195 matches
-
dacă el, Gau, a Împuiat primul o femeie pe care o voia Krog. - Gau, zici. - Gau, făcu Barra. Prostul! Parcă noi n-am ști că Krog nu se uită la femeie! Parcă noi n-am ști asta! Krog poate să Împuieze ce femeie vrea el, dar Krog nu vrea. Krog poate să bucure orice femeie, dar el, doar cu cele nebucurate de nimeni se ține, că așa e legat. Râse prostește apoi și-mi Întinse palma cu degetele rășchirate. Iar Krog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
că Cipusikii râdeau de mama focului și se plesneau peste coapse. - Las’ că vedeți voi la răsăritul soarelui, ne amenințară ei, iar Nunatuk mă drăgosti cum știa ea mai bine În noaptea aceea. Zicea că e de bine s-o Împuiez În asemenea noapte și că aveam să Înțeleg totul după ce-o să se crape de ziuă. N-a trebuit să aștept mult, pentru că noaptea se scurgea de acum pe nesimțite. Când s-a făcut lumină, am văzut cu toții că Gemenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
dau Umbrei, mi-am spus. Apoi o să mă uit la Siloa și o să mă așed cu Nunatuk Într-o casă În satul meu din munte, dimpreună cu copilul pe care Îl are În cuib. Poate că am s-o mai Împuiez pe Nunatuk o dată. Sau, poate că am să-mi iau Încă o femeie - cine știe ce se va alege din Krog, stăpânul Vorbei după ce Își va fi Încheiat călătoria? Poate că o să aibă și el voie să se Însoțească cu femei frumoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
zilele de când e pruncul În cuib? - Cum să numeri zilele? se holbă Logon la Gupal. - Of, of, făcu femeia și o puse pe Nunatuk să se Întindă pe un așternut de paie. Ia! Voi, ăștia care nu știți decât să Împuiați femeile, afară! Gupal râse și mă bătu pe umăr. - Vreau să văd cum iese copilul, am spus. Gupal Înțepeni, neștiind ce să facă. - Gupal! - făcu femeia, iar Vindecătorul ne scoase pe toți afară, cu gesturi blânde. Ne așezarăm pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
era amărui și deodată mă Întremă. Vestea că aveam gemeni se răspândise deja, iar vânătorii noștri chiuiau de bucurie. Cei din neamul Cipusik veniră cei dintâi, iar Vindecătorul lor Îmi spuse că nu puteam să am decât gemeni după ce o Împuiasem pe Nunatuk pe ghețarul pe care toate neamurile mele Îl știau drept Gemenii. - Atunci, le-am zis, pe fată o s-o cheme Mare, iar pe băiat, Omăt. Așa, o să ținem minte mereu de unde se trag. În seara aceea am ținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pentru că mă lăsasem acaparat de tot felul de creaturi care mă făceau să‑mi irosesc timpul. - Citește orice carte bine scrisă despre Abe Lincoln! mă sfătuia el, și ai să vezi că În timpul Războiului Civil tot felul de indivizi Îi Împuiau capul cerându‑i slujbe, contracte de război, scutiri de taxe, numiri consulare și tot felul de trăsnăi militare. Ca președinte al Întregului popor se simțea obligat să stea de vorbă cu toate lipitorile, cu toți lingăii și profitorii ăștia. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
povestesc, da, În seara aia, căutam Prislopul. Și, cum Îl tot căutam, așa, că mă dusese către acolo Marțolea, prietenul meu de undit, șofer pe mașinile mari, care duc și aduc oameni, În, și din turismul montan, Marțolea, care Îmi Împuia capul, de fiecare dată, când ne Întâlneam, cu păstrăvii și cu lipanii și cu lostrițele pe care le scotea, se lăuda, el, din pâraiele acelor locuri, el fiind, acum, cu familia lui, În urma mea, numai ce-l aud, claxonând, apoi
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
la minte, blîndă, vioaie. Dacă izbucnirile ei nu veneau de la Dumnezeu, porneau, atunci, de la diavol ; Antonia spunea că nu știa de unde, chiar se rușina puțin apoi. Ce m-a apucat?, zicea. De aici, poate, visul lui Thomas: aceasta Îi tot Împuiase capul, În ultima vreme, repetase obsedant prevestirea. Rusoaico!... Așa o numeau mulți pe Antonia, o ramură a neamului ei se trăgea din Est. Thomas, atletic, blond, Încă mai făcea, dimineața, exerciții de gimnastică, dar nu zilnic, așa cum obișnuia cu ani
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
bine pentru nimeni... Nu de un tată În pușcărie au nevoie copiii noștri. Ai mei, ai Maricrisei, al Annei. Numai ai noștri, tu nu vei fi tată niciodată!... Tu, părinte?! Ce să-ți Înveți odraslele?! Ai prins studențașii ăștia, le Împui capul cu textele filozofilor tăi, sau ce-ar fi, or să-și dea seama tinereii, se vor dezmetici, sper. Altfel, lumea, deja pocită, va fi și mai urîtă. Din cauza unora ca tine, Thomas! Tu și morala! Degeaba ți-a dat
