956 matches
-
în genunchii ei de broscăriță nenorocită, și-i sugea pixul. Simt că mi se urcă sângele în cap: — Zăău?! — Da, chiar în genunchii ei de broscăriță nenorocită, zice Mandel. De ce te-ai dus acasă, băi, Bulă? M-a făcut jidan împuțit! răspund eu cu convingere. Am crezut că orbesc. Și mai e și antisemită, Ba-ba-lu. Ei și, mă doare-n cur - mi-o întoarce Mandel, dar, de fapt, cred că nici nu știe ce-i aia antisemit. Tot ce știu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Biblie, Psalmul 136, 1. Pupă-mă-n cur. Grafician american (1894-1978) remarcabil în redarea scenelor de familie din viața de zi cu zi a micilor orașe americane. Potrivit legendei, locul unde au debarcat primii coloniști englezi în Massachusetts. Ilogică (lat.). Împuțit. Charles Van Doren (n. 1926), fiul ilustrului poet, critic și romancier american Mark Van Doren, (1894-1973) a recunoscut în 1959, în fața comisiei de anchetă a Congresului SUA, că a trucat desfășurarea concursurilor de cultură generală din anii 1956-1957. În original
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
viraj să-l ocolească. Un pui de găină cârâi și smocuri de pene cenușii zburară prin zăpadă. O bătrână ieși În goană dintr-o colibă și strigă ceva În urma lor. — Ce spunea? Șoferul Îi adresă un rânjet peste umăr. — Evreu Împuțit. Acul vitezometrului oscilă și Începu să coboare: șaptezeci de kilometri, șaizeci de kilometri, cincizeci de kilometri, patruzeci. — Soldați pe-aproape, spuse omul. — Vrei să spui că există o limită de viteză? — Nu, nu! Blestemații ăștia de soldați, dacă văd o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cu blândețe și salută din cap. Oricine l-ar fi luat drept un negustor amabil, care călătorea cu secretarul lui. Myatt, Încotoșmănat În haina lui de blană, era cel care se zăpăcise, amintindu-și de femeia care Îi strigase „Evreu Împuțit“, de privirile santinelei, de insolența funcționarului. Tocmai În asemenea colțuri pustii de lume, printre câmpuri Înghețate și vite slăbănoage, te puteai aștepta să găsești, Încă vii, vechile aversiuni ale lumii. Un soldat Îi lumină fața cu lanterna și repetă somația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
trandafiri și crini, veștejiți și maronii; florile stau într-o vază de sticlă verde cumpărată de la florărie, cu un pic de apă înnegrită pe fund. Pe masa din bucătărie sunt alte aranjamente florale - vrejuri moarte într-o apă cleioasă și împuțită. Pe podeaua sufrageriei, de-a lungul peretelui din fund, se aliniază alte vaze, din care se ridică câte un maldăr de spumă verde presărată cu trandafiri chirciți și uscați sau cu garoafe negre și păioase pe care se întinde mucegaiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
asta, dar a fost ideea lui Stridie. Zice că planul e să submineze iluzia de siguranță și comfort pe care o au oamenii. Sparge o bășică cu acul și dinăutru cade ceva. O bucățică de plastic maroniu plină de puroi împuțit și de sânge, care aterizează pe prosop. Mona o întoarce cu acul, și puroiul galben se îmbibă în prosop. O culege cu penseta și zice: — Ce naiba e asta? E o turlă de biserică. Nu știu, zic. Mona cască gura și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
însângerat, Mona zice: — Călcându-le în picioare? Topmodele, îi zic. Acul mi se înfige în talpă. Acul extrage o antenă de televiziune. Penseta extrage un gargui. Apoi țigle, șindrile, plăcuțe de ardezie și burlane. Mona ridică o margine a prosopului împuțit și o îndoaie, scoțând la iveală o bucată curată. Mai toarnă spirt. O altă mașină de pompieri urlă în apropierea motelului. Luminile albastre și roșii fulgeră prin perdele. Și nici nu mai pot să trag aer în piept de rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
altul galben. Canapeaua de mătase roz, biroul sculptat în stil Ludovic al XIV-lea al Monei, măsuța cu gheare de leu de lângă canapea, toate sunt brumate de praf. Buchetul de flori este veșted și maroniu în apa lui neagră și împuțită. La stația de interceptare se transmite un cod 311. Îmi pare rău, zic. N-a fost frumos s-o strâng așa. Mă apuc de dunga pantalonilor și-i ridic ca să-i arăt juliturile vinete de pe fluierul piciorului. Asta-i altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
