1,000 matches
-
spălarea păcatelor. Privirea mea o întâlnește pe a lui, și buzele lui Nash încep să se miște. Trăsnește a chili. Rostește descântecul. Apăsat, ca și cum ar lătra, rostește fiecare cuvânt atât de apăsat, încât la gură îi apar clăbuci de chili. Împroașcă cu stropi roșii. Se oprește și se uită în buzunarul de la piept. Vâră mâna ca să caute cartonașul. Îl ține cu două degete și începe să citească. Cartonașul e așa de mânjit, că-l șterge cu fața de masă și începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
tavanul. Încă se mai aude cum se frige fața individului ăluia. Nash lasă cartonașul dintre degete să cadă pe masă. Ochii i se dau peste cap. Umerii i se ridică și fața îi cade în castronul de chili. Sosul roșu împroașcă peste tot. Corpul mătăhălos, în uniformă albă, saltă și se prăbușește pe podea, lângă mine. Mă țintuiește în ochi. Cu fața mânjită de chili. Coada, micul palmier negru din creștet, i s-a desfăcut și părul negru, sârmos, îi atârnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pietrele incrustate acolo. Se răsucește și se uită la mine: — Carl? Carl, unde suntem? Vede dulăpiorul de inox, fereastra cenușie, spartă. Mai întâi vede brațul cel mititel și albăstrui. Apoi picioarele. Capul. Și zice „Nu“. — Nu! Nu! Nu! zice Helen, împroșcând cu sânge, și, târându-se printre așchiile ascuțite ale culorilor sparte, cu vocea groasă și încețoșată de la dinții fărâmați, adună toate bucățile. Scuturându-se de plâns în această cameră care pute, plină de fiere și de sânge, strânge din răspunteri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
nu atingă piramida și, atent la lada de scîndură plină cu pateuri de ficat, atinge cu colțul coșului sticla din capătul raftului cu băuturi alcoolice; sticla se răstoarnă, lovește o alta și amîndouă se fac țăndări pe cimentul de jos, împroșcînd cu coniac în jur. Mihai își simte obrajii invadați de sînge iar în gît, ca un nod, se adună toți sfinții din Evanghelie, pe care-i stăpînește cu greu să nu-și ia zborul printre dinții încleștați. Ca din senin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Doamne! Ura colora vocea profesorului ca cerneala turnată în apă. Ecoul spuselor sale mai dăinuia încă în compartimentul prăfuit, emanând val după val de agresivitate. Eram șocat. Prea șocat să mă feresc de ochii lui holbați și de buzele care împroșcau venin, prea șocat să mai spun ceva. Era evident că profesorul se schimba sub ochii mei, iar schimbarea afecta și natura poveștii sale. Era limpede că aceasta nu exista de una singură, ci era o emanație directă a caracterului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
înghesui să primim și noi o ciozvârtă pentru că ne-am orientat, am face un bine irakienilor dacă le-am dărui colecții de ziare românești din anii din urmă. Menstruație la captc "Menstrua]ie la cap" Că lăuntrul lui C.V. Tudor împroașcă pe cine-i vine la gură cu insulte care împerechează pestilențialul cu demențialul și minciuni dincolo de abjecție vede orice român de bun-simț. Ceea ce nu se prea bagă de seamă este că matahala cu sânge tricolor are mereu gura larg deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
acum l-ar mai fi preocupat public Bacăul sau alte zone geografice? Iată de ce are dreptate Cozmâncă pomenind de „descentralizarea eșecului”. Rus vrea „descentralizare” prin centrifugarea rahatului din PSD, în speranța de a-l pulveriza - nu va reuși decât să împroaște tot partidul în ochi. „Descentralizarea Rus” e o proastă deghizare pentru deresponsabilizare. Contraexemplul perfect față de Rus este primarul PSD al Ploieștiului, Emil Calotă, care, în loc să-și digere mulțumit realegerea, și-a aprins paie în cap simțindu-se responsabil pentru București
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
mult mai mulți decât cei doi Ceaușești. Să ne înțelegem: nu încerc nicidecum să-l scot pe Nichita Stănescu din Istoria literaturii române. Cred însă că el, ca și Adrian Păunescu, a ales calea facilă și înșelătoare a gloriei, a împroșcat cu mult prea multă spumă, în loc să încerce să se cufunde într-un costum greu de scafandru, în genune, acolo unde nu sunt reflectoare, aerul e puțin, presiunile sunt imense, beția adâncurilor te poate ucide mai repede decât beția. Din miile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
