă-mă..." (Noaptea
Cele opt note ale gamei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7647_a_8972]
-
obiect de cult din Cortul Mărturiei, realizat după indicațiile lui Dumnezeu. El reprezenta pentru evrei semnul vizibil al prezentei lui Dumnezeu în mijlocul poporului. Reprezentanții bisericii spun că ar fi un argument de necontestat al faptului că Dumnezeu există, multe "suflete împietrite urmând să fie convertite la credință". Biserica Ortodoxă din Etiopia susține că are Cufărul Sacru. Obiectul de cult ar fi adăpostit în Biserica "Sf. Maria” din Aksum. Cufărul ar putea fi mutat din cauza lucrărilor de renovare la care va fi
Misterul "Chivotului Legii", pe cale de a fi elucidat () [Corola-journal/Journalistic/62545_a_63870]
-
mint" e mărturisirea dezicerii de imagini, cel puțin de acelea care au o legătură cu realitatea, datoare să se îndoaie, precum o dâră de lumină apropiin-du-se de o planetă, în preajma unui om suferitor. „Ce monument corect ar fi o furtună împietrită", declarație într-o doară, e un fel de-a face, la urma urmei, revoluția să dureze literar. Ambiția monumentului nu-i părăsește, evident, pe acești spărgători de statui. Însă tâlcul lui nu e să consoleze precaritatea, ci să o conserve
Îndepărtări by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6152_a_7477]
-
horror), din „Hansel și Gretel". Tot așa par protagoniștii și proprietarii, Paul și Luise. Într-o locuință fără sursă directă de lumină, întunericul se joacă cum dorește cu chipul celor doi, cu tenebrele. La început, ai sentimentul unui lăcaș devitalizat, împietrit, rămas pe loc. Ca și cum ai vizita la Muzeul Antipa o grotă preistorică. Ochii se plimbă și descoperă halucinațiile: copaci care coboară din tavan, rădăcinile lor ramificate pe peretele de deasupra capetelor noastre, furculițele din dotare înfipte ici și colo, ornînd
Voluptatea detaliului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6263_a_7588]
-
am privit stupefiați. Ce-l supărase pe bătrînul poet? Ce voia să spună? Cui i se adresase? E posibil să-i fi displăcut chiar pe-atît poemele citite? (...) Acum, după intervenția inopinată a bătrînului poet clujean, Blaga își întoarse chipul parcă împietrit spre acesta, rostind încet, cu o perfect simulată inocență: - Poți să știi ce e talentul? Vorbise diplomatul. Apoi, după o scurtă pauză, categoric, fără replică: - Este un lucru bun! Împreună cu Baconsky, am răsuflat adînc, liniștiți. Poemul a fost salvat. Cenaclul
Blaga în evocări by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5245_a_6570]
-
pe șosea, șoferul trece pe lângă corpul tânărului mort într-un accident de mașină cu puțin timp înainte ca el să sosească la fața locului. Într-un gros-plan avem chipul acestui șofer tânăr, un chip pe care camera scrutează o concentrare împietrită. Această trecere neașteptată de la veselie la moarte, fără nimic anticipativ, fără niciun fel de violență, provoacă tensiunea și reflecția. Ceea ce mi se pare remarcabil la acest moment cinematografic uitat este respirația normală, firescul pe care-l vom regăsi ulterior la
Filmul românesc la Coimbra și Porto by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5231_a_6556]
-
nu numai aici. Satul era un sat cum nu se mai văd în zilele noastre, dacă ar fi iarnă ar fi ca o mocirlă mustind de apă și împroșcînd cu noroi în toate direcțiile, acum amintește de altceva, de resturile împietrite ale unei civilizații străvechi, acoperite de praf, așa cum, mai devreme sau mai tîrziu, se întîmplă cu muzeele în aer liber. Au ajuns într-o piață și acolo era palatul. Bătrînul s-a dus să sune un clopoțel la poarta de
José Saramago - Călătoria elefantului by Mioara Caragea () [Corola-journal/Journalistic/6458_a_7783]