sala de așteptare și o poftise în sanctuarul său. Căci Flaherty puțea a alcool. Puțea marțea după-amiaza la ora trei. Puțea de parcă tot trupul îi fusese înmuiat într-un amestec de sherry pentru gătit și Rémy Martin. Flaherty era un împuțit, beat mort. Beat pulbere. Făcuse o tentativă șovăielnică să o convingă pe Carol că are nevoie de o palpare toracică, dar efortul fusese abia schițat. Când părăsise cabinetul, cu rețeta de linctus simplex strânsă între degete, recepționera vetustă, îmbrobodită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
din nou, iar un Intercity 125 trecu în viteză pe linia principală. Vârful trabucului licărea în întuneric. Profesorul își curăță gâtul de o flegmă groasă și continuă. Dave 2 credea el însuși asta. „Am norocul să fiu - scuzați expresia - un împuțit. Da, sunt norocos că sunt așa. Și vreți să știți de ce? Pentru că asta m-a împins la o viață spirituală - o viață a spiritului. A, de ce sunt împuțit? Fiindcă uneori mă îmbătam atât de tare că mă pișam pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
m-a împins la o viață spirituală - o viață a spiritului. A, de ce sunt împuțit? Fiindcă uneori mă îmbătam atât de tare că mă pișam pe mine. Eram cu totul și cu totul incontinent. Așa că asta eram, la propriu, un împuțit.“ Dar împuțiciunea era cel mai puțin grav dintre păcatele lui. Într-adevăr, ținând cont de ce povestea Dave 2 că obișnuia să facă la beție, dacă s-ar fi mulțumit doar să se pișe pe el ar fi fost de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
răspuns arătându-mi un deget mijlociu. - Doamnă, am zis nedumerit, mă priviți cu ură, îmi arătați semnul ăsta... zău, de ce? - Dă-te-n pizda mă-tii de puloi plin de căcat! - Poftim? - Tu-ți gura și Cristoșii mă-tii! Jeg împuțit ce ești! - Hopa, am zis, ajunge. Ia cheamă-l pe Șefu’, fac un scandal de... - Da’ ce vrei de la Șefu’, să-i sugi pula sau să te fută-n cur? Problema era că în afara privirii bolnave femeia arăta normal înspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
era compus. - Da, ce se întâmplă? - Limbajul doamnei, am început eu, este sub orice... Dar Pascu m-a întrerupt, cuprinsă de furiile iadului. - Auzi, Dane, ce vorbește găinarul ăsta nefutut! Numa’ ce l-am văzut cum a pus pâinea aia împuțită și brânza cu miros de pizda mă-sii pe bandă, că m-au și apucat nervii! Dă cu el de pământ, pișa-m-aș în capu’ lui de mitocan! - Vedeți? i-am zis lui Dan, care zâmbi înțelegător. Totuși îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
a pândit cu binoclul de după perdea, și-a cumpărat special binoclu pentru asta, și-a observat tot, absolut toate mișcările suspecte... Noroc că-mi luasem calculatorul la slujbă, dar dischetele mi le-a făcut harcea-parcea... - Ai devenit și tu „kaghebist împuțit”? - Normal, m-a întâmpinat chiar așa, „kaghebist împuțit, știu că ai vrut să te muți aici numai ca să spionezi, cu cât te plătesc ăia? Te-ai înrolat, ți-au dat și-un loc călduț printre kaghebiștii tăi... Nu ți-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cumpărat special binoclu pentru asta, și-a observat tot, absolut toate mișcările suspecte... Noroc că-mi luasem calculatorul la slujbă, dar dischetele mi le-a făcut harcea-parcea... - Ai devenit și tu „kaghebist împuțit”? - Normal, m-a întâmpinat chiar așa, „kaghebist împuțit, știu că ai vrut să te muți aici numai ca să spionezi, cu cât te plătesc ăia? Te-ai înrolat, ți-au dat și-un loc călduț printre kaghebiștii tăi... Nu ți-a fost greu să te vinzi... Kaghebist la kaghebist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
te contrazic, și niște milioane de ani îs ca mâine... drepturile lu’ Homo Sapiens, Divinitatea trăgând la aghioase pe-o mănăstire renovată de UNESCO și seamănând periculos de mult cu frate-său mai mic și mai închiondorat, degradarea post-comunistă, consumismul împuțit, diluarea substanței, corcirea valorilor, extincția ce vine-vine... ei, ăla-i un bou sinistru, așa, cam ca prefectul. Și vrei tu să semeni cu Panghelică? Fă-ți o cruce mare că încă mai ai insomnii, n-ai aer de una, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ajuns pe uscat, nici măcar cele mai respingătoare și mai mizerabile prostituate să nu vrea să aibă de-a face cu el. Monstruos, diform, zdrențăros și duhnind a grăsime de balenă, nu era deloc de mirare că nici măcar În cel mai Împuțit bordel din portul cel mai uitat o femeie nu ar fi acceptat să facă amor cu