73,040 matches
-
din mine un dușman al regimului (comunist - n.m., T. U.). Nutream o simpatie pentru sistemul acela, fără să pun întrebări, semănînd într-un fel cu tineretul hitlerist din 1933, încrezător în noul stat german. De aceea am și o mare înțelegere pentru oamenii din perioada premergătoare războiului, care au crezut în național-socialism, fără să știe ce va urma. Lucru pe care astăzi îl știm. Pentru asta am înțelegere și sînt obiectiv. A acuza comportamentul uman de atunci, de pe poziția celor știute
VIP-ul din stația de metrou by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14425_a_15750]
-
din 1933, încrezător în noul stat german. De aceea am și o mare înțelegere pentru oamenii din perioada premergătoare războiului, care au crezut în național-socialism, fără să știe ce va urma. Lucru pe care astăzi îl știm. Pentru asta am înțelegere și sînt obiectiv. A acuza comportamentul uman de atunci, de pe poziția celor știute azi, nu e corect și e unilateral." (pp. 64-65) Vorbe pline de înțeles care ar trebui să dea de gîndit multora dintre cei care astăzi își arogă
VIP-ul din stația de metrou by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14425_a_15750]
-
fi exact ceea ce dascălii, mentorii și colegii lui așteptau de la dânsul, el s-a apucat totuși s-o scrie: "bănuind că, deși această carte cel mai probabil nu-l va avansa în profesie, îi va permite totuși o mai bună înțelegere de sine ș...ț încă înfipt în filologie, dar copleșit de voința de a dansa, Nietzsche și-a scris capodopera: Nașterea tragediei." (p. 58) A ceda "voinței de a dansa" e, într-adevăr, un gest ale cărui curaj și măreție
...doi diavoli s-au întâlnit și ședeau de vorbă by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14447_a_15772]
-
urmă, Nietzsche a plătit cu capul pentru faptul de a fi îndrăznit să facă acest lucru. în sfârșit, să mai spun că, deși Safranski empatizează profund cu "cazul lui Nietzsche", văzând devenirea lui filosofică cumva "dinăuntru", și cercetând cu o înțelegere pasională și cu devotament cele mai intime secrete ale acestui caz, totuși el nu omite să menționeze și să discute lucid acele ciudățenii ale lui Nietzsche despre care Alexander Nehamas a spus odată că sunt "în cazul cel mai bun
...doi diavoli s-au întâlnit și ședeau de vorbă by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14447_a_15772]
-
maximă eficacitate. Autorul se opune nu doar prejudecăților și post-judecăților - ci și, aș preciza eu cu un termen sintetic, sub-judecății, ori, altfel spus, sub-înțelesului, ca noțiune luată atât în sensul uzual, cât și în sens literal, drept ceea ce cade sub înțelegerea noastră. E vorba așadar despre o luptă cu subînțelesurile, cu jumătățile de înțeles, cu sferturile de înțeles, cu neînțelesurile și, la urma urmelor, cu neînțelegerile.
