282 matches
-
căutătorul" pe canalul meu din Nostromo. Voi încerca să vă dirijez de aici. ― Vom avea în vedere, dar nu e nevoie deocamdată. Te anunțăm dacă avem și alte probleme. ― Recepționat. Ash, terminat. Din nou liniște. Înaintau cu greu prin praful înăbușitor, iar după câteva minute Lambert se opri. ― S-a pierdut iar? întrebă Kane. ― Nu. Schimbare de direcție. (Arătă spre stânga.) Pe acolo, acum. Lambert, cu ochii pe ecranul "căutătorului", Dallas și Kane cu ochii pe Lambert și împrejurimi, își urmau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
la trafic, se află pe primele locuri în ierarhia nemulțumirilor locuitorilor capitalei, așa cum rezultă din noua ediție a „cartografierii sociale a Bucureștiului” realizată la SNSPA de către colegul meu Alfred Bulai. Există, desigur, diferențe între cartiere, traficul fiind perceput drept mai înăbușitor în zone precum Drumul Taberei și Militari sau Colentina și Pantelimon și relativ mai acceptabil în Berceni sau Rahova. În ansamblu însă, „traficul” rămîne o problemă obsesivă atît pentru cei care circulă cu mașina personală, cît și pentru cei care
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de icoane pe sticlă de jur împrejur, cu pianina aburită, scrinul pictat și draperiile stacojii, lucioase, ale geamului îngust și înalt până la tavan. Chiar și-n preajma verii, lângă soba de teracotă rece, mi se părea că acolo este mereu înăbușitor de cald, că spațiul este elastic și că se strânge în jurul meu și-al ei. Uneori ne simțeam ca doi gemeni strânși unul în altul într-un uter colorat halucinant, lipsit de deschidere, gemeni cărora orice naștere le este de la
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
-Dacă se dezlănțuie curând contraatacul german, făcu Iliescu, ne pomenim cu frontul peste noi într-o zi, două. - Nous sommes foutus! șuieră printre dinți Darie. Foutus pour l'éternité! Încercă să adoarmă din nou, dar arșița i se părea mai înăbușitoare ca altădată, și oricum ar fi încercat să se așeze între porumbi, brațul rănit zvâcnea, parcă tot mai plin de sânge, și auzea sângele zvâcnind în tâmple, bătîndu-i să se spargă în urechi. Ceilalți adormiseră, cu batista pe față, cu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ce-ai de pufnești ? Ce-ai de sări așa ? Păi, nu ? Să vedem dacă se mai găsește v-unu ! Liniște. Mă zăresc în oglinda garderobului, într-un nimb de infuzori de praf, pe care i-a trezit raza aurie și înăbușitoare, strecurată pe lângă cartonul transperantelor. Mă zăresc cu neplăcere în oglinda garderobului... — ...da cum vine hoața aia de Oița, că tre’ să vină, mai are să-mi dea obzeci de lei, și de când mă duce cu vorba ! Cum vine hoața, îi zic
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Introducerea este cutremurător de tragică, atât de tragică încât opresc lectura pentru a ieși la „aer curat” din atmosfera apăsătoare și înăbușitoare a textului și a-mi restabili bioritmul. Scriitura te ia ca martor la o durere incomesurabilă și lectura se reia cu greu, cu eforturile necesare la înghițirea unei pastile amare, când ești gata să renunți la medicament, preferând mai bine
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93029]
-
că era cel adevărat, cum nici eu nu eram sigur în legătură cu al ei. Așa că fiecare a acceptat tacit identitatea evazivă a unor apelative ad-hoc. Nu era, vă imaginați, nici o primejdie să se producă vreo încurcătură. În ciuda căldurii care făcea atmosfera înăbușitoare, nu se despărțea niciodată de trenciul în care am văzut-o îmbrăcată prima oară. Peste zi îl folosea drept pernă, când se culca pe bancă. Noaptea se îmbrăca sau se învelea cu el ca să se apere de țânțari. Își scotea
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
din altă parte, și formau adevărate cicatrice negre pe câmp. Stăteau ațipite în țărână și, când ieșeau din somnolență, dădeau ocoluri cârâind întruna. Nu mai reușeam acum să adormim decât cu greu și doar pentru două, trei ceasuri. Căldura era înăbușitoare. Mă trezeam în mijlocul nopții și dădeam ocol gării ca să nu mai simt presiunea îngrozitoare a sângelui în artere. Dacă stam întins pe bancă, îmi simțeam pulsul în șira spinării și nu-mi mai puteam stăpâni panica. Într-o noapte cu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
