818 matches
-
in vino veritas! vru să-l ajute Sandu. -Bine, bine, dar eu băusem bere! zise Anghel. Simțeam că n-o înduioșasem, bag seamă, c-alte dăți... Acum prea era de tot! Nici ușa bucătăriei încuiată, nici mâncarea ascunsă, nici lucruri împrăștiate să mă-mpiedic și să cad, nici o șoaptă, darămite un urlet ca să pot repera și eu patul... nimic! Și le mărturisi apoi cum plânsese năuc până la trezire, sfâșiat c-albinuța lui își luase zborul și că el ce se face
LA O BĂUTĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382622_a_383951]
-
culege toate penele și pune-le înapoi, în pernă, apoi coase perna la loc. Biata femeie rămase stupefiată și îi răspunse preotului că așa ceva e imposibil. Atunci preotul replică: -Vezi, așa stau lucrurile și cu bârfa: cuvintele de ocară, odată împrăștiate, nu mai pot fi niciodată adunate la loc și încuiate într-un sertar. Referință Bibliografică: Bârfitoarea / Florin T. Roman : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1989, Anul VI, 11 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florin T. Roman : Toate
BÂRFITOAREA de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383590_a_384919]
-
-ncepură și ele să chiuie, apoi să se-nvârtească în neștire, ca Irina. Se dezlănțuiseră, eliberând energia sugrumată-n sufletul lor. Aveau atâta viață-n ele, atâta bogăție de dorințe neîmplinite, care trebuiau dăruite...Dar cui? Oricum, se cereau risipite, împrăștiate, spulberate, ca să-și ușureze sufletul de ele. Și mai ales, trupurile lor fierbinți, nerăcorite. De aceea dansau ca nebunele, chiuind, aproape urlând ca lupii flămânzi. Până obosiră, prăbușindu-se asudate pe scaune și pe canapea, amuțind cu totul. Doar Irina
CAP. 11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383084_a_384413]
-
din metroul londonez, cel din trenul din Spania și altele. Nu există teroriști. Nici Osama bin Laden n-a existat. Nu există fotografii ale uciderii sale, ci doar o probă vagă. Terorismul este creația lor artistică. Prin groază și teroare, împrăștiate ca motiv de invazie a statelor, reușesc să controleze omenirea! Ei nu doresc pacea omenirii, nici schimburi economice corecte, nici eliminarea discriminării și a sărăciei. Doresc dominație și exploatare! Să sperăm că eliminarea acestei elite malefice și psihopate (valabil și
Graniţa neagreată de S.U.A., trasată de gigantul Google şi Turnul de la Basel [Corola-blog/BlogPost/92916_a_94208]
-
a două râulețe năvalnice, pornesc două drumuri pietruite doar de natură și care, șerpuind pe panta munților după cursul capricios al râurilor, se înalță pînă la opt sute de metri deasupra nivelului mării, întâlnindu-se apoi într-un sat pe munte împrăștiat și el pe o distanță de zeci de kilometri. Drumul ales de mine a fost acela ce duce prin strâmtoarea de la Nord de-a lungul Râului Rece, un nume cât se poate de expresiv, fiindcă de la izvoare și până în Valea
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93275_a_94567]
-
și Covasna cetățeni români... 18 iunie 2009. Washington. Ziarul ungar Magyar Hirlap relatează că, într-o conferință de presă ținută în capitala Statelor Unite, europarlamentarul Tőkés a afirmat că „Din cauza politicii ungare actuale față de minoritățile maghiare, maghiarimea este ca o armata împrăștiată. Dacă se va strânge însă laolaltă și va ști să-și unească forțele, atunci ea se va transforma într-o armată capabilă să lovească”. (?!) László Tőkés a mai cerut ca politica guvernului ungar să fie schimbată în așa fel încât
Portretul neretușat al unui agent de influență, episodul 3 [Corola-blog/BlogPost/93281_a_94573]
-
