196 matches
-
repezit să i le dai lui Constantinescu. Te-a invitat la Scroviștea și te-ai dus cu cărțile plocon. Cu dedicație amicală, chipurile în amintirea anilor de facultate când erați colegi de grupă. Ți-a mulțumit, pe urmă ți-a împuiat capul cu isprăvile lui diplomatice, cât de amical îl tratează Blair și cum se bate el pe burtă cu D’Alema. Îl ascultai, o vorbă nu scoteai. Ia spune, de ce te-ai dus, de ce-ai acceptat invitația? Nu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
cu timpul și că sunt mult mai trainice căsătoriile care nu se fac din dragoste nebună. Și asta-i o prostie, fiecare, cum își așterne, așa doarme. Bărbatu-meu s-a mirat când a văzut că sunt fată mare, îi împuiasem și lui capul cu experiența mea și cu multele mele aventuri. Cel puțin în el s-au trezit satisfacția și orgoliul că el a fost primul. Mă uitam la el amuzată, de parcă ar fi căzut de pe altă planetă sau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mai trebuie să-l și divinizați și să vă Închinați lui, să fiți cu gîndul numai la el. Și să-l mai și numiți Atotputernicul! Să vă supuneți lui. Oh, popor samarinean, cine sînt șarlatanii care te vestesc, care-ți Împuie urechile cu minciuni și promisiuni deșarte! Ei Își atrag pentru sine Îndurarea lui, iar vouă vă cer supunere oarbă, să Îndurați toată obida vieții, vătămări, boli, cutremure, inundații, ciumă, fără crîcnire. Pentru că, popor samarinean, tot ce propovăduiesc Petru și Pavel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
apropia de ei. — Ia uite, negustorii or să plece urechea. De dragul câștigului negustoresc, au de gând să meargă mai departe și să se facă până și creștini! Velasco și-a dat și el seama de lăcomia lor și are să le împuie capul cu învățăturile creștine. Tare șiret mai e tălmaciul ăsta! Ridicând supărat din umeri, Matsuki se întoarse în cabină. Așa neștiutor cum era el, samuraiul simți totuși limpede ceva neplăcut în silueta slabă a lui Matsuki. Îl socotea meschin pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Tanaka să izbucnească: — Crede că o să dăm înapoi ca indienii? Mă duc să-l întreb pe Velasco, se ridică el punându-și sabia la loc. — Nu te duce, clătină din cap samuraiul. Cum îl știm pe senior Velasco, o să-ți împuie capul cu vorbele lui meșteșugite. Orice-ar zice el, noi trebuie să mergem în călătoria asta. Ca și mai înainte, samuraiul simțea că prin această călătorie își sfidează soarta. În vremea când nu știa nimic altceva în afară de valea sa nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
adevărat, dar avea ea ceva, nu-i așa? Erau foarte mulțumite și foarte mândre de treaba bună pe care o făcuseră, în ciuda împrejurărilor dificile. Hungry Hop se retrase cu capul vâjâindu-i. Când fata plecă, familia se strânse în jurul lui, împuindu-i urechile de vorbe, momindu-l cu promisiuni legate de o mașină Maruti și televizor, o petrecere de nuntă care să dureze două săptămâni... Stop! își zise în sinea lui. Cum să fac așa ceva? Dar ei continuară, și, în cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de sare. Cu condiția ca În timpurile ce vor veni oamenii să mai folosească sarea. Și adică de ce nu ar mai folosi-o? Doar cu Dimi ar putea eventual vorbi despre aceste viziuni. În orice caz, mai bine să-i Împuie capul cu profeți, șopârle, frunze de viță și neutroni decât cu bombe făcute din lac de unghii. Într-o clipă, șopârla se desprinse de pe locul ei, se arcui și țâșni ca un fulger Într-un șanț sau În spatele lui. Dispăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ta. Tu și toți ăștia ca tine. Voi simțiti, nu-i așa ? Parcă sunteți niște homosexuali, dar azi nu intru pe subiectul ăsta. Ți se pare normal să faci o mamă să se dea de ceasu’ morții, în timp ce tu îi împui băiatului capu’ cu istorii cu pești. Nu-ți pasă că faci oamenii să sufere. Pentru tine, oamenii nu contează. Dacă m-ai asculta - Nu, n-o să te ascult. Am îmcercat să mă revanșez față de tine, te-am lăsat să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
griji... Pe urmă mă întrebau de ce nu eram apropiați. Habar nu am de ce nu eram apropiați. Poate fiindcă Alex a fost mereu un tip aerian, intoxicat, realmente, de mama, care a făcut din el copia ei la indigo. I-a împuiat capul cu o grămadă de prostii și i-a căutat mereu în coarne. Mi-i aduc aminte pe amândoi cum se pierdeau în tot felul de discuții fantasmagorice, de nu pricepeai ce vorbeau și stăteau ore întregi inventând cuvinte dubioase
