460 matches
-
lovind cu fruntea în fereastră Și-au degerat icnind mușcatele în glastră Ai dat drumul la lupi să iasă-n drumul mare În haite adunați, să urle a-nfometare Ai pripășit tot nordul cu oastea lui de ger Hain să se împlânte în blândul nostru cer Te-ai prăbușit în ape, le-ai prefăcut în sloi Și-ai omorât și mieii fătați în grajd, de oi Și cât ne-am mai dorit o iarnă fermecată Cu zurgălăi, cu frâie și pârtii lungi
MAI ALBĂ CA PĂCATUL..., POEM DE ION IANCU VALE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346673_a_348002]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > TABLOURI INTERZISE Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 247 din 04 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Zodiac La nașterea mea muriră doi bivoli albi - mama împlântase țipătul în ei... Secvență Vă prevestesc unda unui cutremur căzută din pânzele lui Salvador Dali... Travaliu Margine de cer un cutremur în stele înger avortat... Referință Bibliografică: Tablouri interzise / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 247, Anul
TABLOURI INTERZISE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 247 din 04 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356113_a_357442]
-
nici literatura. Publică prima poezie, „Ființa”, în „Literatorul” lui Macedonski, după care îi înmânează lui Lovinescu un caiet de versuri sub pseudonimul Popescu. „Abia începui să descifrez câteva versuri, când nervos, luându-și scaunul de la locul său, tânărul și-l împlântă cu energie lângă fotoliul meu...Vorbea cu glas profund, cavernos, cu gesticulații și izbucniri, fără să pot distinge amestecul de sinceritate, de poză, de retorică studiată sau de simplă improvizație” (Lovinescu-Memorii...). Îi apar în paginile „Sburătorului” în 1919 și 1920
ION BARBU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368981_a_370310]
-
țigăncii. O simți zvâcnind ca un jet de sânge țâșnit din pieptul puiului de rândunică. Apoi, o furnicătură sublimă se porni singură, urcă înspre cot, spre umărul stâng, se lăsă către inimă. Dacia simți cum acvila regală din efigie, își împlântă clonțul, scormonește în carnea sa tânără, cum îi cuibărește cu indiferență la durere, celulă după celulă, cum îi atinge și măduva din șira spinării, dar ... osul vertebrei este încă puternic, tare și nu se rupe, nu se frânge de bunăvoie
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
la cer rugăciuni din piepturi curajoase de români gem plâns de dureri vechi apele Dunării brăzdează munți și îmbrățișează bărăganul legendele și balade zidite în pietre bătrâne semănate pe văi de la facerea lumii codrii leagănă doine adunate în memoria rădăcinilor împlântate-n țărână și veghează în taină somnul vitejilor adormiți. Îți compun imnuri stelele luminând tăcute gânduri din sufletul însetat de umbrele legendarilor voievozi și eroi ce-au zidit munți din iubire de glie stăvilind hoardele la hotarele tale Îmi scriu
CU VENERAȚIE ÎȚI ȘOPTESC NUMELE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370484_a_371813]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > SCRISOARE DE DRAGOSTE Autor: Eugen Baciu Publicat în: Ediția nr. 1608 din 27 mai 2015 Toate Articolele Autorului Gânduri ne înțelese De-a valma, se-ngrămădesc Prin minte, Sentimente frivole Se-mplântă în suflet Rănindu-l frumos, Cuvinte nespuse Așteaptă să fie rostite Dorințe, așteaptă sperând Să fie-mplinite. Că ,,Te iubesc" Ți-am spus Așa într-o doară, Să te sperii n-am vrut Nu știam Dacă tu Simți ceva pentru mine
SCRISOARE DE DRAGOSTE de EUGEN BACIU în ediţia nr. 1608 din 27 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369802_a_371131]
-