înarma pe toți cu bolovani pregătiți într-o sacoșă cadrilată, urla ca un războinic pornit la atac, țintea și ne îndemna să țintim cu precizie, tirul era nimicitor, obiectele alea delicate se făceau țăndări, fără să geamă, fără să țipe, împroșcând cioburi, nu polimeri. Părinții Țăcănitului tocmai divorțaseră, iar taică-su plecase la mare cu o cercetătoare creață, aflată la început de drum. 3. când multe, multe chipuri sunt aplecate asupra ta, când auzi voci îngrijorate și când simți răceala pardoselii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
am izbit-o din plin. Bărbatul, un inginer chimist la o companie americană de produse alimentare, a fost ucis pe loc, aruncat prin parbriz ca salva din țeava unui tun de circ. A murit pe capota mașinii mele, sângele lui împroșcându-mă prin parbrizul spart peste față și piept. Pompierii care m-au eliberat mai târziu din cabina zdrobită a mașinii au crezut că sângerez atît de tare de la o rană masivă pe cord deschis. Abia dacă eram rănit. Mergând spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
prescriau antibiotice pentru câte-un gât streptococic, mici granule de materii fecale, oare le era îmbibată lenjeria de duhoarea actelor sexuale ilicite atunci când conduceau de la spital spre casă, urmele de smegmă și mucus vaginal de pe mâini unindu-se cu freonul împroșcat în neașteptate accidente de mașină? Am lăsat câteva fuioare de bilă verde să se scurgă în vas, conștient de contururile calde ale coapsei tinerei femei. Un tiv al halatului ei cadrilat fusese reparat cu câteva bucle de bumbac negru. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
marcă necunoscută. Apoi, fără să i-o cer, începea să vorbească despre accident și despre cercetările poliției. Descria starea mașinii cu o plăcere de voyeur, aproape sâcâindu-mă cu înflăcărata ei evocare a grilajului de radiator zdrobit și-a sângelui împroșcat pe capotă. - Ar fi trebuit să mergi la înmormântare, i-am spus. - Îmi doresc s-o fi făcut, mi-a răspuns prompt. Îi îngroapă atât de repede pe morți - ar trebui să-i lase neînhumați luni întregi. N-am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
-mi adevărata dimensiune a coliziunii. Atât roțile din față, cât și motorul fuseseră împinse în habitaclul șoferului, îndoind podeaua. Sângele încă mai păta capota, serpentine de dantelărie neagră duceau spre șanțurile de scurgere ale ștergătoarelor de parbriz. Fulgi infinitezimali erau împroșcați peste scaun și volan. M-am gândit la bărbatul mort stând întins pe capota mașinii. Sângele prelingându-se pe celuloza vineție era un fluid mai potent decât sperma care i se răcea în testicule. Doi polițiști traversară curtea însoțiți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pare, pe toți după sine, încredințat că nu există nimic fără scop. [...] Într-o vreme a datului din coate, când atâția se înghesuie să parvină, romanticii gratuității n-au nici o șansă să nu devină suspecți. Niciodată, parcă, nu s-a împroșcat cu atâta noroi. Tactica «zdrobirii Opoziției» (de către FSN) n-a ezitat să practice teroarea psihologică și, cum s-a văzut în mijlocul lui iunie (1990), nu numai psihologică. Vechea «ură de clasă» a devenit ura împotriva celor care au alte opinii
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
2004, noi am asistat la o campanie electorală negativă, despre care editorialistul Toma Roman afirma: „Campania electorală din România are accente grotești. În loc să discute programe, să fixeze obiective, să analizeze modalități de atingere a acestora, politicienii români preferă să se împroaște reciproc cu noroi, să facă deliciul mahalalei (alt circ!) prin formulări grosiere, de joasă extracție, pe care, totuși, până la începutul lui 2004 le practica doar C.V. Tudor, liderul PRM. Această «vadimizare» a mesajului, ce face și mai tare de râs
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
plic. Toate bune vă urează Fratele Alex. (indescifrabil) București, 2004 Maestrul îmi înapoie hârtia fără nici un cuvânt. Auzeam cum îi bate inima, se auzea până-n Băneasa. Venele i se umflaseră pe gât, frunte, sprâncene, credeam ca vor plesni toate deodată, împroșcându-mă cu sânge fierbinte, crud. - Apă, șopti muribund. Cineva îi dădu un pahar cu apă. Maestrul bău, mai bău încă unul, și încă unul, după care respiră puțin după o tehnică yoga. - Frate Alex, zise, nu pot accepta asta. Existența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
vreo doi șoareci, înotând bezmetic să scape, dar până la urmă s-au dat la fund... - Au murit fericiți, umflați, sughițând de vinișor! - Și babacu’ râdea, pleoscăind în vin, bătea pas de defilare, la dreap-ta, la stân-ga, un-doi, un-doi, de-a împroșcat și tavanul, ba a și luat de deasupra cu pumnu’, să mai tragă o înghițitură, e păcat să se piardă tot. Și vecina, alarmată, a ieșit repede în curte cu carpeta în brațe să nu se păteze... - Da, a mirosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