zei. Începea să apună soarele, iar lumina ce cădea pieziș lăsa să se distingă cu mai multă claritate contururile sălbaticului peisaj înconjurător. În fața ochilor săi, munții se transformaseră în insulițe de forme și mărimi foarte diferite, ca niște semețe fortărețe împrăștiate ici și colo de-a lungul și de-a latul unei întinderi ondulate de nisip, formând un fel de ciudat și agresiv labirint în care era foarte greu să distingi, la prima vedere, dacă suprafața ocupată de lava neagră era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
fiscale, câteva monede rătăcite. Am verificat cele două pardesie ce atârnau pe ușa dormitorului; nimic în buzunarele lor în afară de o pereche de mănuși din piele bej. în partea de jos a șifonierului n-am descoperit altceva decât perechi de pantofi împrăștiate, la fel cum pe rafturi erau numai haine. Cu un sentiment de zădărnicie, am încercat biroul din living. Facturi, bilețele, plicuri, nimic personalizat. Nu teancuri de fotografii, nu scrisori intime; de fapt nici un fel de scrisori, că tot veni vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
fi dat să fim o singură făptură; abia atunci, În veacurile ce or să vină, aș putea fi numai cu dumneata, iar moleculele iubitului dumitale descompus ar putea să se agite, să se deștepte, și să caute urma moleculelor dumitale Împrăștiate prin natură! Lăsați-mă să fantazez, doar cu asta mă mai consolez, că mi-aș afla veșnicia În dumneata și cu dumneata...“ CUPRINS TABEL BIOBIBLIOGRAFIC ........................................................ 7 SCURĂ AUTOBIOGRAFIE ............................................................ 9 ENCICLOPEDIA MORȚILOR SIMON MAGUL .......................................................................... 13 ONORURI POSTUME ................................................................... 32 ENCICLOPEDIA MORȚILOR ......................................................... 40
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
l-am întrebat. Acum nu mai văd nici un motiv să rămâi la Paris. Nu mi-a răspuns, așa că eu am continuat necruțător: — Nu ți-ai făcut nici un plan pentru viitorul imediat? — Nu. — Trebuie să încerci să aduni la loc firele împrăștiate. De ce nu te duci în Italia să te apuci de lucru? Din nou nu mi-a răspuns, dar mi-a venit în ajutor birjarul. Lăsând o clipă calul la pas, s-a întors către noi și ne-a vorbit. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
scris se găseau niște hârtii cu figuri geometrice și cu numere. Mângâie cu buricele degetelor urmele de cerneală, Încă umede. Pesemne matematicianul părăsise camera de puțină vreme. Citi iute pagina pe care omul părea să o fi scris ultima: observații Împrăștiate, Însemnări despre declinația planetei Venus. Într-un colț, zări o umbră roșiatică, ca și când hârtia ar fi fost atinsă de niște degete murdare de sânge. Din instinct, Își ridică privirea În sus, către tavan. Abia bătuse de vecenie, era ora cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
perete, cu trupul arcuit, cu sânul ridicat, deasupra căruia țesătura hainei stătea ușor Întinsă. - Nu mă atinge, repetă ea cu mâna Întinsă, ca pentru a stabili un hotar Între ei doi, după care făcu ochii roată, oprindu-i asupra hârtiilor Împrăștiate. Iarăși vorbe. Asta știi tu să faci. Să Înșiri vorbe. - Asta Îl mângâie pe omul singur. Vorbele sale. - Tu vrei să fii singur pentru că te temi să nu fii părăsit, replică Pietra disprețuitoare. Dante se pregătea să răspundă, Însă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