Prut! Rob cu rob să ne unim Rob român, cruntă-i robia, Cruntă zbaterea-n noroi Până când nu vom zdrobi a Umilinței fiară-n noi. Rob român, robia-i cruntă, Crunt e lanțu-n os încins, Dar mai crunt când se împlântă Za cu za în suflet prins. Rob român robind acasă Ori prin lume prigonit, Cruntă-i rana care lasă Răni în sufletul rănit. Rob român, crucea e-n tine, Crucea singuri ne-o suim Pe Golgota, ci mai bine Rob
GRUPAJ LIRIC DEDICAT IDEALULUI REÎNTREGIRII ȚĂRII de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370250_a_371579]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > ȘI DE NU VA FI SĂ FIE Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1620 din 08 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Într-o veghe povârnită pe brumate așteptări îmi împlânt privirea tristă în tomnatecele zări așteptând rostogolirea unor clipe care mint după ce-au băut frenetic al destinului absint. Și nu-mi pasă că-i totuna cu ce-a fost ce pare nou, că de fapt ceea ce este nu-i
ŞI DE NU VA FI SĂ FIE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1620 din 08 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352726_a_354055]
-
condamnați pe viață, ridică la lumină vagoane întregi de ultime speranțe. Scrie cum alții respiră. Respiră cum alții se rătăcesc prin păduri virgine, tace cum nici măcar tăcerea în sine nu știe să fie atât de profundă. Are în inima sa împlântată viața celui de lângă el. Este mai mult pentru aproapele său decât pentru sinele lui. Știe că durerea nu o simte cel care suferă ci, mai ales, cel care-i privește suferința prin neputința ajutorului său. Este atât cât alții îl
CONGRESUL ELITELOR de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353590_a_354919]
-
Nu știu de unde provin florile răului; nici n-aș vrea să cunosc teritoriile secerate de molimă.. catafalcurile anchilozate mă-nfioară! Privesc, în genunchi, cum se naște, hidos, din semințele ieri sădite, copilul nopții cu trup străveziu și colți de absint. Îi împlântă sec în bucata noastră de câmpie. De ce taci? Ninge, să știi! Nu, nu cu dalbi fulgi, Nu...Fulgii de-acum au ruginit și scârțâie infernal când se revarsă. Nu-mi adormi! N-auzi? Înțeleg... Mă voi așeza cuminte la marginea
ÎNGENUNCHEAŢI DE NONSENS de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353759_a_355088]
-
bâta că ei știu numai atâta cum făceau pe vremi oierii vezi și te apucă mila: ce purtare primitivă! intră lumea în derivă dacă i s-a stricat „bila” scot nunceag, pumnar și lanț spiritele se-nfierbântă iar cuțitele se-mplântă la-ntâmplare. Ce bilanț! fluieră arbitrul strâmb și se naște un război; când trăiește în noroi, orice om e un tălâmb! și se calcă în picioare gem răniți cu țeste sparte vine moartea și le-mparte tuturora câte-o floare
FOTBAL ŞI SÂNGE de ION UNTARU în ediţia nr. 398 din 02 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347078_a_348407]
-
poate fi mai minunat și mai înălțător? Pe aceste aripi de lumină poate zbura orice muritor și nu va mai simți povara anilor, nici a măruntelor tribulațiuni cotidiene. Iată câteva versuri de o frumusețe negrăită, ci doar simțită și adânc împlântată în suflet: „Hram pentru Neam vă este și Glia milenară, / Altarul din săruturi pe-a țării gură caldă, / Eternul edificiu ce nu va să mai piară, / Lumina din lumină ce pururi o să ardă, // A patriei icoană ce nu o să mai
MĂSURA DE NECTAR A POEZIEI. RECENZIE LA CARTEA LUI ROMEO TARHON ŞI ÎNGERII AU ÎNGERI PĂZITORI [Corola-blog/BlogPost/347052_a_348381]
-
atâția poeți, cum nici una din Antologiile lumii nu ar reuși. Nu e de mirare, de vreme de poetul spune: „Sunt din Cuvânt născut și din Cuvânt / Iubirii jertfa de cuvânt i-o întrupez / Din lemnul crucii ce în trup o-mplânt, / Cuvântul răstignit și mort să-l înviez...// Sunt lângă voi ridicători de nesfârșit poem / și-n prag de sfântă românească sărbătoare/ Pentru a țării Rugă cu dragoste vă chem / Noi cânturi să-nălțăm din inimi, fiecare.” (Rugă fără sfîrșit - 21