primul harponier de pe Old Lady II, fiindcă, pentru a pune capac la toate, cînd punea piciorul pe pămînt, Iguana Oberlus nu mai avea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se lungi pe o stîncă, ferm convins că zeița Elegbá nu fusese cîtuși de puțin mișcată de efortul lui obositor și de sacrificarea unui animal care putea fi socotit, la drept vorbind, aproape o plantă. Bău ultimele picături din băutura Împuțită pe care și-o prepara, ca de obicei, singur, Închise ochii, răpus de somn și oboseală, și cînd, cîteva ceasuri mai tîrziu, Îi deschise din nou, Îl văzu acolo, În picioare În fața lui, Înalt, puternic, pe jumătate gol și negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să-l fi Înghițit pămîntul. Tunurile fură aruncate de pe culme, mărfurile și bîrnele, incediate, culturile, devastate, depozitele de apă, distruse, din munca lui Oberlus și a sclavilor lui nu mai rămase nici o urmă, Însă nu fu chip ca „acel șobolan Împuțit”, după cuvintele prim-ofițerului Stanley Garret, să iasă din ascunzătoarea lui. Umbla zvonul că tărășenia cu pricina mirosea a piraterie; cei doi bărbați trebuiau să fie supraviețuitorii vreunei nave care transporta o comoară, iar echipajul se arăta prin urmare nerăbdător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
avea să accepte dinainte un calvar atît de amar ca al lui, cînd avea profunda convingere că nu exista o viață după moarte care să compenseze o acumulare atît de teribilă de suferințe? El, Oberlus, Iguana, fiul lui Scaraoțchi, bestia Împuțită pe care toți o renegau, știa că nu existau nici Dumnezeu, nici Iad care să justifice măcar o singură lacrimă a fiului său și, prin urmare, el, Oberlus, Iguana, Își aroga dreptul de a evita aceste suferințe gratuite. Strigătele crescură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
piraților în portbagajul Fiatului său, și alte lucruri. Relicve. O lumânare lungă și albă, e o lumânare. Brandy sare din scaunul ei și vine să vadă și ea. — O, căcat, zice Brandy și-și dă ochii peste cap. O, căcat împuțit. E o scrumieră, nu, e-un mulaj de ghips al unei mânuțe, chiar alături de curul inconștient al lui Manus. E genul de mulaj pe care-l faci la școala primară, când îți apeși mâna într-o formă de plăcintă plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de un alb strălucitor, ca de fiară, el tot era uneori o fiară, spusele lui Bîlbîie puteau aduce din nou în făgașul bun tot mersul lucrurilor. Locotenentul Georgescu hîrîi cu o voce de tablă. "Ești o iscoadă nemernică, un spion împuțit, Leonard Bîlbîie. Știai tot, ticălosule, numai că nu te-a ajutat Dumnezeu și n-ai aflat că problema Consiliului e rezolvată. Nu mai trebuie ocupat, împuțitule. Consiliul se ocupă singur!"." În acea clipă Pangratty tresări sincer speriat, Mihai Mihail a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
sunt zei. Sunt niște simpli oameni, chiar niște oameni foarte murdări. Noi trebuie să-i ajutăm și apoi să ne vedem de drum. Hotărâră așadar, de comun acord, să facă astfel, dar era evident că, oricât de mizerabili și de împuțiți li s-ar fi părut, pasagerii de pe Sân Juan Nepomuceno exercitau o irezistibila fascinație asupra celor de pe Marara. Și viceversa. Era vorba despre două culturi care aveau foarte puține în comun, dar care se întâlniseră în spațiul atât de limitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
matahala cu un penis imens, cu care a sfâșiat-ope sora mea, Purúa, provocându-i moartea, și aproape că ne-a omorât și pe noi. Făcu o pauză scurtă și adaugă, cu un gest de scârba: E un monstru burtos și împuțit, dar ei îi place. —Octar o să-ți smulgă limba, murmura Anuanúa, în cuvintele căreia se citea furia. Și-o să-ți scoată inima ca să ți-o mănânce. — N-ar fi prima lui isprava de felul ăsta... răspunse scurt Ihona. Ba chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în găoz. Și-apoi... nimic. Nici un orgasm. Nu se întâmplă nimic în afară de faptul că-l doare. Apoi maică-sa îi strigă puștiului că-i gata masa. Îi zice să coboare, chiar acum. El își scoate morcovul și îl ascunde, lunecos, împuțit, între hainele murdare de sub pat. După cină se duce să caute morcovul și ia-l de unde nu-i. Toate hainele murdare le-a luat maică-sa când el era la masă, să le spele. Nu se poate să nu fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]