191 matches
-
și miere chihlimbarie, și de ghimbir, alt ghimbir, din alt an și vin adus de la Bordeaux cu François, băcanul, și iar ei doi în câmpul violet, buza ei de sus, podeaua proaspăt spălată a cantinei și primele silabe ale copilului, împleticite ca mersul unui mus speriat, pe o corabie în furtună. 25. eu sunt aici La Sevilla, trebuie să știi, cresc portocali în mijlocul drumului. Șinele tramvaielor unduiesc sinusoidal în funcție de rădăcinile care-și revendică insule de viață în ochiuri de pământ neînghițite
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de tot în apartamentul situat la o mansarda din Clerkenwell, stârniți de două ceasuri deșteptătoare și un telefon de trezire primit de la British Telecom, se îmbrăcaseră în viteză, puseseră mâna pe bagajele făcute de cu seară și ieșiseră cu pași împleticiți și căscând, inca amorțiți de somnul prea scurt, în zorii din estul Londrei. Acum însă, gândindu-se la vacanță ce-i aștepta, erau tot mai binedispuși. Erau un cuplu frumos - Fanny cea blondă și subțirica lângă Creighton cel zvelt, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
curtea... Am să fiu câinele tău de pază și am să dorm la picioarele casei tale...“ „Bine, bine, vorbim mâine dimineață“, căuta să-l potolească Mașa. Dar Extraterestrul nu se lăsa bătut: „Mâine dimineață e acum, rosti el cu limba Împleticită.“ „V-ar trebui o oră de somn, ca să vă puteți reveni... Sunteți, totuși, obosit...“, Încerca să-l Îmbuneze gospodina. „Mie-mi spui, făcea Extraterestrul. Păi, să bați atâta amar de cale, cum să nu fii obosit?...“ „Atunci, vă rog, culcați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
durere... Ce se aude, părinte?întreb eu înspăimântat. Asta mă întreb și eu. Cred însă că vreun nenorocit care cine știe ce a făcut este fugărit de darabani... Nu a trebuit să treacă prea multă vreme, că prin fața noastră a trecut - alergând împleticit - un flăcăiandru a cărui spinare numai vârci sângerânde se vedea prin cămașa zdrențuită. În urma lui - doi darabani călări - îl plesneau cu șfichiul biciului...Urmăresc scena cu sufletul îndurerat... De ce darabanii nu strigă la el să se oprească dacă vor să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
prin fața noastră trec câțiva călăreți care duc între ei un osândit mai mult gol, cu zdrențele de pe el însângerate...Picioarele îi sunt ferecate în lanțuri grele, iar pentru a nu cădea este ținut de lanțurile prinse de încheietura mâinilor. Merge împleticit, cu capul căzut în piept... „Oare ce a făcut bietul ca să merite asemenea soartă?” - mă întreb cutremurat. Răspunsul însă vine îndată din gura unui slujbaș domnesc, care - după o răpăială de darabană - a glăsuit cu voce ridicată: „Măria sa vodă împreună cu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
simți ca în ziua dintâi, ca primii oameni de pe pământ, doar ei cu cerul incendiat, vor răcni până își vor pierde vocea. Deodată mii de bubuituri pornesc din pământ și se sparg în înaltul cerului, trupurile adormite tresar, se ridică împleticite, se uită în înaltul cerului, de acolo plouă cu lumini multicolore, o ploaie lungă, aproape nesfârșită, din sute de mii de trupuri izbucnesc ovații, trupurile se înalță la cer, pentru o clipă toți de aici din această câmpie par să
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
A doua zi, Trish mă trezește cu bătăi puternice în ușă. — Samantha ! Trebuie să-ți vorbesc ! Acum ! E sâmbătă, și nu e nici măcar ora opt dimineața. Unde arde ? — OK ! strig cheaună. O secundă ! Mă dau jos din pat cu mers împleticit, cu capul plin de amintirea clipelor atât de plăcute din seara trecută. Nathaniel ținându-mă de mână... brațele lui Nathaniel în jurul meu... — Da, doamnă Geiger ? Deschid ușa și o văd pe Trish în capot, cu chipul îmbujorat și ochi injectați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
război,“ îi spuse în gând. „Escavatoristul ăla blond te-a făcut“, mai preciză zâmbind duios. Dinspre bucătărie veni, șonticăind, Sighirtău, văr bun cu Soporan. Abia mergea. Se răsturnase vara trecută butoiul cu vin peste el și-i stâlcise picioarele. Mergea împleticit, ca paraliticul de bătea clopotul la biserică. - Iertați, părinte, oftă Sighirtău. S-a aprins neamurile toate de la devideul ăla și Milică se dă tare. Poate e mai bine să mai treceți mâine p’aci părinte, că azi... - Auzi, brea nea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ușă, îi făcu doar semn să se apropie. Burtăncureanu împietrise în tocul ușii dintre cele două camere. - Vreau să plec, șopti năzărenia aceea de minune. Acuși vine ceasul. Cheia este la tine. Deschide ușa și nu mă mai întreba neîntrebarea. Împleticit, ca într-o vrajă, prozatorul se întoarse în camera lui. Scotoci în buzunarul hainei și luă cheia. „Mai bine nu gândesc nimic, își repeta speriat Burtăncureanu. Nu eu răspund. Am respectat toate indicațiile. Doar cu ochii pe balabustă. Eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
