353 matches
-
dimineața, spune cel cu lanterna. Sunt doi vagabonzi care stau În dunele de vizavi. În timp ce unul din ei stă peste mine, celălalt Începe să cotrobăie prin tabără. ― Ce bunătăți aveți pe-aici, afurisiților? ― Ia uită-te la el, spune celălalt. Împuțitu’ ăsta mic o să se cace-n pantaloni. Îmi țin picioarele strânse, Încă Împins de temerile mele de fată. Caută mai mult după droguri. Cel cu lanterna Îmi scutură sacul de dormit și-mi cotrobăie În geamantan. După o vreme vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
i-a fost întotdeauna devotat Liviei, chiar dacă nu întru totul fidel. Se îndreaptă încruntat din șale. Practicile sexuale ilicite sunt cu siguranță rădăcina decadenței. A putregaiului care corupe socie tatea de sus în jos, că doar peștele de la cap se împute. De aceea s-a străduit constant să stabilească o politică dinastică rațio nală, necesară stabilității regimului și imperiului. Căsătoriile au fost în mod normal instrumentul oficial de care s-a folosit. A încercat prin uniuni matrimoniale să marcheze succesiunea. Să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
jos ca să-i facă loc. Spectatorii găsiră că ăsta e un gest superb. Walcott Își așeză mâna pe umărul lui Jack și stătură așa o clipă. — Aha, deci vrei să faci pe domn’ Popularitate, zice Jack. Ia-ți laba aia Împuțită de pe umăru’ meu. — Așa, fii tâmpit ca de obicei, zice Walcott. Și asta i se păru superb mulțimii adunate. Ce frumos se poartă băieții Înainte de meci. Și cum Își urează ei noroc. Solly Freedman veni În colțul nostru ca să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
spuse Tom și scuipă pe podea bucata pe care apucase să o bage În gură. Barmanul nu-i răspunse. Tipul care băuse rachiul plăti și plecă fără să se mai uite Înapoi. Și voi sunteți niște Împuțiți. Toate scursurile-s Împuțite. Cică suntem scursuri, Îmi spuse Tom. — Auzi, zisei, hai să mergem. — Plecați dracu’ de-aici, scursurilor, spuse barmanul. — Doar ți-am zis că plecăm, Îi spusei. Nu tu ai fost cu ideea. — Ne-ntoarcem noi, spuse Tom. — Ba nu vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ghicitori. 4. Voi da Egiptul în mîinile unui stăpîn aspru, și un împărat fără milă va stăpîni peste ei", zice Domnul, Dumnezeul oștirilor. 5. Apele mării vor seca, și rîul va seca și se va usca, 6. rîurile se vor împuți, canalele Egiptului vor fi goale și uscate, pipirigul și trestiile se vor veșteji. 7. Livezile Nilului de la îmbucătura rîului, și toate semănăturile din valea rîului se vor usca, se vor preface în țărînă și vor pieri. 8. Vor geme pescarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
a fost transmis în toată lumea ca să se vadă pretutindeni cum românii îi bat în plină stradă pe blânzii și inocenții maghiari. În toate situațiile, noi am fost cei de vină chiar dacă dreptatea era de partea noastră. Acea „Golaniadă”, care a împuțit timp de aproape 2 luni centrul acestui oraș București (care și fără asta era și este destul de mizerabil), a fost cea care pregătea pas cu pas distrugerea încrederii noastre în limpezimile sufletului nostru, de a dezbina acest popor stârnind patimi
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
la ce folosește. Vă cunosc eu demult că sunteți inteligenți, așa cum sunt din fericire cititorii mei, și ați înțeles imediat că este vorba de mult prea „democratica” țară, SUA. Cazul, pentru ei începe să devină din ce în ce mai grav, ba să se împută de-al binelea, pe măsură ce le cresc și înfloresc în depozite stivele de bombe nefolosite, industria de armament începe să macine în gol iar spectrul șomajului în această ramură se profilează hâd la orizont. Și atunci ca oameni practici
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
un ochi negru și unul albastru decât această ceată jalnică de protestatari. Eu zic așa ca omul practic, rușine să le fie zgârciobilor de americani că nu au plătit mai mulți iar egiptenii ar trebui să strige tuturor americanilor care împuțesc cu mirosul lor de bălegar, aerul pe acolo, „Bastards, go home!”. Cum să-ți omori eficient nevasta Cine spunea că românul nu este în stare de fapte care să vină în contradicție cu legile date de împărăție? Spuneau mulți asta
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