vechea mea pasiune justițiară. Atunci mă înflăcăram. Continuam și noaptea, la lumina chioară a becului din sala de așteptare. Afară se auzea vântul, ca un bețiv ce da întruna târcoale gării. Prin geamul murdar se vedeau stelele, dar căldura rămânea înăbușitoare. Aceeași febră existase în atmosferă și în 9, 10 Thermidor. Stranie coincidență, nu? Văzîndu-mă că scriam, Eleonora mă privea mirată. Se învîrtea în jurul meu, mă întreba. Până la urmă a trebuit să-i explic. Atunci m-a lăsat liniștit să-mi
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Ar fi demonstrat amatorilor de bârfe că grupul era deschis și bărbaților, cu condiția să fie inteligenți, nu niște animale care asudă la vederea unei femei. Dar Julius a refuzat-o politicos, pretextând că statul în bibliotecă, într-un aer înăbușitor, îi dă mari dureri de cap care-l obligă să se culce devreme. 43. N-am mai visat nimic. Asta e tot. Tot? Cerul e blând azi. 44. Dimineață mohorâtă din septembrie 1937. Cerul e acoperit de o pâclă care
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cald al primului și imensului fum pe care-l trase În piept și se ascunse furios În spatele norului de fum fiindcă mătușa lui Îl certase din pricina articolului, iar bietul Lastarria nici nu se mai vedea prin perdeaua aceea de fum Înăbușitor și pe Lalo Bello Îl apucă un atac Îngrozitor de tuse. CÎnd răsună din nou muzica pentru Lastarria și apărură iarăși invitații În patio, istoricul cel gras se mutase cu cîțiva metri din loc și căuta un scaun și un whisky
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de muncă, se prezentase chiar la câteva interviuri, dar fără prea mult succes, deoarece nu avea nici cel mai mic entuziasm al unui viitor funcționar, la gândul că îi va fi răpit timpul lui liber. Orașul îi devenise acum insuportabil, înăbușitor, era chiar un adevărat coșmar. Viața lui devenea din ce în ce mai plictisitoare, mai lipsită de sens, iar la asta se mai adăuga și starea lui de apatie, în vogă la vremea aceea. Cei vârstnici i se păreau fățarnici și furioși că rataseră
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
strigăte pline de nerăbdare adresate zgomotoșilor ocupanți ai cabinelor, toate avînd cam același conținut: „Mai ieșiți odată de acolo, ce dracu’, și lăsați-ne și pe noi!“. Era o noapte sufocant de caldă, pe la mijlocul lui august: pe coridor aerul era Înăbușitor, istovitor, Încărcat de o abureală soioasă. Pretutindeni plutea fumul de tutun greu, apăsător, stătut și Împuțit, mirosul bărbaților, mirosul de pudră și parfum ieftin al femeilor și, Încă mai puternic decît toate, pătrunzător, cleios, aspru, proaspăt, de neuitat, nestăpînit ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nestăpînit ca natura și ca dorința primitivă a omului, se simțea mirosul lemnului de brad nou, alb, nevopsit, din care era alcătuită toată această construcție dărăpănată și ciudată. În cele din urmă, după o așteptare lungă și obositoare În coridorul Înăbușitor, timp În care ușile cabinelor se deschiseseră de multe ori, mulți bărbați și femei ieșiseră și mulți alții intraseră, băiatul și femeia de lîngă el ajunseseră În față și erau primii din șirul gălăgios și nesfîrșit. Curînd, ușa la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
femeie și-i spuse: — Să fii drăguță cu el, Fay... E de la mine de-acasă... La revedere, „Georgia“! CÎnd mai treci pe-aici, Întreabă de Margaret! — La revedere, spuse el, iar ea ieși pe ușă și porni pe culoarul mic, Înăbușitor, unde domnea dorința animalică, nestăpînită, Îndreptîndu-se spre piața unde avea să-și ofere din nou spre vînzare, pentru a mia oară, trupul tînăr și zvelt oricui ar fi dispus să-l cumpere; unde avea să ceară, să ia, să primească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
războiului. Din nou războiul cu graba, goana, ironia sa crudă și forța sa de decizie rapidă: oră de amiază arzătoare pe marile diguri cu muniții din Newport News, unde băiatul lucrează acum ca magazioner. În magazia de pe dig, tăcere, căldură Înăbușitoare de aproape patruzeci de grade, aer greu, murdar, Încețoșat de praful auriu al ovăzului ce curge pe un tobogan uriaș, ca un șuvoi nesfîrșit, și este Încărcat În saci și stivuit, alcătuind metereze impresionante de la un capăt la celălalt al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
glasurile pline, firești, ușor stridente, ale oamenilor de la țară și foșnetul unei rochii de femeie și liniștea Încărcată de așteptare, glumele obscene rostite Încet și furișat urmate de rîsete Înfundate, sunetul coapselor pline lovite cu palma și hohote dezlănțuite și Înăbușitoare? Iar În căldura prăfoasă și amorțită, În care timpul bîzÎia Încet ca o muscă, oare Garfield, Arthur, Harrison și Hayes nu simțiseră mirosul umed, ușor putred, de o prospețime subtilă, al rîului și nu se duseseră cu gîndul la pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