MĂSURA DE NECTAR A POEZIEI. RECENZIE LA CARTEA LUI ROMEO TARHON ŞI ÎNGERII AU ÎNGERI PĂZITORI [Corola-blog/BlogPost/347052_a_348381]
-
și-amiezi Când porțile spre iad cât iadul larg se cască... Sunt clipe-n care omul pe care om îl crezi E doar o mască-a măștii peste mască... Sunt lungi amurguri și nesfârșite seri În care țipă cu tăișul împlântat în spate Pumnalul ucigaș și trădător, când speri Ca ucigașu-ți fața să-și arate... Sunt zile negre și albe nopți de-abis Când îți privești în față ucigașul...Vezi Dar nu-i vezi chipul și visezi că-i vis În
VERSURI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357039_a_358368]
-
case sau să lipim sobele iarna. Artiștii plastici, din el, fac busturi în fel și chip, preșcolarii îl modelează cum se pricep, florăresele îl așează în straturi sau îl pun în vaze, iar cei mai mulți, prin nemuncă, îl batjocoresc. A fost împlântat chiar în femeie, pentru perpetuare. Din una ca tine îmi am și eu rădăcina, dar și tu trebuie să știi că toți suntem pământ. În noi se îngroapă dușmanii, prietenii și toate neamurile din cele patru zări sau câte mai
PĂMÂNTUL de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1268 din 21 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357344_a_358673]
-
trandafiri roșii și coborî treptele în curte. - Să ai grijă la drum, o plouat az’noapte și lunecă! Copila mai dădu odată din cap și o porni de-a lungul drumului, cu pași greoi. - Haida-hai, strigă bunicul, nu merge de parcă-mplânți morcojii! Erau doar ei doi. Bunica pierise demult, iar părinții ei, încercau să câștige ceva bani în străinătate. Ea îi aștepta să se întoarcă, ca să se poată muta la oraș. Până atunci, trebuia să-l ajute pe Moșu. Cu cât
RACAMEŢII de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357787_a_359116]
-
că am dat foc casei tale, cu focul Stălpului meu Nesfârșit. Mărturisește! și ăsta tot un semn a fost...Dăltuirile mele își au rădăcinile în chiar comoara aceea (de la Sanctuarele dacice - n.a.), ba chiar mai adânc...De asta mi-am împlântat Stâlpul la răspântia marilor drumuri.. N-ar fi fost rău să-l înconjor și pe el de pietre care să măsoare în cerc mersul stelelor. Pietre ca ale dacilor, un calendar ceresc - de unde vine lumina cea adevărată...Câte nu s-
AL XIII-LEA CONGRES DE DACOLOGIE- PIETRELE DACILOR VORBESC de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358369_a_359698]
-
plâng și mă-nfior! Mă tângui, Te caut întruna Inima-mi suspină precum struna Care-a rămas atâta: cu o coardă Tu Doamne ai iertat această hoardă! Dar am aflat de învierea-Ți sfântă Ca un cuțit ce lama și-o împlântă În carnea noastră plină de păcat Când toți rosteau: Iisus a înviat! Azi Îți ofer în suflet adăpost Că nu mai sunt acel care am fost Acceptă-mă oricât de nefiresc Tot restul vieții voi să Te slujesc! Te-am
LA VREME DE CALVAR de ION UNTARU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358234_a_359563]
-
să ucidă pe Dumnezeu și să-L azvârle din inima și mintea celui din urmă credincios rămas pe pământ; și nu râvnește, nebunul la o mândrie mai mare, decât aceea de a termina o dată cu Dumnezeu, iar în locul Lui să-și împlânte în sufletul omului, ca pe o sabie a iadului, chipul său de fiară. Chinurile cele de pe urmă, cele de la Antihrist, în care va lucra toată puterea Satanei, vor întrece toate prigoanele câte s-au întețit asupra creștinilor, de la început până în
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 490 din 04 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358594_a_359923]