continuat triumfător: - Vrem să credem. Studenții tineri se străduiesc să creadă În autorii clasici, alegătorii Încearcă să creadă În congresmeni, țările Își pun Încrederea În oamenii de stat, dar pur și simplu nu pot. Prea multe voci, prea multă critică Împrăștiată, ilogică, răuvoitoare. Situația e și mai proastă În cazul ziarelor. Orice grupare bogată, retrogradă, Învechită, care posedă forma aceea de mentalitate extrem de acumulativă și rapace, cunoscută sub numele de „geniu financiar“, poate deveni proprietara unui ziar, care este hrana și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
bocanc militar sau o svastică. De data asta însă era ceva cu totul diferit, ceva mult mai sistematic decât vandalismul ocazional al câtorva puștani beți din SA. Cu acest prilej avusese loc o adevărată Walpurgisnacht a distrugerii. Peste tot era împrăștiată sticlă, ca bucățile unui uriaș puzzle sticlos, aruncat pe pământ de răbufnirea mânioasă a unui prost-dispus prinț de cristal. La doar câțiva metri de intrarea în blocul meu se aflau două magazine de haine, unde am văzut o urmă argintie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
a face dreptate, care presupun lectura fragmentelor, mersul la sursă. Desigur, edificiul cirenaic evocă șantierele arheologice grecești din ziua de azi: resturi de recipiente risipite, triglife și metope pe jumătate îngropate în pământ, scări prăbușite, pietre desprinse din zid și împrăștiate, țărână și ierburi pârjolite acoperă ceea ce a fost splendoare și măreție altădată, iar acum seamănă cu un câmp de ruine, cu un puzzle din care unele piese majore vor lipsi întotdeauna. Dar ceea ce a rămas permite respingerea afirmațiilor răuvoitoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
lui Philodemos. Câteva extrase traduse, dar mai mult despre zei, muzică, retorică decât despre etică... Bibliografie exhaustivă a articolelor, adeseori în limbi străine, la paginile 393-407 - nici măcar zece articole despre Philodemos scrise în franceză! Cele câteva epigrame pot fi găsite, împrăștiate, în volumele lucrării Anthologie grecque, Belles Lettres. Despre săpăturile arheologice de la Herculanum, o lucrare veche, dar care se citește ca un roman polițist: Vie, mort et résurrection d'Herculanum et de Pompéi, de Egon Caesar, conte Corti, 10/18, 1963
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
dai seama ce te așteaptă când vei fi mare și, când în sfârșit ești mare, să ți se-ntâmple exact ceea ce credeai fiind un mic lucid! — Eu când eram mic nu prea eram lucid, mărturisi comandantul Aciobăniței. Eram așa, mai împrăștiat, ca băieții. Visam să conduc o navă, să călătoresc, să văd cosmosul... Culmea e că tocmai asta am pățit: conduc o navă, călătoresc, văd cosmosul. — Da, dar ați ajuns aici, spuse tânăra. Nu veți mai fi comandant, nu veți mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
îndoire-n slabul vis! - Deretecată trece, de-o mătușe - Gunoiul tras în conuri, lagăr scris, Adeverire zilei - prin cenușe. DESEN PENTRU CORT O, veacul legiuise militar În litere ca turnul țuguiate! Urzite căi, neverosimil var, Prin dimineața ierbii înmuiate. Spălări împrăștiate! Înnoiți Arginturile mari botezătoare Și inima călărilor - spuziți De dreaptă ziua-aceasta suitoare. - Ei vor sălta, la drum cu Novalis, Prin Șvabii verzi, țipate în castele. Să prade tremuratul plai de vis, Prielnic potrivirilor de stele! EDICT Această pontifică lună
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
-mi surâde ideea unui magazin personalizat, însă conștientizez că e nevoie de multă muncă și mai am până a ajunge acolo. Ai un atelier în care lucrezi? Mi-aș putea numi atelier întreaga casă, pentru că am peste tot ascunse și împrăștiate materiale, dar sigur că visez la un colțisor doar al meu, special amenajat, în care să pot crea liniștită... Care sunt prețurile pe piața românească pentru asemenea produse? Crezi că e o activitate care îți poate aduce profit? Consider că