mâncau nici câinii, nici pisicile și nici jivinele ce apăreau noaptea din pădure. În ciuda gerului, În Împrejurimi se răspândi un miros de sulf și ouă clocite. Mirosul stărui până În Săptămâna Patimilor. Oamenii miroseau urât. Urât miroseau și casele. Apa se Împuțise și ea, odată cu aerul. Pământul ascuns sub zăpadă emana și el miasme ce-ți Întorceau stomacul și mațele pe dos. Vomau oamenii și vitele, și tot ce era viu sau... mort. Nicanor aruncase, ca de obicei, banii În fântână. Lovindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
dat și la animale! Ce se va Întâmpla acum cu Evlampia?“, exclamă Mașa cu-ngrijorare. „Care Evlampia?“ „Căprița mea.“ „A, făcu Extraterestrul. E spurcată. O vom sacrifica. Trebuie să ieșim oricum din ea. Bicisnicul trup al acestei Evlampii s-a Împuțit de tot...“ Și, spunând aceasta, Extraterestrul Începu să se răsucească În dreapta și În stânga, ieșind Încetul cu Încetul din trupul caprei ca dintr-o vizuină. Cealaltă Mașă, Mașa dezmățată, Îi urmă exemplul, scurgându-se de sub coada caprei ca o pastă lipicioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
bocanci, mănuși. Două Împușcături În aerul de iarnă; sunetul avea să se audă la mile distanță. Se grăbise, privind În urmă o dată. Din tufe se vedeau părul roșu și nasul gros. Regretabil, nu exista nici o șansă să ia cămașa. Șosetele Împuțite de lână da. Pe acelea le dorise rău. Era prea slăbit ca să care prada departe. Șezuse sub copacii trosnind de iarnă și mâncase pâinea neamțului. Cu ea, luase zăpadă În gură ca să ajute la Înghițit, care era dificil. Nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Avril scrie cu tristețe că doar 39% din populația Oxfordului lucrează în sistem de voluntariat. Doamne! Cred că nouă ne e groază și de expresia voluntariat. O asociem cu munca voluntară care era de fapt muncă silnică. Totalitarismul nostru a împuțit tot ce a atins. A pervertit limbajul, ne-a aruncat în afara oricărui simț moral. A distrus agape. Ne-a mai lăsat în compensație o anumită cantitate de eros și de filia, adică de relație cu cei mai proximi dintre apropiați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
îi împiedică pe oameni să audă chemarea la rugăciune, cum nu se mai deosebește bărbatul de femeie nici după strai, nici după mers, vede cum banii jecmăniți de la credincioși sunt azvârliți la picioarele dansatoarelor. Fraților! După cum peștele de la cap se împute, tot astfel, în comunitățile omenești, putregaiul se întinde de sus în jos. Urmă o lungă pauză, iar când am vrut să pun o întrebare, tata m-a oprit cu un gest. Am așteptat așadar ca el să se întoarcă dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
revenit, Mărgeluța, împreună cu alte două fete spălau pe jos în dreptul băncii mele. Am dat să le-ajut. Mărgeluța m-a împins la locul meu. Îmi ștergea bocancii. Mi-a șoptit: — Tata azi-noapte s-a căcat pe el de frică. A-mpuțit toată odaia. Învățătoarea m-a întrebat ce mâncasem dimineața. „Lapte și un măr pe drum.“ „De-asta ți s-a făcut rău. Să nu le mai amesteci.“ Am simțit, de multe ori, frica. Nu paralizantă, dar amenințătoare. Întinsă în preajma mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
s-a aplecat, ca și cum ar fi vrut să-mi îngâne, doar mie, „Doina lu’ Belitu’“. A oftat: „Am crezut că era de-ai lu’ Codreanu. E mulți acu’ care vine acasă să facă judecățile de demult. Da’ legiunea s-a-mpuțit de la vremea ei, ce s-o mai fredonăm la romantisme. Care a fost deștepți a trecut la comuniști și a-ntărit partidu’ să facă comunismu’, când avea nevoie de ei. Dar cetățenii nu erau din ăia. Garantat nu erau. Mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
neroadă. 12 1945, un an al cenușei. Nu trecuseră decît șase ani de la sfîrșitul războiului și, cu toate că cicatricele acestuia se simțeau la fiecare pas, mai nimeni nu vorbea pe față despre el. Acum se vorbea de războiul celălalt, mondial, care Împuțise lumea cu o duhoare de hoit și de mîrșăvie de care nu mai avea să se descotorosească vreodată. Erau ani de sărăcie și de mizerie, binecuvîntați În mod straniu de pacea aceea pe care o inspiră muții și ologii, undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
trăiască aici, În satul ăsta cu mănăstirea sau În cel de dincolo de cota 505. „Dom’le sublocotenent, mi-a zis, dumneavoastră nu știți, da’ ce urăsc io cel mai mult pe lumea asta nici nu e războiul, e balta. Balta Împuțită În timpul verii și bătută de viscol iarna, locul În care nu poți decât să te târăști și să zaci ca un șarpe.“ Era un om simplu acest Grințu, dar dintr-o bucată, simplitatea lui nu era una vicleană și păcătoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