Lupta eruditului cu sub-înțelesurile by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14459_a_15784]
-
românesc transilvan au identificat șase lucrări ale lui Gherontie Cotore, majoritatea rămase în manuscris. Student teolog fiind încă, scrie, în 1746, Despre articulușurile ceale de price, editate acum pentru prima dată, după mai bine de un sfert de mileniu. Pentru înțelegerea acestei lucrări este important să reamintim că ea a fost scrisă la doi ani după tulburările religioase din Transilvania, 1744, când s-a produs rebeliunea călugărului Visarion Sarai împotriva Unirii cu Roma. Episcopul Inochentie Micu Klein se afla în exil
Precursori ai Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/14468_a_15793]
-
dincolo de pitorescul vechii terminologii gramaticale, ca în Gramatica românească (1822) a lui C. Diaconovici Loga: "de multe ori pronumele dativului în unele închieturi îndoit se pune"; "pronumele Acusativului adeseori pentru mai pătrunzătoare înțeleagere îndoit se pune" (s.n.). Avantajul repetiției pentru înțelegere e o justificare stilistico-pragmatică pe care o vom regăsi la mai mulți dintre autorii vechi. I. Heliade Rădulescu (Gramatica românească, 1828) înregistrează fenomenul în capitolul Sintaxul pronumelui ("hotăraște-mi mie", îți încredințez ție", "pă el îl va îndrepta" etc.), justificîndu-l
"Pleonasmul legiuit" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14495_a_15820]
-
grămăticești, 1840), autor cu deosebire interesat de expresii și structuri idiomatice, deci receptiv la uzul pragmatic al limbajului, la retorica și la expresivitatea sa: "Adăugire să zice cînd adăugăm la vorbă cuvinte de prisos, spre mai bună și mai frumoasă înțelegere și adeverire, cum cînd zicem: "dă-ne nooă, Doamne!" în loc să zicem "dă-ne, Doamne!". Exemplul perfect de raționalizare a limbii - în acord cu proiectul clar formulat de construire a unui registru "înalt", depărtat de "limba de obște" - , apare la Budai-Deleanu
"Pleonasmul legiuit" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14495_a_15820]
-
paharului fiind într-un relativ echilibru cu cei ce văd jumătatea goală. Cineva spunea însă că doar lumea materială se bazează pe echilibru; lumea morală - pe echitate. Echilibrul devine astfel o virtute ursuză și întunecată, opunându-se formal noțiunii de înțelegere (cu sensul de apropiere întru refacere). Atunci când optimiștii, pe de o parte, și pesimiștii, pe de alta, se află în proporții sensibil egale, vrând-nevrând se instalează o stare de expectativă (dacă nu chiar de perplexitate), o lipsă de reactivitate sine
Plictiseală generalizată by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14501_a_15826]
-
de bucuriile unei munci consecvente, ale unei nevoi de informare mereu proaspete, ale unei prezențe publice coerente și ale unui program artistic cu o evidentă continuitate. "Fiziologia" sa este ușor de aproximat și nici nu pune prea mari probleme de înțelegere. Prin fire, prin educație, prin practică, prin filosofie și prin morală el este: adversar al conservatorismului și dușman al experimentului, individualist cu simțul proprietății, dar cu un puternic instinct al solidarității și cu un remarcabil respect pentru profesie, rezervat în fața
Decalogul artistului de mijloc by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14503_a_15828]
-
al arhivelor și cu observațiile culese din ele, izvoare reci și exacte, să scrie ca un moralist obiectiv. Trăsătura nu anulează însă altele, care aparțin omului pasionat, liric și retoric, concepând o lucrare a perspectivei: "această ochire ne va da înțelegerea revoluțiilor ei de față și a revoluțiilor ei viitoare", scrie, cu gândul la țară, în slujba căreia se pune. Comentatorii operei lui Nicolae Bălcescu, dacă ar fi să numesc doar pe cei ale căror texte au fost reproduse în ediția
