888 matches
-
reci alternează cu vântul rece. Antoniu tremură În sacoul lui subțire și uzat. Astăzi Îl dor tare și articulațiile picioarelor și o tuse seacă Îi taie pieptul ca lama unui cuțit. Începe să-l lase vederea, iar trupul i se Împuținează pe zi ce trece, i se usucă. Un bărbat solid, cu figură de boxeur, Îl Îmbrâncește cu brutalitate și Antoniu e cât pe-aci să se rostogolească pe treptele metroului. Șapca din stofă gri, scămoșată, Îi zboară cât colo, lăsându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nu le mai simți mirosul pestilențial? Altă voce Cantina săracillor nu este o sală de cinematograf cu filme de Oscar. Cantina săracilor este o ipocrizie, un surogat. Încă o voce Kawabata a revenit În bârlogul comun, tocmai când trupul lui Împuținat de boală Îi pregătește sufletului desprinderea. Kawabata este nevoia ta de responsabilitate și de tandrețe. În viața ta, iubirea a pâlpâit de foarte puține ori destul de superficial și atunci, Dumnezeu ți l-a trimis pe acest nenorocit să-i Îndulcești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
iar căzând, potopit de dureri. Era imposibil de spus din magazie cât de noapte era. Când Coral aprinse un chibrit ca să se uite la ceas, fu dezamăgită să vadă ce Încet trecea timpul. După o vreme, rezerva de chibrituri se Împuțină și nu Îndrăzni să mai aprindă unul. Se Întrebă dacă n-ar trebui să iasă din adăpost și să se predea, pentru că acum Începea să-și dorească cu disperare să-l vadă pe Myatt. Acesta făcuse mai mult decât putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Ce altceva decât țapi ispășitori au fost evreii de atâtea ori de-a lungul istoriei? Dar vrăjitoarele? Dar țiganii? Bogații, săracii, comuniștii, capitaliștii? Istoria genocidurilor din ultimii două sute de ani este istoria uciderii țapilor ispășitori fără ca păcatele omenirii să se împuțineze cu o câtime, dimpotrivă. Astăzi, această idee malignă și-a atins climaxul: în atentatele care împânzesc planeta, oamenii nu mai sunt uciși pentru că sunt negri, evrei, musulmani, femei sau copii, sunt uciși pentru simplul fapt că sunt oameni și trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
cubaneze pe care le mâncam în viață. Am rămas lipit de pământ și priveam. Nu voiau să se miște și în felul ăsta se însera. M-am răsucit pe spate și vedeam foarte bine lucrul ăsta. Cerul părea că se împuținează, arăta ca o apă cu valuri ușoare, rămânea suspendat acolo, își schimba culoarea, apoi un avion îi lăsa o dâră lungă și albă, iar dâra se înroșea de la soare și se decolora încet, aproape că dispăruse, iar avionul încă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
accepte granițe, să nu permită să fie legată În fiecare noapte de drugii unui pat. Portughezul Pinto Souza ceru apă pentru a treia oară, și tot pentru a treia oară Iguana Oberlus Îl refuză. - Trebuie drămuită, spuse. Începe să se Împuțineze. O oră mai tîrziu, portughezul Pinto Souza, un om mărunțel, din partea căruia părea un miracol că rezistase atît de mult, se prăbuși pe vîslă și eforturile Niñei Carmen de a-l face să se Întoarcă la realitate fură zadarnice. - Dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cîteva zile trecem de jumătatea drumului... Ea lăsă să-i scape un oftat răgușit: - Jumătatea drumului! exclamă ea. Dumnezeule milostiv! Prostul Knut, vlăguit, Își pierdu și puțina judecată care-i rămăsese după a patra săptămînă de călătorie, cînd hrana se Împuținase și era limpede că În acea mare foarte adîncă și liniștită peștii nu se ridicau la suprafață, oricîte feluri de momeală ar fi Încercat să le dea cei de la bord. Norvegianul Începu subit să cînte Într-o dimineață, cu toate că avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
în seamă, acolo împreună cu pungile de pastile și cocaină. Cu sticluțele și baloanele pline cu bile de cocaină și heroină. Cu toate pistoalele și cuțitele care așteaptă să apară în câte-o sală de judecată. Toate pungile și baloanele alea împuținându-se treptat, devenind tot mai mici, până mai rămâne în ele destul pentru a obține condamnarea pentru infracțiune. Toate obiectele alea, folosite. Dar nu, au încălcat regulile. I-au dat voie Corei să ia manechinul acasă. Nimeni nu voia s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