aștepta nimic! Ghilotina n-a fost totuși o invenție chiar atât de rea. Mă lupt cu niște sarmale cu râturi de hipopotam, uriașe, borțoase, băloase, care mă aleargă pe străzi, cu pelerine enorme din frunze de varză și de viță, împroșcându-mă ca niște sepii cu dâre de smântână și jumări. Când am crezut că le-am păcălit, mi-au tăiat calea, m-au imobilizat, fără să asculte rugămințile mele. Foile de varză cresc ca niște pânze de corabie, se lipesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
la descompunere, hortensii destrăbălate și gladiole crâmpoțite (majoritatea) absolut divine În nuanțe pastelate, pecetluite parcă de simbolul mistic spada‑și‑trandafirul, toate aceste gladiole cu aură macabră aflate sub pecetea umbroaselor vile somptuoase, stropite cu sudoarea grădinarilor trudiți, apoi trandafirii Împroșcați de ploaia artificială a fântânilor arteziene, ca astfel să fie protejați de intemperii, de fapt o jalnică vegetație luxuriantă de flori searbăde făr‑de miresme sau măcar de miasme, În pofida fantasticelor configurații precum cangele crabilor, În pofida faldurilor cerate ale petalelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
spunând: — O să trebuiască să suport putoarea asta de paciuli în următoarele douăsprezece săptămâni? Domnișoara Hapciu a tușit în pumn. Și Sfântul Fără-Mațe a intrat cu autobuzul pe o alee îngustă și întunecoasă. Printre clădiri atât de apropiate încât pereții lor împroașcă înapoi scuipatul maroniu al Pețitorului, și sucul de mahorcă îi pătează salopeta. Pereți atât de apropiați încât betonul zdrelește cotul păros al Verigii Lipsă, lăsat pe marginea geamului deschis. Până când autobuzul oprește și ușa se deschide, dezvăluind o altă ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
drăguță din Iowa era doar o fațadă falsă. În spatele ferestrelor, îndărătul perdelelor de dantelă, era doar o podea murdară presărată cu mucuri de țigări. Actrița care-o interpreta pe bunica lui Danny, dacă erai în același cadru cu ea, te împroșca cu scuipat la fiecare cuvânt. Scuipatul ei steriliza totul: era mai mult gin decât salivă. Sorbind din vinul roșu, Ken Wilcox spune că viața lui de acum e mult mai importantă. Vindecă animale. Salvează câini. Cu fiecare înghițitură, vocea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
a cerut satârul împrumut și și-a hăcuit degetele mici de la picioare. — Ca să devin celebru, a spus el, și după aia să pot purta pantofi cu toc foarte strâmți. Tapetul verde și domnișoara periile de mătase din salonul italian sunt împroșcate cu sânge care pare negru în lumina electrică. Podeaua, covorul, sunt atât de lipicioase încât la fiecare pas îți ies pantofii din picioare. Veriga Lipsă zice că un deget lipsă te-ajută să nu-ți mai stea gândul la cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
roșu și lipicios pe care-l retezase cu tot cu deget de pe mâna lui Lady Zdreanță, Sfântul a strecurat rămășițele scânteietoare ale lordului Zdreanță pe degetul pictat cu henna roșie al Mamei Natură. Și stomacul i-a chiorăit. Și ea a râs, împroșcând peste tot cu sânge și bucăți de crustă. Acum până și cămășile de mătase sau de pânză sunt scorțoase și îmbibate cu sânge. Degetele mănușilor atârnă goale. Pantofii și cizmele sunt umplute cu șosete făcute ghem ca să înlocuiască degetele lipsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cauciuc albastru ale păpușii. Făcut dintr-un lichid ca un sos de salată, subțire și lăptos, balonașul se tot mărește. Cât o perlă grasă și cenușie. Apoi cât o minge de ping pong. Cât una de baseball. Până se sparge. Împroșcând peste tot supa aia grăsoasă, albicioasă. Cultura aia subțire de laborator împrăștie un nor puturos în încăpere. Până în ziua aia, toată lumea a avut acces liber la cabinetul sanitar. Puteau să se închidă înăuntru. Să desfacă patul pliant și să tragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
făcut sex cu nimeni. În nici un caz nu poate fi vorba de lăței. Tot cam pe atunci, nevasta unuia dintre detectivi vine la secție. A găsit petele minuscule de sânge pe care le lasă păduchii lați. Ca de piper roșu, împroșcate pe albul chiloților sau în interiorul tricourilor albe, oriunde hainele intră în contact cu părul de pe corp. Pete mici de sânge, sânge, sânge. Poate că nevasta le-a găsit în lenjeria bărbatului. Poate într-a ei. Ăștia-s oameni cu facultate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]