Istorie și literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14493_a_15818]
-
cultură. Printre cei chestionați sînt traducători ca Anamaria Pop, Vallasek Júlia și Paul Drumaru, critici literari precum Carmen Mușat, Mircea Martin și Balász Imre-József, scriitori ca Mircea Cărtărescu, Szonda Szabolcz și Demény Péter, care cred, toți, în virtuțile comunicării în înțelegerea celuilalt, în toleranță și accesul la cunoașterea aproapelui prin familiarizarea cu literatura și, în general, cultura acestuia. Inevitabil, rezultatul unei asemenea anchete nu poate fi decît unul corect politic, în care se deplînge lipsa traducerilor reciproce și a sintezelor - de
Despre identități by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14515_a_15840]
-
cu televiziunile și radiourile. În treacăt fie spus, nu vrem să minimalizăm astfel ce s-a făcut la posturile de televiziune și de radio, atît publice, cît și particulare. Spre deosebire de alți colegi ai noștri din presa scrisă, Cronicarul privește cu înțelegere emoțiile și "bîlbele" reporterilor de televiziune care au relatat în direct despre vizita președintelui Bush. Așa ceva se mai întîmplă și reporterilor de CNN, încît noi, cei cu condeiul, putem fi mai înțelegători cu cei care fac reportaje de la fața locului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14533_a_15858]
-
poate fi imagine a vieții înseși, în ceea ce are ea mai nestatornic, mai înșelător, și poate duce la imagini mixte, reale și onirice, în reprezentări absurde (perspectiva mecanismelor cvasi-onirice pe care le presupune literatura absurdă se dovedește extrem de profitabilă pentru înțelegerea semnificațiilor absurdului chiar dincolo de granițele avangardelor). Visul este totodată una din formele expansive ale conștiinței, în ceea ce Ovidiu Moceanu numește "avataruri cvasi-onirice" ale sinelui sau ale realității, investigația felului și mediului ființei onirice constituindu-se într-un capitol incitant al
Literatură cu vise by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14538_a_15863]
-
se amestecă, dar pe ansamblu cartea ajunge la conturarea unei linii istorice generale urmărind de fapt evoluția definiției dominante dată visului. Analizele consacrate unuia sau altuia dintre autori sau conceptelor teoretice dezvoltate în cadrul unui curent sînt extrem de utile pentru o înțelegere comparatistă a visului, dar secțiunile de cel mai mare interes, credem noi, sînt cele privitoare la grupul oniric (direcție, reprezentanți, concepte teoretice) sau la latura onirică a literaturii optzeciste. Un alt avantaj al acestui studiu este analiza unor opere ca
Literatură cu vise by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14538_a_15863]
-
în scrisori sau în discuțiile cu alții, poziția călugărilor prezenți în teritoriile legate de numele lui Isus, aceeași din 1219, cînd Sf. Francisc din Assisi rînduise acolo o congregație. Poziția privește Ierusalimul conceput ca oraș al Păcii, păstorit în bună înțelegere (dată drept scontată) de șefii celor trei religii monoteiste - creștină, ebraică și musulmană -, nu ca oraș politic, divizat sau atribuit exclusiv vreuneia din părți. Referirile la vizita papei Paul Ioan al II-lea la Sfîntul Mormînt reiterează ideea. Asemenea lui
Marile Premii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/14530_a_15855]
-
din Occidentul care le inspiră aceste idei puerile: premiile Goncourt din ultimul deceniu (spre a da un singur exemplu). Le-au primit Makine și Quignard, doi romancieri despre care ultimul lucru care se poate spune este că se bucură de înțelegerea maselor largi de cititori.