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
se prindea în vârtejul amintirilor cu zbenguielile de rigoare. Singura deosebire era faptul că acum era licean și știa din povestirile celor mari că va avea dascăli minunați și renumiți în orașul lor. Neli, prietenul lui mult mai mare, îi împuiase capul cu profesorul de franceză din liceu care avea o metodă de predare ultramodernă, însă de neconceput pentru el. Sălceanu nu își obliga elevii să învețe, oricum îi trecea pe toți la teză puteau scoate cărțile pe bancă și de
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
de când nu mai dăduse prin locurile acelea. A privit vechiul vad comercial unde-și mâncase anii și tinerețile. Firmele erau neschimbate. Le bătea vântul. Lumea, forfotă. Abia te mișcai, parcă ieri plecase de la jupân. Vânzătorii te trăgeau de mânecă, îți împuiau auzul, strigîndu-și mărfurile. Găseai ce voiai și ce nu voiai: lână, sobe, putini, mosorele de ață, rafie, panglici, sfoară, parchet de pus pe jos, preșuri și covoare cu desene. A zărit de departe placa de sticlă, scrisă cu litere mari
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de șale, și sub ochi avea pungi de carne care-l îmbătrîneau și mai mult. - ...pe când acu, altfel se face meseria. Mină ușoară să ai, că restul... Ce mai hoți! Tremura Bucureștiul! Cunoștea multe Cataroiul, de pe vremea lui Pazvante. Îi împuie capul celui tânăr până în Cațavei. Fusese la pârnaie, tăiase cinci ani sare, cărase hârdăul cu tâlhari vestiți, de la ei învățase meseria, mîn-caseră pâine mucegăită împreună, ce știa Paraschiv ce-i aia pușcărie? Ăștia nu glumiseră la viața lor! Aveau câte
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
primar! Trăiască părintele orașului nostru, primarul sectorului de verde! Toboșarul mai lovi de câteva ori în instrumentul lui și mulțimea se împrăștie. Lunganul intră în cârciuma lui Stere, mai bău ce mai bău cu zidarii și, când termină să le împuie capul, se răsti la nătărăul care-l aștepta afară: - Vezi, ai grijă să nu ia careva pietrele sau nisipul, că-i avutul primăriei, și dacă află domn' primar că s-a clintit ceva, ți-ai pierdut pîinea! ' Ăsta ce să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
am ce să spun. Mina: Bine, Ilie, dar mie nu mi-ai spus nimic niciodată despre povestea asta cu cavoul. Ilie: Nu ți-am spus pentru că nu m-ai fi înțeles, așa cum nici acum nu mă înțelegi. Mi-ai fi împuiat capul cu lot felul de argumente, m-ai fi clătinat și poate c-aș fi renunțat. De aia nu ți-am spus. Mina: Și crezi că acum înțeleg? Ilie: Nu știu, dar asta nu mai are importanță pentru că acum sînt
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
mării dalbe, / Născutu-mi-ai, crescutu-mi-au, / Măr înalt și minunat; / Face florile vineșoare, / Și-ncă mere roșioare. / Dară Dulful mării-ei, / El mai rău că s-a-nvățat / Florile că le-a stricat, / Merele că le-a mâncat. / La tulpina mărului, / Împuiatu-s-a vidra neagră; / La mijlocul mărului, / Împuiatu-s-a șarpe verde; Sus la vârfu mărului, / Împuiatu-s-a șoimul vânăt; / Dară Dulful mării-ei, / Când sare din mare-afară, / Vidra-ncepe de-a lătrară, / Șarpe verde-a șuierară, / Șoimul vânăt de-a
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
înalt și minunat; / Face florile vineșoare, / Și-ncă mere roșioare. / Dară Dulful mării-ei, / El mai rău că s-a-nvățat / Florile că le-a stricat, / Merele că le-a mâncat. / La tulpina mărului, / Împuiatu-s-a vidra neagră; / La mijlocul mărului, / Împuiatu-s-a șarpe verde; Sus la vârfu mărului, / Împuiatu-s-a șoimul vânăt; / Dară Dulful mării-ei, / Când sare din mare-afară, / Vidra-ncepe de-a lătrară, / Șarpe verde-a șuierară, / Șoimul vânăt de-a țipară."362 Șarpele fertilizator și apotropaic, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
roșioare. / Dară Dulful mării-ei, / El mai rău că s-a-nvățat / Florile că le-a stricat, / Merele că le-a mâncat. / La tulpina mărului, / Împuiatu-s-a vidra neagră; / La mijlocul mărului, / Împuiatu-s-a șarpe verde; Sus la vârfu mărului, / Împuiatu-s-a șoimul vânăt; / Dară Dulful mării-ei, / Când sare din mare-afară, / Vidra-ncepe de-a lătrară, / Șarpe verde-a șuierară, / Șoimul vânăt de-a țipară."362 Șarpele fertilizator și apotropaic, ca substitut al Arborelui cosmic, este reprezentat în colinde, prin intermediul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