În vremea din urmă. Probabil că, știu și eu, exagerez. Orașul ăsta a Înnebunit și nu-mi mai dau seama ce se Întâmplă. Nu-i mai simt pulsul, Mick. Nu-l mai simt și gata! Era mulțumită că lumina se Împuținase, era conștientă că are o Înfățișare tristă, obosită, și nu dorea să fie văzută așa. A tras de fustă să și-o Îndrepte, ar fi dorit să fi fost mai lungă, să-i ajungă până la glezne, ca o rochie musulmană
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
sută de mii de locuitori. Cam cât curaj revine pe cap de locuitor? Aleea Recunoștinței, lungă de vreo sută optzeci de metri, urma diagonala mare a fostei piețe Gheorghe Gheorghiu-Dej. Rudele și prietenii morților adunați În jurul celor cinci brazi se Împuținau cu fiecare anotimp. Ca și lumânările de pomenire: galbene și subțiri, se stingeau grăbite În zăpada Înghețată, sub privirea goală a Statuii minerului deghizat În Moș Crăciun de către firma Coca-Cola. Într-un brad argintiu atârna capul sur și hirsut al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mele nu funcționau asupra lui. Probabil că l-am iubit pe bietul meu pescar cu o iubire demnă de o Aspidă prinsă în propria ei cursă... Asistam la suferința lui ce era deopotrivă și a mea, privindu-l cum se împuținează pe zi ce trece, precum soțul transformat în greiere al lui Eos. Mărunțirea lui se manifesta în ritm cu creșterea dragostei dintre noi. La ultimele noastre întâlniri, nu mai avea putere să ne iubim, stăteam doar pe pietre înlănțuiți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
euro de care va beneficia România, ca și cum acestea ar intra automat, f...r... constrângeri, în bugetul public, si de alte bugete autohtone. F...r... programe bine conturate și administrabile, f...r... transparent... și aplicarea de proceduri clare, miliardele se pot împuțina mult. În modul în care gestion...m resursele atrase, se testeaz... capacitatea de a face reforme, de a fi responsabili cu viitorul societ...ții românești. S... nu uit...m nevoile uriașe pe care le avem în materie de infrastructur..., de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
sperînd că va fi un nume mare în istorie. Cezar era superb, avea aproape 60 kg și fiecare mușchiuleț din corpul său vibra ca o strună de chitară. Nu văzuse prea mulți oameni și avea o pornire sălbatică să-i împuțineze. Erau scene înfiorătoare de nervi nestăpîniți atunci cînd vedea un om. Acesta era și motivul pentru care Vasile veghea foarte atent ca nu cumva Cezar să dea peste vreun copil sau chiar peste un om. Numai că omul este zidit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
dintre ele. Li se alăturau pasaje În proză, Întotdeauna cu descrieri de natură, extrase de regulă din partea de gramatică a manualului unde abundau fragmentele cu fraze lungi, bune de analiză, din Sadoveanu, Hogaș și Brătescu Voinești. Vederea nu mi se Împuținase Încă prea tare de cînd fusesem transferat la școala pentru orbi și slabvăzători din Cluj. Citeam cu degetele punctele În relief și cu ochii semnele vizuale. De aceea am putut să le arăt tovarășilor uimiți diferența dintre literele compuse din
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cu tine peste tot, am să depun mărturie că eu sînt aceea cu buzele pale, chiar și cînd sînt rujate, În carne și oase, eu, Erica Baum von Sagas in Siebenbürgen...! Proiectele ei deveneau tot mai incandescente pe măsură ce coniacul se Împuțina. Am azvîrlit o piatră În apă. A plescăit o dată și a spart, fără ndoială, lacul În cercuri. — Bravo, a sărit ea sărutîndu-mă, cum de ți-a reușit? Dar ce, m-am mirat eu, e mare lucru? — Da, e foarte mare
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cel mai josnic act pe care-l poate comite cineva, echivalează cu o kenoză asumată. Așa cum Isus, Dumnezeu, s-a trădat pe Sine, adică S-a smerit până la ultima limită, făcându-se om, creatură, tot așa Iuda se smerește, se împuținează pe sine făcându-se trădător. „Ordinea inferioară este o oglindă a ordinii superioare. Iuda îl reflectă așadar pe Isus.” Voi încheia amintind o povestire „apocrifă” a lui Vasile Voiculescu, publicată în culegerea postumă Toiagul minunilor. Ea se numește „Copacul lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de ce. O jale fără nume, venită deodată, așa, din senin... Cum îți spun, rămăsesem așa și mă uitam în urma lor... Dar... ce urme să lași pe piatră ? Bătrânul cobora treptele și mi se părea mie, sau se gârbovise și se împuținase nu știu cum... doar adineauri se ținea parcă mai drept, mai în putere... și uite acum la el ! Ce ți-e și cu bătrânețea... Nu-mi prea vine să cred ce se spune despre el, așa-s poveștile pe la noi : fiecare așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mai încercă Nando să le spună, dar nimeni nu se arătă dispus să stea și să-l asculte. Fiii clasei muncitoare nu doreau decât să se facă nevăzuți cât mai repede de acolo. Totuși, ceva mai târziu, după ce mulțimea se împuțină, un muncitor voinic, cu o figură isteață, se opri din drumul său și-l ascultă pe Nando, cu un ușor zâmbet în colțul buzelor, bălăngănindu-și în mâna stângă servieta jegoasă de mușama, în care-și căra zilnic mâncarea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