Ce și cum citim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14561_a_15886]
-
efemere ori către activismul social și reconsiderările estetice ale plasticienilor opzeciști. Cu alte cuvinte, Ion Dumitriu acoperă un set de reflexe de natură spiritualist-metafizică, tipice pentru artiștii plastici din generația lui imediată, cu o filozofie a elaborării și cu o înțelegere a creației specifice spațiului literar al generației ulterioare. Dar acestă situare filosofică, estetică și morală, nu este determinată din exterior, prin contaminări directe sau prin decizii de ordin programatic, ci este o problemă de construcție lăuntrică, evident consolidată prin cultură
Tinerețea lui Ion Dumitriu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14555_a_15880]
-
anume pe invocarea amplei expoziții de acum trei ani de la Muzeul Național de Artă. Dar și acea expoziție, în ciuda marilor sale calități discutate la momentul potrivit, avea un viciu. Unul aparent mărunt, dar, la o analiză mai amănunțită, hotărîtor pentru înțelegerea mesajului profund al picturii lui Țuculescu: absența datării, adică suspendarea cronologiei. Or, pentru privitorul obișnuit, dar și pentru specialist, mult mai important decît tehnica, de altfel ușor de recunoscut, și decît coordonatele fizice ale tabloului este anul realizării, fie el
Țuculescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14579_a_15904]
-
importanți în încercarea de a determina dinamica unei opere. Fie că această cronologie directă susține cronologia formelor, fie că o perturbă sau chiar o contrazice, ea spune foarte multe despre continuitatea unor motive, despre recurența unor teme și chiar înlesnește înțelegerea nenumăratelor obsesii în jurul cărora se construiește orice conștiință artistică. De multe ori, în perioade mai tîrzii, cînd ar fi de așteptat ca un artist să se manifeste mult mai liber în relație cu o temă deja tratată, se întîmplă ca
Țuculescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14579_a_15904]
-
pare mai mult o capcană decît un indiciu rațional. Lucrările timpurii ale lui Țuculescu, prin care el mai curînd se apropie de pictură decît se comportă ca un pictor, deși aparțin cu aproximație deceniului trei, din punct de vedere al înțelegerii formei și al esteticii implicite sînt mai degrabă încadrabile sfîrșitului de sec. XIX, în imediata vecinătate a lui Grigorescu și a lui Andreescu. El este aici mai curînd un arhitect al imaginii, un constructor de forme, și în foarte mică
Țuculescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14579_a_15904]
-
argument al celor "70% din rezervele atestate de petrol și peste 40% din rezervele de gaze naturale". Asemenea lui Rüdiger Wischenbart, Kaplan își începe "calea estului" într-o discuție la marginea fostului Imperiu Habsburgic, care pune o evidentă pecete asupra înțelegerii celorlalte foste imperii, Bizantin, Persan și Otoman. Analizele sale sunt deseori premonitorii - de exemplu, în lumina rezultatelor recentelor alegeri din Turcia, cu victoria islamiștilor, frapează clarviziunea observațiilor călătorului, dintr-o perioadă în care puterea era "divizată între generali și politicieni
Singur cu forțele istoriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14582_a_15907]
-
s-au lăsat dați de gol de un intrus care era și reporterul unui ziar britanic. Pentru ca ziaristul cu pricina să meargă la sigur era nevoie de o sursă din interior. Iar dacă o asemenea sursă a putut cădea la înțelegere cu un ziarist, de ce nu s-a adresat direct Scotlandyard-ului? Nu cumva din pricină că mai întîi trebuia să se afle în mass-media internațională că o bandă de români a vrut să-l lovească pe cel mai popular jucător de fotbal al
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14613_a_15938]
-
extraneitate, de valori ale altuia -, a-l adopta, însușindu-ți durerile și împărtășindu-i bucuriile, trăindu-i, mai exact zis valoarea, iată ultima treaptă sau cea dintîi dacă vreți și cea în care se împlinesc final toate celelalte trepte ale înțelegerii omenești șs.a., I.F.ț". în fața fanatismelor (de care și valorile înseși se fac vinovate, prin "această primejdioasă toană a exclusivismului") care au bîntuit "cel mai simplist, cel mai inchizitorial secol" (citatul face parte dintr-un articol publicat în 1937
Stabilitatea axiomelor by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14620_a_15945]
-
efectelor acțiunilor sale în exil. Sub aceeași gravă percepție a unui adevăr eclipsat de mimarea ordinii lucrurilor stau denunțurile "anchilozării" Occidentului, mișcarea lui înceată în a sesiza și înțelege, în adevărata lor gravitate, pericolul amenințărilor sovietelor și al artificialului în înțelegerea raportului de forțe dintre Germania nazistă și Rusia sovietică. În mare, este denunțată politica de compromis și rolul său în scenariul dramei aceleiași epoci, ținute cu strictețe în vizorul său critic, de Pamfil Șeicaru. Ceea ce am reținut, ca trăsătură dominantă
Secțiuni în dramele unei epoci by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14655_a_15980]