la răscrăcare, cum spuneau ei. Și chiar mă simțeam nespus de singură. Cei doi cățelandri se hârjoneau pe buza Dunării. Cheiul, nepietruit acum, mâncat de ploi, se afunda lin în apă. Cățelandrii îi urmăriseră de la stână și acum, cu pași împleticiți, se alergau pe buza apei. Se avântau să intre în luciul nemișcat, aici, între pietroaie, și în aceeași clipă se retrăgeau speriați. Schelălăiau întărâtați, speriați. - Nu cred că mă gândeam la istorie. Dar singură, fără timp, fără lumini din vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
când venea pasagerul, credeam că ai să apari. Închideam ochii și așteptam să te-așezi lângă mine și să-mi spui ceva. Orice, numai să te-aud. El se răsuci și dădu din mâini spre cățelandri, care îi urmau, zorind împleticit. - Se țin ca proștii după noi, pufni Tomnea. - Tot orașul mă știa de Magda nebuna de la Dunăre. M-au dus și la Wintris, câteva luni. Și-acolo te-am așteptat. Era parcă iarnă. Era un salcâm înalt în dreptul ferestrei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
stelelor cu coadă". Într-un cântec bătrânesc cunoscut și dintr-o variantă reținută de V. Alecsandri, holera apare pe malul Prutului ca "O clonțată ce rîdea,/ O clonțată-nveninată,/ Cu pielea pe trup uscată/ Și cu părul despletit, / Tot cu șerpi împleticit. / Ea din loc sărea,/ Spini în urma-i răsărea,/ Iarba câmpului ardea/ Și oamenii morți cădea". Printre victimele ei s-a numărat și, în această variantă, un anume Vâlcu, care, călărind lângă caru-i tras de patru boi, mergea la treburile sale
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
tău. Mă frământă un lucru, am văzut ceva acolo care sunt convins că ne-ar putea ajuta. Din păcate nu reușesc să-mi aduc aminte. No, și cum crezi tu că te-ar putea ajuta domnița? întrebă Calistrat cu limba împleticită. Tu ai văzut ceva și vrei ca ea să-ți spună ce? Ileana îi aruncă o privire plină de venin dar nu spuse nimic. N-avea rost să-l mai repeadă pe bătrân, acesta mai avea puțin și se îmbăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
alerga de colo până colo cu o tavă încărcată cu halbe de bere. Puțin mai târziu intră Bill Ghioagă, însoțit de două matahale de negri. Nu era greu să-ți dai seama că e deja beat turtă. Căuta ceartă. Mergând împleticit dădu peste o masă la care ședeau trei soldați și răsturnă o halbă. Se stârni o altercație și patronul barului păși înainte și-i porunci lui Bill Ghioagă să plece. Era un bărbat foarte zdravăn, deprins să nu lase clienții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
completă, ca și cum și-ar fi uitat viața cu totul și și-ar fi croit o istorie personală absolut nouă. Sigur că un bețiv notoriu, în abțiguiala lui fără măsură, nu reține nimic în afară de ultimele două sau trei minute de mers împleticit și de scandal. E o ființă efemeră, ca un cărăbuș de mai, care se naște, trăiește, crește, procreează și sfârșește după prima aversă de primăvară - sau, în cazul lui Dan, după prima aversă de Lamot. Dan era genul care-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de Porto din Alaska. Există până și un produs numit Alkohol, vândut în recipiente de plastic fără etichetă. Acest depozit de băuturi trebuie să-și fi început activitatea ca un răspuns la prezența din abundență a cerșetoarelor, vagabonzilor și bețivanilor împleticiți care bântuiau prin această parte a orașului. Printre rafturi se ițeau în lumina tremurătoare figuri groaznice. În timp ce mă aflam în salonul rezervat whiskyului, un tip a cărui respirație plină de rumeguș îl anunța de la mare distanță s-a ivit în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
să intru în dormitor chiar în clipa când ea ieșea din cadă. Rămăsese goală lângă pat, pieptănându-și părul cu ambele mâini ridicate. Pete umede îi mai licăreau pe corp, ca oceanele pe glob. Am traversat camera într-o implorare împleticită. Am sărutat-o pe gât. Am îngenuncheat. — Te rog, am spus eu. Am auzit zgomotul făcut de pieptenele care îi trecea prin păr, muzica japoneză care reverbera din interiorul ei, zumzetul subțire al tăcerii. — Trei miare, am spus eu - pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