jafuri, wolverine, heroină, servicii de prostituție homosexuală. Duarte se trase un metru mai încolo. Eu cred că toate put. De ce? — Un puști nebun după wolverine. Duarte duse un deget la frunte și-l răsuci. — Loco mierda. O wolverină e un împuțit de șobolan. Corect? Danny văzu ghearele lui Junno atacând. — Încearcă altceva, Duarte. Sleepy Lagoon, Comitetul de Apărare, anii ’42 și ’44, Reynolds Loftis. Ia-o încet și gândește-te bine. Duarte zise: — Simplu. Reynolds și fratele lui mai mic. Danny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
dat seama într-o clipă de toate acestea, dar m-am hotărât să merg până la capăt. Atunci, însă, asemeni unei lighioane care nu știa să se apere decât într-un singur fel, eliminîndu-și, de pildă, conținutul intestinal, adversarul meu a împuțit aerul. Ceilalți au izbucnit în hohote de râs. Lupta a încetat. Înverșunarea mea s-a transformat în silă și rușine. Dar mai cu seamă în uimire: cum a putut el inventa un asemenea procedeu infect, într-un moment în care
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
asta cu brațele larg deschise: „Oare aici am parcat-o...? Poate că nu... Dar sunt sigur că aici era. Sunt al dracului de sigur!“ Drama începe să ia proporții: „FIR-AR AL DRACULUI! Ticăloșii nenorociți! TICĂLOȘII nenorociți... nenorociți, nenorociți, nenorociți împuțiți! Era nouă-nouță. îîn unele variante.) N-am asigurare. îîn alte variante.) Tata nu știe c-am luat mașina“. îîn varianta lui Chris.) Am încercat să-l liniștesc și să-l fac să tacă. Să-l calmez vorbindu-i pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Ce întrebare și la mine! Fiu-su, răcarul, venea seara târziu cu recolta. La ora aia alerg prin întuneric să mă spăl și în baie dau într-o găleată de plastic colcăind toată de raci... Cum să nu mă simt împuțit pe toată ziua? (Pățisem ca Vasile, vecinul meu din București, într-o dimineață înainte de plecare. La șapte mă trezesc cu telefonul lui: Tudore, vino repede c-am încurcat-o, n-am dormit toată noaptea de draci! Da’ de ce să ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
sconcsului. La temperaturile normale de afară, substanța nici nu se face simțită, doar în casă, când te-apuci să-ți împodobești bradul - o plăcere. Uite, dragă, de aia nici n-o să luăm brad! mă trezește mama din visare. Ce să-mpuțim casa?) Din recuzita omului gripat trebuie să facă parte, negreșit, mai multe pahare și mici recipiente decât din arsenalul omului sănătos. Dimineață, cu ochii încă nedezlipiți, degetele mele dau peste suprafața rece a paharului de apă, a cănii de ceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
casetă cu înregistrarea live, pe care i-a adus-o Kuai Da-fu. Pe casetă, vocea lui Wang Guang-mei se schimbă. Vorbește ca o eroină: Mă puteți forța să îngenunchez, dar nu-mi puteți răpi demnitatea. Îngenunchează! urlă mulțimea. Nevastă împuțită de anticomunist! Nu ești decât o spioană și o trădătoare! Să-ți permitem libertatea înseamnă să permitem crima. Aceasta este dictatura proletară la apogeu! Dezbrăcați-mă voi, atunci, răspunde Wang Guang-mei. Restul cuvintelor ei se pierd în strigătele mulțimii celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
la aeroport? — Pe cine? — Pe cine? — Pe cine? Capitolul 15 Raport de etapă Ce miros Îngrozitor! Omul ăsta nu s-o spăla niciodată? Nu-i de mirare că nu mai are familie! Dar Ispas nu l-a dat afară pentru că Împute birourile, ci pentru că prietenul lui de la Cadre i-a trimis turnătoria lui Gherghina! Atât i-a trebuit, c-a luat foc! Altfel, sunt cam de aceeași vârstă, unul Într-adevăr expirat, iar celălalt pe val! Ispas, regele vânătorilor Tovarășului, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mulți ani înainte ca vreunul dintre voi să fi visat să pășească pe aceste pământuri. Locotenentul Razman se lăsă să cadă cu grijă, așezându-se pe crusta tare de sare, în timp ce îl contrazicea cu convingere: — Pentru mine nu ești un împuțit de „Fiu al Vântului“. Ești un imohag nobil și viteaz și-ți înțeleg motivele - făcu o pauză. Și le împărtășesc. Probabil că și eu aș fi reacționat la fel și n-aș fi permis să mi se aducă o asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]