în cameră, prin panoul deschis. Acum toate membrele îi erau metalice și era mult mai voluminoasă, capul îi apăsa un perete și copitele celălalt, iar aripile întinse ocupau tot spațiul, nu se mai zărea nici un centimetru de podea. Aerul era înăbușitor de fierbinte și o dîră albă ca fumul de țigară i se ridica din cioc. Rima, spuse el. Vocea răspunse cu o zvîcnire de încîntare: — Tu ești, micuțule Thaw? Ai venit să-ți iei adio? Nu-mi mai e frig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Un blaster își trimitea jeturile incendiare de-a lungul coridorului. Pereții metalici ardeau, cu un zgomot șuierător. Grosvenor putu zări cadavrele a trei oameni. Deodată, auzi o explozie puternică și flăcările conteniră. Un fum albastru întuneca aerul și o căldură înăbușitoare se răspândi pe coridor. Dar și fumul și căldura dispărură în câteva secunde. Era limpede că sistemul de ventilație, măcar el continua să funcționeze. Grosvenor privi cu luare-aminte: coridorul părea pustiu. Deodată, însă, îl zări pe Morton, pe jumătate ascuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Într-o dimineață rece, cu brumă timpurie, am descoperit trandafirii arși, rebegiți de frig; jalnici. Țin minte ziua aceea fiindcă puțin mai târziu am simțit deodată că mi se face rău. Am avut senzația că mă cufundam într-un întuneric înăbușitor, duhnind a căldură râncedă, care se învîrtea cu mine. Când mi-am revenit, mi-am dat seama că mă prăbușisem în curte. M-am întrebat dacă inima fusese de vină și-mi dăduse un avertisment sau nervii mei cedau, suprasolicitați
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
din ridicol. A doua zi m-am plimbat ceasuri întregi pe coridoarele din jurul laboratorului, care se afla într-o altă aripă a clădirii, unde în mod normal n-aveam ce căuta. Laura nu apărea deloc și simțeam un gol din ce în ce mai înăbușitor în stomac și în plămâni. Când, în sfârșit, a apărut, m-am fâstâcit. De data aceasta a zâmbit ea, amuzată, oprindu-se interogativ. "Ce doriți?" am întrebat-o și în clipa aceea m-am gândit că nu puteam spune ceva
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
transportam, în numele unei societăți filantropice, hrană destinată înfometaților, păstrând o parte pentru noi și vînzînd-o în contul nostru; asta ne ajuta să înfruntăm căldurile înnebunitoare de peste 50 de grade și tristețea de infern a savanei arse. Era sezonul cel mai înăbușitor, când păsările nici nu puteau să zboare, erau vânate cu bățul, iar noaptea nori întregi de muște bâzâiau de-a lungul malurilor tăbărând pe animalele moarte. Unul dintre mașiniști, mușcat de un păianjen veninos, a aiurat două zile și două
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și pe Laura în clipa aceea în aceeași măsură în care o iubeam. Balta era pustie. O lună, pe jumătate îndoliată acum de nori, plutea pe fundul bălții printre alge și broaște. Cerul se înnora, se apropia ploaia, atmosfera devenise înăbușitoare. Vâslele clătinau apa neagră, putredă, adormită. Ceva ca o spaimă ușoară înfiora în jur balta. Dinspre maluri se auzeau țârâituri de greieri care ciuruiau noaptea și din când în când țipete scurte de pasăre. Umbre lungi atârnau de trestii. Din
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
obicei tot specificul sonor al orașelor, nu era decât o enormă rumoare surdă de pași și de voci înăbușite, dureroasa alunecare a miilor de tălpi, ritmată de șuieratul flagelului sub cerul apăsător, în sfârșit un târșâit de picioare interminabil și înăbușitor care umplea încetul cu încetul tot orașul și care, seară de seară, dădea încăpățânării oarbe, care în inimile noastre ținea loc de dragoste, glasul ei cel mai adevărat și mai posomorit. IV ÎN SEPTEMBRIE ȘI OCTOMBRIE, CIUMA A ȚINUT ORAȘUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
or să aranjeze ultimele amănunte. A doua zi lucrul va fi posibil. Rambert le-a mulțumit. "Sunteți fericit ?" întrebă bătrâna. El a spus da, dar la altceva se gândea. A doua zi, sub un cer încărcat, căldura era umedă și înăbușitoare. Știrile despre ciumă erau rele. Bătrâna spaniolă își păstra totuși seninătatea. "Lumea e plină de păcate, spunea ea. Așa că, ce să-i faci!" Ca și Marcel și Louis, Rambert era gol până la brâu. Dar așa gol cum era, sudoarea îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]