tot la Cluj, de data asta la un festival de poezie din cadrul Cântării României. Am văzut-o de de parte, într-un grup de inși care așteptau la intrarea legendarei Arizona (o bombă ordinară, de fapt). Mi-a ieșit, mai împleticită ca oricând, în întâm pinare. Avea acum părul scurt, căzându-i în șuvițe tocite de-a lungul obrajilor. De câte ori o vedeam după o vreme mă frapa cât era de urâtă: buze subțiri și uscate, nasul prea cârn, fața pergamentoasă... Dar
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Bea, iar eu eram perfect de acord cu ea. În sfârșit, pe la 3:00 dimineața, amândoi ne-am prăbușit pe patul enorm de la Ritz, într-o îmbrățișare bahică. — Lasă-mă să te ajut să-ți scoți rochia, mi-a spus împleticit Randall, ridicându-se în picioare. — Randall! am râs eu, în vreme ce el se chinuia cu fermoarul. Nu-l mai văzusem beat niciodată. și niciodată Randall nu mai fusese așa de dezinhibat. Mi-a dat jos rochia, blând, dar cu metodă, coborând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mai bage în seamă, am prins ideea. M-am dus cu mașina într-o parcare pustie, am tras pe dreapta și-am adormit. • • • În zori m-am trezit din cauza cârceilor de la picioare. M-am dat jos din mașină cu pași împleticiți și am căutat un telefon. O mașină de poliție a trecut pe lângă mine, iar cel de la volan m-a privit suspicios. La colțul străzii am găsit o cabină telefonică și am format numărul lui padre. — Omuciderile. Sergentul Cavanaugh. — Dick, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
putut fi de acord cu toată această sângeroasă schimbare de nume? - Spre regretul meu, recunosc, eu i-am propus-o... Prin octombrie 1922, plănuiam să mă căsătoresc, pentru a doua oară, cu un demnitar mahomedan... Demnitarul mahomedan, bărbat aspru, gură împleticită. Limbă nepricepută la mlădiat diftongi și triftongi indo-europeni... Cum să mă cheme Patricia?!... Aveam nevoie de un nume mai molatec, mai bizantin, pentru a-i argăsi pielea cerului gurii turcului. De altfel, când pronunța vechiul meu nume, parcă-i pocnea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
foarte rău. Și am descoperit că mă simțeam mai bine. Muuult mai bine acum. Un pahar de vodkă se impunea pe loc. De data asta, cu mâna tremurând, Îl sorb pe ne-ră-su-fla te. Torn puțin și pe rana sângerândă. Pășesc Împleticit, dar În echilibru. Privirea Îmi alunecă pe statuia din ghips, aflată În hol, primită În dar de la Nina. Nina - Nineta/ Nina - Trotineta. Nina... Bunăciunea. Avea implanturi de silicoane În sâni și un funduleț bombat de la natură (de la Mama Natură). Un
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și mormăi indescifrabil, reușii să-i trec un braț pe după umărul meu și, opintindu-mă, să o ridic Într-un echilibru fragil. Avea picioare fine și o talie subțire, de fetiță. Era incredibil de ușoară. Am Început să ne deplasăm Împleticit, bucuros că reușeam să o mențin Într-un plan aproape vertical. Părul ei emana un parfum plăcut! Ne mișcam mai mult caricatural, bălăngănindu-ne În toate părțile ca bătuți de un vânt puternic. Șontâc-șontâc, reușirăm să găsim pentru un timp
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de felul cum o crescuse, în frica lui Dumnezeu, gospodină și harnică. Aglaia îl trase pe Stere deoparte. Venise timpul să pregătească patul miresei. - Gata, ginerică? - Da. - Acum să te văd! și făcu din ochi. Se amețise puțin și vorbea împleticit. Cârciumarul ascultă chiuiturile mesenilor, încurcat și obosit de vin. Femeia gunoierului îl învăță cum să se poarte, cum s-o dezmierde, că era tânără și nu trebuia s-o sperie. - O iei binișor, pe departe. Îi mai ajuți, o mai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
spuse: Vrei să-mi distrugi identitatea. Îi aruncă o privire indiferentă, după care făcu semn spre cealaltă parte a apartamentului. Cu o voce rece ca gheața, îi spuse: Cred că te așteaptă cineva. Ieși din cameră cu un mers aproape împleticit, incapabilă să asimileze cele întâmplate. Cum putuse să facă așa ceva fără permisiunea ei, fără măcar să vorbească cu ea? O ura chiar atât de mult pe acea Maggie Costello pe care o cunoscuse înainte, încât voia să șteargă ultimele ei urme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]