-i dai rația zilnică de fân‑otavă și ceva boabe în amestec cu stroh de trifoi ori șișcă din spicele și tulpinele de timoftică sau lucernă ușor umezită cu apă întăritoare de la izvoarele de sub Dealul Căușului. Nu o dată i-am împuținat tainul, da' Roibu, ca Roibu, a mâncat ce și cât i-am pus în opalcă și s-o opintit mai departe în ham fără hachițe-nazuri de cal nărăvaș... În schimb, așteaptă să fie periat și apă trebuie să-i dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
deduce că aceștia ar fi „francmasoni”. Șerban jubilează că a obținut așa de ușor drogurile jinduite. Într-adevăr, câteva luni este în culmea „perfecțiunii” și a „fericirii”. Stupefiantele sunt noul său dumnezeu. Numai că, la scurt timp, banii mamei se împuținează, iar narcomanul simte nevoia acută de cantități tot mai mari. În „bunătatea” lui, „gentlemanul” din beci, Torpilă, îi dă pe datorie. Apoi, vine amenințarea cu moartea, printr-un bilet, în caz că nu-și achită datoriile. Biletul cade în mâna mamei. Efectele
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
-le atent la locul lor. Astfel, acolo mereu domnea o ordine amănunțită și strategică. Câteodată, Victor îi mai aducea în dar și câte o carte, carte a cărei lectură era destinată pentru momentele de aproximativă luciditate ale femeii, ce se împuținau cu fiecare zi încheiată. Iar acesta era cel mai bun lucru, pe care putea el să-l facă pentru sufletul de taină al Mariei, deoarece cărțile știu cel mai bine să păstreze tainele omului, căci ele însele sunt taina! Și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
este complicat, același de sute, de mii de ani. În fiecare seară, cada se pregătește, plină cu apă caldă. Alături, direct pe podea, faci duș. În cadă intri complet curat, închizi ochii și te deschizi păcii totale. Automat, gândurile se împuținează și dispar. Ești doar liniște, doar tu, o uriașă conștiință de apă, care pulsează. Nu există nimeni în afară de tine. Este mica ta clipă de absolut, numai pentru tine, furată datoriei, colectivității, timpului. Ordinea este tot timpul aceeași, pentru că toți membrii
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
tot, iar puținul păr ce-i mai rămăsese, ca niște smocuri, pe la urechi, albise. De acasă pleca doar rareori. Pentru de-ale gurii, trimitea câte un copil din vecini să-i cumpere pâine, măsline și pastramă. Și la trup se împuținase. De atâta sare - ziceau oamenii - se uscase. Și de sminteală! adăugau alții. Numai că, după cum s-a dovedit, Ceasornicarul nu-și trecuse vremea degeaba. Și ca să arate asta, a chemat zidari și i-a pus să clădească un turn în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
moment dat chiar invocă originalitatea ca pe o piatră de moară care i-a pierdut pe George Sand sau pe Ionel Teodoreanu în favoarea mai conservatorilor Balzac sau Rebreanu. Sunt, toate, observații scoase din context. Ceea ce, s-o recunoaștem, nu le împuținează cu nimic puterea de fascinație. De la prima pagină, care dă și titlul volumului, aceasta se exercită, de altminteri, deplin: "Adevărata literatură totdeauna tinde să fie mai mult decât literatură. Punctul în care ea începe să tindă la aceasta, parcă nesatisfăcută
O cale de acces by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7011_a_8336]
-
și-n lună sicriul.../ Dacă am ars, dă nopții cenușa,/ viu de mai sunt, usucă-mi viul." (Ad Astra). Istovirea, împlinire, în felul ei, face cu putință discreția, discreția fructului care se stafidește pe cotorul lui, a sufletului care se împuținează făcîndu-și, pînă la pierderea de tot, datoria față de trup. Fără să scape la suprafață ceva din durerea de care are, întreagă, nevoie: "Lacrimă, te-am văzut cum luptai,/ pe câmpia feței albe,/ lacrimă, lac înghețat de o mie de ai
Urcarea la cer by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7584_a_8909]