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
spre el, buzele care se deschid arse, încredințându-i numele ei de botez. Isabel... Pe ea o iubește, în trupul grecoaicei, așa cum nu a iubit-o niciodată când era, încă, Omalissan. De la Damasc îi vin vești tulburi. Tariq i-a împuiat capul califului despre cum i a ucis Musa fiii de dragul unei creștine. Ceea ce încă nu ar fi îngrijorător. Mai rău e că Al Walid știe despre odoarele din sipetele lui, care-au înghițit, de-acum, și aurul lui Tariq. Mai
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
altfel decât o femeie. Pentru un bărbat sunt lucruri care contează și lucruri care nu contează. Și când e vorba de plăcere, contează ca nimic să nu conteze. Acum trebuie să plec, mă așteaptă Contesa. Mama ta probabil ți-a împuiat capul cu adulterul meu, cu faptul că am lăsat-o singură cu tine în burtă, cu grețuri și etc. Să știi că eu te iubesc și mă gândesc la tine. De când a murit Contesa (nu asta, cățelul nostru pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
povestesc, da, În seara aia, căutam Prislopul. Și, cum Îl tot căutam, așa, că mă dusese către acolo Marțolea, prietenul meu de undit, șofer pe mașinile mari, care duc și aduc oameni, În, și din turismul montan, Marțolea, care Îmi Împuia capul, de fiecare dată, când ne Întâlneam, cu păstrăvii și cu lipanii și cu lostrițele pe care le scotea, se lăuda, el, din pâraiele acelor locuri, el fiind, acum, cu familia lui, În urma mea, numai ce-l aud, claxonând, apoi
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
teroii adacadabrante, din care nu Înțelegea mare lucru? Ce legătură aveau cu ea ființele bidimesinale sau unidimensionale, despre embrioni conservați În vid sau nu știu ce bandă Moebius, de care Mașa nu auzise În viața ei? „Degeaba Îmi vii aici și-mi Împui capul cu atîtea teorii despre nemurirea sufletului, dacă din două păhărele te faci criță...“ - S-avem pardon, Îi replică oaspetele. SÎnt la al cinsprezecelea, nu vezi că am dat sticla aproape gata... - Am gândit și eu, așa, Într-o doară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
le un pic de nas și ai să vezi ce vei păți!“ „Dacă Îmi dai un pupic, Îi propusese Extraterestrul, adorm pe loc. La noi e obiceiul, adăugase el, ca, Înainte de culcare, să fii sărutat pe tălpi...“ „Nu-mi mai Împuiați capul cu obiceiurile voastre, aveți așternutul făcut, faceți bine și vă culcați... V-am adus și o cană cu apă și v-am pus-o aici, pe scaun. În caz că vi se face sete, n-aveți decât să Întindeți mâna și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mai trebuie să‑l și divinizați și să vă Închinați lui, să fiți cu gândul numai la el. Și să‑l mai și numiți Atotputernicul! Să vă supuneți lui. Oh, popor samarinean, cine sunt șarlatanii care te vestesc, care‑ți Împuie urechile cu minciuni și promisiuni deșarte! Ei Își atrag pentru sine Îndurarea lui, iar vouă vă cer supunere oarbă, să Îndurați toată obida vieții, vătămări, boli, cutremure, inundații, ciumă, fără crâcnire. Pentru că, popor samarinean, tot ce propovăduiesc Petru și Pavel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
De atlaz tulip în creștet încheiat cu cap de mort, "Mult" poesc, cioplirea unei rare și pierdute dalte, Pașadia își despoaie înnoptat semețu-i port. - O! scuipat de înverzita tuse-a spumelor putride, Cocoțat pe naufragii, nefiresc ca-ntr-un ochean, Împuind cămara nopții cu oracole stupide, Gore freamătă-n jiletcă de râios batracian. - Cântec, lebădă străpunsă, sol al harfelor eline, Strămutat pe mândre prapuri de năierii tăi vikingi, Pînă-adînc în moleșala quintelor manueline, Alter ego, o! Pantazi, ce Atlanticele-nvingi. Liniștit
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
inima strânsă, trecea prin fața mea în cărucior, nu mai avea rochia cu franjuri, era învăluită în pânze transparente, roz, mov, portocalii, fâlfâitoare. Îmi arăta buricul, pântecele... Sălta din umeri după ritmul charlestonului care nu încetase o clipă. Țipa, cânta, îmi împuia urechile și ochii cu melodrama ei feroce. Aveam o singură dorință : să pun capăt acelui du-te-vino obsesiv. În spatele meu, la câțiva centimetri, se afla fereastra luminatorului, opacă, murdărită de praf și de funingine. M-am răsucit și am deschis-o