doarmă până în zori și apoi, odihnit, să se întoarcă la cortul soldaților. Ațipi. Nu trecu însă mult și îl trezi din toropeală un foșnet. Deschise ochii: nu era nimeni. Nici nu putea fi cineva, căci oamenii din ținut, cu capul împuiat de prăpăstii, nu se mai încumetau să se apropie de locul acela nici chiar ziua. Fără să-și miște capul, Auta își roti ochii, dar nu se zărea nimic, nici umbră, nici lumină. Se mai auzi un foșnet. Auta se
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
care-i dădu aceeași veste, deja primită de la Ramona. -Și tu ești cu acest... și te bucuri! -Cum să nu te bucuri, doamnă de așa bunătate de băiat! zise tanti Aurica, cu ochii măriți. -Ți-am spus, ție ți-a împuiat capul cu acest Radu. -Vorbești de parcă ai avea ceva împotriva lui, afirmă tanti Aurica puțin supărată. -Ăsta..., se ține de capul fiicei mele. -Și ce-i rău în asta, doamnă? -Prea rău, mai rău nici că-ți trebuie Aurico. Aflatai
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
de sare. Cu condiția ca În timpurile ce vor veni oamenii să mai folosească sarea. Și adică de ce nu ar mai folosi-o? Doar cu Dimi ar putea eventual vorbi despre aceste viziuni. În orice caz, mai bine să-i Împuie capul cu profeți, șopârle, frunze de viță și neutroni decât cu bombe făcute din lac de unghii. Într-o clipă, șopârla se desprinse de pe locul ei, se arcui și țâșni ca un fulger Într-un șanț sau În spatele lui. Dispăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
scris că în ființa lui ar fi existat o latură visătoare, tocmai asta îl făcea de multe ori să aprecieze greșit oamenii, trăsătură de la care îi venea și darul empatiei, ideile, simțul timpului și al imperativelor lui, și mama îi împuia capul cu ceea ce i-ar fi putut spune Jupiter, Luna, Marte și Neptun, până când tata se ridică încet. Nu-l va reclama pe Hackler, acum o să-i trebuiască multă forță ca să găsească o reprezentanță nouă, personală; și tata stătea iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cu timpul și că sunt mult mai trainice căsătoriile care nu se fac din dragoste nebună. Și asta-i o prostie, fiecare, cum își așterne, așa doarme. Bărbatu-meu s-a mirat când a văzut că sunt fată mare, îi împuiasem și lui capul cu experiența mea și cu multele mele aventuri. Cel puțin în el s-au trezit satisfacția și orgoliul că el a fost primul. Mă uitam la el amuzată, de parcă ar fi căzut de pe altă planetă sau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
zilele În care trebuia să fac așa ceva. Când coada era terifiant de lungă, ca astăzi de exemplu - când șerpuia de jur-Împrejurul tejghelei și o pornea Îndărăt - m-am simțit Încă și mai prost și am știut că o să plec cu urechile Împuiate de țipete. Inima Îmi bătea cu putere și-mi simțeam deja ochii grei și uscați. Am Încercat să uit că asta era viața mea, că pentru asta petrecusem patru ani lungi memorând poezii și analizând proză, că ăsta era rezultatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Copiii intelectualilor nu pot fi decât intelectuali, ai bogaților nu vor fi săraci, ai regilor... prinți până la moartea regilor; copilele pușcăriașilor vor ajunge în stabilimente fetele popilor vor fi preotese iar fiii... ghiciți! Copiii palavragiilor ne vor împuia capul iar copiii celor mulți și umili vor fi la fel ca și părinții lor adică truditori. Aceasta e ordinea firească și rareori va fi alta dar se mai întâmplă. Creatorul se joacă, probabil în alte vieți am fost un
Cercuri exclusiviste by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83894_a_85219]
-
Mânca drept, fără să se aplece, mânuind tacâmurile cu o eleganță lipsită de ostentație. în cameră se auzeau acordurile în surdină ale unei muzici simfonice (nu tocmai muzica mea preferată!). Mare ghinion! Era ceva din Niebelungenslied, cu care tocmai ne împuiase capul profa de mu zică cu vreo două ore mai devreme. Mă uitam absentă prin sufragerie, cu o prefăcută politețe. Era curat și luminos totul, însă, nu știu de ce, simțeam lipsa unei prezențe feminine din acel apartament. — îți place Wagner
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]