-
o uite niciodată, oriunde a pribegit, și la care se reîntoarce mereu, reprezintă “pântecul matern” unde: “aștept să mă nasc / locuit de oricine”. Ca orice poet, Mihaela Aionesei nu-și reneagă (nici n-ar putea!) rădăcinile care o țin adânc împlântată în țărâna, aceeași, unde plecările - devin reîntoarceri, în pofida vieții - doar una - de la nașterea sinelui, până la secunda din urmă. Pentru ea, “realitatea strălucește într-un colț / picior de lemn lustruit / numai bun de sprijinit ziua de mîine / mă înham răbdării de
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
poate fi mai minunat și mai înălțător? Pe aceste aripi de lumină poate zbura orice muritor și nu va mai simți povara anilor, nici a măruntelor tribulațiuni cotidiene. Iată câteva versuri de o frumusețe negrăită, ci doar simțită și adânc împlântată în suflet: „Hram pentru Neam vă este și Glia milenară, / Altarul din săruturi pe-a țării gură caldă, / Eternul edificiu ce nu va să mai piară, / Lumina din lumină ce pururi o să ardă, // A patriei icoană ce nu o să mai
ŞI ÎNGERII AU ÎNGERI PĂZITORI, ROMEO TARHON, POEME de ROMEO TARHON în ediţia nr. 515 din 29 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358716_a_360045]
-
atâția poeți, cum nici una din Antologiile lumii nu ar reuși. Nu e de mirare, de vreme de poetul spune: „Sunt din Cuvânt născut și din Cuvânt / Iubirii jertfa de cuvânt i-o întrupez / Din lemnul crucii ce în trup o-mplânt, / Cuvântul răstignit și mort să-l înviez...// Sunt lângă voi ridicători de nesfârșit poem / și-n prag de sfântă românească sărbătoare/ Pentru a țării Rugă cu dragoste vă chem / Noi cânturi să-nălțăm din inimi, fiecare.” (Rugă fără sfîrșit - 21
ŞI ÎNGERII AU ÎNGERI PĂZITORI, ROMEO TARHON, POEME de ROMEO TARHON în ediţia nr. 515 din 29 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358716_a_360045]
-
iureș pe scări, se aud năvălind înăuntru.). DECEBAL ( Așezându-se pe scaunul domnesc. ). Troznește stejarul, se clatină pleșuvul munte. Dragă spadă! Ai cunoscut bătăli crunte, Atâția dușmani a străpuns al tău fier. Nevrelnic, prin tine, pe tronu-mi să pier! Își împlântă saba în piept. Cu ultima sforțare o scoate și o așează lângă el. În poziția inițială pare viu pe scaunul domnesc. Liciniu și Ionuț îngenunche. Așa îi găsește Traian.). Scena 8. ( Intră oșteni romani, căpetenii în frunte cu împăratul Traian
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, ACTUL 3. de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358961_a_360290]
-
glasul ca trilul de presuri. iubirea mea-i foc care arde, gura mea flămândă de-amor sufletul, aripă mereu gata de zbor în picur iubirea-mi pe trupul ei cade. ea râde îmbrăcată în ziua cea nouă, și dinții-mi împlântă în barbă in fâșii mă rup, atât mi-e de dragă gelos însuși cerul cu lacrime plouă. eu râd ca oricare bărbat, de femeia lui veșnic flămând pe deasupră-ne vântul trecând de obidă scoate-un oftat . Referință Bibliografică: pe trupul
PE TRUPUL EI GOL de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359478_a_360807]
-
că este ceea ce sunt, ce respir, ce caut permanent a înțelege. am ridicat vălul timpului, după ce spinii încercărilor și-au înfipt adânc vârfurile în geometria inimii, reconturând pădurea durerilor asumate în fragmente de mișcare. în arcul de sensuri mi-am împlântat stiletul gândului, remodelându-mi rostirea. pasăre a vibrațiilor albe, Poezia m-a învăluit și atunci, am lăsat fluidul formelor trăirilor mele să încropească altarul auriu al bucuriei: Scrisul întrupate în cuvinte, metaforele s-au ascuns în versuri- un cuib simplu
PATRICIA LIDIA ÎN DIALOG CU POETA ANNE MARIE BEJLIU(1) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360567_a_361896]