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
îl emanau, îi iubeam pe amândoi pentru modul lor de viață și, mai ales, pentru modul lor de moarte... Apoi, nu știu de ce, m-am pomenit cu Robespierre (l-aș fi preferat pe Saint Just, dar a venit el). Îmi împuiase capul cu discursurile lui, mă săturasem, i le refăceam, n-avea decât să turbeze... Iată deci cadrul general și datele momentului aceluia de care mi se fâlfâie, acum și în vecii vecilor, amin, când a sosit virând în aer, prin
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
care-i dădu aceeași veste, deja primită de la Ramona. -Și tu ești cu acest... și te bucuri! -Cum să nu te bucuri, doamnă de așa bunătate de băiat! zise tanti Aurica, cu ochii măriți. -Ți-am spus, ție ți-a împuiat capul cu acest Radu. -Vorbești de parcă ai avea ceva împotriva lui, afirmă tanti Aurica puțin supărată. -Ăsta..., se ține de capul fiicei mele. -Și ce-i rău în asta, doamnă? -Prea rău, mai rău nici că-ți trebuie Aurico. Aflatai
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
sensibil la radioactivitatea remanentă. Medicii ipocriți se fac că nu știu de unde apar asemenea aberante manifestări și de unde se iscă atâția stricați la mansardă... Reflecțiile de felul acesta erau destul de frecvente în mintea lui Vladimir, la fel cum, odinioară, le împuia capul tuturor colegelor cu Problema numerelor prietene, vorbindu-le, printre pupături, despre Tirania numerelor întregi. Celebritatea de matematician genial i se atașase lui Vladimir după câteva confruntări pe care le avusese cu un penibil profesor cu nume bizar, Bozdorog, pripășit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pe doamna: Ma biche, voi veni în salon să relatez celor ce sunt aici, la noi, rodul unei întregi aventuri a cunoașterii!... Albert, doar nu cumva ai de gând să le povestești și lor năzbâtia aceea cu care mi-ai împuiat capul despre Vânătorul tău, cel cu țeasta plină de pene de papagal? Și despre Fata lui, cu cap frumos și suspendat pe o spirală de aramă, se scandaliză doamna. Frivola presupunere răzbi instantaneu în livingul spațios, unde oaspeții, după un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
au salutat pân’ la pământ și i-au povestit lui secretele lumii, de-a fir-a-păr. Ăsta e în stare să-l vadă, la vreme de seară, și pe balaurul Sfântului Gheorghe cu coada încolăcită pe turla bisericii. Ce-i mai împuiați capul lu’ dom’ profesor cu povești de pe vremea lu’ Pazvante? Ați uitat când s-a jurat Iacob că i s-a arătat în vis o femeie înaltă, frumoasă, îmbrăcată în alb și i-a zis că undeva, foarte aproape de noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
adevărat, dar avea ea ceva, nu-i așa? Erau foarte mulțumite și foarte mândre de treaba bună pe care o făcuseră, în ciuda împrejurărilor dificile. Hungry Hop se retrase cu capul vâjâindu-i. Când fata plecă, familia se strânse în jurul lui, împuindu-i urechile de vorbe, momindu-l cu promisiuni legate de o mașină Maruti și televizor, o petrecere de nuntă care să dureze două săptămâni... Stop! își zise în sinea lui. Cum să fac așa ceva? Dar ei continuară, și, în cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
la minte, blîndă, vioaie. Dacă izbucnirile ei nu veneau de la Dumnezeu, porneau, atunci, de la diavol ; Antonia spunea că nu știa de unde, chiar se rușina puțin apoi. Ce m-a apucat?, zicea. De aici, poate, visul lui Thomas: aceasta Îi tot Împuiase capul, În ultima vreme, repetase obsedant prevestirea. Rusoaico!... Așa o numeau mulți pe Antonia, o ramură a neamului ei se trăgea din Est. Thomas, atletic, blond, Încă mai făcea, dimineața, exerciții de gimnastică, dar nu zilnic, așa cum obișnuia cu ani
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
bine pentru nimeni... Nu de un tată În pușcărie au nevoie copiii noștri. Ai mei, ai Maricrisei, al Annei. Numai ai noștri, tu nu vei fi tată niciodată!... Tu, părinte?! Ce să-ți Înveți odraslele?! Ai prins studențașii ăștia, le Împui capul cu textele filozofilor tăi, sau ce-ar fi, or să-și dea seama tinereii, se vor dezmetici, sper. Altfel, lumea, deja pocită, va fi și mai urîtă. Din cauza unora ca tine, Thomas! Tu și morala! Degeaba ți-a dat
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]