INTERVIU DE CRĂCIUN CU INA SAVA – ARTISTĂ HANDMADE de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361423_a_362752]
-
a devenit în egală măsură omul receptor și omul monologic. Își impropriază extrem de ușor atitudini induse, iar finalitatea eșuată nu este niciodată împărtășită. Adevărul este că nu poți împărtăși (oferi și dărui) ceea ce nu ai. Ca orice fals, este doar împrăștiată, răspândită. Cu alte cuvinte, Biserica Ortodoxă nu și-a schimbat și nu își va schimba vreodată viziunea asupra familiei, ce are drept temei iubirea Sfintei Treimi și icoană văzută Familia Sfântă, în care Fiul lui Dumnezeu a crescut “cu înțelepciunea
DESPRE FAMILIA CREŞTINĂ DIN PERSPECTIVĂ CANONICĂ ŞI JURIDICĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361399_a_362728]
-
barajului și acumularea de apă, ajungând la acea mică mare locală de care vorbea entuziastul localnic... Cu patru ani în urmă constructorii hidrotehnici se apucaseră cu osârdie să ridice ditamai stavila în calea apelor, să poată aduce în casele muntenilor împrăștiați de-a lungul văii, ca și a celor din împrejurimi, până la Ploiești, apa cea de toate zilele. Doi ani s-au tot străduit constructorii să se lupte cu muntele, ridicând un alt munte din oțel și beton, înalt de peste o
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
bisericii și de a privi trecătorii cu o curiozitate flamândă. Se chinui apoi să-și miște piciorul stâng, să-l târâie cu ea, chiar dacă obosea îngrozitor. La capătul străzii coti pe strada care ducea către zona centrală, mergând cu gândurile împrăștiate, golită de bucurii și de dragoste. În fața bisericii se opri ostenită și-și scoase din sacoșa mare celelalte două sacoșe mai mici, le întinse cu grijă pe bordura care împrejmuia curtea edificiului și se așeză răbdătoare. Soarele îi mângâia obrajii
UN DRUM FĂRĂ ÎNTOARCERE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364044_a_365373]
-
tu ai putea fi, numai de m-ai iubi, sperând acum, că va fi mâine și-n fiece zi. Viața-mi e singura azi, din nou, nu mai e mult până mâine și nu cred.. în vorbele aduse de vânt, împrăștiate, în locuri, de mine neumblate, în vorbe ascunse, șoptite, nu cred nici în cele scrise, numai de m-ai iubi, sperând că va fi mâine și-n fiecare zi... Austria, martie 2016 Sursă foto - Pinterest Referință Bibliografica: Nu cred în
NU CRED ÎN VORBE de COSTI POP în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363409_a_364738]
-
care, de fapt, este alcătuit și sângele. Până și limbajul - cel de-al doilea sistem de semnalizare, poate fi supus tăvălugului lichid, într-o supremă încleștare de a-și câștiga întâietatea. Dar pentru că apa nu are schelet și nici osicioare împrăștiate, cuvântul o poate primi și disipa în structura lui dură ori în firidele aerului care-l compun, până ce aceasta se calmează și rămâne la același nivel ca în principiul vaselor comunicante. Este interesantă această abordare a materialului (inefabil?!) de construcție
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]
-
i-ar cere. Stă în cumpănă și-și spune: - „Cum așa o armonie, Pot s-o schimb eu!...doar cu-un număr pe hârtie? Ce folos ar avea lumea, dacă planetele toate Le-aș făcea să steie alături, nu așa împrăștiate!? Dar aici, pe sfânta Terra, cumpăna-i de trebuință Pentru cel ce-o folosește după buna lui credință. Deci, rolul meu este: să dau planuri măiestrite, Ca tot omul să-nțeleagă și de știință să profite. Cumpăna e chibzuința omului
NONECUMPĂNA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360821_a_362150]